Congresul de la Reims – relatare in direct

            Ori este mica lumea, ori formarea noastra in umbra valorilor societatii franceze ne joaca feste;  mereu am avut impresia unei asemanari, in ciuda tuturor diferentelor, intre partidul meu si Partidul Socialist din Franta. Nu in aspectele bune; in celelalte. Caut sa simt in atmosfera incarcata din aceste zile daca era doar o impresie…

 Reprezint partidul la mult asteptatul  congres. Fac naveta in aceste trei zile de la Paris la Reims, unde se desfasoara Congresul. Pe o raza de cincizeci de kilometri nu am gasit nici o camera disponibila. Totul a fost rezervat de socialistii – delegati, socialistii – invitati, socialistii francezi , africani, americani, asiatici, de ziaristii curiosi si ziaristii care  au venit la serviciu.

Primul om pe care il intalnesc este Carlos Gaviria, presedintele Polului Democratic Alternativ din Columbia; nu-i nici o saptamana de cand am organizat conferinta despre conflictul columbian, aici, in Franta. E mica lumea, desi distanta in kilometri Bogota-Paris nu e…   

Vreau  sa cumpar pentru colegii mei de partid o amintire de la Congres. La standul partidului sunt niste smecherii simpatice cu trandafirul Internationalei Socialiste, de agatat la telefonul mobil; imi dau la timp seama, cu furie si tristete, ca in Romania acesta a ramas semnul electoral al Partidului Democrat Liberal.  Renunt…

Multe standuri cu carti de, cu si despre socialistii francezi. Prea multa istorie. Prea putina politica. Prea mult trecut elogiat, blamat, disecat. Prea putin viitor proiectat si  risc asumat. Prea mult despre ei insisi, prea putin despre ceilalti oameni. Parca-s la mine acasa. Nu cumpar nimic.

Incepe cu intarziere, se aduna greu, se grupeaza pe motiuni in sala, imi dau seama (dupa intensitatea aplauzelor la pronuntarea unui nume sau altul).

Eu insami ma simt impartita. Nu stiu de ce parte as fi daca ar trebui sa aleg. Sunt feminista si stangista. Ma simt solidara cu Segolene pentru ca toata aceasta adunare de aparatnici e misogina pana in maduva oaselor. Ma simt ideologic aproape de cealalta grupare. Benoit Hamon este colegul meu in IMCO; am stat mult timp in aceeasi “banca” si este din generatia mea politica. Dar nu acesta e motivul. Cred ca e momentul  sa se opreasca lunecarea spre centru pe care partidele social democrate si socialiste au inceput-o de vreo cinsprezece ani. Partidul Socialist Francez este un reper evident intre acestea. Conteaza exemplul pe care-l va da.

Vorbeste Francois Holland, inca secretarul general al partidului.

Dupa ce termina, incep altii sa varbeasca si sa spuna multe dintre lucrurile care  trebuiau spuse. Doar ca toti ies afara dupa ce a terminat de vorbit seful. De unde cunosc eu atmosfera asta?! (va continua)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *