Eu am toate simțurile intacte! Nu vreu să aleg

Am doi prieteni. Gradul de tensiune dintre ei a crescut la cote care ne împiedică să bem cafeaua în armonie și bună pace. Unul vrea menținerea filmelor cu subtitrare, celălalt susține că dublarea este o manieră mult mai democratică de furnizare a serviciilor de televiziune. Prinsă la mijloc între prietenia ce le-o port și detașarea mea relativă față de subiect (nu țin minte de când nu m-am mai uitat la un film la televizor!) îmi asum totuși responsabilitatea de a analiza situația și a găsi calea împăcării lupului cu capra; sper să nu mi se spună că am făcut din subiect o… varză. Până la urmă, soluția chiar are relevanță și impact social.

Tema a devenit de actualitate după inițiativa legislativă privind dublarea filmelor în românește făcută de Victor Socaciu; nu doar sensibilitatea temei ci și personalitatea inițiatorului – care are, ca orice om, admiratori și inamici – a dus la o polarizare a pozițiilor; ori privim, ori auzim, zic combatanții; cale de mijloc nu există!

Apărătorii subtitrării au un argument puternic de partea lor, pe care sunt tentată să-l iau  în considerare; lectura subtitrajelor este pentru o mare parte a populației singura formă de lectură activă; dispariția acestora ar putea mări numărul – și așa extrem de ridicat – al analfabeților funcționali. Alte argumente sunt estetice și se bazează pe diferența de calitate dintre interpretarea originală și dublare; publicul larg nu o place pe Edith Gonzalez cu vocea Oanei Zăvoranu iar publicul îngust o preferă pe Juliette Binoche nature, nu dublată de o necunoscută studentă de la teatru. În plus, surzii de toate vârstele au intrat în armata apărătorilor subtitrării; fără această posibilitate, orice film rămâne pentru ei la forma sa cinematografică de inceputuri – pură imagine!

Cei care preferă dublarea pleacă de la o ipoteză, de asemenea, acceptabilă – televiziunea este un mijloc de comunicare democratic, poate cel mai democratic; dacă votul nu este condiționat de știința cititului, de ce-ar fi uitatul la film!? Există oameni mai în vârstă care nu mai reușesc să parcurgă subtitrările, oameni de toate vârstele care nu știu, nu știu încă sau nu mai văd să citească. Slab văzătorii sunt în gruparea opusă surzilor, după cum se poate observa. S-ar crea, de asemenea, locuri de muncă pentru mulțimea actorilor, mai ales tineri, care șomează pe capete între două filme; dacă prind roluri în puținele filme care se produc! Nici acest argument nu mi se părea lipsit de interes…

După trecerea în revistă a principalelor argumente, ajunsesem indecisă, precum măgarul lui Buridan între două căpițe de fân. Atunci, un alt prieten, că de asta are omul prieteni, mi-a amintit un lucru pe care îl știam bine, dar care îmi fugise din minte. Acesta: http://ec.europa.eu/romania/news/digitala_ro.htm.

Din 2012, în principiu, România trebuie să treacă de la televiziunea analogică la televiziunea digitală; este termenul limită de implementare a directivei. Odată cu această schimbare se crează posibilitatea furnizării unui serviciu de televiziune mai complex, în care telespectatorul să-și poată alege forma în care dorește să vizioneze un film – cu subtitrare sau dublat.

Posibilitatea opțiunii nu înseamnă și realitatea acesteia! Pentru a putea alege, trebuie să existe alternativele, adică filmele să dispună, pe lângă subtitrare,  de dublare. Mingea este aruncată în terenul televiziunilor care, neobligate de nimeni, probabil că nu vor dori să facă cheltuieli suplimentare; deci, nu vor dubla! Subtitrarea este mai ieftină pentru ele.

În aceste condiții, inițiativa privind obligativitatea dublării în limba română capătă altă semnificație; sună ca mult mai necesară, în serviciul publicului spectator,  decât părea la prima vedere. Cât despre caracterul responsabil al alegerii, rămâne celor două tabere să educe publicul în privința posibilităților, avantajelor și dezavantajelor pe care fiecare modalitate de vizionare le are. Să sperăm că vor reuși mai bine decât partidele în educarea cetățenilor pentru a exprima un vot conform cu interesele fiecăruia!

21 Replies to “Eu am toate simțurile intacte! Nu vreu să aleg”

  • berenger

    da, uite genul de problemuta care le place interventionistilor. sa ma lamureasca cineva de ce o institutie a statului trebuie sa reglementeze serviciile pe care mi le ofera un furnizor privat?

  • Gabi

    @Berenger,
    Pentru că serviciile se furnizează în societatea asta, nu în spațiul cosmic, pentru că cei ce difuzează folosesc spectrul de frecvențe care reprezintă o avere publică, pentru că-și desfășoară activitatea conform legii lor de organizare (unde se prevede și ce funcții trebuie să îndeplinească), etc. Și, în general, instituțiile publice reglementează zona privată, pe cine să reglementeze!? Instituțiile publice sunt, de principiu, construite să servească unor obiective publice; doar cele private trebuie reglementate ca să nu se îndepărteze de scopul lor…

  • Bibliotecaru

    Doamnă Creţu,
    Dar dacă este un film românesc şi acolo apar nişte dialoguri într-o limbă străină… dialogul se va subtitra sau se va dubla? În toate filmele de război apar nişte nemţi care spun şi ei nişte chestii în germană, că aşa e scenariu. Dacă ar vorbi româneşte în loc de germană… ce s-ar mai alege din film.

    Sau un film cu Jackie Chan, cum ar mai înţelege spectatorul român că personajul vorbeşte engleza cu un puternic accent chinez, motiv pentru care apar tot felul de neînţelegeri, cum s-ar mai înţelege jocurile de cuvinte în limba engleză…

    În sfârşit, există filme de desene animate care au devenit celebre tocmai prin sonorul lor. Cum ar fi să privesc seria TV “The Point” în care vocea lui Ringo Starr să fie altfel…

    Eu cred că a dubla filmele, în special cele de artă, este ca şi cum ai desena cu carioca ochelari pe un tablou de Rembrandt ca să-l faci mai accesibil copiilor. Actorul lucrează cu imaginea, dar şi cu vocea. Argumentul că a existat dublura vocii în anumite filme româneşti, pe care domnul canto-autor l-a adus într-o emisiune la 10TV, este absurd. În primul rând acea dublare era totuşi o viziune regizorală integrată în film, adică aşa dorea regizorul să iasă filmul, în al doilea rând toate acele filme oricum nu aveau sunetul înregistrat în direct (pentru că nu exista tehnologia necesară), ci în post-sincron.

    Eu sunt un iubitor de film şi, cu mâna pe inimă spun, nici nu m-aş gândi să văd un astfel de film dublat, oricât de bine ar fi dublat. Este acelaşi lucru cu domnul Socaciu care face playback. Poate pe domnia lui nu-l deranjează, dar cine plăteşte biletul nu vrea să audă o înregistrare pe care o poate auzi şi acasă, oricât de bine ar fi realizat playbackul.

    Domnia spune, ca argument, că limba engleză este prea prezentă în filme şi corupe limba română. Soluţia nu este dublarea vocii, ci mai multe filme româneşti date la TV.

    Sunt poate sute de filme româneşti vechi care nu au fost date niciodată la TV. Chiar dacă sunt dintre cele de tip “sovietic”, actorii au însă performanţă actoricească şi ar trebui văzute şi cunoscute. Eu aş vrea să le văd. Unde pui că filmele româneşti nu coste decât trecerea de pe peliculă în format electronic, pentru că nu au drepturi de autor… adică o nimica toată. Eu cred că dacă domnului Socaciu i s-a făcut milă de limba română, atunci ar trebui să propună o lege de transfer a arhivei de filme, tot ce conţine ea (inclusiv documentarele) în format electronic, şi publicarea lor pe internet concomitent cu libertatea televiziunilor de a le prezenta.

  • Gabi

    @Biblio,
    Nu te contrazic deloc. Sper că este evident din text. Ceea ce am furnizat este, mai curând, o informație – există posibilități tehnice de a alege varianta preferată; disjuncția exclusivă nu este obligatorie. A crea posibilitatea pentru un mai slab văzător de a urmări un film nu subminează dreptul și plăcerea iubitorului de film de avea Nașterea unei națiuni cu subtitrare (sic!).

  • berenger

    nu, n-ati inteles. nu vorbim de societate, asa, la modul general si impersonal. vorbim de oameni, cu interese si preferinte. spectrul de frecvente avere publica? de ce nu si aerul?
    institutiile publice reglementează zona privată? nici mai mult, nici mai putin. si eu, fraierul de mine, credeam ca institutiile publice sunt doar slujbase ale interesului privat. nuuuu. ele reglementeaza viata mea privata. DE CE REGLEMENTEAZA VIATA MEA PRIVATA? eu nu sunt in stare s-o reglementez?

    si apogeul ”cele private trebuie reglementate ca să nu se îndepărteze de scopul lor…” cine stabileste scopul institutiilor private?

  • N. Raducanu

    Vai, ce „grava“ problema ii framanta pe romani acum : daca vor vedea filmele straine la televizor cu subtitrare sau cu dublare sonora! Ma asteptam cel putin ca pe acest blog sa se analizeze care ar putea fi implicatiile politice ale celor doua variante. Oare stanga a pierdut din aderenti doar pentru ca in toate tarile Europei occidentale (dar si in Rusia!), filmele straine (in majoritate americane) sunt dublate in limba nationala? Sau invatarea de romani a limbii engleze cu accent american, prin subtitrarea filmelor, va contribui sau nu la sporirea atractiei stangii?
    Mai curand insa azi m-ar fi interesat opinia d-nei Gabriela Cretu asupra cazului arestarii sefului FMI: este oare inca o dovada a virtutilor democratiei americane atunci cand, in disputa dintre o femeie de serviciu si primul finantist al planetei, politia pune catuse ultimului? Sau e o dovada de respect suveran pentru drepturile unei femei agresate? Dar arestarea lui D. Stauss-Kahn, fost ministru de finante, tratat ca un parlit de vagabond, nu este o lovitura data prestigiului mondial Frantei, deci si Europei? Ar mai fi si alte aspecte de discutat. Desigur ca in acest caz trebuie asteptat ca justitia americana sa-si spuna cuvantul (v. cazul Polanski), dar chiar si acum se pot ridica anumite intrebari si date unele raspunsuri.

  • Gabi

    @RN,
    Subiectul 1 – se vede că nu trăiți în România; tema este arzătoare pentru unii; am fost rugată insistent să intervin cu o poziție rațională într-o luptă irațională…
    Subiectul 2 – Mă uimiți! Este vorba de disputa dintre (presupusa) victimă și (presupusul) agresor, într-un caz prevăzut de legea penală. Măcar în fața legii ar trebui să presupunem că suntem egali.
    Afrontul la adresa Franței, dacă el există, îl face cel care nu se stăpânește pe sine, nu cei care-l arestează; mă întreb, precum stoicii, cum poate să-i conducă pe alții cel care nu reușește să se conducă pe sine!? Chiar dacă nu e adevărat, este credibil pentru că există o iatorie întreagă care face acest episod astfel.
    Nu cred că cineva poate vedea în aplicarea legii, oriunde s-ar face ea, un afront; poate fi iritat, se pot imagina înscenări, se pot angaja avocați să o dovedească…
    PS
    Am evitat subiectul pentru că sunt subiectivă în ceea ce-l privește pe DSK. Nu am făcut parte din tabăra lui niciodată. Unii știu asta.

  • N. Raducanu

    Da, nu traiesc in Romania. Am deci si lipsuri. Este unul din motivele pentru care mi-am sistat blogul. Dar observatia dvs. face sa ma intreb daca n-ar fi bine sa incetez a mai face si comentarii la blogurile altora. Pot insa spune ca editorialul lui Cusnarencu din CRONICA de astazi 17.05 este mai bun decat multe din interventiile, rationale sau mai putin rationale pe aceasta tema. Referitor la DSK, nu am facut decat sa pun niste intrebari. Din raspunsul dvs. constat ca suntem de aceiasi parere. Ma uimeste ca v-am uimit…

  • Bibliotecaru

    @ Gabriela Creţu
    Eu nu v-am contrazis 😀 v-am oferit argumente pe care să le susţineţi şi dumneavoastră în continuare. Există posibilităţi tehnice pentru a urmări un sunet dublat… pe DVD. La TV, pe canalele româneşti, încă nu există posibilitatea de alege ce coloană sonoră să asculţi, cea originală sau cea dublată. Ideea este că în lipsa unei reglementări nu este exclusă posibilitatea de a dubla filme, o reglementare însă obligă la dublarea lor.

    Ideea că cineva nu vede să citească şi atunci ascultă româneşte… este nu numai absurdă, dar şi hilară. De ce s-ar uita cineva care nu vede la un film? Are la îndemână teatrul radiofonic, care suplineşte implicit şi imaginea prin sunet.

    Acum că mă gândesc… cum se vor dubla filmele mute ale lui Chaplin? 😀 Eu încă mai sunt traumatizat de traducerile casetelor video pe timpul lui Ceauşescu… mai bine nu.

  • Bibliotecaru

    @ berenger

    Stimate domn,

    Scopul legii, în general, chiar acesta este, să reglementeze modul în care se desfăşoară viaţa societăţii. Legea se răsfrânge mai ales asupra vieţii private, zona publică ar putea fi reglementată şi prin ordin.

    Dacă dumneavoastră aţi fi un privat cu obiect de activitate televiziunea şi emiteţi în spectrul VHF (de la 30 la 300 MHz) şi eu vin cu o firmă de taxi şi-mi pun staţiile de pe maşini fix peste frecvenţa pe care emiteţi dumneavoastră. Ce faceţi? Vă schimbaţi frecvenţa de emisie ca să scăpaţi de mine sau veniţi peste mine să-mi scoateţi ochii că aţi primit licenţă pe acea frecvenţă de la CNA? Numărul frecvenţelor de emisie pentru posturile de radio-televiziune este foarte limitat. În concluzie trebuie să existe reguli de acordare a acestor licenţe de emisie şi, implicit, pentru cei care piratează emisia pe frecvenţe pe care nu au licenţă.

  • Gabi Cretu

    @RN,
    Sper ca nu v-am suparat! Mi-ar parea extrem de rau… Ideea era sa va informez ca, desi nu moare Stanga din cauza dublarii/subtitrarii, exista patimi in aceasta privinta. Faptul ca nu am insistat mai mult decat e cazul sper ca dovedeste ca pun subiectul acolo unde-i este locul…
    De cele mai multe ori pana acum am avut aceeasi parere. De ce nu am avea si in acest caz!? Doar ca nu vreau sa fac un caz politic dintr-unul care este juridic; sper sa intelegeti de ce nu comentez mai mult. Uimirea era legata de felul in care ati formulat intrebarile; erau niste supozitii acolo despre care ma bucur sa primesc confirmarea ca nu va apartin; asa imi inchipuiam si eu… Iertare, inca odata, daca m-am exprimat din viteza…Si comentati in continuare pe blogurile noastre! Nici noi nu traim in Germania dar ne dam cu parerea…
    @Biblio,
    Iti urez vizionare placuta! La Chaplin, se intelege. Si multumesc de ajutor; dezinteresat.

  • Peter Gluck

    Cred ca problema trebuie analizata in contextul deculturalizarii si kitschizarii continue la care este supus publicul- si i-se spune ca e dorinta “lui”. Pe urma exista o corelatie pozitiva puternica a numarului de limbi straine pe care le capiscuieste cineva si inteligenta sa operativa.
    Americanii pot sa-si permita sa vorbeasca o singura limba; am un prieten Mike cu IQ 160 care nu stie decat englezeste. Pentru limbile importante-
    engleza, franceza, german, spaniola, rusa, portugheza. ar trebui sa lasma subtitrari, celelalte greu de invatat dar in ascensiune culturala- coreeana,
    turcaetc ar trebui dublate dar de catre actori buni. Ce ne facem cu cele in japoneza, chineza, araba? Si-si, sau-sau?

  • Bibliotecaru

    🙂
    Eu am învăţat deja 10 cuvinte în coreeană. Nici nu mă gândesc că acestea ar putea fi dublate. Modul de intonaţie a celor ce le vorbesc coreeni este la fel de important precum mesajul efectiv. La fel şi japoneza şi chineza. Din nefericire (şi nu pentru că nu mi-aş fi dorit), am văzut forte puţin filme în arabă. Până acum nu am avut acces la astfel de filme, dar cine ştie ce rezervă viitorul.

    Cât despre turcă… cred că deja ştim ce este mai important în limba turcă. 😀

  • berenger

    nimeni nu se opune reglementarii, ci excesului de reglementare. daca o institutie a statului reglementeaza regimul frecventelor (in cazul de fata) tocmai pentru ca libertatea unui operator sa nu incalce libertatea altuia, nimic nu justifica ca o institutie a statului sa intervina in modul in care acel operator intelege a oferi serviciile sale mai departe, atata vreme cat nu incalca drepturile concurentei si ale clieentilor. felul in care un operator imi ofera un serviciu, in conditiile respectarii libertatii tuturor celor implicati – repet asta – depinde EXCLUSIV de cerintele consumatorului. nici o institutie a statului nu are ce sa reglementeze aici.

    si mai este un aspect uitat in discutia de fata. dublarea presupune costuri suplimentare. cine le plateste? cine ii da dreptul statului sa initieze o procedura nesolicitata de catre cetateni, dar platita de acestia?

  • Bibliotecaru

    @ berenger

    😀
    “nu justifica ca o institutie a statului sa intervina in modul in care acel operator intelege a oferi serviciile sale mai departe, atata vreme cat nu incalca drepturile concurentei si ale clieentilor”

    Păi tocmai asta face CNA-ul, veghează ca cel care are licenţă de emisie să respecte condiţiile legate de drepturile (şi protejarea) clienţilor.

    Numai că CNA urmăreşte beneficiul global al cetăţenilor. De exemplu CNA cere, pentru dosarul de acordare a licenţelor, grila de programe a postului. De ce? Pentru că nu poate acorda licenţă la 50 de televiziuni de sport şi nici una generalistă sau de ştiri. Aparent exercită un control asupra iniţiativei private pentru că nu va da licenţă indiferent de politica de programe a postului, privind global urmăreşte un beneficiu pentru cetăţean şi îi oferă acces la o dimensiune generală de programe.

    Şi mai sunt şi altele stabilite chiar de CNA (nu prin lege).

    Am să vă spun o problemă a mea, măruntă dar care cred că ar trebui reglată de CNA.
    Nu ştiu dacă aţi observat, dar întotdeauna nivelul sonor al publicităţii este mai ridicat decât cel al programului efectiv. Ei bine, diferenţa la 10TV este de-a dreptul “nesimţită”. Mai ales dacă priveşti un film românesc (acelea au de regulă variaţii foarte mari de sunet şi, în general, dai televizorul la maxim ca să înţelegi ce se spune) şi ai sonorul dat foarte tare, în momentul în care intră anunţul de publicitate… poţi să faci infarct dacă nu stai bine cu inima. Nu mai ştiu sigur, dar aceste aspecte cred că sunt reglementate (şi dacă nu, ar trebui să fie). Este, cred eu, un aspect care ar trebui să mă protejeze. CNA-ul ar trebui să mă protejeze de la acest şoc sonor.

    Ei bine, CNA-ul păzeşte o serie de astfel de reguli. Că ele sunt sau nu judicios alese, asta este altceva.

    În principiu legislaţia românească în domeniul audio-vizualului este similară cu cea europeană.

  • berenger

    da, insa faptul ca cna-ul face ceva nu inseamna ca acea actiune e justificata. cu alte cuvinte, cna-ul intervine abuziv. 50 canale de sport? si care-i problema? daca furnizorul gaseste clienti pentru un asemenea serviciu, ce e rau in asta? de ce o institutie a statului trebuie sa decida ce e bine si ce e rau pentru mine? e vechea mea problema, acea institutie are o cunoastere superioara asupra nevoilor mele? eu ma indoiesc.

  • Bibliotecaru

    @ berenger
    Nu 50 de canale de sport, ci numai 50 de canale de sport, pentru că pe lângă cele 50 de canale de sport nu vor putea pătrunde altele de ştiri, generaliste, muzică, cultură, modă… etc., pentru că numărul de canale este limitat. CNA-ul veghează ca aceste canale să ocupe tot repertoriul de interes, ca dumneavoastră să aveţi de unde alege şi altceva decât sport.

  • berenger

    pai eu la cazul in care DOAR 50 de posturi de un anume fel sunt furnizate (de sport, porno, de manele etc.) ma refeream. statul NU trebuie sa decida in locul meu ce aleg. vreau sa aud un argument valid (nu de genul ”asa se face”) care sa ma convinga ca o institutie a statului este indreptatita sa intervina in alegerile mele atata vreme cat acestea nu incalca libertatile altcuiva.

  • Bibliotecaru

    @ berenger

    Deci dumneavoastră aţi fi, de exemplu, de acord că al alegeri să vi se ofere 10 candidaţi incompetenţi pentru că o condiţionare relativă la competenţă este anti-democratică.

    Dumneavoastră ca să puteţi alege un canal sau altul, trebuie să aveţi mai întâi posibilitatea de a alege. Nu puteţi alege un program cu filme dacă aveţi numai canale cu sport, puteţi cel mult să alegeţi cel mai bun canal de sport.

    Dar dacă fiecare partid ar avea câte 10 canale TV şi le-ar folosi numai să provoace propagandă politică… vi s-ar mai părea OK?

    Statul nu se implică în alegerile dumneavoastră, nu apasă pe butonul telecomenzii, se asigură că aceste canale sunt folosite judicios şi că fiecare consumator are posibilitatea de a alege ceea ce îi place şi, desigur, că aceste canale nu “dăunează grav sănătăţii”. Conform legii, CNA nu poate să cenzureze comunicarea.

    În plus, CNA nu reprezintă statul, este autoritate publică autonomă. În legea audio-vizualului se spune foarte clar în definiţia instituţiei… “Consiliul Naţional al Audiovizualului, denumit în continuare Consiliul, este autoritate publică autonomă sub control parlamentar şi garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizual”. Ce înseamnă “interes public”, se spune tot în lege…
    a) respectarea exprimării pluraliste de idei şi de opinii în cadrul conţinutului serviciilor media audiovizuale transmise de furnizorii de servicii media audiovizuale aflaţi sub jurisdicţia României;
    b) pluralismul surselor de informare a publicului;
    c) încurajarea liberei concurenţe;
    d) un raport echilibrat între serviciile de programe cu acoperire naţională şi serviciile locale, regionale ori tematice;
    e) protejarea demnităţii umane, a dreptului la propria imagine şi protejarea minorilor;
    f) protejarea culturii şi a limbii române, a culturii şi limbilor minorităţilor naţionale;
    g) transparenţa organizării, funcţionării şi finanţării mijloacelor de comunicare în masă din sectorul audiovizual;
    h) transparenţa activităţii proprii;
    i) creşterea nivelului de sensibilizare a opiniei publice în legătură cu utilizarea serviciilor media audiovizuale, prin dezvoltarea şi promovarea educaţiei pentru media la nivelul tuturor categoriilor sociale;
    j) încurajarea coreglementării şi autoreglementării în domeniul audiovizual;
    k) încurajarea furnizorilor de servicii media audiovizuale în vederea asigurării de condiţii ca serviciile furnizate să devină accesibile persoanelor cu deficienţe de văz sau de auz;
    l) monitorizarea serviciilor de programe şi a serviciilor media audiovizuale, inclusiv a celor la cerere, în vederea respectării de către acestea a prevederilor legale în materie.

    De curiozitate, domnia voastră aţi citit Legea 2002 a audio-vizualului, Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 martie 2010 a serviciilor mass-media audiovizuale şi Decizia nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual?

  • goe

    Eu n-am auzit inca pe nimeni care sa sustina propunerea asta (dezinteresat). Din contra, toata lumea pare oripilata de idee. Va mai dau un argument pro subtitrare: eu am invatat 2 limbi straine exclusiv din filme si foarte bine. Alte 2 limbi le inteleg peste 70%, tot din filme. Concluzia mea foarte scurta este ca dublarea filmelor mutileaza operele respective si totodata atrofiaza creierul spectatorului. Ca sa nu mai zic ca garantat ar urma si cenzurarea limbajului, apoi al ideilor… si lista poate continua. Televiziunea digitala, ca si DVD-urile si BluRay-urile, permite selectarea coloanei sonore dorite si a subtitrarilor, daca exista. Insa asta trebuie sa ramana la latitudinea furnizorului de serviciu, nu e treaba statului. Dublarea filmelor ar ridica costul difuzarii si implicit al abonamentului la cablu. Pe vremurile astea asta ar trebui sa fie primul argument.
    Daca vreti sa relansati economia mai bine legalizati marijuana. Si asa romanii sunt din ce in ce mai stresati si isterici, le-ar prinde bine.

    @Bibliotecarul:
    Nu toate posturile de televiziune au nevoie de spectru radio. Poti sa emiti exclusiv pe cablu sau pe satelit. De ex HBO se emite numai pe cablu in toata lumea, si mai sunt o gramada de canale care se emit numai pe cablu, satelit sau Internet. Vi se par prea multe 50 de canale de sport? Daca vor putea trai toate, sa fie sanatoase, zice un principiu al economiei de piata. Va place economia de piata? Daca da, lasati piata sa decida de cate canale de sport are nevoie, nu Victor Socaciu. Who the …. is Victor Socaciu? Un lautar expirat. Dar intrebarea de 100 de puncte e pentru cine face el lobby si pe cati bani? Ca garantat despre asta e vorba.

    Oricum, solutia optima e dublarea in ungureste cu subtitrare in romana. Nu e gluma, asta e varianta care ar maximiza nivelul de intelegere in Romania al unui film strain. 🙂

  • Bibliotecaru

    @ goe
    Aveţi absolută dreptate, nu toate televiziunile emit hertzian, majoritatea sunt pe cablu. Numai că noi vorbeam despre licenţele de canal hertziene.

    Nu aţi fost foarte atent. Eu eram împotriva iniţiativei dublării filmelor.

    Eu spuneam ca nu cumva să fie 50 de canale de sport şi numai aceste canale de sport, fără alt tip de canale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *