10 Replies to “Despre ce ar trebui…”

  • doinaş

    Ei, da!
    M-am gandit si eu dupa ce-am citit, cum am reactionat…
    Un frison de greata, doua-trei ganduri meschine “a, si a si facut seminarul teologic pe deasupra”;” hm! deci clientul era tigan”. Apoi un alt frison de…detasare.
    Cam atat, pentru ca ascultam stirea in timp ce ma imbracam pentru a merge la serviciu, unde aveam de rezolvat problemele MELE,ale copilului MEU,apoi sa-i ajut pe parintii MEI.

    Si-ma revolt eu in momentul acesta- de ce m-as culpabiliza EU, cand N-AM AVUT NICI O IMPLICARE IN PROBLEMA. Cu siguranta la fel gandesc toti cei care n-au avut tangente cu persoanele implicate.
    Admitand ca mi-as pune filozofic problema, intreb si eu, de ce m-as simti responsabila atata timp cat capacitatea mea de decizie si de interventie in problema a fost NULA? Butterfly effect? Hm!

    Si-apoi, sincer, implicarea emotionala in toate problemele astea, chiar consuma si imbolnaveste…. te feresti sa interiorizezi asemenea informatii cum te feresti de microbi in vreme de epidemie: te izolezi, te detasezi…. Am procedat…in virtutea instinctului de supravietuire.

    Nu comentez daca e bine sau rau, moral sau mai putin moral (si care dintre morale se aplica fiecarui caz); constat ca asa am reactionat. Nu-s nici mandra, si nici jenata de reactie si, daca n-ar fi fost articolul tau, Gabi, imi scoteam problema din minte definitiv.

  • Peter Gluck

    Subiectul – ce e Bine si ce e Rau? – este foarte tentant
    si voi incerca sa-ti dau un raspuns partial in viitorul meu editorial din Info Kappa – in care de fapt e vorba de Decent vs. Indecent- dar astea sunt notiuni elastice
    legate de fundamentele moralei.
    Deocamdata:
    – nu trebuie sa uitam ca Binele si Raul sunt din pacate frati siamezi,
    – se pare ca exista om lege de conservare a Raului care exista intr-o anumita zona, Raul isi schimba numai forma,victimele sale raman mereu aceleasi,
    – e bine sa stabilim daca acum pe plan mondial este o perioada de iluminism sau una de intunecism- ca sa vedem contextul problemei.
    Felicitari pentru abordarea unui subiect intradevar esential!

  • Bibliotecaru

    Toate reformele care privesc “învăţământul” încep prin a adopta legi şi hotărâri de guvern care schimbă examenele, manualele şi alte chestiuni “importante”. În ultimii 20 de ani s-a schimbat metoda de obţinere a Bacalaureatului de câteva ori. Constat că se apropie de varianta iniţială din ce în ce mai mult. Nu văd pe nimeni să-şi bată capul cu schimbarea ÎNVĂŢĂMÂNTULUI în EDUCAŢIE. Cât timp la şcoală tinerii vor învăţa şi nu vor fi educaţi, dezideratul bine/rău este o poveste nemuritoare.

    Ce trebuie făcut? Trebuie în primul educaţi profesorii, şi nu învăţaţi. Profesorii ar trebui să aibă doi ani în plus de studii superioare, adică 6 ani în loc de 4, respectiv 7 în loc de 5. Accentul în pregătirea profesorilor nu ar trebui să se pună pe cunoaşterea materiei (materia este şi în cărţi), ci pe capacitatea lor pedagogică, uşurinţa în predare, modalităţile de a face lecţia uşor înţeleasă. Profesorii ar trebui deci să cunoască mai multă psihologie şi pedagogie decât materia efectivă de predare, accentul ar trebui pus nu pe nişte date şi propoziţii memorate, ci doar pe capacitatea de a transmite informaţia şi a o face uşor de înţeles, mai ales prin prisma legăturilor dintre punctele discrete ale informaţiei (datele sunt transmise tânărului de manuale). Astfel manualele ar trebui să conţină informaţia cvasi-exhaustivă (latura informativă), să fie cât se poate de complete şi de complexe, profesorii ar trebui să construiască din tineri acei “Oameni cu majusculă” (latura formativă) pe care îi dorim în România. Iată de ce văd profesorii evoluând în perioada de formare precum sunt formaţi medicii. Apoi… de ce nu ar fi şi la liceu ca la universităţi, cu asistenţi profesorali care fac ucenicie pe lângă profesori? Pe de o parte viitorul profesor face ucenicie pe lângă un profesor (doamna Andronescu şi-a pus şi domnia sa problema formării profesorului cu un mentor) şi îl ajută pe acesta la predarea informaţiilor conexe, exerciţii, explicaţii punctuale date fiecărui elev în parte…

    Poate dacă educaţia nu ar mai cultiva sistemul concurenţial, poate dacă educaţia va da tânărului o undiţă şi ştiinţa de a pescui şi nu un peşte, adică ştiinţa informării şi sursa de informaţie şi nu cerinţa de a învăţa pe dinafară nişte manuale, poate dacă sistemul de educaţie, şcoli, licee, universităţi, ar permite gratuit accesul celor care vreau să specializeze într-un domeniu şi care nu doresc o licenţă de profesare (adică cei care doresc să urmeze pur şi simplu nişte cursuri, fie prin prezenţa în sala de curs, fie prin punerea la dispoziţie a manualelor şi înregistrărilor video de la cursuri)… poate că aşa românii vor începe să fie educaţi, vor ştii diferenţa dintre bine şi rău.

    Apoi reforma ar trebui să lovească în conceptul şcolii, tinerii nu ar mai trebui să se pregătească pentru notarea lor în catalog. Sistemul “învăţ ca să trec clasa” (sau să fiu premiant), încurajează frauda, chiar şi când această fraudă înseamnă învăţarea lecţiei fără să pricepi nimic din ea. Faptul că încă de la grupa mică notele contează la admiterea în nivelul superior, este absurd, oricât de concordante ar fi aceste note prin introducerea testelor naţionale. Această presiune a notelor scoate elevii din clase şi îi trimite în banda de cartier şi în găştile care ocupă infracţional cartierele.

    Ei bine, are cineva curajul să facă aceste transformări reale care să schimbe învăţământul în educaţie? Mă îndoiesc că va exista un om capabil şi cu curaj încât să atace problema de la rădăcină, aşa că discuţiile despre reformă vor fi eterne.

  • Bibliotecaru

    Aş vrea să adaug la spusele domnului Peter Gluck că binele şi răul nu există natural, ele sunt relevate de relaţia omului cu societatea umană. În afara domeniului social, sistemul bine/rău nu există. Iată de ce consider că binele/răul trebuie în permanenţă însoţit de componenta socială. Din păcate, de foarte mult timp, binele/răul este raportat la justiţie, adică la sistemul de legi care construieşte sistemul instituţional social… ori această judecată este din start greşită, pentru că justiţia este dreaptă (în raportarea ei la legi), nicidecum morală (moralitatea se raportează la legi sociale şi nu la cele juridice). Desigur dacă legile juridice ar fi aceleaşi cu legile morale… dar această egalitate a fost destabilizată de foarte multe milenii.

  • doinas

    Draga Bibliotecarule, mi-e greu sa decid sa te contrazic…ai mai totdeauna argumente pe langa care ale mele imi par puerile.
    De data asta nu ma pot abtine.
    În afara domeniului social, sistemul bine/rău nu există. …spui tu.
    Exista in schimb natura, selectia naturala, conform caruia, exemplarele cele mai adaptate ale speciei supravietuiesc, celelalte nu.

    In societate avem reguli. Care, cel mai adesea, nu ne lasa sa murim. Dar, pe majoritatea nu ne lasa nici sa traim, sa ne adaptam, sa evoluam.

  • Bibliotecaru

    @ doinas
    🙂
    Şi unde anume m-aţi contrazis?

  • doinas

    Selectia naturala este buna sau rea?
    In natura este buna, in societate rea?
    Nu mai stiu exact ce-am gandit cand v-am scris, dar cred ca pe-aici pe undeva mi-a fost mintea…

    :))

  • Peter Gluck

    Draga Gabi- ti-a raspuns in editorialul IK 354. E cam incurcata treaba cu Binele si Raul.

  • Bibliotecaru

    @ doinas
    De ce ar fi selecţia naturală bună sau rea?
    Ea există, prin definiţie, ca o manifestare naturală de adaptare. A pune selecţia naturală pe talerele binelui şi răului ar fi ca şi cum am spune dacă energia potenţială e mai bună ca energia cinetică.

    Să luăm de exemplu o insectă care, în urma unei selecţii naturale, are o formă mimetică, arată ca o frunză. Este acest lucru bun sau rău? Desigur, este un lucru de folos insectei care nu este reperată de un prădător, şi aparent ar fi “de bine”, dar este un lucru rău din punctul de vedere al prădătorul care rămâne flămând. Adaptarea nu este de fapt nici bună şi nici rea, noi o raportăm la un sistem imaginat de noi, ca fiind bună sau rea. Ori acest sistem ajungem să-l imaginăm ca urmare a unui dat social la care ne raportăm tot timpul.

  • gabicretu

    @Morala reglementeaza ceea ce facem si relatiile pe care le stabilim cu ceilalti. Nu priveste ceea ce suntem ca parte a naturii. Cred ca ar trebui sa priveasca si ceea ce facem din noi insine.
    Doina, cred ca te autoflagelezi, uneori. Responsabilitatea societatii nu este una individuala; tu esti un cetatean adevarat, implicat, cu valori. Daca ar fi multi ca tine nu s-ar intampla atatea lucruri oribile cate se intampla. Ai facut foarte mult impotriva violentei domestice, de exemplu…
    Ca sa fie clar. Selectia naturala (de multe ori prost inteleasa) se refera la biologic! Doar la biologic. Binele si raul nu se despart prin selectie naturala. Doamne fereste! zice o liber cugetatoare…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *