Home » General

Despre Stânga şi Dreapta!

3 February 2010 481 views 2 Comments

Acesta este articolul lui Peter Gluck despre Stânga şi Dreapta. Aşa cum a promis, Dl N. Raducanu i-a replicat. Cum este vorba de idei, nu de persoane, vă redau dialogul fără să-i întreb dacă am voie.

Domnul N. Raducanu către Domnul Peter Gluck

Stimate domnule Gluck,

Am citit articolul IK388 si, drept sa va spun, am fost dezamagit. Ma tem ca ati patruns intr-un domeniu prea vast, plin de capcane, in care chiar si unii specialisti se pot rataci. Nu vreau sa ma opresc la detalii ale articolului dvs., ci as dori doar sa il complectez cu cateva caracteristici ale stangii, ceeace o voi face mai jos. Nu insa inainte de a-mi exprima insatisfactia pentru doua confuzii majore pe care le face editorialul.

  1. a) Era de asteptat ca atunci cand se trateaza doua concepte fundamentale ale spatiului politic mondial al ultimilor doua sute de ani, sa luati in considerare numai ideile ce ii anima pe oamenii ce adera la ele, deci Weltanschauung-ul ce constitue nucleul lor peren. Iar asta are prea putina legatura cu politica versatila a diverselor partide, din tara sau strainatate. Cand scrieti “Fiecare tara are stanga si dreapta ei, mai mult sau mai putin in contradictie, reciproc ostile, aliate temporar etc. Mare e gradina politica a Domnului! (…) Partidele au o eticheta: fie stanga, fie dreapta”, indemnati ca cititorul sa asimileze principiile expuse in articol unor partide concrete. Ceeace introduce confuzia, deoarece atributul “de stanga” sau “de dreapta” este deseori adoptat arbitrar in confruntarea politicianista. Partidul democrat-liberal (PD-L) se afirma acum de dreapta, seful sau – Basescu – a fost de stanga (reprezentantul Romaniei in Internationala Socialista), dar in fond este un partid populist. PSD a avut mult timp inscris in statut ca este un partid “de centru-stanga”, dar – desi in politica dusa cand era la putere a dovedit trasaturi liberale – a considerat oportun sa-si schimbe titulatura la ultimul congres, iar acum e partid numai “de stanga”. Daca, de pilda, seful partidului Romania mare ar socoti nimerit ca maine, din motive pur electorale, sa-l intituleze partid de stanga (asa cum de altfel il si denumesc unii adversari), inseamna oare ca bagajul de idei nationaliste si mistic-religioase ale acestui partid sa complecteze profilul conceptual al stangii?

    b) In definirea deosebirilor dintre stanga si dreapta, multi politologi folosesc criteriul egalitatii. Acest criteriu l-ati amintit in articol si l-ati combatut cu argumentul clasic al dreptei: oamenii nu se nasc egali, unii sunt mai prosti, altii mai destepti, unii mai saraci, altii mai bogati. “Egalitatea nu exista in Natura, ea nu exista in societatile omenesti”. De aici concluzia : principiul fundamental al stangii este o utopie, caci asa a lasat Dumnezeu lumea impartita: intre stapani si slugi, intre cei destinati sa domine si cei ce sunt condamnati pe vecie sa se supuna. Premisa este insa falsa si cel mai bine a exprimat acest lucru prietena noastra Gabriela Cretu pe blogul dansei, de unde redau cateva randuri:
    „Egalitatea nu este un atribut cu care ne nastem sau un ansamblu de calitati pe care ni le insusim. Egalitatea este o relatie sociala cu privire la exercitarea drepturilor, oportunitatilor si responsabilitatilor. Dreapta in mod interesat opune egalitatea diferentei si o echivaleaza cu uniformizarea. Egalitatea nu are de a face cu natura. Egalitatea este fundamentul democratiilor moderne; este axioma pe care s-a incercat construirea unui sistem coerent de relatii sociale. Garantarea egalitatii, libertatii si dreptului la cautarea fericirii este prima fraza cu care incep revolutiile burgheze si constitutiile moderne… Teoretic ne nastem egali dar acceptarea axiomei nu este suficienta. Lumea in care ne nastem este deja ierarhizata, diferentele economice, culturale, de influenta si putere sunt foarte mari. In aceste conditii, egalitatea inseamna crearea de oportunitati pentru ca aceste diferente sa nu se reproduca la infinit si noile generatii sa nu poarte povara pacatului initial. Fiecare trebuie sa aiba oportunitatea de a-si dezvolta pe deplin propria personalitate, indiferent de locul sau familia in care s-a nascut, in avantajul sau si al societatii. Opusul egalitatii este discriminarea sau excluderea sociala, nu diferenta. Egalitatea este conditia libertatii, nu viceversa, iar ele pot exista in mod autentic numai in cuplu, impreuna.”

    Iar acum imi permit sa adaog la cele scrise mai sus niste reflectii, pentru cei ce considera ca pot afla ceva nou despre stanga din revista dvs.
    Este incontestabil ca existenta oamenilor in capitalism nu mai este cea de pe vremea lui Oliver Twist al lui Charles Dickens si nici macar cea a lui Tanase Scatiu de Duiliu Zamfirescu. El a devenit, in decursul ultimului secol, mai omenesc, iar aceasta tocmai datorita cuceririlor sociale, a luptelor sindicale, a muncii politice a stangii. Ceeace nu presupune deloc resemnarea, culcarea pe lauri. Traim o perioada ce urmeaza unei crize economice mondiale in care capitalismul parlamentar democratic a dovedit, printre altele, ca este incapabil sa rezolve unele probleme ce vor deveni esentiale in viitor. S-a vazut aceasta macar cu rasunatorul esec al Conferintei de la Copenhaga despre deteriorarea climei, care vizeaza intreaga omenire. Concluzia conferintei a fost ca nu ar fi nimic urgent, ca se mai poate astepta. Dar in momentul in care a izbucnit criza financiara, au sarit cu totii si in decurs de o saptamana s-au gasit sume imense pentru a salva sistemul bancar.
    Ceeace dovedeste ca doar prin mobilizarea pentru protest a maselor mai poate fi salvata lumea comuna, pe care capitalismul si imputernicitii lui aflati la carma statelor o duc la dezastru. Nu diluarea stangii cu apa liberalismului va raspunde la dificilele probleme ce ne asteapta. Caci deja se intrevede un pericol major: captarea de catre extrema dreapta a unei parti a cetatenilor exasperati, ce isi exprima revolta nu prin schimbarea sistemului, ci prin invocarea unor iluzorii dusmani, a unor fantome ce ar ameninta „faptura nationala” : terorismul, comunismul, mana Moscovei, pericolul galben, comploturi evreiesti sau maghiare, etc. Omul stangii veritabile, deci nu cel ce accepta cu usurinta toate compromisurile, stie ca lumea este si va ramane imperfecta. Dar mai stie ca e nevoie nu de o mare revolutie anticapitalista, ci macar de o transformare radicala a societatii, pentru a nu cadea mereu dintr-o criza intr-alta, tot mai devastatoare de valori si de vieti omenesti. Nu este exclus ca viitorul sa ne rezerve surpriza unui capitalism autoritar, dictatorial. Caruia doar stanga este capabila sa-i tina fata, singura in masura sa dea raspunsuri tineretului aflat in cautare de solutii la situatiile de antagonism catastrofal ce ne asteapta : dezastrul ecologic mondial, adancirea prapastiei intre bogati si saraci, segregarea cu trasaturi rasiale din marile centre urbane, privatizarea fortata a bunurilor publice si a serviciilor comune s.a. Toate acestea trebuie semnalate, pentru ca viitorul sa nu apartina nici pietei, nici statului, ci altor forme de adoptare in comun a deciziilor in folosul majoritatii populatiei.


    Domnul Peter Gluck către Domnul N. Raducanu

    In primul rand va multumesc pentru analiza pertinenta- am renuntat de mult sa devin analist politic. Nu am renuntat in schimb la principiul de a cauta si de a da cititorilor mei informatie relevanta, la obiect. In fond editorialul nu a urmarit decat determinarea cauzei pentru care- la nivel european Stanga nu o duce bine desi imprejurarile ar trebui sa-i fie favorabile. Weltanschaug-ul, principiile sunt bune, importante, demne de atentie dar nu datorita conceptiilor a aparut problema ci modului in care toate astea au fost aplicate in viata reala.

  2. Teoretic, ca moralitate esentiala, ca intentii frumoase Stanga bate la scor Dreapta- dar la ce-i foloseste? Partidele nu se bat numai in Weltanschaug-uri- ci in lucruri mai complexe si mai legate de realitate.

    Fiind batran imi tot vin in minte aminitiri din copilarie si una poate fi utila aici. Tatal meu se ocupa de antrenarea atletilor si parca il aud cum ii spunea cuiva: “pregatesc doua fete pentru cursa de 400 m plat. Maria e o comoara, se antreneaza serios, e harnica ascultatoare,
    respecta dieta, citeste despre sport- e o placere sa lucrezi cu ea, parca ar fi fiica-mea. Pe Nutza trebuie s-o cert mereu, intarzie la antrenament, stiu ca mai bea si altele. Si naiba stie cum, Nutza castiga mereu, Maria odata a iesit a 4-a, in restul pierde mereu.”
    Cam asa e si cu Stanga ca idee si ca practica.

    Eu nu am vorbit intentionat despre situatia de la noi, partidele de la noi hibridizarile lor, mimetism, populism de rea sau foarte rea calitate astea sunt subiecte ras-discutate.

    Eu cred in umanismul profund al egalitatii, dar nu vad un viitor real marcat de ea.Regret asta profund, ma doare sufletul, imi vad lovite idealurile dar nu pot sa mint – uite este! Si accentuez asta cred ca inegalitatea este produsul evolutiei- nu al unei divinitati, am spus asta deschis de multe ori in editoriale. Sau, in societate e din cauza limitarilor noastre- sa nu dam vina pe altii sau pe Altul.

    Avem toti dreptul la vot dar cum sa-l folosim daca nu avem candidati de soi bun si partide serioase. Alegem si noi buba cea mai mica.

    Nu pot sa vad pe tot continentul asta vechi – un Lancelot, Parsifal sau Fat Frumos din Lacrima de stanga, deci conceptiile cele mai frumoase cui prodest? Il numiti “omul stangii veritabile” unde si cum poate fi gasit? Chiar ca sunt curios… si ceilalti pot fi numiti “omul stangii false?”

    Aveti perfecta dreptate omenirea este in pericol. Mare si de multe feluri.

    Cand spuneti ca NUMAI Stanga este capabila sa faca fata unei dictaturi- suna bine, convingator- dar pe ce va bazati afirmatia?
    Stanga are meritul istoric enorm de a fi umanizat capitalismul, dar a rasturna o dictatura nu-i usor. O poate face intreaga societate unita, cred.

    Cred ca viitorul Stangii este in ceea ce spuneti in fraza de incheiere. La ce forme va ganditi, concret?

2 Comments »

  • Peter Gluck A spus:

    Multumesc mult draga Gabi!
    Cum eu sunt adeptul libertatii de exprimare responsabile, tot ce spun poate fi citat.
    Pentru mai buna intelegere a situatiei cred ca povestea de mai jos
    preluata dintr-o carte a prietenului meu Roald Hoffman este utila si zice ca si colegul Raducanu, si subsemnatul detinem ceva din adevarul despre
    Stanga Dreapta. (Mentionez ca Roald a prelucrat povestea asta intr-o piesa de teatru- scrisa recent)

    Povestea spune ca Dumnezeu s-a sfatuit cu ingerii Sai sa creeze Omul sau nu. Ingerii Sai principali, patru la numar, aveau pareri impartite. Iubirea a spus: ” Creaza-l Doamne, fiindca omul va genera acte de iubire” “Nu-l crea, va fi un esec total” se opuse Adevarul.
    Dreptatea zise ” Trebuie creat fiindca va face dreptate” Pacea insa nu era de acord: “Nu merita sa fie creat, este oricand gata de cearta si de harta”. Scorul era egal: Iubirea si Dreptatea pentru, Adevarul si Pacea impotriva.
    Ce a facut Domnul? A luat Adevarul si l-a trantit de pamant, spargandu-l in mii de bucati zimtate si astfel scorul a devenit 2:1, omul a fost creat. Iar de atunci exista doar bucati de adevar care trebuie potrivite pentru a da imagini mai cuprinzatoare.
    O idee nelinistitoare care reiese din aceasta poveste este aceea ca adevarul a fost sacrificat pentru om. Din pacate sau din fericire, nu am timp sa meditez asupra acestor lucruri subtile, eu sunt pragmatic. Trebuie sa va predau fragmentele mele

    Eu vad povestea asta ca o expresiva metafora culturala, singurul pasaj
    din raspunsul Dlui Raducanu care nu mi-a placut a fost acuzatia ca eu as crede ca inegalitatea e de origine si constructie divina pe cand
    nefericita asta a rezultat din evolutie (cred eu)

    Cine a spus: “Diferentele de opinie ii apropie pe oamenii destepti si
    ii resping numai pe ceillalti?” Sper ca prietenia in statu nascendi
    intre Dl Raducanu si mine se va fortifica prin aceasta disputa.

  • Peter Gluck A spus:

    scuze am scris gresit Weltanschaung (fara n), la ora aceea eram extrem de nervos intrebare dificila la concursul de cultura muzicala- in ce opera din secolul XX se aude melodia - canatecul piticilor (Heigh ho) din filmul lui Disney despre Alba ca Zapada. (nici acum nu stiu) Demoralizant- pe langa ca nu sunt infailibil, mai si gresesc!!! E timpul sa ma pensionez.

Lasa un comentariu!

Adauga un comentariu, sau redirectioneaza catre site-ul tau. Se pote si subscribe to these comments prinRSS.

Fiti politicosi si civilizati! Ramaneti la subiect! Nu spam-urilor!

Pot fi utilizate urmatoarele tag-uri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>