• In General
  • pe

Cine omoară Europa, refugiații sau noi?!

<< „O idee bântuie Europa – Uniunea și-a făcut datoria, Uniunea poate să moară. Vorbesc de uniunea în care ne-am dorit să intrăm, nu de cea care a ajuns astăzi. Există interese din interiorul și din exteriorul Uniunii; o spun pentru că e vizibil,  nu pentru că aș fi adepta vreunei teorii conspiraționiste.

Numeroase pârghii sunt utilizate pentru ca obiectivul să fie atins. Politicile de azil reprezintă una dintre ele; exista și altele – vitezele multiple de integrare, guvernanța economică, TTIP…
Migrația este o problemă importantă, care trebuie gestionată,  dar nici pe departe atât de gravă  pe cât este instrumentalizată politic de cei care, din interese oportuniste sau inconștiență, invocă argumentele extremei dreapte – diferențele culturale/rasiale/etnice care ar face imposibilă integrarea acestor oameni, taxați în bloc drept teroriști.

Consider ca interesul țării noastre nu este să se ralieze la această poziție! Pentru primă dată am putea sa dovedim că, pe lângă orgolii, suntem capabili să vedem care ne este interesul, interesul românilor.

Rațiunile pentru care trebuie să fim deschiși și solidari la gestionarea acestei crize sunt cele de principiu, în primul rând, dar și unele pragmatice. Nu se poate să invocăm întotdeauna solidaritatea când avem noi nevoie, cum e cazul fondurilor europene de coeziune, și să o refuzăm apoi când au nevoie alții de ea. Aplicarea zicalei ”La plăcinte înainte, la razboi înapoi” nu este recomandabilă. Aici nu e vorba doar de solidaritatea cu niște oameni aflați în situație de risc, e vorba și (mai ales) de solidaritatea între statele membre ale Uniunii Europene.

Refuzul acceptării realocarilor, susținerea poziției celor ce vor renaționalizări brutale ale unor politici, vor influența, fie că vrem, fie că nu vrem, și discursul despre migrația economică legală, în genere, și pe cele trei milioane de români/migranți economici intracomunitari.

Credința în valorile umaniste care face Europa să primească refugiații – credință pe care o ironizează unii ca naivă – a fost aceeași care a determinat  populația din aceste tari să-i primească pe români, în ciuda grupărilor de extremă dreaptă și populiste, care-i acuzau nu doar de dumping social,  ci de toate relele posibile. Noțiunile de „invadatori” și „barbari” au fost folosite mai întâi în legatură cu noi, nu cu sirienii…

Lipsa unei soluții solidare nu va schimba doar discursul, ci va duce la măsuri concrete. Închiderea granițelor și reintroducerea vizelor vor fi primele măsuri la care vor apela țările destinatare ale migrației actuale, deschizând calea destructurării Uniunii în aspectele acceptate unanim ca fiind pozitive. Euroscepticii trebuie să știe că politicile neoliberale ar fi triumfat și fără Uniune; politicile de coeziune sau libera circulație ar fi lipsit; ca să vizităm partenerii strategici ne trebuie viză…

Nici moralmente nu putem invoca lipsa de responsabilitate cu privire la catastrofele umanitare din nordul Africii si Orientul mijlociu, din ratiuni pe care trebuie să ni le reamintim sau să le recunoaștem.  Pe de o parte, România e semnatară a tuturor documentelor internaționale referitoare la azil și drepturile refugiaților; pe de altă  parte, situația actuală este puternic conexată cu intervențiile în zonă, intervenții în care Occidentul democratic și NATO nu sunt deloc inocente. România  nu-mi amintesc sa se fi opus. Dimpotrivă! A fost parte activa.

A exagera pericolul pentru Romania, e o capcana! Folosirea limbajului catastrofist este total inadecvată.  Nu avem experiența recentă în gestionarea unui număr mare de cereri dar o putem (re)dobândi.

Si atunci, discuția nu este „dacă” primim refugiațăi,  ci este despre ce si cum facem ca să gestionăm eficient și uman curenta situație.

Trebuie tratate cauzele acestei migrației, în primul rând, susținând  pacea si soluțiile multilaterale pentru conflictele care generează situația;  de asemenea, trebuie acordat ajutor umanitar pentru a gestiona situația refugiaților la fața locului, în țările unde ei se află deja.

În al doilea rând, trebuie tratate efectele actuale asupra Uniunii, aici și acum. Propun formarea urgentă a unui grup de lucru interministerial, cu includerea autoritatilor locale, universităților, etc. care să identifice toate capacitățile ce pot fi mobilizate și factorii ce pot fi implicați pentru a gestiona un numar relativ ridicat de refugiați. „

Acestea sunt câteva dintre ideile pe care pe care le-am repetat, în diferite forme,  în toate reuniunile organizate în ultima saptamână care au avut pe agenda criza refugiaților.
A triumfat poziția opusă; reprezentanții țării noastre în Consiliul JAI, în coordonare cu președinția, au ales să izoleze Romania odată în plus, opunându-se realocării refugiaților din Grecia, Ungaria și Italia, țări depășite evident de situație.

Din păcate, evoluțiile ulterioare tind să-mi dea dreptate; opoziția celor patru state din est va fi folosită drept pretext pentru suspendarea Acordurilor Schengen si pentru a pune in discuție politicile de coeziune… Aceste reacții nu s-au lăsat așteptate.

In aceste condiții, președintele declara astăzi că vrea un parlament puternic dar că poziția în continuare a României se va stabili mâine, în CSAT. Dacă democrația e îndoielnică, măcar de sfânta ipocrizie suntem siguri!>>

Declarație politică în plenul Senatului – joi, 17 septembrie 2015

PS În timpul în care făceam această declarație, Guvernul României a publicat Strategia proprie în domeniu. M-am bucurat!



2 comentarii la “Cine omoară Europa, refugiații sau noi?!”

  • Radu Negru

    Desigur ca atitudinea sustinuta in problema refugiatilor in Parlamenzul Romaniei de d-na senator Gabriela Cretu este nu numai corecta, dar si singura ce poate fi luata, cu mana pe inima, de un veritabil om de stanga. Adica de cel care in balanta oricarei hotarari luate, pune si o portie de altruism, de daruire din putinul pe care il are pentru ajutorarea semenului aflat la ananghie. Iar nu socoteala meschina a egoismului omului patruns de spiritul economiei de piata: Ce capat eu in schimb daca iti dau o bucata de paine sau sa te adapostesc in caminul meu ?.
    Prin discutiile ce s-au incheiat ieri, Romaniei i-a revenit sarcina preluarii unui numar de 6130 refugiati sirieni dintre cei 120.000 deja sositi pe teritoriul UE. Doar 4 tari din cele 28 membre ale UE s-au opus: Ungaria, Cehia, Slovenia si Romania. Germania a preluat 22.000 in numai doua zile. Franta: 20.000 pe o perioada de 2 ani. Dar cifra de 120.000 este provizorie, caci numarul refugiatilor e mult mai mare. Pana acum a parasit Siria cu destinatia Europa cca. 17 % din intreaga populatie a tarii lor. Numarul celor care deja au trecut in acest an teferi Mediterana este evaluat la 477.000, ceeace reprezinta 1 la mie din populatia tarilor membre ale UE.
    Pentru mine ar fi fost eventual de inteles atitudinea de respingere fara mila a refugiatilor din partea conducerii de la Budapesta, iar pana la un punct – chiar si pe cea a guvernelor de dreapta din Cehia si Slovenia, dar nu ma asteptam ca si Romania sa se ralieze lor. Chiar si Polonia si-a dat seama ca gestul de respingere a unei cote a refugiatilor va fi interpretat foarte critic, asa cum este acum privit in Occident guvernul lui Orban. Nici Bulgaria nu a obiectat la cota de refugiati stabilita ei la intalnirea de ieri a sefilor de state UE. Indirect, conducerea Romaniei a fost pusa la incercare, supusa la un moment al adevarului, chiar in anul in care Biserica Ortodoxa edifica o uriase Catedrala pentru cei nevoiasi aflati intr-un moment de cumpana. Uniunea Europeana a supus unei incercari grele pe toti membrii sai, o proba care a verificat cat este de solida in realitate unitatea organizatiei, iar nu discursurile pompoase si imediat uitate.
    Trebuie sa ne amintim ca St. Unite au primit in ultimii 10 ani un numar de 11 milioane de mexicani veniti sa-si castige o paine in SUA. Sa nu-i uitam pe milioanele de nemti care in 1945, la sfarsitul razboiului, si-au parasit casele si s-au deplasat din Prusia orientala, din Danzig si din Silezia pentru a-si gasi un nou loc de viata in restul Germaniei. Sa ne amintim ca in 1976, dupa razboiul din Indochina, Franta a primit pe teritoriul sau un numar de 130.000 refugiati vietnamezi si cambodgieni, care s-au stabilit in majoritate la Paris.
    Ce s-a intamplat oare cu mentalitatea romanului, cunoscut drept ospitalier, care se vaita acum ca 6000 de bieti sirieni ii vor lua locul de munca sau ii ameninta identitatea nationala ? Filozoful francez Michel Fouquet spunea in 1979: “Problema refugiatilor nu e doar o cicatrice a trecutului, ci o prevestire a viitorului.” Acest an a avut loc prima ciocnire a romanilor cu o problema grava cu care fara indoiala se vor intalni si in viitor.

  • Gabi

    Observ ca nu sunt singurică, singurică, in pozitia mea. Vintilă Mihăilescu spune cam aceleași lucruri pe care le gandesc si eu. Chiar si Cristi Diaconescu (cu care nu gandesc la fel) nu ma contrazice. http://stirileprotv.ro/emisiuni/dupa-20-de-ani/criza-refugiatilor-analizata-la-dupa-20-de-ani-cum-am-ajuns-aliati-cu-prietenii-moscovei-si-de-ce-ne-temem-de-imigranti.html

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *