Home » General

Caut masina de trait! Inventatorului recompensa

15 December 2008 606 views One Comment

Astazi este ziua avanpremierelor. Cea din Cronica Romana, în continuare…

“Avem maşini de spălat, maşini de călcat, maşini de gândit, maşini de gătit, maşini de tuns;  eu am chiar şi o maşină de scris care nu vrea nici în ruptul capului să scrie editorialele singură; altii  au maşini mici neinmatriculate, maşini de făcut sarmale ca la mama acasă sau chiar maşină de maşină…

Unii s-au lăudat că au ajuns  ei înşişi adevărate maşini; maşini de făcut bani. Alţii i-au crezut. Primii chiar au avut dreptate dar cu doua mici corecturi: nu era vorba de făcut bani ci de adunat bani şi nu era pentru ceilalţi ci doar pentru ei înşişi.

Oricum, mai mult sau mai puţin utile, utilizate cotidian sau uitate în vreun dulap unde le descoperim, după ani, fără să ne amintim şi la ce erau bune, maşinăriile ne invadează existenţa; ne complică existenţa; ne substituie existenţa în caz de lungă absenţă ţi necesitate…

Capitalismul şi maşinismul au mers mână în mână; există o relaţie profundă, de nezdruncinat între ele; o probează reacţia foarte rapidă a guvernului american la auzul veştii că,  marele producător de maşini  General Motors  este in prag de faliment. Bineinteles ca falimentul se declara pentru a avea  timp de respiro, justificare pentru a  aplica masuri dure de restructurare si motiv de a  primi ajutoare guvernamentale; dar asta este alta problema.

Masina de spus adevarul inca nu s-a inventat; doar de descoperit minciunile. Sa luam in considerare unele dintre ele, evitand  gandirea mecanica…

Astazi (marti) se voteaza in Parlamentul European Directiva privind reglementarea timpului de lucru; a doua lectura. Consiliul (adica guvernele) a facut propuneri inacceptabile pentru cei ce muncesc: desfiintarea actualei limite legale de 48 de munca in medie pe saptamana, mentinerea sine die a optiunii de opt out individual (acordul „liber” al muncitorului ca vrea sa munceasca fara limita), nerecunoasterea timpului „in asteptare”  ca timp de munca, etc. Parlamentul ar vrea sa-si mentina pozitia exprimata in prima lectura si sa apere drepturile sindicale. Majoritatea necesara este dificil de atins; deputatii, mai ales cei din est, asculta de glasul guvernelor. Acestea striga: „E criză! Să munciţi mai mult! 12 ore pe zi, 14 ore pe zi, sa salvam economia…”

Asta seamana a minciuna. Actuala criză da semne ca este ciclică, adica de o criză de supraproducţie; ea isi are cauza in dezechilibrul dintre cerere (prea mica) si oferta (prea mare); se lasă cu disponibilizări masive; apare surplus de forţă de muncă. Nu este criză de forţă de muncă, sa munceasca fiecare mai mult; problema este a ocuparii, cum sa facem sa poata munci  mai multi; in multe cazuri se reduce timpul  prestat de fiecare ca sa poata ramane toti… Guvernele se vede ca au alta problema…

Este evidenta si in alt caz. Se strigă: Ce nenorocire! S-a prăbuşit piaţa imobiliară, au scăzut preţurile cu treizeci de procente. La anuntul vestii am văzut un zambet pe chipul unor oameni care muncesc din greu (peste limita celor 48 de ore saptamanal)  şi au trecut deja bine de treizeci de ani. Înflorea speranţa. Poate că în câţiva ani nu vom mai sta cu chirie, schimbând casa la şase luni, poate că un apartament de doua camere va deveni accesibil şi pentru noi… Speculatiile imobiliare le transformasera  in visuri pentru cei ce cred in Mos Craciun…

Un lucru insa este adevarat, nu minciuna. Ca de obicei, se pregateste iesirea din situatiile dificile prin sacrificarea celor care au fost sacrificati si pana acum. Dscursul celor care au provocat criza este clar: „Sa scadem salariile dar sa nu atingem profiturile; in caz contrar, de ce am mai investi?! Chiar si sa muncim ar fi mai avantajos…”

Munca prelungita in conditii mai proaste - ca e criza! -  scade productivitatea, creste riscurile profesionale, stressul, suprasolicitarea; angajatul nu mai are timp sa-si creasca copiii, sa-si  ingrijeasca sanatatea si progreseze, sa traiasca.  Angajatul este inteles din ce in ce mai mult  doar ca forta de munca; ca  om, el nu conteaza. In aceste conditii, remarc o mare lipsa din sirul fara sfarsit al masinilor -  maşina de trăit. Am putea-o lasa acasa, sa traiasca ea in locul nostru; pentru asta chiar ca nu mai avem timp…

PS

Ma tem totusi ca va fi o  inventie destinata singurei  piete care nu a fost atinsa de criza – piata obiectelor de lux. “

One Comment »

  • biancas A spus:

    @Gabi Asta n-o zicea acu’ ceva vreme Marx? Tre’ sa recunosc ca la vremea respectiva m-a fascinat trinomul Marx-Freud-Saussure. Mai nou ma consolez cu “Brave New World” a lui Huxley si “Particulele elementare” a lui Houllebeque. Cumplita carte “Particulele” :-)), bun scriitor francezul :-))
    La drept vorbind, e perfect ilogic. De ce sa muncesti mai mult, daca actuala criza e creata taman de supraoferta? Ridicol. Pe de alta parte, daca se reduce timpul de lucru ca sa fie slujbe pentru toti iar nu-i bine, ca asta inseamna fix garantia unui salariu mai mic pentru toti, cum ar veni, daca sintem saraci, macar sa fim toti saraci lipiti. Hmmm, o solutie pe termen relativ mediu ar fi ca puterile economice sa ridice nivelul de trai a trei sferturi din planeta ca sa isi creeze noi piete. :-)) Desi, africanii mor masiv de SIDA, ar trebui sa se grabeasca un pic.

Lasa un comentariu!

Adauga un comentariu, sau redirectioneaza catre site-ul tau. Se pote si subscribe to these comments prinRSS.

Fiti politicosi si civilizati! Ramaneti la subiect! Nu spam-urilor!

Pot fi utilizate urmatoarele tag-uri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>