Declaratie politica!

In ultimele posturi am aruncat doar tot felul de aluzii sperand la  comentarii ce vor pune nu doar frisca pe tort ci vor face si tortul… Era vorba de raporturile noastre cu religia, statul, institutiile din care Romania face parte, trecutul si prezentul… N-a fost sa fie chiar asa cum ma asteptam. Astazi m-am decis sa fiu brutal de clara. Sa nu ziceti ca nu am spus.

Am vazut in media ultimelor zile aprecieri ce pareau laudative si mai ales erau unanime cu privire la atitudinea romanilor fata de NATO. In timp ce in alte state – ce imaturitate! – s-au manifestat si pozitii critice, inclusiv manifestatii publice de protest, romanii isi pastreaza sustinerea fara limite. Cam aceasta era esenta comentariilor.

1. Cand toti au o singura parere cel mai probabil este ca nu au nici una, adica nu au habar despre ce e vorba. Departe de a fi un motiv de mandrie, sunt multe semne de intrebare pe care trebuie sa le ridicam:

  • de ce nu exista la noi nicio miscare, cat de mica, pacifista, antiglobalista, etc.
  • de ce nu tragem concluziile care ne privesc din participarea pe care am avut-o pana acum;  in Irak, de exemplu
  • de ce suntem atat de multumiti la ideea ca “cel mai puternic om al lumii” va fi iarasi fericit si va vedea curcubee (e o vorba de un sef de stat criticat cat se poate de dur pentru ideile sale despre securitate in tara lui, in lume si aflat, suplimentar,   in ultimile luni de mandat)
  • de ce societatea civila, foarte vorbareata in alte ocazii, a considerat ca este perfect normal sa ti se interzica sa ai afise antiNATO; politia politica poate fi admisa sau respinsa dupa bunul nostru plac?!

2. Uniunea Europeana nu are inca o politica externa comuna in sensul tare al cuvantului. Nici NATO nu are. Cazul razboiului din Irak este edificator pentru ambele. In acelasi timp, toate statele Uniunii si-au manifestat prin semnarea Tratatului de la Lisabona (Romania l-a si ratificat!) acordul pentru a avea aceasta politica. Avem interese economice si de buna vecinatate cu celelalte state membre; la nivel global, suntem un stat marunt care are o pozitie strategica avantajoasa si riscanta, in acelasi timp. Istoria ne-a dovedit pana acum ca e mai mult riscanta. Acestea fiind conditiile, apar alte semne de intrebare:

  • de ce nu gandim serios la consecintele pe care aderarea noastra, aproape fara discernamant, la punctul de vedere al Statelor Unite ale Americii in aproape orice problema,  le are asupra capacitatii noastre de a negocia propriile interese in interiorul Uniunii Europene si a obtine sprijin pentru realizarea lor
  • avem pregatita o varianta de rezerva in eventualitatea – foarte probabila si dorita – ca se schimba administratia republicana cu una democrata in SUA; chiar daca in politica externa exista si o anume continuitate intre administratii, este de presupus ca vor urma cateva decizii, schimbari de prioritati si metode care s-ar putea sa ne lase in afara jocului
  • care-i miza jocului, acum; in momentul intrarii noastre, ratiunile au fost de ordin aproape strict politic – acceptarea in club era semn de buna purtare si deschidea eventuale alte porti; ratiunile militare si de securitate, ca si cele economice, au fost secundare; faptul ca am fost primiti intai in NATO si pe urma in Uniune nu e strain de competitia SUA – UE…

3. Desfasurarea de forte din ultimele saptamani este o sfidare la adresa cetateanului; este un exces de zel care arata decalajul enorm dintre atentia pe care institutiile statului o acorda sigurantei si respectarii  drepturilor omului obisnuit si cea acordata  “puternicilor zilei”. Si dispretul lor fata de cetateni. Spun asta pentru ca a intreb:

  • de ce nu se opteaza pentru organizarea intalnirilor la nivel inalt in locuri mai discrete (o statiune izolata, de exemplu) daca frica pentru periclitarea sigurantei proprii este asa de mare… Nu ar fi nevoie sa perturbe viata a doua milioane de oameni.
  • de ce Bruxelles -ul nu se ma blocheaza in intregime atunci cand vin, cel putin de vreo doua ori pe an, sefii de stat la intruniri?!
  • de ce floricelele sunt rezervate doar ochilor invitatilor straini; le fel, de ce meritam sa se stranga gunoiul doar atunci cand se face pentru altii; de ce ne amintim ca traiesc unii in canale doar acum…

Si mai am o intrebare, ca eu am facut armata scurta si nu  am exercitiul analizelor strategice. Poate imi raspunde cel care vorbea astazi la televizor (sper sa nu fi fost un coleg de-al meu, ca nu-mi amintesc cine anume aducea argumentul). S-a afirmat ca prin sustinerea aderarii Georgiei (fosta republica sovietica si nu statul sudist) pozitia Romaniei se intareste, devine mai sigura in regiune intrucat nu mai suntem stat de “granita” (aflat la limita geografica exterioara a organizatiei). Aderarea este sustinuta de SUA si respinsa explicit de majoritatea statelor europene. Imi explica si mie cineva cum vine asta ca vom fi si mai siguri, cu acesta aderare?!

PS

Consider ca acesta reactie este necesara si o voi repeta si in cazul altor teme. Unanimitatea este semn al lipsei de democratie, al fricii ca mijloc de conducere si dominare sau al dezinteresului total pentru ceea ce ni se intampla. Asta,  in cazul in care exista o asemenea majoritate covarsitoare favorabila; daca nu exista, atunci asistam la o mare manipulare pe care ar trebui sa o demontam…

23 Replies to “Declaratie politica!”

  • Miron

    Recunosc ca si eu am fost uimit de unanimitatea, cel putin aparenta (sau asa cum apare in media) fata de sustinerea populatiei Romanei pentru acest summit si de decizile [importante] ce pot fi luate la acest summit.

    Poate ar fi cazul sa vorbim un pic despte agenda. Cred ca aceasta a fost foarte putin discutata in presa. Defapt cel mai mult s-a vorbit despre itinerariul pe care oaspeti nostri il vor urmari. Agenda:
    1. Gorgia?
    Da asta ar fi o decizie! dar sa fim seriosi cat de tari ar fi americani, e totusi foarte putin probabil sa se realizeze. In instantele europene lucrurile nu sunt asa clare. Atat in reuninile consiliului CAGRE si COPS majoriteatea statelor par a fi impotriva acestei aderari si o considera inoportuna, incepand cu Germania. Cand vorbim de Gorgia vorbim si de Abhazia: teritoriu separatist din nordul georgiei… si noi care nu putem avea o pozitie comuna fata de Kosovo… nu cred ca are rost sa mai adaug decat ca trebuie unanimitate.
    2. Marirea contigentului NATO in Afganistan.
    Si dece nu cu soldati romani?
    Imi amintesc de inceputurile acestui razboi: 7 octombire 2001, la mai putin de o luna de la atentatul de la 11 septembrie. O ofensiva fulger impotriva al-Qeada in care NATO se implica in baza articolului 5 incepand cu ianuarie 2006. Amintesc ca articolul 5 prevede cooperarea NATO in caz ca un membru a fost atacat. In 2006? da poate ca in acel an pierderile americane au fost desul de mari… sau pote ca erau ocupati in Irak.
    Ori cum sa revenim la marirea contingentului NATO in Afganistan. Sunt prezentate 2 scenarii:
    a) marirea contingentului prin intermediul direct al structuri NATO, si daca se poate fara se baza pe americani. Ca ei sunt ocupati si mai au si alegeri.
    b) Ajutor Europa! scenariul doi ar fi ca NATO sa ceara ajutor UE! Exista niste acorduiri semnate in 2001 intre EU si NATO numite Berlin plus prin care UE poate folosi forte NATO in operatiuni ESDP. Deci in cazul de fata ar fi vorba de un ” Berlin plus invers” in care NATO cere ajutor UE.
    Eu personal sunt pentru. Ar obliga americani sa recunoasca ca Uniunea Europeana este o adevarata putere, si veau sa zic Hard Power si nu doar o putere economica.
    Ar fi Americani pregatiti pentru acest pas? Nu cred. Am fi noi europeni pregatiti pentru acest pas? Nici asta nu cred.
    3. Bye Bye CFE
    Rusia a anunta retragerea sa din tratatul CFE adica “ Tratatul privind Fortele Conventionale in Europa” Nasol! Si aici nu gumesc. Dar acest tratat a fost semnat in cadrul CSCE si mostenit de OSCE. Deci nu ar fi cazul sa vorbim de asta in cadrul unui summit OSCE?

    1,2,3, la perate stai!
    In concluzie ar fi vorba de un non summit. Am plantat flori, am refacut bordurile, am blocat aeroporturile, am creat culoarul unic si trei zile tot globul va vorbi despre esecurile summitului de la Bucuresti. Asta in afara de televiziunile noastre care o sa fie ocupate de masurile extraordinare de scuritate pe care le-a luat statul roman impotriva cetatenilor sai si nici decum pentru securitatea colectiva [internationala].
    Mai avem 11 ani pana la presedentia UE si nu cred asta este drumul cel bun.
    Concluzia mea finala e ca suntem narcisisti. Noi am organizat un summit si basta. A fost frumos, drumul nu avea gropi, mancarea a fost buna, nu stim dece ne-am ales cu un esec.

  • Despre nimic

    1. Momentan noi suntem in principal beneficiari ai “globalismului”. Firmele emigreaza din alte tari spre Romania, aduc know-how, civilizatie, investitii, ne dau de lucru. Nu avem motive sa fim anti-globalisti. Cei de unde pleaca aceste firme insa (de ex Germania de unde a plecat Nokia), au motive. Traditionalimul nu este tocmai un curent popular la noi, cel putin nu printre cei relativ tineri care ar putea iesi in strada sa protesteze. Dimpotriva, admiratia fata de valorile vestice este in floare. Deci, cam greu sa fim anti-globalisti. Iar pentru Irak dam vina pe americani, cei care o dam. Romanii deplasati acolo nu au luptat impotriva irakienilor vreodata (sau eu nu stiu). Iar “pacifistii” anti-globalisti sunt si mai manipulati decat noi care suntem indiferenti. Nu stiu de ce sunt numiti pacifisti din moment ce la orice meeting iese bataie. Majoritatea sunt de fapt anarhisti care nu au ceva mai bun de facut. Pacifistii adevarati nu simt nevoia de a se aduna ca sa se bata cu fortele de politie, gasesc ei alte metode de a protesta.

    2.Daca aderam la pozitia SUA nu o sa fie greu deloc sa ne “mulam” pe pozitia unui eventual democrat. Totusi, un exemplu unde nu am avut pozitia SUA este Kosovo, si mai exista cateva mici exemple – e drept, mici 🙂

    3. Si daca organizam campionatul mondial de fotbal desfasurarea era asemanatoare (dar de alta factura). Vrem sa demonstram ca avem capacitatea de a organiza astfel de evenimente. Bruxelles-ul nu se blocheaza pentru ca acolo nu vine Bush si Putin, ci niste indivizi care in majoritatea Europei nici macar nu ar fi recunoscuti pe strada. Nu exista un interes major in a-l elimina pe presedintele Sloveniei sau al Austriei (daca au presedinti) … majoritatea ar putea sa se plimbe prin Romania fara paza si nu i-ar recunoaste aproape nimeni. Sarko e marea vedeta, mai mult din cauza nevestei 🙂 (sa mai zicem eventual cancelarul Germaniei si prim ministrul britanic ar mai trezi oarece interes). Restul prezinta interes doar in tarile lor si foarte putin in afara. Nu prezinti interes major = nu au de ce sa te lichideze.
    Nu avem statiuni unde sa se poata organiza asemenea intalniri, singurul loc unde exista infrastructura de cazare/locuri de intalnire necesara este Bucurestiul. De ce se face curatenie si se planteaza flori doar de summit este deja o chestiune care tine de Videanu si ceilalti primari (si de niste “obiceiuri” romanesti). Aici la Cluj si in multe alte orase a tarii avem flori si iarba fara a fi nevoie de evenimente speciale. Evident ca daca s-ar primi buget extra de la stat pentru imbunatatiri ar fi loc oricand de infrumusetare si aici. Dar bugetul este alocat doar cand e nevoie (logic oarecum).

    Nu ma incanta cu nimic summit-ul asta, dar trebuie din cand in cand sa organizam si astfel de evenimente. Altii fac jocuri olimpice, campionate mondiale de fotbal, care solicita mult mai multe eforturi. Noua ni se intampla foarte rar sa organizam ceva de importanta mondiala.

  • City Dump

    “De ce nu exista la noi nicio miscare, cat de mica, pacifista, antiglobalista”?
    Pentru ca la noi democratie = salam.
    “De ce societatea civila, foarte vorbareata in alte ocazii, a considerat ca este perfect normal sa ti se interzica sa ai afise antiNATO?”
    Pentru ca societatea civila inca “nu exista”. Ea este sparta pana la nivel individual, mentorii au emigrat.
    “De ce nu tragem concluziile care ne privesc din participarea pe care am avut-o pana acum in Irak?”
    Pentru ca e mai comod sa mananci seminte si sa te uiti la TV la nenorocirile de la ora 5.

    Sunt 18 ani de cand germanii se tot gandesc sa vina sa investeasca in Romania. Dupa summit vor concluziona ca e mai bine sa investeasca la ei acasa.
    Cetatenii nostri care mai au o umbra de parere vor urmari uimiti reimbarcarea blindatelor in avionul nr.1 si vor schimba cateva pareri despre faptul ca Georgica e mai frumos decat Traian si mai inalt decat Boc.

  • Bibliotecaru

    “m-am decis sa fiu brutal de clar”

    România nu are clasă politică, ci o adunătură de interese. Cine să-i ia pe aceşti pseudo-lideri în seamă?

    Când clasa politică se va restaura şi fiecare partid va avea o ideologie, atunci părerea politică va fi, nu numai apreciată, dar şi fundamentată.

    Politica românească este astăzi făcută pe baza “Părerea mea este…”

    Şi în politica externă noi nu avem poziţii, nu avem nici măcar păreri, avem intereseze. Pentru că acesta este adevărul, clasa politică din România, nu mai are raţiune, logică, o structură conceptuală… are numai interese. Nu citiţi în ziare? “România are interesul ca summitul NATO să aibă loc aici…, are interesul ca Kosovo…”. Nici o poziţie a României nu este rodul unei analize principiale, a demnităţii.

    99% din clasa politică (sondaj pe care l-am făcut eu printre vârfurile de partid şi mi-a dat cam 90%) nu ştie ce este aceea o doctrină. Nu că nu-şi cunoaşte părerile doctrinare, nu ştie nici măcar ce este aceea o doctrină, adică pentru ei doctrina este programul politic sau statul.

    Cineva (Ovidiu Silaghi) a dat o ordonanţă de urgenţă şi a trecut Registrul Comerţului de la Justiţie la o societate comercială (Camera de Comerţ, ONG care reuneşte interesele a 1% din firmele româneşti). Iacă principii, în valoare de aproximativ 48 milioane euro, plus ce mai pică din punerea la dispoziţie a informaţiilor publice, cam 10 lei de firmă, dacă ţin eu bine minte.
    Principiile nu au desigur nici o legătură cu faptul că Ovidiu Silaghi provine din Camera de Comerţ.

    Eu nu-l blamez pe sus-numitul ministru că face şi el o mică afacere înainte de a pleca de la minister, şi aşa este clar că nu va mai face nimic politic tot restul vieţii, blamez însă parlamentul României că această ordonanţă de urgenţă va trece prin camera legislativă.

    Dar acest caz este o normalitate pentru noi.

    Dacă eu nu cred ce-mi spune un lider român, de ce ar crede un străin? Şi atunci, în asemenea condiţii, cred că Băsescu, Meleşcanu, Cioroianu… se descurcă foarte bine.

  • gabicretu

    @ Bibliotecaru,
    E adevarat ca din punctul meu de vedere notiunea “clasa politica” este o notiune vida (fara referent)si toate propozitiile care o contin sunt absurde; iar daca nu e, oricum nu ma simt parte a ei…
    Pentru ceilalti lucrurile nu stau insa in acelasi fel. De aceea intreb si eu ca… inocentul: prieteni sau neprieteni scrieti la mine pe blog si ma injurati cu nonsalanta toata ziua. O sa-mi raspundeti ca nici nu va trecea prin cap ca vorbiti (si) despre mine cand afirmati dragutele lucruri despre clasa politica.
    Nici eu nu intreb despre voi cand intreb: oare cei care fac analize atat de acide nu au o problema ei insisi? Ma gandesc ca accepta cu usurinta ceea ce unii (media, de exemplu) le propun ca fiind clasa politica si nu aplica propria grila de selectie. Daca ar face-o, poate ar fi mai putin suparati pe unii (care sunt doar pseudo politicieni sau creatii mediatice)si mai incantati de altii (care, pe ici pe colo, se ocupa de esenta politicii – adica elaborat politici) Avantajul ar fi mutual…

  • Bibliotecaru

    🙂
    Trebuia sa fiu brutal.
    🙂
    Nu, eu am lăsat nişte procente de excepţii, acel 1% care înseamnă destul la câţi membri de partid sunt în România. Din păcate, doamnă Gabriela Creţu, un politician care ar putea colabora la realizarea unui document amplu numit Doctrina Partidului Social-Democrat, nu face acest lucru şi nici măcar nu insistă pe lângă anumiţi membrii PSD care, teoretic, se ocupă de ideologia partidului. De aceea critica mea se răsfrânge, indirect, şi asupra acelora care au capacitate intelectuală dar aleg să stea deoparte, fie că nu vor să se “complice”, fie că au impresia că liderii partidelor lor nu îi vor asculta.
    Cât timp politica nu se hrăneşte cu ideologie, ea moare. Poate că ideologia nu duce neapărat la succes, PCR avea ideologie cât cuprinde, biblioteci întregi, iar succesul era foarte “timid”, dar fără ideologie succesul politic nu poate exista. În comentariul meu de mai sus nu am numit nici un partid, nu este deci vorba în a apăra interesele cuiva împotriva altcuiva. În acest moment toate partidele sunt în aceiaşi oală. Ca cetăţean îmi doresc însă să nu am politicieni care nu sunt organizaţi pe criterii politice. Dacă există obligativitatea profesorilor să aibă anumite cunoştinţe necesare meseriei de profesor, dacă cerem unui poliţist cunoştinţele necesare pentru a fi poliţist, unui bodyguard calităţile necesare noţiuni pentru bodyguards, de ce nu sunt obligatorii pentru politicieni cunoştinţele despre politică. Nu ştiu dacă fiecare membru de partid ar trebui să cunoască întreaga filosofie politică din secolul I înainte de Hristos încoace, dar măcar să ştie să facă diferenţe simple asupra doctrinelor, să facă diferenţe, de exemplu, dintre “ideologia liberală a statutului minimal şi ideologia statutului paternal” şi să poată să argumenteze poziţia propriului partid în astfel de dispute ideologice.
    Sunt un cetăţean român care îmi permit să cer clasei politice din România să facă politică, sunt prea deplasat? Dacă sunt prea deplasat, îmi cer scuze, nu am vrut să jignesc pe nimeni, am vrut, pur şi simplu, să trăiesc într-o ţară logică şi normală. Dacă acest lucru pe care mi-l doresc este un păcat, atunci şi viaţa mea este un păcat şi nu ar trebui să trăiesc. Aştept pe preşedintele României să dea cu maşina peste mine ca să mă pedepsească. Dar dacă îmi este permis să visez şi eu la o ţară condusă intelectual, după note şi nu după ureche, aştept ca membrii de partid să se gândească la ceea ce fac, la implicaţiile acţiunilor în viitorul îndepărtat al ţării.
    Ieri a avut o reacţie similară Elena Udrea. Sunt dezamăgit, mă aşteptam la o reacţie pozitivă de la domnia voastră, credeam că măcar domnia voastră aveţi o deschidere pentru filosofia politică şi vă doriţi implementarea ideologică în politica românească. Este a doua oară când aveţi o reacţie emotivă exagerată la ceea ce spun. Data trecută mi-aţi argumentat că sunteţi doctor în ceea ce eu nu sunt nici măcar amator şi că trebuie să o las baltă. M-am conformat. Pentru că observ că vă deranjez de la un timp, cu părere de rău o să încetez să mai participi la dezbaterile de pe acest blog. Chiar nu vreau să indispun pe nimeni. Vă mulţumesc pentru faptul că m-aţi suportat până acum.
    Mult succes în continuare.

  • gabicretu

    E a treia oara cand spun, cu mare parere de rau, ca un prieten al meu aici de fata nu are simtul umorului. Daca l-ar avea, ar fi observat ca toate comentariile mele se fac in alt plan de discurs decat cel al “comunicarii de informatii”; in cel mai rau caz, pot fi considerate incarcate de ironie prieteneasca (tachinari, adicatelea). Eu asa consider, de exemplu, ce citesc mai sus; in caz contrar, numai o anume comparatie m-ar face sa inchid blogul pe veci.
    Si refuzul presupus de a contribui la edificarea doctrinei social democrate mi se pare o idee “Hodoronc! Tronc!”
    Pe langa faptul ca social democratia PSD-ului nu poate fi radical diferita de ceea ce e definit la carte ca reprezentand doctrina social democrata, tot ceea ce am mai scris (atunci cand am scris serios) pe acest blog am considerat a fi o lamurire sau nuantare a ceea ce ar trebui sa fim si nu suntem (incepand cu feminismul meu si referirire la personalitati si pozitii emblematice pentru social democratie).
    Inclusiv in planul mai concret, al politicilor posibile, reamintesc stimate amic, ca am avut propriul program politic in alegeri.
    Criticile la adresa colegilor – deschise si foarte dure, dupa unii – au avut mereu ca baza principala tocmai incoerenta (sau inocenta) doctrinara.
    Cat despre actiunile mele cotidiene, pe care nu le scriu pe blog, pot fi martori cei cu care lucrez pentru rolul pe care il acord ideologiei si asupra caruia nu incetez sa insist. I-am iritat pe toti pragmaticii partidului, inclusiv ai celui european.
    Asta nu inseamna ca sunt perfecta. Vreau numai sa zambesti putin. Se poate?!
    Astept acest zambet! Ca sa stiu ca am fost iertata pentru lipsa de comprehensiune…
    PS
    Si nu mai bate la porti deschise. Nu am multumit in repetate randuri pentru ca scrii in locul meu? (asta insemna ca spui ceea ce eu gandesc, nu altceva).

  • N. Raducanu

    Unele considerente personale in legatura cu NATO si cu intrebarile din textul dvs. de mai sus le puteti gasi pe blogul nraducanu.wordpress.com

  • Mihai Epure

    Doar ce m-am intors din Romania. M-am bucurat si m-am speriat. M-am bucurat ca am revazut locul unde m-am nascut si am crescut, locul pe care il mai numesc inca “acasa”! M-am speriat de cita mizerie si saracie poate sa existe in Romania! Am crezut ca e doar in Vaslui pt ca toata lumea imi tot repeta faptul ca judetul e un pic in depresie economica: nu se gaseste de lucru, nu sint bani samd. E la fel insa si in Bacau si Covasna si Brasov etc.
    ca sa ma consolez, ma tot gindeam la faptul ca “o sa fie mai rau inainte sa fie bine!” Asta este “mai rau” decit pe vremea lu’ raposatu’. Nici nu mentionez faptul ca acum to romanul are masina, conduce de parca e la Nascar si o parcheaza pe trotuar chiar sub semnul de parcare interzisa! Conduc fara probleme in New York City, un loc unde toata lumea stie ca e iad pe strada. N-am avut curaj sa conduc in Romania asa ca datoria condusului a cazut pe nevasta-mea! Drumurile au atitea gropi ca nici nu stii pe care sa o ocolesti, sint inguste pt volumul de trafic iar regulile de circulatie sint consistent ignorate! Trebuie bani ca sa repari drumurile si daca ai de ales intre asta si organizarea unui summit NATO atunci ultimul are prioritate pt ca pune Romania pe harta politica internationala. Nici nu mentionez scoli de prin satele rasfirate pe toate vaile sau de drumuri care au fost promise acum 17-18 ani si niciodata terminate. Cum e an de alegeri insa, primarii mai arunca 2-3 lopeti de piatra in noroiul pina la genunchi si le numim strazi. Cam pompoasa treaba! Ce ne trebuie insa drumuri sau scoli daca avem summit NATO?!
    Tot ce facem ca sa aratam frumos e sa plantam flori si sa pavam frumos de la Otopenni pin la Palat sau mai stiu eu unde.
    Cine ar avea interes sa scape de Georgica? Asta e prostie curata! Omul e idiot din nastere, usor de manevrat si invirtit. Si daca scapi de el dai peste Dick Cheney care e o cutra si mai mare decit Georgica! Isi dau aere de importanta asta e.
    Pe timpul summit-ului vom avea tot timpul in aer avioane cu rachete armate gata sa traga. Cum-necum si americanii au obtinut aprobare sa aiba in aer un avion al lor tot timpul. Si asta peste avionul radar care survoleaza Romania de mai bine de o saptamina de la o inaltime de peste 20000m.
    E o vorba veche: “nu-i destul ca-i capra chioara, mai are si-o buba-n c.r!” Cam asta-i Romania si cu summitul NATO

  • doinas

    Mi-am declinat intotdeauna competenta cand a fost vorba de politica externa. Nu am citit destul, nu cunosc destula istorie si, probabil, nici destula geografie.
    Si nici fotbal, dar despre el chiar n-as vorbi niciodata.Inspre politica insa, in limitele mele (ingustute, ce- drept) voi privi ca cel mai adesea lucrurile prin prisma economica.

    Ceea ce cred eu ca ne lipseste sunt administratorii si coerenta. Evident, sunt de acord ca insasi coerenta poate fi un vast subiect de discutie atunci cand facem parte dintr-o economie globala care isi modifica perspectivele la fiecare cateva minute. Dar sunt lucruri de bun simt care, in mod normal ar trebui sa ramana constante. Nu poti avansa in nici o directie daca nu ai niste jaloane fixe dupa care sa te ghidezi.

    Inteleg ideea statului liberal minimal, care da liber intreprinzatorilor impunand doar niste reguli generale, dar trebuie sa pornim de la ideea de baza ca statul trebuie sa reprezinte interesele tuturor cetatenilor, nu doar ale intreprinzatorilor. Si pe langa dreptul la initiativa in intreprinderi trebuie sa existe SI SA FIE APLICATA si obligatia de a utiliza in mod responsabil resursele, inclusiv cele umane, despre care pana de curand se spunea ca sunt quasi nelimitate. Si acum se constata ca nu-i asa.

    Pana la urma, un stat liberal minimal fara o componenta puternica de social are toate sansele sa esueze intr-o lume gen “Masinaria Rock and Roll” a lui Spinrad, si teama mi-este ca inspre acolo mergem.

    Desi am citit in Ayn Rand despre incercarea de a crea un soi de falanster intr-o mare firma americana si esecul spectaculos cu care s-a finalizat

    O, e sapte si patru minute. Am fugit.

  • N. Raducanu

    1) La intrebarea “De ce nu exista si la noi o cat de mica miscare antiglobalista, pacifista etc.?”, s-ar mai putea adaoga: “dar nici anfifascista, nici de extrema stanga (comunista, anarhista, trotzkista, chiar socialista-maxista si antiliberalista)”. Raspunsul : Pentru ca toate miscarile aflate in anii 90 la stanga PSD au fost fagocitate de PSD. In mai toate tarile occidentale partidele social-democrate, socialiste, laburiste, etc. au partide mai radicale la stanga lor, chiar in parlament, ceeace influenteaza comportamentul PSD, ce trebuie se tina seama de ele, sa se sprijine pe ele in anumite momente si sa nu faca concesii neprincipiale liberalismului. Stanga romaneasca e schioapa : sta intr-un singur picior, cel de centru-stanga, dar i s-a amputat piciorul stangii radicale; care probabil si ea a invatat ceva din experienta ultimilor ani si a renuntat la utopia revolutiei, accepta proprietarea privata si chiar economia de piata cu unele ingradiri. China, tara cu regim politic comunist, aplica cu succes principiile economiei de piata, asa cun si Lenin in 1920 a recurs la NEP pentru a salva populatia URSS muritoare de foame. De cativa ani chiar si capitalistii chinezi milionari au fost primiti in Partidul Comunist Chinez.
    2)La restul problemelor de politica externa pe care le-ati ridicat in articol, raspunsurile se gasesc in recentul studiu al lui Ad. Severin privind politica externa, ce poate fi consultat pe http://www.fisd.ro. Dar despre el nu se discuta mai deloc in presa romaneasca (doar un articol in CRONICA ROMANA), desi el este esential pentru a intelege veritabilele interese ale Romaniei in relatiile cu SUA, cu UE, cu Rusia, cu tarile Marii Negre etc.

  • doinas

    Pana la urma nu exista miscari civile pentru ca nu mai exista societate civila ci doar indivizi.
    Problemele si neajunsurile celor care, de o maniera sau alta interrelationeaza sunt cel mai adesea diferite.
    Daca pe vremuri criteriul proximitate insemna o serie de probleme comune si, cel mai adesea o cale comuna de rezolvare a acestora (seceta, inundatii, foc) si se refereau cel mai adesea la nevoia de acoperire a nevoilor de baza acum lumea este mult mai complexa.
    Nevoile noastre sunt din ce in ce mai diferite, mai nuantat si mai complex diferite. Si din ce in ce mai mult am invatat sa ne rezolvam in mod individual problemele. In loc sa incercam sa croim o cale generala pentru toata lumea, cautam sa ne strecuram prin gaurile navodului mergand pe principiul “dupa mine potopul”. Poate schimbarea a intervenit pe viata din ce in ce mai dependenta de relatiile sociale pe care am fost obligati sa ni le asumam. Poate pentru ca este mai simplu sa rezolvi o problema particulara decat una generala. Poate pentru ca mecanismele sociale sunt ata de complicate si de greoaie incat este mai simplu sa le ocolesci decat ca sa le repari.
    Si ma intorc la viziunea economica neoliberala asupra societatii care spune ca fiecare individ trebuie sa aiba dreptul sa lupte pentru “mai binele” personal in ideea ca o mai binele mai multor indivizi creeaza mai binele social in jurul lor, deci o evolutie sociala pozitiva, si ma opun.
    Ma opun pentru ca tot ce misca in societatea actuala pare sa functioneze exclusiv pe principii economice, utilizand ca unic criteriu de eligibilitate eficienta economica si rezultatele financiare, si toate costurile, direct sau indirect sunt acoperite de oameni, care de fapt nici nu mai sunt numiti oameni, sunt numiti resursa.
    Ceea ce se pierde din vedere este faptul ca se creste marja profitului (cui?) distrugand aceasta “resursa” din seminte, din radacina.
    In fond, “resursa umana” de care are economia nevoie nu este o flora spontana, dimpotriva, pentru a corespunde nevoilor acesteia trebuia sa ajunga la maturitate indeplinind o serie de conditii specifice dobandite in urma unui indelungat proces de pregatire.
    Aceasta forma este dependenta de serviciile si asistenta sociala.
    In numele globalizarii, al eficientizarii activitatii si al reducerii costurilor, se investeste din ce in ce mai putin in oameni. Ma uluieste lipsa de masura cu care se cere mereu mai mult, mai bine, mai repede de la oameni. Aceasta crestere nemasurata a cerintelor “economiei” (dar cine-i aia, ca merg eu sa am o discutie cu ea) duce in mod vizibil la o scadere a calitatii vietii, inclusiv a vietilor in curs de aparitie.
    Consecinta faptului ca o ceva care nu se (mai) poate cumpara si vinde ca atare (omul) nu este evaluata cu seriozitate se reflecta in scaderea numarului de copii, si a dezastrului care paste sistemele de pensii.
    Am pornit de undeva si am ajuns in cu totul alta parte.
    Se spune ca tragi o concluzie atunci cand ai obosit sa gandesti, asa ca refuz sa fac acest lucru, pentru ca nu am obosit.
    Ma opresc pentru ca traiesc in societate si in acest moment nu-mi mai permit luxul de a gandi. Trebuie sa hranesc fiara –economia- ca sa-mi permita sa supravietuiesc.

  • gabicretu

    @Doina,
    Eu cred ca trebuie sa ma retrag din joc putin. Am niste prieteni (prietene) care reusesc sa spuna ceea ce gandesc cu mare claritate si cu explicatiile pe care eu nu mai apuc. Merci!
    Cat despre comportamenele noastre cotidiene, nici macar nu au de a face cu individualismul, asumat conceptual. E un soi de egoism fara deschidere uneori; nici macar deschidere pentru cel care ti-e cel mai aproape – copilul tau – nu exista. Ma uimeste totdeauna cate unul care imi raspunde la intrebarea de ce nu-si da copilul la scoala mai departe, de ce nu face un efort, ca ar putea: “Lasa ca-i ajunge; doar n-am sa-l fac doctor…”

  • Adrian-Paul Iliescu

    Felicitari pt atitudinea rationala si deschisa din Declaratia politica, in contrast spectaculos cu isteria obisnuita la noi, la fiecare eveniment deosebit.
    Ceea ce este dureros si alarmant nu e doar absenta unor miscari pacifiste, ci si lipsa oricarei analize serioase a tacticii romanesti obisnuite de raliere neconditionata la politica momentana a Celui Mai Puternic, cu ignorarea nonsalanta a intereselor noastre pe termen lung.
    O discutie critica a excesului nostru de zel fata de initiativele lui G. Bush ar releva riscurile permanentizarii ostilitatii dintre Romania si Rusia, si ale omologarii liderilor romani (nu doar Basescu, din pacate, ci si unii din PSD) ca pudeli ai lui Bush (ca sa folosim expresia aplicata lui Blair). Se reconfirma astfel vechiul nostru renume de natiune pe care nu se poate conta, deoarece se inregimenteaza servil, total, fata de Puterea momentan dominanta.

  • Cathy

    Asistam la o invazie a virtualului in toate aspectele vietii inviduale si sociale, care le influenteaza la toate nivelurile si multidimensional.
    Din ce in ce mai multi oameni nu-si mai cauta informatia in maniera traditionala, in carti sau in reviste, ci in spatiul virtual. Mai mult chiar, spatiul virtual are o importanta din ce in ce mai mare in viata, ceea ce face din el un factor determinant in transmiterea sau educatia valorilor.
    Omul nu traieste neinfluentat de instrumentele din jurul sau, mai ales ca ele sunt impregnate de rationalitate. Solomon Marcus spunea: “Toate protezele de care omul s-a prevalat de-a lungul istoriei sale, de la uneltele primitive pâna la masinile complexe de azi, au actionat asupra gândirii si comportamentului uman, influentându-le substantial. A fost bine? A fost rau? A fost, in orice caz, inevitabil”.
    Exista, din aceasta perspectiva, o influenta imensa a informatiei digitale asupra perceptiei realitatii, a continutului categoriilor filosofice, a continutului valorilor dupa care ne ghidam in viata de zi cu zi.
    Reflectarea experientei Summit-ului NATO de la Bucuresti in spatiul virtual poate influenta perceptia noastra asupra acestei realitati, si, ca impact, chiar valorile dupa care interpretam ceea se intampla in jurul nostru. Salut si apreciez pozitia Dnei Cretu si a Domnului Profesor Adrian Paul Iliescu si sunt convinsa ca (pentru ca ma tot intrebam unde ne sunt intelectualii – a se vedea interventiile mele anterioare referitoare la cum cred eu ca trebuie sa fie un intelectual) fiecare, prin puterea exemplului personal dar si prin opiniile pe care le exprima in spatiul virtual, va contribui atat la o modificare (in bine) a perceptiei comune asupra realitatii cat si la o „repunere la locul lor” a valorilor dupa care actionam (sau nu actionam – am actionat vreodata?), ca natie, in istoria noastra recenta…

  • gabicretu

    @Prieteni, toti,
    Va rog sa nu considerati discriminatoriu faptul ca am procedat ca romanii cand vine un invitat strain dand un raspuns separat lui Adrian-Paul Iliescu.
    Nu e adevarat.
    Intai, pentru ca nu e strain pentru multi; din pacate, nu pentru destul de multi.
    In al doilea rand, pentru ca nu am vrut sa-l laud (desi merita) ci sa-l chem la treaba!

  • Mihai Epure

    Sint unul dintre cei care nici nu au habar cine este Dl A.P. Iliescu. Cu tot respectul cuvenit, trebuie sa il contrazic.
    Asadar, Dle A.P. Iliescu, personal cred ca va inselati amarnic atunci cind afirmati ca Basescu e “pudelul” lui Bush. Basescu il putem numi orice “urmarind” gurile rele: hot, parsiv, mincinos, betiv sau ce vreti. Catelul lui Bush…niciodata! Pe timpul vizitei pe care a facut-o in State acum 1-2 ani(nu mai retin exact cind), Basescu i-a cam dat peste nas lui Georgica si aproape ca i-a zis in fata ca-i “narod”. Printre altele Basescu i-a demonstrat lui Bush ca stapineste engleza mai bine decit el care vezi Doamne! e presedintele celei mai puternice natii din lume! Inca odata-orice, numai catel nu!

  • Cathy

    @Mihai Epure
    Daca si Basescu mai vorbeste bine engleza, eu imi iau jucariile si plec definitiv din tara asta! (Cu avionul, a propos de Membership Action Plane, cum ii spune dumnealui!)

  • Cathy

    @Mihai
    Eu STIU cine este Domnul Profesor Adrian Paul Iliescu…

  • Mihai Epure

    @Caty
    Sa vorbesti bine engleza nu inseamna neaparat sa vorbesti “fara accent” ci sa pui cuvintele impreuna cum trebuie din punct de vedere gramatical si in special ceia ce spui sa aiba sens! In special sens!!! Accente au si americanii numai ca nu le admit.

  • Bianca

    @Gabs Sunt radical anti-NATO. Da’ radical. Bunicul meu a supravietuit celui de-al doilea razboi mondial cu doua schije in picior. De cine ma apara NATO, cind eu deschid bratele si spun ca ne putem intelege? Nu vreau si nu vreau sa ma bat cu nimeni, sau sa ucid pe cineva pentru ca nu e de acord cu mine. Absolut orice civilizatie are ritmul ei. In masura in care putem accepta ca diferentele ne apropie, putem avea un dialog. Altfel? Rusia e trei sferturi din Europa si America un continent. Marile puteri… ciuciu. Marea putere sint eu, marea putere este felul in care aleg sa ma raportez la ceea ce e in jurul meu. Scut antiracheta? Pai, il chem la mine acasa, bem un vin si citim Coranul si Biblia si ne punem de acord ca e foarte in regula sa avem propriile noastre idei. Cine decide ca lumea e rea? Toata viata am auzit ca viata e o lupta, ca viata e nedreapta si ma gindesc cit de nedreapta o fac eu, eu personal?

  • Bianca

    @All Rusii sint faini tare. Mai cititi si voi niste carti, mai uitati-va la filme. Unul dintre ele chiar asa se cheama : “Du-te si vezi” Iar o alta referinta minunata este “Maestrul si Margareta”. Hai, mai, totusi…

  • gabicretu

    @Bianca,
    Noi doua si inca vreo cativa care mai vorbim de aceeasi maniera credem ca spunem lucrurile cele mai de bun simt (fara nici un calificativ filosofic) de pe lume, cand facem asemenea consideratii.
    “Bunul simt” se vede insa ca se stabileste la nivelul societatii pe principiul numerelor mari; drept urmare, noi batem campii sau, in cazul fericit, suntem niste idealiste care nu stim pe ce lume traim.
    Pana una alta, ma simt bine ca, asa idealista cum sunt,cei care depind de mine sunt mult mai numerosi decat cei de care as putea depinde eu…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *