Ce mai fac (partea a doua)

Cum va puteti imagina, zilele urmatoare nu mi-am mai vazut capul de treburi si nici tastatura computerului, ca sa continui relatarea. Ma gandesc acum dar nu-mi mai amintesc ce  am facut (cel putin nu in ordinea efectuarii actiunilor). Drept urmare, renunt. Intre reconstituire inautentica si tacere, imi asum riscul de a alege tacerea.

 Ceea ce este sigur este ca am avut un grup de vizitatori din tara, jurnalisti, ONG-sti si colegi de partid din multe locuri (Iasi, Suceava, Botosani, Constanta, Bucuresti si, bineinteles, Vaslui, Barlad, Husi…).  Niste persoane de excelenta calitate. Regret ca nu am avut timp  sa-i cunosc mai bine si sa stam mai mult de vorba. Poate mai eliminam niste stereotipuri pe care le avem unii despre altii. Oricum, un inceput de comunicare promitator.

Cum stiti cei care mai comentati pe aici, imi place sa invit oameni pe care nu-i cunosc. Macar contribui la crearea conditiilor pentru ca oameni care traiesc in localitati diferite sa se intalneasca si imprieteneasca; fie si la o bere belgiana de cirese… Pana acum mi-a mers initiativa. Nu s-a plans nimeni prea tare. Fug. Ne-a chemat la imbarcare. Pa!

PS

Editorialul meu din Cronica Romana s-a mutat marti. Nu m-au dat inca afara.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *