Home » General

Domnul HRP mărturisește adevărul

26 April 2009 606 views 6 Comments

Cu ani în urmă am citit un text al lui Horia Roman Patapievici care mi-a plăcut foarte mult. Cred că era postfața la o carte a lui Culianu; dovedea calități pe care nu le-am mai regăsit  pe parcurs iar subiectul ascundea  lipsurile pe care astăzi și le recunoaște.  Afirm  că și le recunoaște pe baza acestui articol al domniei sale. Mi-a fost semnalat zilele trecute de cineva care știa că am scris despre telecrație și  formelor fără fond.

L-am citit cu atenție și am apreciat  sinceritatea. Dovadă că nu sunt imună la puterea televizorului, cred că aveam o prejudecată; intelectualii de studio  știu întotdeauna; nu-i frământă  îndoielile și curiozitățile; dețin adevărul. Or, spre lauda sa, autorul  nu face parte dintre aceștia și mărturisește că nu știe. Explicit și implicit. Spun și implicit pentru că, printre  problemele și întrebările formulate, sunt  unele care o dovedesc cu prisosință.

Totuși, domnul Patapievici nu vrea să  se dezmintă; nu se mulțumește să-și constate propria neștiință. Afirmând  că știe că nu știe nimic, Socrate era un biet pământean; nu se hazarda spre universalitate.  Autorul nostru se vrea însăși vocea Cetățeanului și afirmă că “nimeni nu știe nimic”. Se salvează astfel de păcatul neștiinței în care cei ce aparțin elitei intelectuale nu trebuie să cadă; ce e general valabil este, într-un fel,  perdonabil…

Dă vina pe presă,  pe parlament și pe guvern; argumentele  sale converg oarecum cu cele pe care le-am folosit eu însămi altă dată, așa că nu-l voi contrazice. Nici nu trebuie; nu deschid o polemică de dragul polemicii. Totuși, școala, partidele politice, societatea civilă și intelectualii, după domnul Patapievici,  nu au nici o responsabilitate că “poporul” nu știe; domnia sa nu se consideră responsabil  de ritmul lent al construcției democratice în țara noastră; muțenia universității în spațiul public nu-l sensibilizează.

 Poporul ar putea avea o  scuză; nu posedă instrumentele (intelectuale ) pentru a înțelege mecanismele instituționale democratice, nu are timpul necesar să o facă și, poate, nici interesul; a fost învățat sistematic faptul că alții (deștepții) știu și decid; el trebuie doar să încredințeze puterea sa suverană unor aleși - elitele politice (sic!).

În schimb, cel care deplânge neștiința are o cunoaștere generală a institutiilor democratice  care  să-i permită măcar o înțelegere prin analogie; diferențele, reale, nu sunt atât de mari încât să facă concluziile irelevante; înainte de a fi european, Parlamentul European este un parlament. Pentru rest, cine  are ocupația scrisului ar trebui să o stăpânescă și pe cea a cititului; sursele de informare pentru cei care au acces la ele sunt extrem de numeroase.  Ca să evite pierderea de timp îi pot recomanda cel mai plicticos dar util articol pe care l-am scris – Pentru ce ne-ați ales.  

Din păcate, mă tem că HRP este prea puțin preocupat de slăbiciunile democrației; nimic nu ne lasă să înțelegem că ar iubi-o. Cât despre tradiții, ele nu apar din spuma mării; cele democratice, cu atât mai puțin; un apostolat în crearea lor a existat pretutindeni unde ele există. Intelectualii, universali sau doar sătești, au jucat un rol fundamental; abia după aceea, “poporul” și-a luat soarta în mâini și a vorbit singur iar intelectualul s-a retras în biblioteci. Realitatea ne arată că noi nu am ajuns încă la acel punct al istoriei în care intelectualul să-și permită doar să diagnosticheze hibele; ceva acțiune și aplicare de tratamente nu strică. Unii însă preferă doar figurile de stil; când le faci din poziții de demnitate publică, îți și ies…

PS

Pentru informarea tuturor, există deja o societate civilă în România care știe foarte bine cu ce se ocupă Parlamentul European. Am avut contact permanent cu un număr semnificativ de mare de ONG-uri pe teme punctuale de interes, pentru mine și pentru ele. Lista este lungă…

În ceea ce mă privește cel puțin, ca deputată socialistă în Comisia pentru muncă și probleme sociale, mi-am coordonat  activitatea cu sindicatele. Mediul de afaceri s-a deșteptat deja și face lobby pe temele specifice. Administrațiile locale și județene știu foarte bine ce și cum pe segmentul referitor la fonduri și buget. Chiar și partidele, fără tradiție în dezbaterea democratică de tip ideologic, au început să se lumineze; ele sunt cele care desemnează candidații; ele definesc setul de valori și programele politice. Întâlnirile de la bază pe teme europene dovedesc un anume progres; la vârf este ceva mai greu… Forumurile cetățenești au fost unele dintre cele mai vii dezbateri la care am participat; cu adevărat serioase, chiar dacă există încă multă confuzie…

Cu toate aceste evoluții, suntem încă foarte departe de ceea ce am putea numi cetățenie democratică, am spus-o de nenumărate ori. Constatările cu privire la faptul că lipsește nu ne vor duce însă prea departe…

6 Comments »

  • Bianca A spus:

    @Gabs
    Ce ma enervezi major ca ramaii in publicatii si televiziuni de nisa! Futu-i! - sa ma scuze cei care au scris sa fim politicosi si civilizati cu semnul exclamarii -. Sincera sa fiu cred ca omul de rind are intuitia corecta a ceea ce se intimpla in PE. Mama: Ce sa faca aia acolo? Dau tot felul de legi si noi tre sa jucam cum cinta ei.
    In orice caz, situatia sta cam asa in privinta partidelor: unii fac lobby pentru PSD, ca “astia mai dau cite ceva”. Basescu sta jalnic la capitolul imagine: “Numai certuri de cind e el la putere, numai tiganie”. Absolut surprinzator pentru mine mama vrea sa voteze cu Radu Duda, ca e “elegant si distins”. Poftim? Ma rog, iti dai seama ca nu ma bag.
    In orice caz, este cit se poate de clar ca Patapievici are dreptate de data asta. Tu vorbesti de actiuni punctuale cu ONG-urile, dar lumea asa gindeste. De fapt, foarte putini stiu de ce si cum trimit un eurodeputat. Se gindesc doar ca “ala” cistiga mii de euro, in timp ce in tara pensia sau salariul e de sute de lei. Problema, asa cum o vad eu, este ca exista, totusi, un rapt in comunicare. Eu intru la intelectuali, sa zicem: ii povestesc mamei, impartiala cum ma stii :-)), si despre ce inseamna dreapta si despre ce inseamna stinga. La sfirsitul discutiei? Mama: N-am inteles nimic din prostiile tale. Am muncit 35 de ani pentru o pensie de 600 de lei, platesc gazul, curentul, mincarea, medicamentele - mama e insulino-dependenta, ca multi - si ramin cu 50 de lei. Nu-mi ajunge? N-am muncit destul? Nu v-am crescut? No, ce sa-i mai spun cind totul e atit de greu pentru ea?
    Draga mea, fa-ti o actiune punctuala din electorat si vorbeste simplu, pe limba lor. Acum mi-am revizuit parerea cu OTV, fie si OTV, treaca de la mine, dar vorbeste simplu, in termeni de ce dai si ce cistigi. Va mai curge apa pe Olt pina cind tinerii nostri vor fi batrini.

  • rodica A spus:

    « Difficile de communiquer sur l’Europe »

    O deputata PS intervievata in jurnalul local sau regional (L’« école » du Parlement européen ? in Nord eclair, la sfarsitul lui martie), povesteste cat de mult ii place, cat incearca ea sa faca, despre cum regiunea ei e cea mai bine dotata in “fonduri europene” si cu toate astea…

    ….
    Malgré tout cela, les députés européens restent méconnus. « C’est extrêmement difficile de communiquer sur l’Europe… Dans l’esprit des Français, Bruxelles est là pour nous embêter, et les élus nationaux n’hésitent pas à mettre les points négatifs sur le dos de Bruxelles. » Du coup, « 65 % des Français disent ne pas s’intéresser aux prochaines élections européennes de juin ».

    adica e universal pacatul are dreptate Patapievici dar are dreptate Gabi, ce neplacut impresioneaza ridicatul lui din umeri de doi bani, nimeni nu stie nimic, asta este stare lucurilor si atat
    vorba lui Gabi ca ce rusine,
    s-ar crapa si pamantul sub mine de rusine sa fiu Patapievici si sa spun ca nu stiu cu ce se ocupa aia si nimeni nu stie si mergem ca oile la vot ca ne latra un caine… nici ca “figura de stil” n-as putea…

    Dar mi-a placut aia cu “cine are ocupatia scrisului ar trebui să o stăpânescă si pe cea a cititului”, gentilete tipic gabrielesceana.
    hugs
    R

  • doinaş A spus:

    Din pacate, trebuie sa fiu de acord cu Bianca. Are dreptate. Lumea nu numai ca nu stie ce faceti, ce-i trist este ca nici nu-i intereseaza.
    Este un marasm, un negativism si o lipsa de speranta generalizata, care ii face pe oameni sa nu mai accepte nimic. Ii desolidarizeaza.
    Poate ma repet, poate sunt formata in alte vremuri, eu mai sper ca solidaritatea ar putea determina inceputul unor schimbari.
    Exista (si am impresia ca se construieste in mod voit in oameni)ideea ca sunt nesemnificativi, ca nu pot schimba nimic sau ca ceea ce pot schimba nu conteaza. In viteza in care evolueaza lucrurile acum, schimbarile in bine, (mici, putine, dar reale) nu numai ca par nerelevante, dar sunt in mod public minimalizate si … criticate pentru dimensiune. (De exemplu, noi am avut la un moment dat o actiune, nu intru in detalii dar vreo 12 din femeile cu care am colaborat- femei intre doua varste, fara studii, disponibilizate din filatura chiar si-au schimbat viata. Tin legatura cu noi in continuare, au joburi si si-au schimbat pozitia in familie si s-au echilibrat emotional. Personal, am considerat actiunea o mare reusita. Ni s-a spus…doar atatea? au fost disponibilizate 2000.)
    Revin la schimbari. Ma uitam ieri la istoricul zilei de 1 Mai. Daca acum 120 de ani s-a stabilit/castigat dreptul la programul de munca de 8 ore/zi si de atunci s-au dezvoltat stiinta, industria, artele, cum se face ca acum se pune problema sa ne intoarcem inainte de 1890?
    Si mai nimeni nu protesteaza….
    Hotarat este un spatiu gol intre Parlamentul European si cetateam. In spatiu prin care nu circula informatia. Sau nu informatia pe care omul de rand o considera relevanta…Se poate schimba asta?
    Daca nu altceva din ce ati lucrat, cel putin asta ar trebui sa se vada si sa determine oamenii sa ia atitudine…si nimic?

  • doinaş A spus:

    In context cu cele spuse mai sus:

    Sunt doua modalitati prin intermediul carora s-ar putea sa scoatem tara din impas: metoda fantastica si cea realista…
    · Metoda Realista: vor veni extraterestrii si ne vor ajuta;
    · Metoda Fantastica: vom face asta singuri.

    Stiu ca pesimistul este un optimist informat…da asa se zicea si despre avioane…

  • Bianca A spus:

    @Doina
    O data esti si tu de acord cu mine si si atunci e “din pacate”. Din pacate, aleg si eu, ca si tine, varianta realista din planul de schimbare a tarii.
    Draga mea, felicitari pentru cele 12! Mi se pare fantastic! Foarte, foarte fain! Bravo voua!

  • gabicretu (author) A spus:

    @Rodica,
    Bine-ai venit la noi! Sper să și revii. Când apucăm să respirăm, discutăm și lucruri deștepte.

    @Toate,
    Hai să ne păstrăm speranța! Uneori oamenii sunt mai exigenți cu ei înșiși decât ar trebui.
    La un studiu foarte serios făcut rezultatele arătau cam așa;
    - 60% credeau că nu știu sau știu insuficient despre UE;
    - la întrebările de verificare, despre aceeași Uniune, răspunsurile au fost peste 60% corecte!

    Invers decât HRP, cetățenii nu știau că știau… Li se spusese prea mult că habar nu au și crezuseră…

Lasa un comentariu!

Adauga un comentariu, sau redirectioneaza catre site-ul tau. Se pote si subscribe to these comments prinRSS.

Fiti politicosi si civilizati! Ramaneti la subiect! Nu spam-urilor!

Pot fi utilizate urmatoarele tag-uri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>