Constituția tăcerii?!

Luni, președintele Romaniei s-a adresat camerelor reunite. A venit, a predicat si a plecat. Noi, la fel.

E frustrant pentru legislativ,  e inutil si pentru președinte in ipoteza unei cooperări  loiale între autoritati, nu a unei confruntări care subminează si interesul public si pe ele însele.

Dar președintele a vorbit. Noi am tăcut.
In Marea Britanie, discursul reginei in fata parlamentului este urmat de replicile imediate ale celor doua camere; in scris. In scris, pentru ca pozitia lor sa rămână si sa le marcheze independenta fata de monarh.  “Adress in reply to her majesty gracious speech”  e un act simbolic pentru aceasta independenta.
Nu cred ca mesajul președintelui a fost “gracious”; cu mila, adica… A fost insa inadecvat si foarte inexact.
Presedintele ne prezinta ca pe un succes faptul ca s-a plătit orice pret pentru ca Marea Britanie sa rămână in Uniunea Europeana, noi fiind printre cei care platesc pretul!
“Cu orice pret” statul roman ar trebui sa apere doar principiile fundamentale ale Uniunii Europene – libera circulație si egalitatea dintre cetateni. Egalitate macar in cadrul statelor, caci la nivel comunitar egalitatea socială e de construit, atat timp cat avem 28 de sisteme sociale dar piata unica.
Drepturile egale pentru toti cei care muncesc intr-o țara  nu sunt concesii pe care unele state membre le fac altora. Sunt singurele avantaje care au însoțit libera circulație a mărfurilor – adica deschiderea unei piete de 20 de milioane de oameni, in cazul nostru – dreptul capitalului de a se așeza unde doreste si a pleca cand doreste, pretul pentru libera circulație a forței de munca. Persoana e libera dar forța de munca ne costa sa o creștem, formam si exportam; gratis…
Președintele ar fi trebuit sa ne arate macar ca e conștient de gravitatea precedentelor care s-au creat.
Înțelegerea Uniunea Europeana – Marea Britanie nu are baza legală si nu se poate face fara modificarea Tratatelor; totusi, a fost tacit acceptat ca se va face fara modificare. Teama de democratie, adica de momentul ratificării, este mai mare decat orice. Astfel se deschide calea oricăror modificări pe care le-ar imagina niste șefi de guvern, mai mult sau mai putin tehnocrati dar, sigur, putin democrați.
Înțelegerea crează doua tipuri de cetateni; desi fac aceeasi munca, unii primesc drepturi sociale si altii nu, pe criteriul cetățeniei si momentului angajării; poate fi folosita drept precedent de orice alt stat membru pentru a face acelasi lucru.
Cetatenii care lucrează in Uniunea Europeana au fost tradati de statele lor, spre interesul capitalului; oare vrea acesta  sa importe lucrători din afara Uniunii, caci ei nu sunt cetateni europeni si nu au drepturi?!
Cererile guvernului conservator reprezinta poziția dreptei si a sistemului financiar bancar londonez, protejat si el prin intelegere, nu a cetatenilor britanici. O majoritate a lor vrea sa rămână  in Uniunea Europeana; macar pentru ceea ce Uniunea a fost si ar trebui sa redevină, nu pentru ceea ce a ajuns!
Marea Britanie decide sa rămână in UE ca si cum ar pleca; oricum era insulară. Noi, suntem acolo ca si cum nu am fi. Insula pe uscat… Avem un guvern independent, pe care nu si-l asuma nimeni. Avem un presedinte care nu raspunde fata de nimeni.
Daca tot am plătit un pret simbolic atat de mare pentru ca Marea Britanie sa rămână in UE, macar sa învățam din democrația lor o regula fundamentala. Parlamentul nu se supune nimănui, nici macar regelui.
Iar noi, slava Constitutiei, suntem o Republica! Sa vorbim!
(Declaratie politica in plenului Senatului, 24 Februarie 2016)

One Reply to “Constituția tăcerii?!”

  • Radu Negru

    Ma bucura ca, dupa aproape doua luni, doamna Gabriela Cretu si-a amintit si de cei ce-i urmaresc activitatea de senatoare nu numai pe Facebook, ci si pe acest blog. Noi, cei din diaspora, nu avem multe posibilitati de a ne tine la curent cu evenimentele din tara de bastina si cu sforile ce se trag acolo. De aceea discursul dansei din parlament, care poate fi citit acum pe blog, este semnificativ pentru mine in mai multe privinte.
    Stim cu toti ca, cu ani in urma, d-na Margret Thacher, prim ministru al Marei Britanii, batand cu pumnul in masa, a impus acordarea de Uniunea Europeana a unor privilegii tarii sale. Actualul prim-ministru, dl. Cameron, nu se putea intoarce acasa cu mai putin, santajand continentul cu eventualitatea unui referendum negativ fata de ramanerea Marei Britanii in UE. Era insa un nimerit prilej ca macar unele din celelalte tari sa-i arate riscul atitudinei sale si sa refuze a accepta acest santaj. In niste zile, in care Victor Orban, Fico, Duda si ceilalti sefi ai statelor acordului de la Visegrad speculeaza slabiciunile Comisiei de la Bruxelles si duc o politica ce nu tine seama de “indicatiile pretioase” venite din afara, presedintele Romaniei considera nimerit sa afirme ca s-a platit orice pret pentru a nu contrazice pe nimeni si a mentine tara Albionului in UE ! Se creaza astfel un precedent ce ar trebui sa fie urmat cu alta ocazie si de ai nostri, caci in UE toate tarile sunt in teorie egale. Astept de mult un presedinte al Romaniei care, in apararea intereselor tarii sale, sa ia o pozitie care sa arate ca nu suntem doar niste bieti executanti la ordinele unui dirijor mai mult sau mai putin invizibil. Pana atunci ar trebui ca cel putin sa vuiasca presa si sa urle televizorul ! Dar asurzitoare e doar tacerea.
    Si acceptarea ca lucratorii proveniti din tarile UE sa nu primeasca drepturi sociale in Marea Britanie, este un abuz inacceptabil. Ma gandesc insa la miile de medici, arhitecti, ingineri romani care au decis ca, pentru un anumit timp, sa lucreze in strainatate, fara ca tara din care provin sa fie rasplatita intr-un fel pentru efortul depus in pregatirea lor. Sa fie oare o solutie inlocuirea lor cu medici, arhitecti sau ingineri din Siria sau Afganistan ? D-na Gabriela Cretu pune punctul pe i : mai intai conteaza interesul capitalului. Se vor ridica insa niste colegi ai dansei care vor protesta : capitalul nu trebuie atins nici cu o floare, caci pomenirea satisfacerii cu precadere a intereselor lui suna a …comunism. Se vor gasi desigur unii care, vigilenti, o vor acuza si pe dansa de aceasta “maladie”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *