CCR, oracolul național

Curtea s-a pronunțat pe legea referendumului. Motivarea poate fi citită aici.

Câteva observații:

1. Curtea nu a decis nimic. Deciziile se exprimă prin propoziții categorice. Curtea a formulat un enunț ipotetic  (dacă p atunci q) ”Legea este constituțională în măsura în care asigură…”, care, ca orice enunț ipotetic, este de trei ori adevărat și o dată fals. De data asta cum îl luăm!? Singura situație este cea în care ies la vot jumătate plus unu și, totuși, legea este neconstituțională; curat, murdar, ca albul la modă…

2. Curtea trebuia să facă clare decidentului și cetățeanului două lucruri diferite:

a. Condițiile de validare a referendumului – condițiile formale (adică dacă funcționează sau nu un prag minim de participare, cvorum, care să fie necesar indiferent de cum votează cetățenii)

b. Care este criteriul de stabilire a rezultatului (cu câte voturi este demis  președintele)

3. Curtea s-a încurcat în propriile argumentări, astfel încât punctul x contrazice punctul y, etc… și cetățeanul este turmentat.

La punctul 2a, Comisia de la Veneția, pe care Curtea o invocă în motivare dar pentru alte rațiuni, în același Cod invocat  spune, citez :

7. Qvorumul

50. Pe baza experienţei privind referendumurile, Comisia de la Veneţia a decis că stabilirea unui cvorum  nu este recomandată.

51.Cvorumul (rata minimă) de participare are drept rezultat faptul că  adversarii unui proiect sunt tentați să se abţină de vot, mai degrabă decât să participe.  Astfel, dacă 48% dintre alegători sprijină un proiect,  5% se opun iar  47%  intenţionează să se abţină, cei 5% își impun punctul lor de vedere, deși sunt în minoritate. Absenţa lor din campanie este, de asemenea, de natură să crească numărul de abţineri şi, astfel, probabilitatea ca cvorumul să fie atins. Încurajarea abţinerii de la vot și  impunerea, drept urmare, a unei  opinii minoritare nu sunt sănătoase pentru democraţie. În plus, există  o tentaţie mai mare să se  falsifice participarea la vot,  în faţa unei opoziţii slabe. „

Explicațiile de la punctul 51 se aplică mănusă situației din România.

Totuși, Curtea susține că jumătate plus unu dintre cetățenii de pe liste trebuie să vină la vot pentru validarea referendumului. Asta, spune Comisia de la Veneția, îi face pe adversarii propunerii de demitere să nu se mai prezinte la vot.

Curtea respinge ca inaplicabil principiul simetriei (considerat ca fiind exclusiv de domeniul dreptului privat). În schimb, acceptă un principiu pe care îl numește ”al analogiei”. Fac precizarea că, prin analogie nu se obțin concluzii adevărate niciodată; se obțin doar concluzii plauzibile; cu atât mai puțin plauzibile cu cât asemănările dintre situații sunt mai mici…

Pentru a justifica opțiunea sa, Curtea invocă art. 81, alin. 2 din Constituție, care spune că este declarat ales cel care întrunește jumătate plus unu din numărul celor înscriși pe liste la primul tur. Din asta, trage concluzia Curtea, ar trebui să rezulte că pentru validarea referendumului ar fi nevoie să iasă la vot jumătate plus unu din alegători de pe liste .

Trebuie remarcat că autorii Constituției au fost mai deștepți decât interpreții ei. Pentru alegerea președintelui, în România se aplică un sistem de vot cu două tururi de scrutin. Autorii Constituției și-au dat însă seama că există o situație în care cel de-al doilea tur de scrutin nu mai este necesar – cea în care un candidat obține din primul tur mai mult de jumătate plus unu din voturilor tuturor celor cu drept de vot. Orice ar face pentru mobilizarea cetățenilor în turul doi, chiar dacă toți contracandidații se unesc, ei nu pot obține decât jumătate minus unu. Pentru economie îl declară ales din prima.

Participarea a mai mult de jumătate plus unu este consecința situației descrise la art. 81/2, nu  o condiție constituțională, nici de eligibilitate, nici de validare a alegerilor; dacă unul singur obține cel puțin jumătate plus unu  voturi din listă, este clar, prin consecință că au participat un număr cel puțin egal de cetățeni, ba chiar mai mare, că vor mai fi luat și alții voturi, în afară de ales…  Ce analogie să facem cu demiterea!? Nu știm.

Punctul 2b este soluționat cam așa. Nu scrie, dar tragem concluziile (prin deducție logico/aritmetică, nu prin analogie). Considerăm 18.300.000 numărul celor înscriși iar referendumul validat cu 9.150.000 participanți. Avem un număr nenumărat de posibilități, dar grupate astfel:

1. Participă minimul stabilit. Orice număr de votanți în favoarea demiterii mai mare de Nr. voturi valabil exprimate/2 +1 înseamnă că președintele este demis. Limita de jos este 9.15/2 +1, adică 4.575.001.  Orice număr mai mic decât 4.575.001 înseamnă că nu e demis.

2. Nu participă minimul stabilit; nu se validează referendumul. Pot vota în favoarea demiterii între 4575001 și 9. 149. 999 dar președintele nu este demis. Închipuiți-vă consecințele politice în cazul al doilea…

Pe lângă lipsa de logică, să acuzăm Curtea Constituțională și de lipsă de înțelepciune!? Oracolele antice, care se exprimau tot prin enunțuri ipotetice, erau considerate surse de înțelepciune, uneori…

3 comentarii la “CCR, oracolul național”

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *