Despre sănătate şi problemele ei…

Puteţi citi aici, în revista Garbo,  un articol  despre sistemul sanitar românesc la care am contribuit cu nişte răspunsuri…

Partea mea de contribuție poate fi citită și mai jos.

”RedactorCum se explica interesul scăzut al guvernelor ce s-au succedat la conducere în ultimii 20 de ani, pentru reforma și finanțarea Sistemului Sanitar?

Gabi Cretu – Interesul pentru sănătate este în perfect acord cu interesul pentru om în ultimele două decenii – adică foarte scăzut. Construim o societate în care valorile sunt, din păcate, răsturnate. Banii şi Puterea sunt importante; aproape nu mai contează cum reuşeşte cineva să le deţină; omul, un instrument care contează doar ca valoare de utilizare; dacă este inutilizabil, se aruncă. Pare exagerat ce spun dar exemplele în acest sens abundă…

Inovatori şi şmecheri, speculatori şi performeri si ştiinţei, academicieni şi inculţi se amestecă fără discriminare în noua pătură economică şi politică care conduce destinul României. Caracteristica ei esenţială este imposibilitatea gândirii pe termen lung. Pentru a investi in sănătate sau educaţie nu este nevoie să facem apel la drepturile omului sau sentimentele umanitare deşi ar fi corect să o facem; este suficient să spunem că o populaţie sănătoasă şi educată este resursa inestimabilă (şi de neînlocuit) a dezvoltării oricărei societăţi; nu este prea greu de înţeles şi totuşi, prea puţini înţeleg asta…

Nu trebuie totuşi să ne pierdem în prea multe explicaţii; este preferabil să schimbăm deciziile eronate; altfel, vom fi mai deştepţi dar la fel de bolnavi ca înainte. Una dintre greşeli este faptul că se pune accent pe aşa numita reformă a sistemului şi se trece în tăcere cea mai gravă dintre probleme – cea a sub-finanţării. Ca să oferim o imagine plastică, aceeaşi cantitate de apă nu are şanse mai mari să-ţi taie setea doar pentru că o torni dintru-un pahar cu picior într-o cană. Fiecare guvern a dorit şi chiar încercat propria reformă în ţara (re)formelor fără fond(uri)…

Exista o credința comuna cum ca avem medici foarte buni si spitale foarte proaste. Aceasta credință trebuie analizata. Diferențele dintre spitale noastre si spitalele din alte state membre este proporționala cu diferențele economice dintre Romania si celelalte state membre. Problema vine din lipsa resurselor dar si din inadecvata lor alocare; in unele cazuri, cheltuirea lor abuziva.

Ocupam însă ultimul loc in Uniune in ceea ce privește numărul de medici. Romania are cu o treime mai puțin personal medical la 1.000 de locuitori față de media UE; avem cel mai mic număr de doctori, dentiști, asistenți medicali sau farmaciști, raportat la populație. Pregătim ceva mai multe cadre dar multe dintre ele părăsesc tara. Despre Jurământul lui Hipocrate si respectarea sa, nu vreau sa vorbesc…

Cum putem lupta noi, ca cetățeni, împotriva acestui tip de gândire politică care pune in prim-plan Serviciile Secrete si nu finanțarea Educației si a Sănătății, domenii de altfel feminizate?  (Din cate am găsit eu online, Ministerul de Interne are un buget de 9,3% din PIB, iar Ministerul Sănătății de 3,1% din PIB…)

În primul rând, chiar asta – construirea cetăţeniei. Oamenii nu-şi cunosc întotdeauna propriile drepturi şi interese dar mai ales nu sunt organizaţi şi dispuşi să lupte pentru ele. Văd cu tristeţe un fel de dominaţie a gândirii de dreapta individualiste într-o ţară de oameni care au o nevoie puternică de solidaritate şi politici sociale…

Bineînţeles că este necesară o schimbare structurală a mecanismelor deciziei politice, un control democratic real al cheltuirii banului public. Tot repet, poate înţelege cineva, că este uşor observabil faptul că modul de repartizare a banilor publici prin bugetul de stat se corelează cu doi factori – culoarea politică a celor aflaţi la putere un timp mai îndelungat şi prezenţa femeilor în organismele decizionale. Se poate verifica statistic faptul că cheltuielile cu îndeplinirea funcţiilor de forţă ale statutului (servicii de informaţii, apărare, etc) variază invers cu ponderea femeilor în parlament, cele sociale, în acelaşi sens. România este un exemplu, Suedia, un altul.

RedactorAcțiunea de tip populist influențează deciziile care se iau la nivel înalt si care nu sunt deloc in favoarea politicilor sociale?

Gabi Cretu – Să nu confundăm drepturile şi pomana! Ţara şi locuitorii ei au nevoie de politici coerente care să asigure dezvoltarea teritorială şi o viaţă decentă pentru fiecare; este obligaţia legală a guvernelor şi dreptul oricărui cetăţean.

România este un stat social dar asta se întâmplă doar pe hârtie, hârtia Constituţiei. Realitatea arată altceva…Suntem departe de a asigura un nivel de bunăstare rezonabil pentru fiecare.

Au fost adoptate şi aplicate în aceşti douăzeci de ani şi câteva politici sociale coerente; adesea însă, primatul acordat alegerilor – adică gândirea pe termen scurt – a dus la măsuri care nu au nimic în comun cu un sistem de protecţie socială just şi durabil; seamănă a pomană electorală orientată nu spre cei ce au drepturi şi nevoi ci spre cei dispuşi să furnizeze mai mult sprijin pentru a ajunge la putere.

Asta întreţine confuzia de care vorbeam – cetăţenii au fost învăţaţi să creadă a politicile sociale sunt un fel de pomeni pe care unii (care au) le fac altora (care nu au şi nu fac nimic ca să aibă).

Primul pas în schimbarea stării de fapt este să învăţăm că fiecare cetăţean are anumite drepturi fundamentale iar politicile sociale sunt menite să asigure că acele drepturi nu sunt doar vorbe în vânt. Asta este sarcina guvernelor, nu vreun semn al bunăvoinţei lor…”

 

 

5 comentarii la “Despre sănătate şi problemele ei…”

  • Peter Gluck

    Cu sistemele sanitare sunt necazuri peste tot- mai mari sau mai mici.
    Dar e un mister cum am reusit sa-l stricam pe al nostru in atare hal.
    Am devenit un fel de Erewhon- unde sunt pedepsiti cei bolnavi.
    Mare dreptate avea SJLec cand zicea :”Ca traznit din senin trebuie sa moara optimistul” Adica fara sa-si de ultimii bani medicilor, iar familia ramasa sa dea bani la cler pentru un bilet de intrare in Rai la suprapret.

  • Bibliotecaru

    După cum se descurcă astăzi, eu aş fi pus titlul:
    Sistemul sanitar romanesc, o fata la morgă?

  • Bibliotecaru

    Singurul mijloc ca Sistemul Sanitar românesc să capete eficienţă este un procent de 99% persoane asigurate, o populaţie sănătoasă şi salariul minim pe economie de 1500 euro.

    Dacă contribuţiile se plătesc la nivelul salariilor româneşti, cum să poate fi Sistemul Sanitar românesc la nivel occidental?

    Wall-Street.ro o dă şi el cu mămăliga în părţile casante. Sănătatea are bani din contribuţii (şi asta este rostul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate) şi nu din bani alocaţi de la Bugetul de Stat. Nu pot veni subvenţii de la bugetul de stat de 6% din PIB… Chiar nimeni nu mai înţelege conceptul de asigurări?

  • Pingback: Ce am mai aflat in week-end « real women

  • Pingback: Ce am mai aflat in week-end « Blogul Monicai Marinescu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *