Tare mi-e teamă că România va trece de la cercul vicios nu la cercul virtuos şi la cercul vârtos, adică cercul politic al furatul vârtos. În Danemarca se plătesc impozitele fără părere de rău mai ales pentru că se observă calitatea serviciilor pe care le întoarce statul pentru aceste impozite.
Păi domnul Boc îmi cere să peticesc tricoul de acum 10 ani şi domnia sa, atunci când se plimbă de colo-colo, ţine după el două sau trei maşini BMW? Să-mi fie cu iertare, dar nu-mi vine să cert românii că nu plătesc impozite când văd cum îşi bate joc Guvernul de bani. Domnia sa, auto-declarat de dreapta, vorbeşte despre „salvarea locurilor de muncă” şi nu despre încurajarea iniţiativei private care să creeze noi locuri de muncă.
De ce să te gândeşti la reducerea numărul de profesori când poţi să încurajezi învăţământul liceal particular şi pleacă ei singuri de la stat la privat?
Încep să cred că nu-mi am locul într-o astfel de lume.
Danemarca este monarhie ,cu parlament unicameral .
Politicienii si monarhul citesc in limba lor Fetita cu chibrituri ,
inainte de a citi in engleza Hamlet si in germana Capitalul.
Polarizarea Stinga -Dreapta
nu este o lege naturala ,ca aceea care guverneaza
relatia dintre pilitura de fier si un cimp magnetic.
@ Stefan
Traducerea zicerii shakespearene nu este tocmai exactă. Marcellus spune „Something is rotten in the state of Denmark.” Este adevărat, „rotten” înseamnă putred, dar mai înseamnă şi corupt, de proastă calitate, mârşav, parşiv, detestabil, bolnav, dezgustător, lamentabil… cuvinte care se potrivesc ceva mai bine ca înţeles alăturate „the state of Denmark”. Corupţia are mai mult sens decât putreziciunea.
Eu nu ştiu dacă politica este coruptă prin mită sau jocuri de interese, este însă absolut evident că rolul politicii în societate este corupt. Politica nu-şi mai îndeplineşte astăzi nici unul dintre rolurile sale instituţionale.
@Biblio,
Te rog să contextualizezi1 În România! Nu putem generaliza în nici un caz. Refuzul politicii, cu toate consecinţele consecvente, este ceva ce ţine de recenta definire a specificului naţional…
Nu putem căuta, de asemenea, explicaţii fanteziste pentru lucruri care au alte explicaţii; nici naţionalismul, chiar şi în sensul bun, nici monarhia, nu sunt explicaţii pentru faptul că danezii sau suedezii sunt fericiţi şi alţii nu. La suedezi, pentru a evita chiar şi suspiciunea teoretică de naţionalism, nu au prevăzut în constituţie că suedeza ar fi limbă oficială… (asta era pentru Ileana)
Cat despre căutarea coruperii, am putea începe cu noi înşine; să lăsăm Danemarca să-şi rezolve singură problemele (bineînţeles, dacă ne imaginăm că i-au mai rămas câteva de pe vremea lui Hamlet…)
Monarhia in sine ,probabil ,nu este raspunsul .Dar ma gindeam la stabilitate ,la exercitiul intelepciunii in viata publica .In nici un caz ,la stinga si la dreapta .
@Ai mare dreptate in privinta educarii educatorilor; problema este alegerea valorilor in spiritul carora acestia trebuie educati! Sau ne inchipuim un fel de neutralitate trans-politică a acestora!?
Nu neutralitate ,dar un mod complex si sintetic de a gindi si infaptui
Cum cred ca se chiar intimpla atunci cind oamenii destepti ,culti ,umani se poarta firesc ,nu sint la ora bilanturilor si a redefinirilor politice.La valori ma tot gindesc si am sa scriu ceva intr-o buna zi .Sper sa nu fiu originala (adica trasnita ,cum ar spune cineva )Sper sa spuna toata lumea ca e banal si de la sine inteles ceea ce gindesc. .
@ gabicretzu
Politica există peste tot în lume cu un scop. Există o listă de funcţii pe care politica, partidele politice, „clasa” politică, trebuie să le îndeplinească pentru a-şi împlini rolul social.
Eu nu ştiu ca în acest moment politica să-şi îndeplinească cumsecade măcar o funcţie dintre aceste listă de funcţii. Dacă politica nu-şi îndeplineşte rolul social, de ce avem nevoie de o viaţă politică care ne provoacă o bătaie de cap în plus, şi încă una foarte mare? Iată o contextualizare a coruperii clasei politice, poate cea mai importantă.
@Biblio,
Faci o confuzie. Politica nu este treaba pe care trebuie să o facă ceea ce numeşti clasa politică. Aşa ceva nu există sau dacă există, anunţă moartea democraţiei…Ceea ce e la noi înţeles drept politică este o relaţie ca între spectacol şi public; şi nici la noi nu este adevărată întru totul afirmaţia!
Politica este o activitate a fiecăruia dintre cetăţeni (în grade diferite, bineînţeles) în măsura în care contribuie la organizarea vieţii în comun (în societate, adică). Politica nu-şi va îndeplini niciodată rolul dacă vom continua să o inţelegem la fel ca pe o tâmplărie, brutărie, etc. Din acest motiv, tinerii care intră în politică nu se întreabă pe cine reprezintă şi ce proiecte vor să promoveze, ci îşi prezintă CV-ul academic, gândindu-se că ar fi o slujbă bună…
@ gabicretzu
Tocmai ce am aflat că cetăţeni europeni din Danemarca vin în România şi deschid ferme de animale. 😀
Ca să răspund…
Se prea poate să fac o confuzie. Eu vă spun ce gândesc şi domnia vaostră îmi spuneţi dacă fac sau nu fac o confuzie.
Eu înţeleg prin politică modalitatea şi sistemul de guvernare a societăţii.
Politica, în general, are drept scop guvernarea societăţii.
Partidele politice şi sistemul electoral au drept scop stabilirea celor mai bune căi de guvernare a societăţii.
Clasa Politică are drept scop elaborarea politicii şi a partidelor politice astfel încât acestea să guverneze, în mod optim, societatea.
Rolul social al partidelor politice şi a politicii în general…
Constituţia spune:
„Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei.”
Cu alte cuvinte, partidele politice sunt interfaţa dintre cetăţenii şi dreptul lor la autodeterminare suverană, şi politică, ca artă de guvernare.
Constituţia lasă clarificările mai dezvoltate în exprimarea legii. Şi legea spune:
„Prin activitatea lor, partidele politice promoveaza valorile si interesele nationale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participa cu candidati in alegeri si la constituirea unor autoritati publice si stimuleaza participarea cetatenilor la scrutinuri, potrivit legii.”
Legea pune deci (eu cel puţin aşa înţeleg) în centrul activităţii politice „valorile şi interesele naţionale”. Vorbeşte apoi despre pluralismul ideilor, despre dezbatere politică pentru identificarea unei soluţii optime, vorbeşte despre explicarea realităţii opiniei publice pentru ca aceasta să fie informată şi să înţeleagă ce se întâmplă în societatea în care trăiesc. Partidele trebuie, conform legii, să pregătească candidaţii pentru a fi aleşi şi a face diferenţa faţă de candidaţii care vin de pe stradă, nepregătiţi. Partidele trebuie să pregătească pe cei care vor constitui autoritatea publică, pentru a face diferenţa faţă de cel care vine de pe stradă să ocupe o funcţie publică. În sfârşit, legea vorbeşte despre informarea civică astfel încât acesta să participe la scrutin în cunoştinţă de cauză şi să aleagă un „cel mai bun” pentru sine.
Spuneam mai sus că nimic din această listă de sarcini sociale nu este îndeplinit cumsecade nici de politică, nici de partide politice. Vă aştept să-mi spuneţi detaliat unde anume apare confuzia.
@Biblio,
Cetatenii au interese diferite. Partidele ar trebui sa mobilizeze o categorie largă de cetateni, sa fie factori de coagulare a voinţelor similare; nici un partid nu poate reprezenta toate interesele.
Daca acceptăm că există ceva precum „clasa politică”, acceptăm că unii ar putea reprezenta orice categorie de interese, in egala masura…
Partidele noastre sunt in general nedemocratice; din acest motiv au pierdut şi încrederea multor cetăţeni. Traseismul politic este un fenomen foarte autohton; asta arata lipsa de caracter si criteriile proaste de selectie in partide, nu faptul ca este permisa sau binevenita „mobilitatea” în interiorul „clasei politice”!
@ gabicretzu
Dacă democraţia ar funcţiona, totalitatea partidelor ar reprezenta mai mult de 90% din interesele cetăţenilor. Asta înseamnă democraţia, asta înseamnă reprezentativitatea din democraţia reprezentativă.
Problema este că partidele mimează interesele cetăţenilor şi, în numele celor care au votat, se ocupă de interesul personal. Aparent toţi fac strategii pentru a fi poporului mai bine, în realitate totul este populism. Auzeam un domn de la PD-L (nu-l ştiu după nume încă, dar apare în ultimul timp mai des la Realitatea TV) care spunea că faptul că actualul guvern poate plăti pensiile, este o victorie. Cum bugetul asigurărilor este separat de bugetul de stat, am verificat şi am văzut că sumele de fundamentare bugetară pleacă de la venituri egal cheltuieli… Care este aportul Guvernului din moment ce bugetul nu are deficit care să fie acoperit de la bugetul de stat? Populismul sforăitor ne îngroapă… Este timpul ca politica să renunţe la interesele personale, cei care au intrat în politică să facă avere, ar trebui să plece acasă, şi să rămâne în partide cei care s-au înscris din conştiinţa, care chiar vor să facă politică adevărată. Părerea mea. În momentul în care politica va începe să-şi îndeplinească rolul social, atunci am convingerea că va începe să se vadă o îmbunătăţire a vieţii sociale. Poate nu bogăţie, dar măcar moralitate şi respect.
Ai mare dreptate in privinta educarii educatorilor; problema este alegerea valorilor in spiritul carora acestia trebuie educati! Sau ne inchipuim un fel de neutralitate trans-politică a acestora!?
Ce-ar fi sa ne gandim la o neutralitate a stiintei? O neutralitate data de gandirea independenta, logica, de chestionarea sistematica a autoritatii?
@Biblio,
Cei alesi sunt cei votati…
@Doina,
Noi nu avem probleme cu ştiinţa (doar că-i subfinanţată, dar asta-i altă problemă); problema noastră este cu valorile şi relaţiile dintre oameni. De exemplu, de vreme ce chiar pe acest blog, unde-s scriitori de mare calitate, s-a făcut apologia competiţiei, de ce vrem ca lumea să se comporte solidar!? Noi avem probleme cu percepţia corectă a egalităţii… Definiţiile sale sunt alegeri, nu adevăruri… Doar că nişte alegeri servesc unora, iar alte alegeri, mai mult altora.
@Gabi daca ne dai niste exemple de perceptie, aplicatii corecte ale egalitatii in conditii de carenta, saracie, nu de prosperitate unde e
mai realista- te cred. Pentru mine nu are legatura cu ceva de Dreapta, dar orice om afla repede ca va trai toata viata in ierarhii- deci egalitatea de sanse e un ideal, egalitatea in drepturi e perturbata
grav. Egalitatea nu mi-se pare a fi o mema forte. Regret, dar cred ca pe undeva trebuie discutat cu foarte mare prudenta despre egalitate, si
in distributia bunurilor. Tactica „negativa” de a lupta impotriva inegalitatilor nerusinate mi-se pare mai buna.Ofera ceva celor suparati si necajiti. Cred ca ma aflu intre prieteni si pot spune ce gandesc. Nu fac apel la nici o autoritate, dar cred ca egalitatea are prea multe elemente utopice in ea.
@Peter,
Se prea poate, doar că a fost capabilă să genereze tot şirul revoluţiilor moderne şi contemporane (fără contrarevoluţia română!)
Egalite, liberte, fraternite ou la morte, mon cher ami…
Aceea in care generalul cartita KGB Nicolae Militaru a orchestrat uciderea a circa 1000 de romani nevinovati?
Aceea in care susnumitul general fusese desemnat ca sef al armatei de Ion Iliescu?
Aceea in care securistii romani, in special cei de la o110 si cei din USLA au fost acuzati ca ar fi fost teroristi, in timp ce KGB-istii si altii de teapa lor isi construiau imaginea de eroi ai neamului?
Aceea in care ni se spunea ca mos Coposu e un venetic imbuibat care n-au mancat salam cu soia? Pai, normal ca nu mancase, el se delectase doar cu arpacas in cei 17 ani de inchisoare comunista…
Daca asta numesti tu contrarevolutia romana, atunci da, sunt de acord…
Stiinta si obisnuinta de a chestiona autoritatea si de a i te opune, mai mult, a face asta in termeni si metode democratice poate veni doar dintr-o educatie de tip libertarian. Una ma putin dogmatica si incrancenata si rigida decat a noastra. Una care sa stimuleze gandirea si liberul speech, aptitudinea si opinia individuala, nu repetitia stricta a ceea ce spune autoritatea scolara (adica dascalul). Structura si sistemul nostru de evaluare in educatie duc la constructia unor personaje de tip obedient.
Mai vorbim, daca vrei.
@Gabi- de la bun inceput, lupta pentru ;ibertate, egalitate si solidaritate (sau sororitate + fraternitate) precum si mai ales lupta impotriva acestora a fost amestecata cu multe morti asistate.
Consilierul meu de dreapta, Mike Carrell imi reproseaza ca nu cred in egalitatea de sanse a indivizilor- pe care cica Dreapta ii iubeste- mai mult decat iubeste colectivele. Si la ei, si la noi (la noi chiar tot mai mult) cei bogati si cu favorizati de geografie au efectiv sanse mai bune in viata. Exceptii au fost, sunt si vor fi. Geniul razbate, talentul se mai ofileste. Gandeste la un prunc aparut intr-o casa in care nu e biblioteca sau mancarea e putina si proasta.
Asta este ceva ceea ce trebuie indreptat corectat, fiind forma in care inegalitatea strica vietile noastre. Stangutza- ma auzi?
@Iceflame- multam frumos, batrane! Am lucrat numai in cercetare cam din 1963 si asta inseamna sa vezi ce au facut altii, le pui laolalta, faci investigatiile tale si DECIZI (Gandesc deci exist, decid deci traiesc)
Sunt imun la gandirea postlogica- despre modurile de gandire creative si necreative am scris in primul meu articol aparut dupa ’89- e in IK 192.
Despre egalitate am ajuns la concluzia ca e un deziderat nobil dar si- cum ii spuneam lui Mike „pie in sky”
@Peter,
Egalitatea de şanse este un concept de dreapta, am mai explicat de o mie de ori; pentru mine are sens doar crearea oportunităţilor egale. Argumentele factuale (ale distribuţiei inegale a oportunităţilor) nu subminează teoria în acest caz pentru că nu se referă la ea.
De la natură oamenii sunt egali vrea să spună că nici o discriminare bazată pe factori înăscuţi nu este acceptabilă în democraţie; faptul că te naşti alb sau negru, fată sau băiat, etc., trebuie să-ţi influenţeze viitorul.
De la societate însă, nu mai suntem egali pentru că ne naştem într-un sistem deja ierarhizat, pe care nu-l alegem şi în care primele elemente de identificare sunt „om sărac”, „om bogat”.
Aici survine diferenţa între stânga şi dreapta; dreapta consideră acceptabile toate inegalităţile dobândite (bogăţia, eeducaţia, puterea, etc) chiar dacă ele nu au fost dobândite de persoana în cauză ci de moşii, strămoşii, în veacul vecilor…
Stanga consideră că păcatul sau meritul originar nu există; drept urmare niciun copil nu este vinovat că s-a născut sărac, nici merituos că s-a născut bogat. Societatea are datoria să creeze condiţii egale de dezvoltare a personalităţii fiecăruia. Asta-i tot!
@Doina,
Mai vorbim, dar suntem de aceeaşi părere; este evident că educaţia gândirii critice este esenţială; este însă şi periculoasă pentru că poate pune în discuţie sistemul însuşi… De aceea definirea idealului educaţional este punctul cheie într-o lege a învăţământului pentru că în funcţie de acesta se aleg toate celelalte componente. Verifică!
@Gabi Trec in colectia de citate intelepte: „Stanga consideră că păcatul sau meritul originar nu există; drept urmare niciun copil nu este vinovat că s-a născut sărac, nici merituos că s-a născut bogat” Si eu sunt perfect de acord, cu pacatul originar am avut meciuri dure. Dar in ce priveste meritul originar- CE E DE FACUT? Oamenii nu prea s-ar agita sa faca lucruri bune, bogatii si bani daca mostenitorii lor nu ar fi favorizati. Repet, CE DE FACUT PRACTIC? Ce efect ar avea asta asupra progresului- asa in general? Miroase putin a problema insolubila…don’t be angry with me, please.
Sper nu fi fost inteles gresit; cred ca orice om are dreptul de a admira sau nu, ceva sau pe cineva.
Cand am spus ca apreciez foarte mult echilibrul tau, am spus-o la modul foarte sincer si deschis. Asa este.
Posibila nuanta de „pater” ce eronat s-ar putea intrezari prin textul respectiv nu a existat deloc in mintea-mi atunci cand l-am scris. Cred ca am, cat de cat acolo, simtul proportiilor si al ridicolului. Mai scap si eu cateodata caii, ca orice om, de data asta insa, chiar NU…
@iceflame- OK, nu am vazut nimica ascuns, ostil sau subtil in ceea ce ai scris
Si eu spun aici exact ce gandesc. Si in revista- aproape, trebuie doar s-ami moderez avantul in atacurile impotriva dusmanilor ratiunii. Nu se poarta astazi, pe aiciulea..
Bibliotecaru
Tare mi-e teamă că România va trece de la cercul vicios nu la cercul virtuos şi la cercul vârtos, adică cercul politic al furatul vârtos. În Danemarca se plătesc impozitele fără părere de rău mai ales pentru că se observă calitatea serviciilor pe care le întoarce statul pentru aceste impozite.
Păi domnul Boc îmi cere să peticesc tricoul de acum 10 ani şi domnia sa, atunci când se plimbă de colo-colo, ţine după el două sau trei maşini BMW? Să-mi fie cu iertare, dar nu-mi vine să cert românii că nu plătesc impozite când văd cum îşi bate joc Guvernul de bani. Domnia sa, auto-declarat de dreapta, vorbeşte despre „salvarea locurilor de muncă” şi nu despre încurajarea iniţiativei private care să creeze noi locuri de muncă.
De ce să te gândeşti la reducerea numărul de profesori când poţi să încurajezi învăţământul liceal particular şi pleacă ei singuri de la stat la privat?
Încep să cred că nu-mi am locul într-o astfel de lume.
Stefan
@Bibliotecaru,
este ceva putred mai mereu in Danemarca asta!
Este loc stimate Domn pentru toti in aceasta Lume.
ileana
Danemarca este monarhie ,cu parlament unicameral .
Politicienii si monarhul citesc in limba lor Fetita cu chibrituri ,
inainte de a citi in engleza Hamlet si in germana Capitalul.
Polarizarea Stinga -Dreapta
nu este o lege naturala ,ca aceea care guverneaza
relatia dintre pilitura de fier si un cimp magnetic.
Bibliotecaru
@ Stefan
Traducerea zicerii shakespearene nu este tocmai exactă. Marcellus spune „Something is rotten in the state of Denmark.” Este adevărat, „rotten” înseamnă putred, dar mai înseamnă şi corupt, de proastă calitate, mârşav, parşiv, detestabil, bolnav, dezgustător, lamentabil… cuvinte care se potrivesc ceva mai bine ca înţeles alăturate „the state of Denmark”. Corupţia are mai mult sens decât putreziciunea.
Eu nu ştiu dacă politica este coruptă prin mită sau jocuri de interese, este însă absolut evident că rolul politicii în societate este corupt. Politica nu-şi mai îndeplineşte astăzi nici unul dintre rolurile sale instituţionale.
gabicretzu
@Biblio,
Te rog să contextualizezi1 În România! Nu putem generaliza în nici un caz. Refuzul politicii, cu toate consecinţele consecvente, este ceva ce ţine de recenta definire a specificului naţional…
Nu putem căuta, de asemenea, explicaţii fanteziste pentru lucruri care au alte explicaţii; nici naţionalismul, chiar şi în sensul bun, nici monarhia, nu sunt explicaţii pentru faptul că danezii sau suedezii sunt fericiţi şi alţii nu. La suedezi, pentru a evita chiar şi suspiciunea teoretică de naţionalism, nu au prevăzut în constituţie că suedeza ar fi limbă oficială… (asta era pentru Ileana)
Cat despre căutarea coruperii, am putea începe cu noi înşine; să lăsăm Danemarca să-şi rezolve singură problemele (bineînţeles, dacă ne imaginăm că i-au mai rămas câteva de pe vremea lui Hamlet…)
ileana
Monarhia in sine ,probabil ,nu este raspunsul .Dar ma gindeam la stabilitate ,la exercitiul intelepciunii in viata publica .In nici un caz ,la stinga si la dreapta .
ileana
Gabi , cred ca solutia este educarea educatorilor .Pret de ani si ani.
Lucru ca si imposibil ,logic.
gabicretzu
@Ai mare dreptate in privinta educarii educatorilor; problema este alegerea valorilor in spiritul carora acestia trebuie educati! Sau ne inchipuim un fel de neutralitate trans-politică a acestora!?
ileana
Nu neutralitate ,dar un mod complex si sintetic de a gindi si infaptui
Cum cred ca se chiar intimpla atunci cind oamenii destepti ,culti ,umani se poarta firesc ,nu sint la ora bilanturilor si a redefinirilor politice.La valori ma tot gindesc si am sa scriu ceva intr-o buna zi .Sper sa nu fiu originala (adica trasnita ,cum ar spune cineva )Sper sa spuna toata lumea ca e banal si de la sine inteles ceea ce gindesc. .
Bibliotecaru
@ gabicretzu
Politica există peste tot în lume cu un scop. Există o listă de funcţii pe care politica, partidele politice, „clasa” politică, trebuie să le îndeplinească pentru a-şi împlini rolul social.
Eu nu ştiu ca în acest moment politica să-şi îndeplinească cumsecade măcar o funcţie dintre aceste listă de funcţii. Dacă politica nu-şi îndeplineşte rolul social, de ce avem nevoie de o viaţă politică care ne provoacă o bătaie de cap în plus, şi încă una foarte mare? Iată o contextualizare a coruperii clasei politice, poate cea mai importantă.
gabicretzu
@Biblio,
Faci o confuzie. Politica nu este treaba pe care trebuie să o facă ceea ce numeşti clasa politică. Aşa ceva nu există sau dacă există, anunţă moartea democraţiei…Ceea ce e la noi înţeles drept politică este o relaţie ca între spectacol şi public; şi nici la noi nu este adevărată întru totul afirmaţia!
Politica este o activitate a fiecăruia dintre cetăţeni (în grade diferite, bineînţeles) în măsura în care contribuie la organizarea vieţii în comun (în societate, adică). Politica nu-şi va îndeplini niciodată rolul dacă vom continua să o inţelegem la fel ca pe o tâmplărie, brutărie, etc. Din acest motiv, tinerii care intră în politică nu se întreabă pe cine reprezintă şi ce proiecte vor să promoveze, ci îşi prezintă CV-ul academic, gândindu-se că ar fi o slujbă bună…
Bibliotecaru
@ gabicretzu
Tocmai ce am aflat că cetăţeni europeni din Danemarca vin în România şi deschid ferme de animale. 😀
Ca să răspund…
Se prea poate să fac o confuzie. Eu vă spun ce gândesc şi domnia vaostră îmi spuneţi dacă fac sau nu fac o confuzie.
Eu înţeleg prin politică modalitatea şi sistemul de guvernare a societăţii.
Politica, în general, are drept scop guvernarea societăţii.
Partidele politice şi sistemul electoral au drept scop stabilirea celor mai bune căi de guvernare a societăţii.
Clasa Politică are drept scop elaborarea politicii şi a partidelor politice astfel încât acestea să guverneze, în mod optim, societatea.
Rolul social al partidelor politice şi a politicii în general…
Constituţia spune:
„Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei.”
Cu alte cuvinte, partidele politice sunt interfaţa dintre cetăţenii şi dreptul lor la autodeterminare suverană, şi politică, ca artă de guvernare.
Constituţia lasă clarificările mai dezvoltate în exprimarea legii. Şi legea spune:
„Prin activitatea lor, partidele politice promoveaza valorile si interesele nationale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participa cu candidati in alegeri si la constituirea unor autoritati publice si stimuleaza participarea cetatenilor la scrutinuri, potrivit legii.”
Legea pune deci (eu cel puţin aşa înţeleg) în centrul activităţii politice „valorile şi interesele naţionale”. Vorbeşte apoi despre pluralismul ideilor, despre dezbatere politică pentru identificarea unei soluţii optime, vorbeşte despre explicarea realităţii opiniei publice pentru ca aceasta să fie informată şi să înţeleagă ce se întâmplă în societatea în care trăiesc. Partidele trebuie, conform legii, să pregătească candidaţii pentru a fi aleşi şi a face diferenţa faţă de candidaţii care vin de pe stradă, nepregătiţi. Partidele trebuie să pregătească pe cei care vor constitui autoritatea publică, pentru a face diferenţa faţă de cel care vine de pe stradă să ocupe o funcţie publică. În sfârşit, legea vorbeşte despre informarea civică astfel încât acesta să participe la scrutin în cunoştinţă de cauză şi să aleagă un „cel mai bun” pentru sine.
Spuneam mai sus că nimic din această listă de sarcini sociale nu este îndeplinit cumsecade nici de politică, nici de partide politice. Vă aştept să-mi spuneţi detaliat unde anume apare confuzia.
gabicretzu
@Biblio,
Cetatenii au interese diferite. Partidele ar trebui sa mobilizeze o categorie largă de cetateni, sa fie factori de coagulare a voinţelor similare; nici un partid nu poate reprezenta toate interesele.
Daca acceptăm că există ceva precum „clasa politică”, acceptăm că unii ar putea reprezenta orice categorie de interese, in egala masura…
Partidele noastre sunt in general nedemocratice; din acest motiv au pierdut şi încrederea multor cetăţeni. Traseismul politic este un fenomen foarte autohton; asta arata lipsa de caracter si criteriile proaste de selectie in partide, nu faptul ca este permisa sau binevenita „mobilitatea” în interiorul „clasei politice”!
isabel
Buna ziua,
Ba da, aveti locul in aceasta lume, si inca cum !!!
Daca nu ar fi oameni ca dvs. si ati pleca, ne ar fura si identitatea cei care ne conduc azi !
Va multumesc ca existati.
Bibliotecaru
@ gabicretzu
Dacă democraţia ar funcţiona, totalitatea partidelor ar reprezenta mai mult de 90% din interesele cetăţenilor. Asta înseamnă democraţia, asta înseamnă reprezentativitatea din democraţia reprezentativă.
Problema este că partidele mimează interesele cetăţenilor şi, în numele celor care au votat, se ocupă de interesul personal. Aparent toţi fac strategii pentru a fi poporului mai bine, în realitate totul este populism. Auzeam un domn de la PD-L (nu-l ştiu după nume încă, dar apare în ultimul timp mai des la Realitatea TV) care spunea că faptul că actualul guvern poate plăti pensiile, este o victorie. Cum bugetul asigurărilor este separat de bugetul de stat, am verificat şi am văzut că sumele de fundamentare bugetară pleacă de la venituri egal cheltuieli… Care este aportul Guvernului din moment ce bugetul nu are deficit care să fie acoperit de la bugetul de stat? Populismul sforăitor ne îngroapă… Este timpul ca politica să renunţe la interesele personale, cei care au intrat în politică să facă avere, ar trebui să plece acasă, şi să rămâne în partide cei care s-au înscris din conştiinţa, care chiar vor să facă politică adevărată. Părerea mea. În momentul în care politica va începe să-şi îndeplinească rolul social, atunci am convingerea că va începe să se vadă o îmbunătăţire a vieţii sociale. Poate nu bogăţie, dar măcar moralitate şi respect.
doinas
@Gabi
Ai mare dreptate in privinta educarii educatorilor; problema este alegerea valorilor in spiritul carora acestia trebuie educati! Sau ne inchipuim un fel de neutralitate trans-politică a acestora!?
Ce-ar fi sa ne gandim la o neutralitate a stiintei? O neutralitate data de gandirea independenta, logica, de chestionarea sistematica a autoritatii?
gabicretu
@Biblio,
Cei alesi sunt cei votati…
@Doina,
Noi nu avem probleme cu ştiinţa (doar că-i subfinanţată, dar asta-i altă problemă); problema noastră este cu valorile şi relaţiile dintre oameni. De exemplu, de vreme ce chiar pe acest blog, unde-s scriitori de mare calitate, s-a făcut apologia competiţiei, de ce vrem ca lumea să se comporte solidar!? Noi avem probleme cu percepţia corectă a egalităţii… Definiţiile sale sunt alegeri, nu adevăruri… Doar că nişte alegeri servesc unora, iar alte alegeri, mai mult altora.
Peter Gluck
@Gabi daca ne dai niste exemple de perceptie, aplicatii corecte ale egalitatii in conditii de carenta, saracie, nu de prosperitate unde e
mai realista- te cred. Pentru mine nu are legatura cu ceva de Dreapta, dar orice om afla repede ca va trai toata viata in ierarhii- deci egalitatea de sanse e un ideal, egalitatea in drepturi e perturbata
grav. Egalitatea nu mi-se pare a fi o mema forte. Regret, dar cred ca pe undeva trebuie discutat cu foarte mare prudenta despre egalitate, si
in distributia bunurilor. Tactica „negativa” de a lupta impotriva inegalitatilor nerusinate mi-se pare mai buna.Ofera ceva celor suparati si necajiti. Cred ca ma aflu intre prieteni si pot spune ce gandesc. Nu fac apel la nici o autoritate, dar cred ca egalitatea are prea multe elemente utopice in ea.
gabicretu
@Peter,
Se prea poate, doar că a fost capabilă să genereze tot şirul revoluţiilor moderne şi contemporane (fără contrarevoluţia română!)
Egalite, liberte, fraternite ou la morte, mon cher ami…
Iceflame
@ Gabi
Daca nu-i cu suparare;
care contrarevolutie romana?
Aceea in care generalul cartita KGB Nicolae Militaru a orchestrat uciderea a circa 1000 de romani nevinovati?
Aceea in care susnumitul general fusese desemnat ca sef al armatei de Ion Iliescu?
Aceea in care securistii romani, in special cei de la o110 si cei din USLA au fost acuzati ca ar fi fost teroristi, in timp ce KGB-istii si altii de teapa lor isi construiau imaginea de eroi ai neamului?
Aceea in care ni se spunea ca mos Coposu e un venetic imbuibat care n-au mancat salam cu soia? Pai, normal ca nu mancase, el se delectase doar cu arpacas in cei 17 ani de inchisoare comunista…
Daca asta numesti tu contrarevolutia romana, atunci da, sunt de acord…
Iceflame
@ Peter
Vreau sa stii ca, apreciez mult echilibrul de care dai dovada in cam tot ceea ce spui pe aici.
doinas
Stiinta si obisnuinta de a chestiona autoritatea si de a i te opune, mai mult, a face asta in termeni si metode democratice poate veni doar dintr-o educatie de tip libertarian. Una ma putin dogmatica si incrancenata si rigida decat a noastra. Una care sa stimuleze gandirea si liberul speech, aptitudinea si opinia individuala, nu repetitia stricta a ceea ce spune autoritatea scolara (adica dascalul). Structura si sistemul nostru de evaluare in educatie duc la constructia unor personaje de tip obedient.
Mai vorbim, daca vrei.
Peter Gluck
@Gabi- de la bun inceput, lupta pentru ;ibertate, egalitate si solidaritate (sau sororitate + fraternitate) precum si mai ales lupta impotriva acestora a fost amestecata cu multe morti asistate.
Consilierul meu de dreapta, Mike Carrell imi reproseaza ca nu cred in egalitatea de sanse a indivizilor- pe care cica Dreapta ii iubeste- mai mult decat iubeste colectivele. Si la ei, si la noi (la noi chiar tot mai mult) cei bogati si cu favorizati de geografie au efectiv sanse mai bune in viata. Exceptii au fost, sunt si vor fi. Geniul razbate, talentul se mai ofileste. Gandeste la un prunc aparut intr-o casa in care nu e biblioteca sau mancarea e putina si proasta.
Asta este ceva ceea ce trebuie indreptat corectat, fiind forma in care inegalitatea strica vietile noastre. Stangutza- ma auzi?
@Iceflame- multam frumos, batrane! Am lucrat numai in cercetare cam din 1963 si asta inseamna sa vezi ce au facut altii, le pui laolalta, faci investigatiile tale si DECIZI (Gandesc deci exist, decid deci traiesc)
Sunt imun la gandirea postlogica- despre modurile de gandire creative si necreative am scris in primul meu articol aparut dupa ’89- e in IK 192.
Despre egalitate am ajuns la concluzia ca e un deziderat nobil dar si- cum ii spuneam lui Mike „pie in sky”
gabicretu
@Peter,
Egalitatea de şanse este un concept de dreapta, am mai explicat de o mie de ori; pentru mine are sens doar crearea oportunităţilor egale. Argumentele factuale (ale distribuţiei inegale a oportunităţilor) nu subminează teoria în acest caz pentru că nu se referă la ea.
De la natură oamenii sunt egali vrea să spună că nici o discriminare bazată pe factori înăscuţi nu este acceptabilă în democraţie; faptul că te naşti alb sau negru, fată sau băiat, etc., trebuie să-ţi influenţeze viitorul.
De la societate însă, nu mai suntem egali pentru că ne naştem într-un sistem deja ierarhizat, pe care nu-l alegem şi în care primele elemente de identificare sunt „om sărac”, „om bogat”.
Aici survine diferenţa între stânga şi dreapta; dreapta consideră acceptabile toate inegalităţile dobândite (bogăţia, eeducaţia, puterea, etc) chiar dacă ele nu au fost dobândite de persoana în cauză ci de moşii, strămoşii, în veacul vecilor…
Stanga consideră că păcatul sau meritul originar nu există; drept urmare niciun copil nu este vinovat că s-a născut sărac, nici merituos că s-a născut bogat. Societatea are datoria să creeze condiţii egale de dezvoltare a personalităţii fiecăruia. Asta-i tot!
@Doina,
Mai vorbim, dar suntem de aceeaşi părere; este evident că educaţia gândirii critice este esenţială; este însă şi periculoasă pentru că poate pune în discuţie sistemul însuşi… De aceea definirea idealului educaţional este punctul cheie într-o lege a învăţământului pentru că în funcţie de acesta se aleg toate celelalte componente. Verifică!
Peter Gluck
@Gabi Trec in colectia de citate intelepte: „Stanga consideră că păcatul sau meritul originar nu există; drept urmare niciun copil nu este vinovat că s-a născut sărac, nici merituos că s-a născut bogat” Si eu sunt perfect de acord, cu pacatul originar am avut meciuri dure. Dar in ce priveste meritul originar- CE E DE FACUT? Oamenii nu prea s-ar agita sa faca lucruri bune, bogatii si bani daca mostenitorii lor nu ar fi favorizati. Repet, CE DE FACUT PRACTIC? Ce efect ar avea asta asupra progresului- asa in general? Miroase putin a problema insolubila…don’t be angry with me, please.
Iceflame
@Peter
Sper nu fi fost inteles gresit; cred ca orice om are dreptul de a admira sau nu, ceva sau pe cineva.
Cand am spus ca apreciez foarte mult echilibrul tau, am spus-o la modul foarte sincer si deschis. Asa este.
Posibila nuanta de „pater” ce eronat s-ar putea intrezari prin textul respectiv nu a existat deloc in mintea-mi atunci cand l-am scris. Cred ca am, cat de cat acolo, simtul proportiilor si al ridicolului. Mai scap si eu cateodata caii, ca orice om, de data asta insa, chiar NU…
Peter Gluck
@iceflame- OK, nu am vazut nimica ascuns, ostil sau subtil in ceea ce ai scris
Si eu spun aici exact ce gandesc. Si in revista- aproape, trebuie doar s-ami moderez avantul in atacurile impotriva dusmanilor ratiunii. Nu se poarta astazi, pe aiciulea..
Iceflame
@ Peter
Acel „batrane” din raspunsul tau, mi s-a parut a fi usor ironic, de acolo reactia… Ma bucur ca m-am inselat. Multumesc.