Contra ipocriziei și uitării, câteva fapte!

Remarc o așa ipocrizie și uitare colectivă în spațiul virtual – și în cel real, de altfel – încât mă văd obligată să vă reamintesc câteva lucruri.
Dragi prieteni, ori glumiti, ori nu stiti despre ce vorbiți! Textul de mai jos e vechi, situația, aceeași!

1. Avortul nu este vreo plăcere perversă de care femeile vor să se bucure și pentru care, drept urmare, luptă.
2. Avortul nu este o masură contraceptivă; avortul este doar o soluție socială tranzitorie, pentru situații limită; și nu e obligatorie! Cei care susțin accesul liber la avort susțin, de asemenea, toate măsurile care pot reduce la minim necesitatea acestuia.
3. Drepturile sexuale și reproductive nu încep cu avortul și nu se reduc la avort; ele includ, în egala masură, înseminarea și reproducerea artificiale, accesul la educație și planificare familială, la tratamente împotriva sterilității, accesibilitatea contraceptivelor și sănătatea reproducerii și a vieții sexuale, prevenirea și tratarea bolilor cu transmitere sexuală (în primul rând HIV-SIDA ).
4. Viziunea reduționistă asupra drepturilor sexuale și reproductive îndeplinește o funcție socio-politică evidentă: permite culpabilizarea femeilor și explicarea tuturor presupuselor sau realelor probleme demografice prin factori legați de voința și decizia femeilor. In sfârșit, avem un domeniu social în care, se pare, singure decidem lucrurile…

Culpabilizarea femeilor se face în ciuda și împotriva evidenței!

Societatea noastră este caracterizată de urmatoarele fapte:

A. Femeile doresc în mult mai mare masură să devină mame decât doresc bărbații să devină tați; cercetări întreprinse în rândul studentilor au aratat că fetele își doresc de patru ori mai frecvent să aibă un copil decât bărbații de aceeasi vârstă. Situația poate fi verificată inclusiv în cadrul mariajelor!
B. In ciuda faptului că societatea acceptă mai ușor copiii proveniți dintr-o căsătorie (nu contează tipul de relații din cadrul acesteia, oricât de violente ar fi) și respinge adesea „copiii din flori”, numărul acestora este într-o continuă creștere; familiile monoparentale formate din mamă și copil/copiii reprezintă deja între 12 și 30% din totalul menajelor în țările UE. În multe cazuri, tații au fugit de bună voie de răspundere.  Concluzia este că femeile își asumă responsabilitatea nașterii unui copil și în situațiile de risc social. Consecințele sunt întotdeauna, sociologic vorbind, probabilitate mai mare de sărăcie, probabilitate mică de găsire a unui partener de viață, dificultăți în păstrarea și găsirea unui loc de muncă și, în multe cazuri , o anume respingere socială, a mamei și a copilului, în egală masură; inclusiv familia lărgită poate adopta o asemenea atitudine, mai ales când e ghidată de ”principii religioase și morale înalte”, care pun viața în primul plan…
C. Ratiunile religioase si morale invocate nu pun în discuție la fel de vocal și o instituție precum prostituția; istoric, ea a fost creată de bărbați pentru a compatibiliza plăcerea (sexul) cu datoria (nașterea de copii în cadrul casatoriei, menită să garanteze transmiterea moștenirii)…Se tace ipocrit cu privire la violența din familia tradițională, violență care curmă viața a 150 de femei în fiecare an, în medie, în țara noastră. De bătăi crunte, nu mai amintim, că nu amintesc nici susținătorii tradiției…
D. Aceleasi rațiuni decid fără… rațiune că între o viață existentă (a femeii) și una ipotetică (a embrionului) primează cea ipotetică și nu contează cea reală. După ce se nasc, copiii au aceeași soartă – să se descurce, că se condamnă asistații social iar mulți așa îi consideră!
E. Decizia de a avea copii fără mijloacele de a-i întreține, la vârsta considerată nepotrivită, într-o etnie discriminată, constituie alți factori de dezaprobare socială, asta ca să folosesc un eufemism… Adriana Iliescu a fost linșată public, a produs „greață” marilor formatori de opinie, etc. Dăduse viață unui copil, nu ucisese pe nimeni! A propos, fetița este nascută în aceeași zi cu mine…
F. Deși în toată Europa se discută din ce în ce mai mult despre provocările demografice, îmbătrânirea populației, etc., 30% dintre copiii care trăiesc în cea mai dezvoltată și civilizată parte a lumii trăiesc sub pragul de sărăcie! În România, procentul ajunge la 70%, în mediul rural.
G. ”Provocarea” demografică nu e cauzată de natalitatea scăzută ci de tăierea succesivă și continuă a contribuțiilor sociale și pentru pensii, respectiv ruperea solidarității între generații, pe de o parte; căci PIB-ul crește continuu iar populația crește încet, încet… Pe de altă parte, evoluția demografică arată apropierea de un vis de milenii al umanității – tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Da, trăim din ce în ce mai mult și mai sănătoși și asta e de bine! Dacă nu ne-am urî atât unii pe alții, am putea chiar fi fericiți!
H. Pentru uituci! În perioada în care s-a aplicat decretul de tristă amintire din decembrie 1966, au fost înregistrate între 10 și 15000 de decese cauzate de avorturi nesigure, au fost distruse familii, copiii rămânând orfani iar partenerii singuri, mii de femei, asistente medicale și medici au ajuns în închisoare și și-au distrus viața/cariera pentru a fi ajutat la un avort ilegal, cam o sută de mii de copii au ajuns în orfelinate pentru că nu erau doriți… Controlul asupra vieții intime a fost înjositor, periculos și a atins cote aberante.  Efectul a fost că s-a înregistrat o creștere mai rapidă a populației în următorii doi-trei ani, după care creșterea s-a reglat cu riscurile amintite mai sus. Primul act legislativ abrogat la Revoluție a fost decretul din decembrie 1966, ca semn de recunoaștere a aberațiilor pe care le generase.
I. Peste câțiva ani, ”decrețeii” vor ieși la pensie și vor contribui la dezechilibrarea sistemului, întrucât creșterea natalității nu e o soluție pentru rezolvarea protecției sociale dintr-un motiv simplu – oricine se naște îmbătrânește și moare. Dacă se nasc mai mulți, vor îmbătrâni mai mulți și societatea trebuie să se îngrijească de fiecare, în viitor… Creșterea salariilor, dezvoltarea serviciilor sociale pentru cei în vârstă și menținerea unor contribuții sociale suficiente sunt soluții mult mai bune pentru a ne dovedi solidaritatea cu cei în vârstă care, apropo, sunt părinții și bunicii generațiilor active, că nu i-am importat de pe Marte…

Să continui?! Pot spune lucruri mult mai dure și mult mai adevarate…

3 Replies to “Contra ipocriziei și uitării, câteva fapte!”

  • Radu Negru

    Desi nu stiu despre ce “ipocrizie in spatiul virtual si cel real” e vorba, subscriu integral la argumentele din acest text, ce reaminteste niste adevaruri pe care lenevia spiritului prefera sa le ignoreze.

  • Radu Negru

    Si ar mai fi ceva de spus: Problema atitudinii fata de intreruperea de sarcina nu este o chestiune feminista, sau chiar a femeilor. Ea apartine intregii societati, caci fine de moralitatea membrilor ei. Statul (guvernul, parlamentul) nu trebuie sa se amestece prin decizii, ordine sau legi in viata celulei sociale elementare care e familia, fara a risca consecinte grave, neprevazute. Iata de ce, in virtutea argumentelor din pledoaria de mai sus a d-nei Gabriela Cretu, pozitia ferma impotriva oricarei legi de interzicere a avortului, trebuie sa intre in programul politic al oricarui partid de stanga.

  • case de marcat

    contra ipocriziei, mediocritatii, coruptiei, prostiei etc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *