Cum am ajuns clasic în viață!
A apărut Forța politică a femeilor! Lansarea va fi joi, la Dalles, la orele 18. Eu nu voi fi aici, ca de obicei.
Eram curioasă, cum am mărturisit deja, să văd cine și ce a scris. Cumpăr cartea de la librărie și o răsfoiesc. Sunt câteva texte bune la care m-am așteptat. Mai multe, pline de stereotipuri și prejudecăți; și la ele m-am așteptat, de asemenea. Altele, fără istorie…
Uimirea mea a fost să mă regăsesc în carte cu două texte, în loc de unul. Primul este cel pe care l-am publicat mai sus (în carte se află la paginile 73-76) și apare sub numele meu, cu titlul Feministă și stângistă. Sau Don Quijote?
Al doilea este unul publicat mai demult, cel puțin în vreo două variante și se găsește intercalat la paginile 114-116, sub alt nume. Și uite așa, am ajuns clasic în viață… Mă bucur că ideile mele au succes! Chiar și succes de editură, de vreme ce au apărut deja în mai multe ediții… Că are altă semnătură, nu e nicio catastrofă! Așa cum știți, eu nu cred în sacralitatea proprietății (nici măcar intelectuale); drept urmare, nu mă supără nici plagiatul. Dar, dacă tot este să fie, măcar să-l fi știut și eu…
nbsh
V-ati grabit la concluzii. Parerea mea e ca ar trebui sa va supere asta, si inca foarte tare. Din cel putin doua motive:
1. De obicei ideile bune furate sînt folosite pentru construirea unei imagini pozitive personajului puscariabil. Ceea ce e o adevarata pierdere pentru omenire: ignorarea adevaratei surse a ideii respective (de obicei un personaj pozitiv) si falsa perceptie ca puscariabilul este personajul pozitiv. Deci construirea unei credibilitati false care poate dauna grav pe viitor omenirii.
2. Pe linga castigurile de imagine, in capitalism plagiatul aduce si cistiguri materiale puscariabilului. Orice miscare de capital(oricat de insignifianta ar parea) alimenteaza acest sistem putred. Daca profitul s-ar duce la personajul cu adevarat pozitiv(pe merit), ar fi o sansa ca acest capital sa fie folosit in scopuri pozitive(supravietuirea autorului sau investitii in alte studii prolifice etc). In mîinile puscariabilului capitalul este o arma letala pentru ceilalti…
gabicretu
@nbsh,
Era o mare doza de (auto)ironie in comentariul meu. Chiar ma bucura ca cineva imi impartaseste ideile; asta este adevarat. Faptul ca o persoana poate copia trei pagini intregi, mot a mot, din cartea altuia, nu ma bucura, daca nu este cu ghilimele de rigoare. Nu din cauza ca m-ar fi privat pe mine de ceva; din cauza ca s-a privat pe sine de ceva foarte important – onestitatea. Imi place sa cred ca lumea cu oameni onesti ar fi mai buna!
Peter Gluck
Gabi draga- tocmai aici este buba- raul si necinstea nu trebuie tolerate.
De ce nu spui cine a plagiat? In multe universitati plagiatul a devenit un obicei al pamantului- si asta e tare rau! Asa nu se face nici stiinta si nici cultura. Demasca cremenalu… te rog!
gabicretu
@Peter,
Tocmai de asta am spus, nu am tacut. Nu-mi plac insa bataliile personale. Pentru cei care citesc cartea, am dat paginile; sunt idei recognoscibile usor de cei care stiu ce mai sustin eu in materie de feminism; sunt destul de radicala, dupa cum stii, asa ca nu sunt usor de confundat…
A luat mot a mot dar cu un anume decupaj care-mi strica putin eleganta si claritatea; asta ma supara; macar sa fi inteles cititorul subtilitatea argumentului…
Peter Gluck
Ajunge ca Binele sa sada calm si tacut, ca Raul sa-si faca de cap.
Bibliotecaru
🙂
Asta este o strategie de teasing. Păi trebuie acum să luăm cartea pentru a vedea cine este la paginile 114-116. 😀
Eu aş bănui pe… Alexandra Gătej, Ana-Maria Georgescu, Marinela Giurgiu, Alina Gorghiu şi Maria Grapini. De aici aş extrage pe cineva care citeşte blogul doamnei Creţu… Ghici ghicitoarea mea despre ce doamnă Bibliotecaru vorbea?
😀
De fapt… glumesc. Habar nu am cine este „autorul” de la paginile 114-116. Interesant mi se pare că doamna Vass nu a introdus şi un text de-al meu. 😀 Făceam şi eu un ban cinstit.
gabicretu
@Biblio,
Asta nu e un motiv de cumparat carti! Cartile merita cumparate pentru continutul lor. Aceasta este destul de departe de intentiile initiatoarei si de asteptarile unor co-autoare.
La noi nu exista nici macar acel control care vine din respectarea unor reguli democratice acceptate (numit corectitudine politica). Fiecare si-a revarsat toate prejudecatile si a cultivat toate stereotipurile cu mare libertate; nu ma refer doar la barbatii prezenti in paginile cartii; nici o parte dintre contributoare nu au facut astfel incat lucrurile sa mearga mai departe. Altele insa au scris lucruri interesante sau macar oneste.
Cu certitudine, cartea va fi mai mult pe gustul barbatilor decat pe al femeilor.
Bibliotecaru
@ gabicretu
Cum spuneam şi mai sus, era o glumă ce am spus.
doinas
Draga mea Donna Quijote, eu o s-o iau de la biblioteca…. Oricum, nu trebuia sa-ti dai acordul pentru publicare in scop de vanzare?
gabicretu
@Doinas,
Adevarul e ca pana acum (am mai fost co-autoare la vreo 5-6 carti, mi-l cereau; spaniolii si francezii au fost chiar extrem de atenti); nu mi s-a cerut!
Dar ce s-ar fi schimbat!?
doinas
Inteleg ca site-ul fiind public, poate fi comentat, copiat (cu mentionarea corecta a sursei). Poate fi, eventual, utilizat in scop non-profit.
In fine, cand a aparul Democratia virtuala? Si unde?
gabicretu
@Doinas,
Despre ce vorbim!? Democratie virtuală a apărut la sfarsitul lui 2009. Nu o ai!? Este volumul trei din Politica alternativa. Ti-o trimit, daca vrei.
Aici vorbeam de Forta politica a femeilor (v. mai sus)
Nu cred ca plagiatul a avut drept sursa blogul. A fost luat din Femeile sunt de vina. Pe blog am alta varianta a textului cu pricina (cea initiala, din Porti deschise pentru femei in politica româneasca. In Femeile sunt de vina este un text diferit putin, completat, prelucrat…)
Carmen
and the winner is …Veronica Macri?
gabicretu
@Carmen,
Ea e păgubașul! În orice caz, eu nu cred în teza care spune „castigatorul ia totul”…
Bibliotecaru
Atunci nu se pune, pentru că, rog să-mi fie iertare pentru cele ce le spun… dar cine este doamna Veronica Macri? Ştiu că am carenţe în a cunoaşte politicieni, dar câţi oameni poate să cunoască un om? 😆
gabicretu
@Biblio,
Iti pot spune insa ca vor fi multi oameni care vor citi aceasta carte!Iar faptul ca nu este cunoscuta larg, nu are relevanta. Nu schimba natura problemei; acele idei sunt ale mele (trunchiate, e adevarat, dar nu prea mult).
Cei mai multi oameni care au ceva de spus nu sunt cunoscuti de cetateni pentru ca ar trebui sa apara la televizor – singurul loc unde ei participa activ (ca public).
Eu am scris 4 carti de autor, am contributii si colaborari la alte 7 sau 8, in patru limbi, am fost deputata de doua feluri, scriu pe blog, la ziar, in reviste, am tinut conferinte prin toata Europa si nu numai, am facut activitate de partid prin toata tara… Si!? Cine sunt eu!? O persoana care se uita cum la televizor vorbesc persoane care in mediile unde ne intalnim (si ne intalnim!) imi sunt ucenici cuminti, imitatori modesti sau sapatori perseverenti (si toti stiu asta!)…
Eu plecasem de la ipoteza ca asemenea carti pot face cunoscute persoane de valoare care nu sunt cunoscute. De aceea am dat importanta. In rest, nu-mi pasa. Bine ca ideile mele au fost preluate; inseamna ca au fost apreciate! Nu vreau sa fac un caz, desi intamplarea pune in evidenta o tehnica extrem de raspandita in mediul actual academic. Multe idei sunt bun comun; nu e o problema; dar exprimarea lor ar putea macar sa ne apartina…
Bibliotecaru
@ gabicretu
🙂
Stimată doamnă,
Haideţi să nu ne minţim.
Ştiţi că eu sunt sincer, uneori brutal de sincer. Această carte nu este făcută să fie citită de cineva care intră în librărie şi exclamă, satisfăcuţi… „Uite în sfârşit o carte despre prezenţa femeii în politică!”. Cine să dea trei sute de mii de lei ca să citească o astfel de culegere de texte? Cartea este pentru cunoscuţi şi oameni din sfera politicii care sunt curioşi să vadă ce a spus cineva pe care îl cunoaşte. Nu este o carte care va ajunge în lectura obligatorie a domnului Pleşu sau a lui Eugen Simion. Sunt 400 de pagini de lectură nestructurată, fără cap şi coadă, nu se citeşte deloc uşor.
„Bine că ideile mele au fost preluate” este un punct de vedere important şi util şi vă felicit dacă aşa gândiţi. Cel mai bine este să nu puneţi la inimă, mai ales că am eu impresia că nu doamna de mai sus poartă cea mai mare din vină, este probabil o întâmplare, un caz fortuit.
Gabi
@Biblio,
Indraznesc sa remarc mai sus cateva comentarii misogin – patriarhale (asta ca o eticheta) specifice culturii romanesti actuale.
1. Daca pe si Dl. Plesu il putem face responabil (chiar daca fara vina) de aceasta stare anacronica a culturii/societatii romanesti, atunci, trebuie sa marturisesc, ca nu m-am gandit in niciun moment sa-l conving de contrariu; nici printr-o carte intreaga, cu atat mai putin prin cea de fata. Ar fi inutil. Dar nu stiu ce cauta in acest context; din punctul meu de vedere contextele in care are ce cauta sunt extrem de limitate…
2. Nici pe dl. Eugen Simion nu-l viza cartea, desi pare sa aiba un punct de vedere mai putin anacronic in multe privinte in care exceleaza; in celelalte s-a abtinut, de-a lungul timpului…
Imi pare rau sa te dezamagesc, dar ei nu sunt cititorii prin excelenta pentru noi. Asa cum barbatii nu sunt singurii care pot fi alesi in structuri reprezentative…
Cartea este si va fi citita cu certitudine de femei (dar bineinteles ca ele nu pot fi luate in seama ca cititoare serioase, nu-i asa!?); va circula in foarte multe medii (sa nu uitam ca are cateva zeci bune de contributori!), va fi prezenta in distributie in toata tara (editura este Polirom!). Coordonatoarea editiei apare la televizor zilnic si asta va conta pentru carte…
Si chiar o asteptau multi; trebuia sa se lanseze tema de dezbatere; poate ca nu a iesit la nivelul asteptat, nu este ceea ce as fi vrut; dar startul s-a dat. Dezbaterea de aseara a fost …mortala, la TVR…
Bibliotecaru
@ gabicretu
Stimată doamnă,
Eu nu încercam să vă supăr…
Dacă recitiţi ce am scris, spuneam ceva foarte asemănător cu cele ce le spuneţi dumneavoastră. Mai exact spuneam că această carte nu este una de literatură (asta înţelegeam când am spus că că este o carte nestructurată, fără cap şi coadă, anume că nu parcurge etapele unei cărţi de literatură aşa cum am învăţat la şcoală despre un roman. Nu am spus însă că nu este un act cultural.). Ea, cartea, nu se adresează lecturii celor mulţi, este o carte de nişă. Mai mult, eu nu am afirmat nici că această nişă este limitată femeilor (aici dumneavoastră aţi făcut o discriminare, pozitivă sau negativă…), eu am spus că se limitează la cei care au o legătură directă cu cei care au scris în carte, rude, prieteni, colegi de muncă, cititorii blogurilor… De ce i-am introdus în discuţie pe domnii Pleşu şi Simion? Pentru că domniile lor sunt toată ziua cu citatul pregătit într-o discuţie. Acele citate nu provin din astfel de cărţi tip „compendiu de păreri”. Eu unul nu i-am auzit niciodată citând astfel de cărţi.
De ce sunt eu misogin când afirmaţi exact acelaşi lucru?
Aţi citit cele ce le-am scris având deja o părere preconcepută vis-a-vis de cele ce le voi spune. 😀
Stimată doamnă,
Sunteţi coautor la această carte şi, în consecinţă, va trebui să primiţi nişte bani funcţie de volumul vânzărilor. Calculaţi dumneavoastră invers, funcţie de banii pe care îi veţi primi, cam câte cărţi se vor vinde. 😀 Eu mi-am început comentariul cu „să nu ne minţim”… Dacă ea se va vinde în mai mult de 5000 de exemplare „pe bune”, înseamnă că aţi avut dreptate şi era o carte aşteptată cu sufletul la gură. Salman Rushdie – „Versetele satanice”, tot de la Polirom, s-a vândut, tot tirajul de 5000 de exemplare, în prima zi de vânzare, existând cereri formulate şi pentru cel de al doilea tiraj. Haideţi să facem o comparaţie cu vânzarea acestei cărţi, o zi din Salman Rushdie faţă de tot restul din doamna care apare la TV, Paula-Vass şi coautorii pe subiectul Femei în Politică.
Dacă această carte era despre politică, despre economie, despre guvernare… alta era situaţia. Şi au ţin partea femeilor în politică, dar asta nu mă face să mint îndeajuns încât să nu constat că cei care chiar doresc femei în politică sunt extrem de puţini. Ei bine, nici eu nu aş cheltui aceşti bani pentru a lua cartea.
gabicretu
@Biblio,
Era si un zambet mare pana la urechi acolo si o ironie adanca la adresa lui Plesu. Atat! Dupa atatia ani de conversatie prieteneasca tot nu se simt nuantele!? Eu nu ma supar! Cateodata sunt fortata sa spun – Inteleg…
Tirajele de 5000 sunt pentru romane celebre ale unora care au luat Nobelul in Romania. Pentru carti social politice nu exista piete similare Tiraje de 1000 sunt bune. Cele mai multe cărti care nu sunt romane se scot in unele mult mai mici (chiar mult mult mai mici…)
Problema nu era de tiraj si nici nu stiu cum am ajuns la ea.
Bibliotecaru
@ gabicretu
Nuanţa ironică este sensibilă limbajului verbal… 😀 Noi scriem… Eu sunt, de exemplu, convins că „Versetele Satanice” s-au vândut atât de bine, în urma reclamei implicite a interzicerii… Sunt convins că nu a avut nici pe jumătate atât de mulţi cititori. 😆 Oamenii cumpără cărţi pentru că România a ajuns o societate de consum. Am căutat o carte apărută cu ziar pe la ora 11 şi vânzătoarea a râs de s-a prăpădit… Spunea că e bătaie pe ele. Evident însă că nimeni 99% dintre cumpărători nu citesc o carte pe săptămână (asta dacă achiziţionează numai cărţile care vin cu un ziar). Sunt convins că „Versetele Satanice” n-au fost citită nici de 10% dintre cei care au cumpărat-o.
Am de citit (în lista de aşteptare) cred că sute de cărţi, poate o mie… Sunt cărţi pe care vroiam să le citesc de mult, altele care mi-au fost recomandate de conjunctură. Din păcate nu mai am şi starea pentru citit şi, de aceea, cu greu termin o carte sau două pe an (altădată citeam o carte la două zile). La fel este tot românul, supra-excitat cerebral de criză, de nesimţire politică, de o guvernare foarte aproape de anarhie şi de un preşedinte care este cât Nicolae Ceauşescu la pătrat în dorinţa sa de a controla lucrurile.
Altfel…
Eu sunt iubitor de domnul Pleşu. Nu în sensul că-l citesc cu sfinţenie, ci ca intelectual. Este unul dintre puţini oameni despre care aş putea spune… „Uite, aşa aş vrea să fiu”. Faptul că are şi afinităţi politice, nu mă împiedică să-l preţuiesc.
gabicretu
@Biblio,
Cum se pun maimuticile la comentariile de pe blog!? Eu nu am descoperit, desi nu s-ar zice ca-s analfabeta in materie… Ar mai clarifica tonurile.
Si mie mi-e simpatic Plesu; are un sarm al lui. Dar atât. Este foarte departe de ceea ce ar trebui să fie cel care ocupă un soclu precum cel care i s-a ridicat. Nu din motive politice nu-l laud; pentru ele, mai curând aș putea… Ceea ce e sigur este că nu aș vrea să fiu Pleșu; nici picată cu ceară. Dar e natural, cultural, social…
doinas
N-o am…
Adevarul este ca de cand a venit criza,(2009) nu stiu daca am cumparat mai mult de 15 carti…si evit sa intru in librarii. Dar biblioteca noastra judeteana e grozava si daca nu era criza, n-o descopeream…
M-as simti onorata daca mi-ai trimite-o…
gabicretu
@Doinas,
Imi pare rau… Cred ca ne-am si vazut dar m-am gandit ca o ai. Am impartit cu atata darnicie (prietenele zic risipa) incat nu credeam ca mai este careva sa o vrea si sa nu o aiba…
Cu mare drag! Dar cand ajung si eu prin tara… Are poze frumoase!
Bibliotecaru
@ gabicretu
Aici http://messenger.msn.com/Resource/Emoticons.aspx găsiţi lista de emoticons (maimuţici).
De obicei funcţionează ” : ) ” şi ” : ( ” şi ” : lol : ”
(evident, am lăsat o pauză între semene pentru că altfel le-aţi fi văzut aşa 🙂 🙁 şi :lol:)
Bibliotecaru
Şi aici http://messenger.yahoo.com/features/emoticons/ sunt pentru messengerul de yahoo, bănuiesc că pe acesta îl folosiţi dacă folosiţi serviciul messenger.
În principiu aceste semne sunt înţelese de comunitate şi ca atare (adică chiar dacă nu sunt transformate în grafică), puteţi să le folosiţi în forma de caracter.
gigi
Nici Proust & magalena lui nu a reusit sterilitatea , aproape palpabila, a acestui salas.
Lacrimi, / de furie
gigi
De ce furie ? Pentru ca exista persoane care cred ca asta-i stanga !
Papagali desigur
gabicretu
@Biblio,
Mersi! Asta imi inchipuisem. Credeam ca exista o varianta…locala pe care nu o știu…
gabicretu
@Biblio,
Uite că nu ai dreptate întotdeauna…
http://www.polirom.ro/catalog/topuri-vanzari/#28
Peter Gluck
@ Gabi – lista Polirom- interesanta – o orgie postmodernista. Din pacate
rubrica LA LIMITA CUNOASTERII compromite ansamblul.
In alta ordine de idei – toata tevatura zgomotoasa, kitschoasa si aspiratoare de bani de la fraieri snobi din jurul Nuntii Regale arata
ca Ratiunea nu are sanse de supravietuire in lumea asta. Masele renunta de buna voie la democratie si la egalitate. Traiasca aristocratia, acolo sunt valorile umane! Vezi ce am scris aici:
http://egooutpeters.blogspot.com/2011/04/non-event-not-as-harmless-as-i-thought.html
Cred ca Stanga va trebui sa reia lupta pentru Egalitate- dar inca NU in acest secol zapacit. N-are sanse.
Paste Fericit tuturor colegilor de pe acest blog!
gabicretu
@Peter,
Lista este încă peste ce dovedește cititorul de elită (sic!) în această țară.
Am postat-o doar ca să vadă Biblio un lucru de care se îndoia – cum că ar cumpăra cineva cartea despre femei. Este prima în topul vânzărilor, la categoria socio-politic…
Cât despre nuntă, este un prilej de oferit spectacol; într-o lume a spectacolului, nu ne mirăm că se folosește prilejul; tinerii cu pricina au fost învățați că este de datoria lor – la câți bani cheltuie familia regală din fondurile publice – să-i facă pe britanici să mai câștige niște bani.
Este prea mult să generalizăm; faptul că oamenii se uită, înseamnă că ei încă visează; doar visul trebuie reorientat. Mult mai grav ar fi fost să nu mai viseze…
Eu, în vreo două ceasuri, plec la mama! Paște fericit, alături de cei ființele dragi! Cunoscând obiceiurile locului aș putea adăuga, pentru toți, pe lână Paște fericit și Mănâncă echilibrat, împarte cu alții și bucură-te de natură! E o zi minunată!
Bibliotecaru
@ gabicretu
Sincer… nu m-am prins ce anume trebuia să văd…
Eu am spus aşa:
Dacă ea se va vinde în mai mult de 5000 de exemplare “pe bune”, înseamnă că aţi avut dreptate şi era o carte aşteptată cu sufletul la gură.
Câte exemplare s-au vândut în librării? Puteţi să-mi spuneţi asta?
Sunt absolut convins că doamna Vass a dat cadou câteva sute, sunt convins că fiecare dintre cei ce au scris în această carte au dat şi ei mai mult de o mie de exemplare cadou (la un loc). Aşa e la politicieni, şi eu am primit mai demult o carte cadou de la un om politic, cu autograf. Întrebarea este câţi au cumpărat în librării această carte pentru a fi aşteptată „cu sufletul la gură”. Atunci când în spuneţi că 5000 de străini, oameni care intră pur şi simplu în librării şi sunt interesaţi de subiect, vor cumpără această carte în valoare de 300 de mii de lei vechi… Sunt gata să vă dau dreptate şi să spun, în gura mare, că această carte „Forţa Politică a Femeilor” a fost aşteptată de publicul cititor.
Pe de altă parte, chiar aş citi celelalte cărţi din categorie, dacă chiar acele lucruri le tratează. Poate mi le trimite Polirom acasă, că un milion jumătate nu am de unde da. Dacă sunt cărţi interesante încât să le şi termin de citit, le fac şi recenzii pe blogul meu cultural. 😀 Şi cine nu doreşte o recenzie din partea Bibliotecarului? 🙂 Unii ar da o poală de bani ca să le desfiinţez cărţile pentru ca apoi să le poată rescrie cum trebuie. Alţii nu. 😀 Noroc că nu iau bani de la oameni şi desfiinţez cărţi pe gratis… dar nu orice carte. 🙂