Constituția e fundamentul legilor, nu codul codurilor

Cu oameni de bună credință și cu mai multă știință, Constituția actuală n-ar fi creat probleme; este neactualizată dar nu eronată. Abuzul de interpretare a fost  însă real în câteva decizii ale CCR și acțiunile președintelui. Cum la  reaua credință sau incompetență este mai dificil de găsit leac,  s-a tras concluzia că de vină e textul constituțional și trebuie modificat;  cetățenii prefereau invers.

Sunt dintre cei care au susținut public că dacă tot vrem să schimbăm, să facem una nouă , de secolul 21. Convocarea unei adunari constituante ar fi permis, gândeam eu, un exercițiu de dialog într-o societate profund învrăjbită care să reabiliteze politica în ochii cetățenilor și, prin consultarea/implicarea societății, să facă din constituție un model de bună legiferare, să sporească respectul deficitar față de lege și instituții.

Nu a fost să fie așa. Implicarea a existat însă; Forumul constituțional a colectat un număr de propuneri suficiente pentru mai multe constituții, nu pentru o revizuire rapidă. Cu toate acestea, nu ne este îngăduit să transformăm constituția într-un sac făcut doar din petice, oricât de strălucitoare ar fi ele.  Motivele sunt numeroase:

1. Constituția este lege fundamentală, nu codul tuturor codurilor. Conține un set de principii și teze  generale care constituie  eșafodajul normelor juridice; ea trebuie să asigure coerența, așa cum structura de rezistență asigură soliditatea unei construcții. Pentru restul reglementărilor, avem legea drept instrument.

2. Această revizuire trebuie aprobată de cetățeni, explicată și înțeleasă. Nu putem merge în campanie cu un fel de caiet pe care am luat  notițe la toate materiile  și-n toate limbile iar apoi să așteptăm voturi suficiente ca să nu existe dubii legate de legitimitate.

3. Pentru a fi motivați, cetățenii trebuie să știe care este miza revizuirii.  Una diluată în șaptezeci de articole e prea slabă pentru a-i scoate din casă; unde sunt destule schimbări încât fiecare să poată găsi una care să-i placă,  există și una care să-l deranjeze.

Articolele care au generat probleme trebuie clarificate! Dar cu atenție! Există instrumente internaționale la care suntem parte, le-am ratificat; ele unu sunt hârtii ci norme de drept care au preeminență față de legislația internă. Le-am integrat, am verificat compatibilitatea cu ele!? Mai există și legi ale gândirii; ele nu sunt ratificate în parlament dar sunt obligatorii; ceea ce spunem într-un fel la art. 14 nu putem contrazice, cu alte cuvinte, la art. 17.

Stimați colegi, decât să adăugăm, mai bine scoatem ce nu e necesar! Am reușit să agităm lucrurile modificând articolul despre rolul familiei. Noroc de buna credință a celor care au legiferat până acum! Nu ceea ce s-a adăugat este problemă gravă, ci ceea ce există deja; articolul permite o mare confuzie; scrie acolo că familia se bazează pe instituția căsătoriei. Atunci, ce sunt uniunile consensuale, circa un sfert dintre familii, familiile monoparentale, vreo 10%, cele formate din bunici cu nepoți și altele la fel!? Eu nu vreau să trăiesc într-o țară în care cineva ar putea spune unui copil născut dintr-o uniune consensuală sau unuia care trăiește cu mama și bunica lui că e ceva în neregulă cu familia sa, pentru că e scris în constituție. Și nu vreau să-mi imaginez că vreun guvern pus pe politici de austeritate ar susține într-o zi că măsurile de protecție socială nu se aplică și gospodăriilor menționate mai sus pentru că bunicii care-și cresc nepoții nu au un certificat de căsătorie cu aceștia.

Schimbarea constituțiilor marchează, de regulă,  istoria ;  se spune frecvent ”înainte sau după constituția de la…”.  O parte a cetățenilor  însă este acum îngrijorată să nu iasă cumva vreo… istorie.

(Declarație politică în plenul Senatului, 11 iunie 2013)

4 comentarii la “Constituția e fundamentul legilor, nu codul codurilor”

  • andrei alexandru

    Declarația dvs. politică este de mare substanță, deci, nu va avea nicio valoare pentru o necesară dezbatere și schimbare de direcție a abordării în privința amendării Constituției. În cazul unor subiecte atât de importante, decizia se ia într-un cadru restrâns la partid, unde Ponta și socrul său au întotdeauna dreptate, cei doi fiind adevărate faruri pentru politica dâmbovițeană. Totuși, mă bucur și e de bun augur că mai există ”naivi” care-și spun părerea.

  • doinas

    E perfect ceea ce ai scris legat de familie.Trebuie să recunosc faptul că prostiile pe care le aud în ultima vreme mă duc cu gândul la familia- celula de bază a societăţii, unde celulă înseamnă un loc mic şi întunecos, fără geamuri, şi cu o singură uşă, la care nu avem cheie.

    Se face in mod prostesc caz pe tema asta, de parcă societatea n-ar fi alcătuită din indivizi.(CARE SUNT IN-DIVIZIBILI). Şi dacă aceştia au (constituţional)dreptul liber la asociere, de ce unele forme de asociere ar fi mai bune -mai demne de a fi protejate de stat- decât celelalte? Simbolul fonetic pe care il utilizam ca să dăm un nume asocierii este absolut irelevant, atâta timp cât substanţa juridică a acesteia este -aşa cum ar trebui să fie- aceeasi.

    .

  • gabicretu

    @Doinas,
    Nu am spus nicio deșteptăciune. Dacă se dorește recunoașterea rolului familiei, e ok. Are o valoare foarte mare la români (în lipsă de altceva, după cum știi…)
    Dar nu se poate accepta să fie recunoscut doar rolul familiei nucleare tradiționale; nu de alta, dar rămâne pe dinafară o parte importantă, nu o minoritate cu pondere redusă. În statistica Ministerului cu alocațiile de sprijin pentru familiile cu copii familiile monoparentale sunt vreo 19%(asta, ca să ne facem o idee despre ansamblu).Uniunile consensuale fără copii pentru care se primește alocație nu intră în discuție, nici orice fel de alte familii.
    Despre căsătorie nu se spune nimic în statistica Ministerului; se zice familie cu doi părinți sau cu un părinte…

  • gabicretu

    @Doinas,
    Am mai gasit una! Căutând niște date am dat de o mulțime de articole care vorbesc de ”legalizarea” uniunii consensuale; nu reglementarea! Legalizarea! Adică ești în ilegalitate dacă trăiești cu partenerul/partenera în aceeași casă, după mintea unora…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *