Bancolandia nu recunoaste nationalitatile!

Scriu să mă aflu în treabă. In dezbaterea politică  se ocolește tema; nimeni nu  ia taurul de coarne din grijă pentru actualele sau viitoarele alianțe. UDMR-ul este vital pentru menținerea, alcătuirea sau dărâmarea unei majoritati guvernamentale, cred unii. Să fii in guvern este mai profitabil decât in opoziție, gândesc ceilalți; cu trenul este mai rapid decât pe jos. Cu ultima afirmație mi-am asumat un risc; în România nu se știe  niciodată când și cum ajunge trenul. Cu tristețe, gândesc că starea infrastructurii poate fi o consecință a faptului că, atunci când nu știi încotro te îndrepți, orice drum este bun. Așa zicea Alice, care își permitea reflecții despre sensul acțiunilor; doar în Țara Minunilor pare  posibil…

Despre relațiile cu minoritățile,  partidele nu scriu în program; ca si cum problema nu ar exista si nu ar fi una profund politica; în acest timp, fiecare, indiferent de culoare si pe cont propriu, stârnește taurul fluturând  steagul naționalismului; vorbesc de taurul dezbinării intre cetățenii aceleiași tari; nota bene si dureros, tara se numește Romania.

Romanii  nu tolerează sărbătorile concetățenilor maghiari pentru ca sunt ungurești,  nici reprezentanta secuilor la Bruxelles, dorința de autonomie, limba lor in predarea geografiei si istoriei; nici in uzul cotidian nu le place maghiara pentru ca sunt bilingvi in mai mica măsura… Maghiarii urăsc Trianon-ul si demonstrează pașnic, pe biciclete, împotriva acestuia, după nouăzeci si unu de ani de la evenimentul care i-a afectat; întrețin astfel mitul unei Ungarii care nu mai exista. Un extremist nebun, dar maghiar, spânzura o papusa botezata Avram Iancu. Trăiesc împreuna cu romanii dar vor sa se organizeze separat. Știu ca in Bruxelles reprezentantul secuilor nu are nicio relevanta politica dar gândesc ca pentru cei de acasă are si-l instalează cu pompa… Reorganizarea teritoriala este si ea instrumentata in același sens, de ambele parți.

Combustibil de întreținut tensiunile  se găsește; il găsesc si difuzează politicienii, romani si  maghiari, deopotrivă; il arunca gratis pe foc, in speranța unor avantaje electorale viitoare. Pentru ca nu le pot oferi certitudinea sau măcar speranța unui viitor mai bun si mai sigur,  isi  amăgesc cetățenii cu ideea reconstruirii unui trecut iluzoriu sau ii sperie cu pericolul pe care semenul lor diferit il reprezintă pentru tara. Si mulți cad in plasa.

Au trăit împreuna de secole, romani si maghiari; s-au iubit si s-au urat, ca toți oamenii; stăpânii si politicienii i-au învrăjbit, interesul sau sentimentele i-au unit. S-au amestecat intre ei; Ildiko si Vasile, Gaspar si Ileana au ignorat Trianon-ul; copiii si nepoții lor nu știu unde se plasează in aceasta bătălie si de ce părinții lor schimba uneori canalul TV. Niciunul nu ar renunța la cumpărăturile făcute in tara vecina; lucrul mai bun sau mai ieftin învinge naționalismul!

Dar naționalismul in sensul lui cel rău, generator de conflict mocnit,  este cultivat insistent; el este absolut necesar pentru ca nu cumva oamenii sa  se trezească si sa descopere adevărul. Este anul 2011. In Uniunea Europeana nu mai exista granițe interne; Romania este granița externa si pentru unguri, ca sa-i apere de migratori, alta falsa spaima utilizata ca sa tina  uniți cetățenii. Naționaliștii noștri se pot bucura! Am înglobat Ungaria! Le controlam toți vizitatorii ce vin est; ii putem chiar opri sa intre pe cei din pusta mongola! Si maghiarii din Ungaria, daca ar vrea sa se mute  in Romania, o pot face; fara restricții; se pot muta toți la Odorheiul Secuiesc; doar problemele legate de densitatea exagerata pe kilometru pătrat împiedica  realizarea acestei posibilități…   

Ce-am spus mai sus recunosc si politicienii; cei  moderați; nu asta vor sa ascundă. Ceea ce nu trebuie sa afle cetățeanul este ca  politicienii nu mai sunt atât de importanți astăzi întrucât trăim deja cu toții in Banco-landia! Lumea este deja cucerită; a fost ocupată de bănci! Ele avizează programele de guvernare de la Budapesta, București sau Atena;  pentru ele muncește fiecare; oriunde ar vrea sa se alipească  „regiunea maghiara”, din Banco-landia nu  poate ieși!

In timp ce ne păzeam reciproc sa nu fuga vreunul cu țara după el, țara a fost vânduta si cumpărata in liniște; si golita de oameni. Ungurii sau romanii, după caz,  au fost urați iar capitalul străin dorit si chemat cu insistența; astfel, industria, cât mai exista, nu ne mai aparține decât in mica măsura iar terenurile sunt achiziționate de alți europeni, ca investiție de viitor; in curând, vom vedea drumuri bune strecurându-se printre păduri in care va fi interzis plimbatul; nu si exploatarea excesiva a lemnului! Băncile au fost si ele privatizate, cu capital străin, se înțelege, iar banca naționala a fost decretata independenta. Daca este independenta de națiune, de cine depinde oare ea!? 

Ocupați cu ungurii/romanii, nu avem timp nici sa tragem concluziile corecte din ceea ce se întâmpla Greciei. Ea nu a fost salvata! A fost împrumutată cu bani de niște bănci pentru ca alte bănci sa-si recupereze datoriile; nici Portugaliei, nici Irlandei nu li s-a dat vreun cadou, cum nici noua (unguri sau români) nu ne-a făcut FMI-ul un favor. Greciei i s-au pus condiții inacceptabile: să privatizeze si  restructureze – sănătatea, transportul, piața muncii, învățământul; trebuie sa transforme viața si viitorul cetățenilor in bani si sa plătească băncilor. Grecia a acceptat; ca si la noi, grijile cetățenilor sunt doar ale lor; grijile băncilor sunt ale tuturor si Comisiei Europene. Unele dintre ele necesită recapitalizare, înainte de a li se aplica testul de stres, afirma mai ieri Olli Rehn. Daca nu-l trec, sărmanele, pot fi restructurate! Iar asta, nu se poate! In Banco-landia doar statele trebuie să-si controleze drastic deficitul bugetar; al băncilor, va fi urgent acoperit din banii publici! Si o precizare pentru naționaliști! In Banco-landia, supușii sunt –   toți si fiecare, indiferent de nație – niște amărați de  debitori; nici măcar ca e ungur sau român nu mai contează…

3 comentarii la “Bancolandia nu recunoaste nationalitatile!”

  • N. Raducanu

    Excelent articol, cu argumente destul de rar intalnite in confuzia de valori ce se intretine astazi – interesat sau nu – in opinia publica europeana. Caci calitatea omului de stanga se intrevede si in atitudinea pe care el o ia in problema nationalismului. Este coarda pe care in trecut, dar probabil si in viitor, isi vor canta melodia politicienii ce doresc voturi, dar ocolesc problemele grave.
    Trecutul perioadei comuniste a fost numit de unii “national-comunism”. Odata cu prabusirea comunismului, a suferit o puternica lovitura si nationalismul, ce facea corp comun cu el. Romanul, leganat ani de zile in iluziile atentiei ipocrite acordate de occident conducatorului tarii, a trebuit sa constate apoi cat de mica este importanta reala a Romaniei pe tabla de sah mondiala. Multi romani, de pilda, se simt acum umiliti ca in ultimii 21 de ani tara lor a incetat sa mai fie laudata si vizitata de sefii unor state mari si puternice.
    Nationalismul se bazeaza in fond pe judecata simpla a fiecarui individ, care crede ca isi sporeste valoarea proprie conferind o superioritate mult peste cea reala natiunii careia ii apartine. Afirmand ca tara sau natiunea sa, joaca in multe domenii rolul principal, ca ea constituie o valoare suprema, nationalistul o pune in opozitie cu alte natiuni, care ar fi inferioare. Iar o asemenea superioritate nu poate decat sa provoace invidia celorlalti, de unde suspiciunea permanenta ca acestia sunt potentiali dusmani. De aici provine deraparea in sovinism, xenofobie, antisemitism etc. excese ce sunt apanajul tuturor miscarilor nationaliste.
    Uniunea Europeana priveste cu destula indulgenta atitudinile nationaliste ale unor politicieni ai tarilor membre, ceeace stimuleaza apetitul unor miscari de extrema dreapta. Poate ca o concisa definitie a nationalismului ar fi si aceasta : puterea nelimitata a fiecarei tari de a face ce vrea, fara a se sinchisi de restul lumii. Iar cele ce se intampla in Ungaria guvernului Orban sunt ilustrarea evidenta a faptului ca extremismul de dreapta are drept principala componenta nationalismul.
    Statul national nu se gaseste insa in stare de descompunere. Inainte de a ajunge la o veritabila unificare politica (daca se va ajunge vreodata acolo) Uniunea Europeana are inca un drum lung de parcurs. Drepturile suverane fundamentale ale tarilor membre nu s-au contopit si diluat. Am convingerea ca statul national ramane un instrument adecvat de autoguvernare pentru orice colectivitate umana, strans unita prin istorie si cultura. Uniunea Europeana nu este si nu trebuie sa fie decat o comunitate bazata pe consensul statelor, care in anumite perioade pot ceda o parte din atributele suveranitatii, posedand totodata si dreptul de a si le lua inapoi. Ernest Renan scria acum 130 de ani ca “existenta unei natiuni este un plebiscit de zi cu zi”. Plebiscitare cotidiana care trebuie facuta prin pastrarea aprinsa a sentimentului patriotic, iar nu prin exaltari nationaliste. Toate acestea sunt insa valabile doar in masura in care ele corespund si intereselor Banco-landiei…

  • Bibliotecaru

    Aş mai adăuga replica finală dintr-o reclamă din 1990… pssst, cichicichi, haaaaa…

    Nu pot să nu leg cele de mai sus mirarea celor din străinătate că românii suportă toate aberaţiile politicii de astăzi.

    La noi până şi reclamele au forme imperative, pentru că deseori regăseşti forme care încep cu „Încearcă noul gust…”, „Potoleşte-ţi setea cu…!”, „Vino duminică pe stadionul…!”, „Gustă noua aromă a…”, „Simte bogăţia gustului!”. Şi-mi vine şi mie să răspund precum o reclamă noua a României… „Ce cauţi mă în casa mea? De ce pui mâna pe nevastă-mea?” 😀 🙂 😀

    Dincolo de râs, am deja convingerea că orice am face de acum încolo, suntem condamnaţi. Este ultimul an de iluzie.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *