Blogger invitat! N Răducanu

Prietenul nostru comun – care și-a ales pentru scena publică numele N Răducanu – șomează. După ce a încetat să scrie Intelectual,  blog foarte util și de interes pentru cei de stânga, ne-am bucurat doar de comentariile domniei sale. Eu mai mult decât toți! Prietenii știu de ce!

Astăzi, l-am invitat cu drag să publice câteva gânduri pe pagina principală, nu la subsol. Eu sunt în Turcia. Aș fi vrut să scriu despre Siria. Astăzi sunt alegeri prezidențiale în Venezuela. Mi-ar fi plăcut să comentăm puțin… Domnul Răducanu ne propune tema de la care pornesc celelate teme – alegerile americane. Cum nimic nu este chiar nou pe lume, multe paralele și analogii sunt posibile. Vă las să citiți!

O CAMPANIE ELECTORALĂ SUB PLOAIE DE DOLARI

Se știe că alegerile pentru președintele Statelor Unite ale Americii au loc la fiecare patru ani, în prima zi de marți din luna noiembrie, ceea ce justifică examinarea sanselor actualului președinte de a-și menține fotoliul la Casa Alba,.

In 2008, alegerile nu numai că aduceau partidului democrat majoritatea atât în Camera Reprezentanților cât și în Senat, ci il impuneau pe senatorul Barack Obama ca primul președinte al SUA cu un tata negru-kenian, care petrecuse în copilarie câțiva ani într-o țara musulmană (Indonezia), care se opusese razboiului din Irak, care lucrase ca activist social în ghetourile din Chicago, care – așa cum scrie chiar el în cartea “Dreams From My Father” din 2004 – frecventa în tinerețe “profesorii marxiști, feministele structurale, poeții punk-rock, fuma anumite țigări și purta geacă de piele”. O serie de motive ce intrau în contradicție totală cu pretențiile establishment-ului față de cel mai important om din stat!

Obama caștigă totuși alegerile – și încă cu milioane de voturi mai mult decât predecesorul sau George W. Bush – după o campanie de entuziasm popular, îndeosebi a tinerilor și a populației “latinos” și de culoare. Schimbarea din 2008 a gărzii la Casa Alba a dat speranțe și stângii din alte țări, căci criza economică și financiară din SUA avea repercursiuni mondiale, iar rolul de jandarm planetar pe care și-l aroga guvernul american îngrijora și speria. Admirația față de promisiunile pe care le întruchipa Obama făcea ca, la mai puțin de un an dupa alegerea sa, Obama să primească, încă nejustificat, premiul Nobel pentru pace, ceea ce nu l-a împiedicat să trimită, în același an, încă 30.000 de soldați americani în Afganistan.

Speranțele puse în Obama erau însa disproporționate, căci niciun om nu poate revoluționa destinul unei țări, mai ales acolo unde echilibrul puterii în stat fusese perfectionat timp de decenii pentru a se evita orice răscolire a sistemului social. La acest rezultat au contribuit desigur și unele evenimente neprevăzute, cum ar fi apariția  Tea Party, mișcare de fanatici ai opoziției de dreapta conservatoare, dar și atitudinea lui Obama, conciliant și doritor de a obține, în principalele probleme, un compromis cu adversarii săi din Congres. Compromisul a fost respins cu regularitate de aceștia, fie că era vorba despre reforma sistemului de sănătate, printr-o lege care a fost mereu modificată, până nu a ramas mai nimic din intențiile inițiale, fie că era vorba despre reducerea impozitelor, republicanii dorind-o pentru cei bogați, iar democrații – pentru clasa mijlocie. Și poate ca cele amintite mai sus nu ar fi fost deajuns daca situația economică nu s-ar fi înrăutățit, cu un somaj record de peste 8%, ceea ce a determinat ca la alegerile din noiembrie 2010 majoritatea în Camera reprezentanților să revină republicanilor.

Acum, președintele Obama se găsește iarași în față cu verdictul alegătorilor, dupa ce numeroase promisiuni pe care le-a facut au rămas la faza de discurs aplaudat. Deși spusese că «este nedrept ca secretara lui Warren Buffet să plătească un impozit mai mare decât Warren Buffet », el nu a reușit în cei 4 ani să schimbe fiscalitatea pentru cei mai bogați. Reforma sistemului financiar, introdusa dupa numeroase tăieturi, nu deranjeaza prea mult pe cei din Wall Street. Nu s-au abrogat legile contra sindicatelor și nici nu s-a lichidat închisoarea de la Guantanamo, în care sunt închiși fără judecată, pe termen nelimitat, zeci de “luptători dușmani”.

Dar oare singur Obama este vinovat de risipirea visului celor care l-au votat în 2008?  Mulți americani au început să înțeleagă că însuși sistemul nu funcționează cum trebuie. El sufera de imobilism, nu mai asigură schimbarea, chiar și atunci când aceasta este dorită de cei mai mulți. Și tot el, sistemul, îi contrazice prin fapte pe cei ce mai credeau că mobilitatea socială se realizeaza cel mai bine în capitalism.

Echilibrul în disputa ce însoțește viitoarele alegeri este alterat de faptul că în ianuarie 2010 Curtea suprema a Statelor Unite a suspendat interdicția de finanțare de către firme și concerne a campaniei candidaților. Drept urmare,  sumele ce sunt vărsate în actuala campanie electorală au depasit toate recordurile, atingând o valoare de 2,5 miliarde dolari, dintre care două treimi sunt în favoarea candidaților republicani.

Un lucru este însă cert: în ipoteza victoriei republicanilor la alegerile din 6 noiembrie 2012, guvernul și Congresul dominate de ei se vor arăta mai radicale decât au fost pe timpul lui George W. Bush și  Ronald Reagan. În primul rand, se vor debarasa de legea ce acordă asistență medicală celor mai saraci; apoi, de legea ce institue un sistem federal al pensiilor. Iar pedepsirea prin intervenție militară a țărilor ce mișcă în frontul respectării politicii  Washingtonului va redeveni actuală. Poate atunci va apărea, prea târziu însă, regretul că, dacă stânga ar fi exercitat o mai puternica presiune asupra președintelui, atunci acesta ar fi impus punerea în discuție a inegalitaților sociale crescânde din societatea americană. Poate  însă că electoratul îi va mai acorda lui Obama încă o șansă,  astfel încat în următorul mandat să traducă în viață mai mult din visul ce inflăcărase mulțimile cu patru ani în urmă…

2 Replies to “Blogger invitat! N Răducanu”

  • Bibliotecaru

    Ce ar fi să iasă al treilea 😀

  • Dinica peromaneste

    “Speranțele puse în Obama erau însa disproporționate, căci niciun om nu poate revoluționa destinul unei țări, mai ales acolo unde echilibrul puterii în stat fusese perfectionat timp de decenii pentru a se evita orice răscolire a sistemului social.”

    A facut-o foarte ‘bine’ un… vice-presedinte, chiar inaintea lui Obambi. Desigur, e vorba de Dick Cheney.

    ” Mulți americani au început să înțeleagă că însuși sistemul nu funcționează cum trebuie. El sufera de imobilism, nu mai asigură schimbarea, chiar și atunci când aceasta este dorită de cei mai mulți. Și tot el, sistemul, îi contrazice prin fapte pe cei ce mai credeau că mobilitatea socială se realizeaza cel mai bine în capitalism.”

    Remarcabile randuri. Exact!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *