Europene si romanesti

(editorialul de maine, ca de obicei)

De campanii e vorba. Campanii electorale, se intelege. De ce altceva s-ar putea vorbi in aceste zile cand toti cei care au imagine (nici nu conteaza de ce fel) cred ca au si continut. In realitate, continutul (valori, programe si alte nimicuri) nici nu conteaza. Important este sa te vinzi bine; e o problema de marketing. Iar ce merge la carnati,  merge si la deputati. Acelasi public, aceleasi reguli. Carnatii si candidatii pot fi  promovati inclusiv impreuna. Candidatul este acceptat si numai in poza. Carnatii sunt preferati pe gratar…

Remarcati pe langa ironia amara si un dram de nostalgie dupa inocentele campanii in care candidatii stateau de vorba cu cetatenii – uneori si foarte serios – la un mic si o bere. Astazi lucrurile s-au schimbat. Avem vot uninominal. Candidatii nu mai merg in  echipa ca sa prezinte programe politice. Nu mai fac promisiuni electorale. Nimeni nu i-ar crede. Umbla de unii singuri (ca de asta e uninominal!) si negociaza preturile. Nu toti. Cei care au ceva de dat. Mai ales de la bugetul statului pentru ca oricum, liberalii totdeauna au spus-o, statul e prost administrator.

Din  averea proprie nu e recomandat sa cheltuie pentru ca s-ar atenta la integritatea proprietatii private. Curat neconstitutional! Si neliberal! De la buget e mai simplu. Daca se duce anticipat si cel de anul viitor,  nu-i nici o paguba. Anul viitor trecem in opozitie; vor fi altii la guvernare… Opozitie, dar nu in strada. Opozitia serioasa se  face in parlament. Asa ca, sa supralicitam putin! Merita! Basca imunitatea! Cand vin ceilalti isi pune mainile in cap si cheama Curtea de Conturi, DNA-ul, ANI… Cate biserici mai trebuie!? Nu e legal?! Liberalismul este secular?! Fii serios, domnule, noi suntem romani…

A doua zi dupa alegeri. Spre miezul noptii, in holul unui hotel. Cinci tineri (mai curand angajati  decat clienti) fac politica in jurul unei mese. Pe uscat. Nu tu o berica, nu tu o tuiculita, nimic.  Trag cu urechea. Vorbesc despre cei cu care a votat in alegerile din ziua precedenta. Intorc capul. Vad patru indignari instantanee alaturi de o figura rusinata si  spasita. Unul dintre indignati, se adreseaza cu repros celui descoperit in flagrant delict de ignoranta: „Cum ai putut sa-l votezi pe X. Nu stii ca s-a pronuntat impotriva comitetului european de intreprindere?!”

Nu am trecut de la pamflet la  sience-fiction. Intamplarea chiar a avut loc si i-am fost martora. Doar ca nu e vorba de Romania. Era la Strasbourg, dupa primul tur al alegerilor prezidentiale trecute. Comparand situatiile, am stiut ca am dreptate, ca stiu de unde trebuie inceput.         Traim in Europa si nu ne simtim europeni. Democratia noastra, cu toate eforturile pe care unii le-ar face, nu merge. Cei douazeci de ani pentru a o construi expira in curand. Indignarea initiala -„Ce pesimism! Brucan are o parere proasta depre romani!” – se transforma in disperare. Nu si in actiune. Un lucru este ignorat  cu interes si fara. Democratia este o masinarie care functioneaza cu… cetateni; adica cu oameni care isi cunosc drepturile si datoriile, care sunt capabili sa-si defineasca interesele si sa le apere, daca sunt in pericol. Si sa voteze lucid,  luand in calcul aceste interese.

Alegerile primare pentru desemnarea candidatilor la alegerile parlamentare europene din 2009 s-au incheiat in majoritatea partidelor din tarile democratice europene; se stie cine va candida si ce loc va avea pe lista; prin votul membrilor, nu prin vointa arbitrara a sefilor. Este o foarte buna masura de prevedere. Pana in iunie anul viitor, fiecare are timp sa-si prezinte programul, inclusiv pozitia referitoare la  comitetul european de intreprindere… 

PS

Mergand  contra curentului romanesc, cred ca avem nevoie de cetateni adevarati pentru a avea politicieni buni. Ei se formeaza  invatandu-si drepturile. Despre cel mentionat de muncitorii mei francezi va voi spune ceva saptamana viitoare. S-ar putea sa va intereseze dar, va rog, nu-i intrebati pe candidatii din aceste zile despre el!

8 Replies to “Europene si romanesti”

  • Valeriu Mangu

    Doamna Gabriela Cretu,

    Este corecta analiza privind desemnarea candidatului pentru functia de prim-ministru pe care am postat-o pe blogul dnei Irinel Cristu?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • gabicretu

    @Dl Mangu,
    Abia acum am realuat cu atentie analiza dv, (din lipsa de timp, nu de interes)
    Nu aveti dreptate! Motivul este ca inventati definitii noi si putin, ma iertati, stranii…
    1. Presedintele este “reprezentantul poporului”
    Fals. Presedintele este seful statului (statul pe care il injura cetateanul toata ziua ca-i ia impozite sau de la care asteapta sa primeasca… dar nu prea primeste). Este si o problema de logica. E adevarat ca multi dintre cei care au condus tari sufereau de paranoia;dar de schizofrenie e mai dificil… Vreau sa spun ca o singura persoana nu poate reprezenta diversitatea de interese si opinii ale unui intreg popor decat daca prin absurd ar suferi niste dedublari de personalitate…
    Organul reprezentativ al poporului este Parlamentul, oriunde si de cand sunt parlamente. Din acest motiv, ca sa asigure reprezentarea tuturor, ele au un numar destul de mare de membri. In PE s-a stabilit ca tara cu populatia cea mai mica trebuie sa aiba macar cinci deputati, astfel incat sa se poata reprezenta toata curentele politice principale in cazul in care cetatenii ar dori sa voteze pentru ele.
    Vointa politica a cetatenilor o reprezinta, drept urmare, acelasi parlament. In momentul in care voteaza, se presupune, omul voteaza un program politic care se asteapta sa fie pus in aplicare…
    Presedintele “desemneaza”; este un fel de act ritualic pe care il indeplineste. Este, o repet, un act similar ungerii domnilor, regilor, in monarhiile de drept divin. Nustiu nici un caz in istorie in care papa sa fi uns pe cine vrea el. Il ungea pe celcare era legitim (mostenitor, ales de boieri, etc.)
    Presedintele, in cazul nostru, poate abuza de putere si sa desemneze alta persoana decat cea propusa de partidul care castiga alegerile si care are legitimitatea de a alcatui guvernul. Daca acest partid are majoritatea (proprie sau obtinuta prin aliante) va respinge propunerea. Si totul se ia de la capat. Dar o asemenea supozitie este absurda. Nu s-a mai intamplat nicaieri in lume…

  • Valeriu Mangu

    Doamna Gabriela Cretu,

    Art. 2 al Constitutiei vorbeste de ORGANE reprezentative ale Poporului. Folosirea pluralului denota ca exista mai multe astfel de organe, intre care se distinge Parlamentul, definit de art. 61 drept organul repezentativ SUPREM al poporului.
    Faptul ca Presedintele Romaniei REPREZINTA statul constituie una din atributiile care caracterizeaza functia de Presedinte al Romaniei. In subsidiar, Presedintele Romaniei nu este “seful” statului, asa cum, de pilda, un avocat care ma reprezinta intr-un proces nu este seful meu, ci doar un EXECUTANT al meu, investit cu o functie pe baza de mandat. Si, de precizat din capul locului, “a exprima” de catre cineva in locul, in numele altcuiva inseamna EXECUTARE de mandat, de functie.
    De condus, nu conduce decat POPORUL, care exercita puterea sa – suveranitatea nationala – prin mandatari investiti (a se citi cu i de dupa i) cu functii (lat. functio=rom. executare) roi atributii, precum si prin referendum (v. art. 2, ibid.).
    Presedintele Romaniei, ca si Parlamentul in calitatea sa de organ reprezentativ suprem, REPREZINTA interesele LEGITIME ale fiecarui cetatean, nicidecum interese personale sau de grup – a se vedea dispozitiile art. 2 alin. (2), ibid. (“Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea nationala in nume propriu”). Aceste interese legitime privesc indeplinirea atributiilor rezervate organelor reprezentative astfel incat fiecare cetatean sa aiba posibilitatea de a-si exercita drepturile si libertatile.
    Statul democratic este un aparat chemat nu sa satisfaca interese de grup, ci sa faca posibila, prin creatiile sale de ordin material, cultural s.a., nevoile fiecarui cetatean in aspiratia sa de dezvoltare libera a propriei personalitati (v. art. 1,alin. (3), ibid.). Parlamentul ca organ reprezentativ suprem al poporului are o misiune identica. Deputatii si senatorii nu reprezinta pe NIMENI, ci ei sunt – ori trebuie sa fie – in slujba poporului (v. art.69 alin. (1), ibid.). Orice mandat imperativ cu care ar veni acestia din partea unui grup, oricat de numeros ar fi, din partea unui partid s.a. este NUL (v. ibid., alin. (2)). Ei au doar misiunea de a contribui la nasterea actului de executare al Parlamentului – legea, hotararea, motiunea.
    Prin “reprezentare” nu se intelege alienarea vointei – adica, de pilda, sa hotarati dvs. in locul meu in cutare sau cutare problema -, ci sa executati vointa mea. Nenorocirea este ca, astazi,mandatele date organelor reprezentative sunt prea generale. “A reprezenta” inseamna, dupa caz, “a exprima” vointa mea, “a executa” vointa mea, “a impune executarea” vointei mele, “a organiza” exprimarea, executarea, impunerea executarii vointei mele. Cand dvs. exprimati in numele meu – caci aici nu se inteleg lucrurile -, dvs. nu aveti mandat de a va substitui vointei mele – de pilda, daca eu va mandatez sa exprimati in Parlamentul european dorinta mea de a se intreprinde masuri privind ridicarea vizelor etc., dvs. trebuie sa exprimati in plen, in comisii acest lucru, nu altul. Dar exprimarea vointei poporului nu o face, in cazul Constitutiei noastre, decat poporul, prin intermediul corpului electoral, cu ocazia alegerilor, a referendumului. Ceea ce exprima fiecare cetatean cu ocazia alegerilor ori referendumului este, de fapt, act de executare a unei functii cetatenesti – de a alege, de a desemna, dupa caz, reprezentanti ai poporului, ai unei colectivitati locale.
    Dar Constitutia vorbeste in art. 103 alin. (1) despre partide REPREZENTATE in Parlament. S-ar parea deci ca avem de-a face cu grupuri de interese. Ei bine, tocmai o astfel de interpretare este gresita, mai precis nelegitima si neconstitutionala. Mai precis, partidul politic, definit de Legea privind organizarea si functionarea partidelor drept persoana juridica de drept public avand misiune publica trasata de Constitutie, trebuie sa aiba in vedere interesele TUTUROR cetatenilor, nu ale unui grup. La fel stau lucrurile si cu mandatele senatorilor si deputatilor – ei trebuie sa gandeasca, sa actioneze pentru TPTI cetatenii, nu pentru un grup. In monarhie, partidele politice s-au constituit in scopul castigarii de drepturi, de libertati, SMULSE de la monarh pentru membrii partidului. Dar in democratie de la cine ar urma sa fie smulse aceste drepturi? De la popor? Este absurd, caci poporul are tocmai misunea, prin organele sale reprezentative, sa asigure exercitarea de catre fiecare membru al lui a unor FUNCTII fundamentale – caci drepturile, libertatile si indatoririle sunt, in democratie, functii.
    Drepturile si libertatile cetatenesti in democratie nu sunt date de popor, asa cum sunt date, acordate, in monarhie de catre monarh, dupa fugareli pe campuri, cum s-a intamplat in Anglia la 1215, ci – Atentie! – ni le acordam RECIPROC, prin Contractul incheiat intre noi toti, INDIVIDUAL, Contract denumit Constitutie. Aici este diferenta fundamentala intre monarhie si, respectiv, democratie: in monarhie, monarhul ne acorda drepturi si libertati; in democratie ne acordam reciproc, asa cum ne acordam prin intermediul unui contract civil. Tot prin Contractul Fundamental, care este Constitutia, ne asumam si obligatii, fiecare fata de toate celelalte parti la Contract – adica fata de toti ceilalti cetateni.
    Desemnarea unui candidat pentru functia de prim-ministru nu este deloc un act “ritualic”, ci un act de executare a vointei AUTOLIMITATE a fiecaruia dintre partile participante la Contract.
    Preluarea intelesurilor unui expresii si sintagme din gandirea specifica monarhiilor si aplicarea lor sistemului democratic este asadar o greseala. Intelesul sintagmei “partid politic” este unul in monarhie, si altul in democratie.
    “Majoritatea” de care vorbeste art. 103 alin. (1) din Constitutie trebuie privita doar ca o modalitate TEHNICA de nastere a a actului de executare, in particular de adoptare a unei decizii, a unei legi, a unei hotarari prin care se dezvolta normele constitutionale, nicidecum un act de dictat. O astfel de lege, de decizie, de hotarare trebuie sa satisfaca, teoretic, interesele TUTUROR cetatenilor, nu numai ale unei parti a lor. In asta consta, daca vreti, arta politica – de a “fabrica” o lege care sa vina in intampinarea nevoilor TUTUROR cetatenilor, intelegand prin aceasta inclusiv protectia MINORITATII. Adica: nu o majoritate urmeaza sa ia tot, ci trebuie gasite formule de multumit toata lumea.
    E-adevarat, este posibil sa nu se fi intamplat nicaieri in lume… Dar trebuie sa se intample – ca Presedintele Romaniei sa gaseasca un candidat pentru functia de prim-ministru care sa fie in slujba TUTUROR, indiferent de partid, de rasa, de sex etc. etc.
    Dar sunt multe de spus… Atat pe blogul dlui Adrian Nastase, cat si pe cel al dnei Anca Alexandrescu m-am straduit, de un an, sa lamuresc aceste lucruri. Raspunsul dvs. mi-a dat posibilitatea sa mai corectez cateva lucruri din decodificarea textului Constitutie pe care o fac, posibilitate pentru care va multumesc respectuos.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • gabicretu

    Dl Mangu,
    Pentru a evita explicatiile lungi, aveti aici textul Constitutiei; http://www.ccr.ro/default.aspx/?page=laws/constitution
    V-as ruga sa interpretati art. 82. Pot sa citesc ca presedintele este subordonat parlamentului pentru ca depune juramantul in fata acestuia?!
    Interpretarea dv. cu privire la functiile parlamentului este total eronata. Juridic si politic si social si cum mai doriti.
    Parlamentul nu executa nimic. Executivul este altul. Parlamentul reprezinta poporul. In mic, pentru ca dimensiunea prea mare a tarilor face ca sa fie imposibila democratia directa la nivel national. Mandatul nostru nu este imperativ (a cui ordin ar trebui sa-l ascult?! sunt 21 de milioane de romani). Votul cetateanului da unui parlamentar dreptul ca pentru o perioada determinata (un mandat) acesta sa actioneze in locul lui; este forma sub care cetateanul isi manifesta increderea in gandirea si actiunea celui pe care il voteaza; conditia fundamentala este ca acesta sa nu tradeze valorile si programul politic pentru care a fost ales. Ca nu este ales pentru ochii sai frumosi.
    Parlamentul reprezinta grupurile de interese; regula democratica este ca toate grupurile de interese sa fie reprezentate. Aici intervin partidele pentru a organiza aceste grupuri si se confrunta pentru a stabili raportul de forte dintre ele. Pentru ca cetatenii au interese diferite, de multe ori opuse.
    Parlamentul este de asemenea spatiul in care se poarta dialogul dintre ele si se iau, de principiu, decizii care sa permita convietuirea celor cu interese distincte. Dar deciziile se iau prin vot, finalmente.
    Din acest motiv, votul uninominal rupt de programul politic si de valorile unui partid este o mare pacaleala; pentru (re)inventatorii democratiei. Din pacate, roata este deja inventata. Poate fi mereu perfectionata dar facuta in colturi, nu serveste la nimic.

  • Valeriu Mangu

    Doamna Gabriela Cretu,

    1) Juramantul Presedintelui Romaniei prevazut de art. 82 al Constitutiei nu inseamna angajament fata de Parlament, ci fata de popor, mai precis fata de natiune. Textul alineatului (2), teza I, arata ca Juramantul se depune “in fata” Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, mai clar spus, in fata Parlamentului – dar oare de ce scrie in Constitutie “in fata Camerei etc.”, si nu “in fata Parlamentului”? Interpretarea corecta este: Juramantul se depune fata DE popor prin intermediul unui reprezentant al acestuia, care este Parlamentul.
    De remarcat ca in art. 104, ibid., se vorbeste despre Juramantul membrilor Guvernului “in fata Presedintelui Romaniei”. La fel, Juramantul se depune fata DE popor prin intermediul unui organ reprezentativ al acestuia, nicidecum fata de Presedintele Romaniei.
    2) In ultima editie a tratatului sau de Drept constitutional, prof. univ. Ion Deleanu face remarca, pertinenta, ca Parlamentul este, si el, un executant, anume al dispozitiilor Constitutiei care il privesc. Si este firesc sa fie asa – Parlamentul, ca organ reprezentativ, executa mandatul dat de catre popor, mandat al carui continut este format din atributiile constitutionale ce ii sunt rezervate. Rezulta de aici ca Parlamentul nu reprezinta deloc poporul “in mic”, ci este executant al acestuia, mai precis al vointei poporului, exprimate de – ori continute in – Constitutie, pe baza de mandat.
    Ca Parlamentul nu reprezinta poporul “in mic” rezulta si altfel: daca ar fi asa precum apreciati, ar insemna ca Parlamentul poate exprima, la o adica, vointa de orice fel a poporului. Dar, de pilda, Parlamentul nu il poate demite pe Presedintele Romaniei. Rezulta de aici ca Parlamentului ii sunt rezervate anumite “secvente” ale suveranitatii nationale.
    2) Cand vorbim despre “executiv” trebuie sa ne punem intai problema: ce anume se executa? In acest sens este de observat ca exista trei paliere, trei nivele, trei categorii de acte, de dispozitii ce urmeaza a fi executate:
    a) nivelul legii;
    b) nivelul Constitutiei;
    c) nivelul legitimitatii (Legea morala).
    Luand-o de jos in sus, nivelul legitimitatii este rezervat numai poporului, prin intermediul corpului electoral (prin referendum). In acest sens a se vedea dispozitia cuprinsa in art. 90.
    Nivelul Constitutiei este rezervat Parlamentului si Presedintelui Romaniei, precum si, punctual, Guvernului si CSAT-ului, dar si altor autoritati publice si organe de specialitate – Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Superior al Magistraturii etc.
    Nivelul legii este rezervat Guvernului, CSAT-ului, in calitatea lor de ORGANIZATORI ai executarii legilor (v. art. 108 alin. (1) si (2) ibid.), ministrilor, ca executanti ai dispozitiilor legilor, celorlalte autoritati publice, inclusiv autoritatea judecatoreasca.
    3) Presedintele Romaniei nu este subordonat Parlamentului. In acest sens este de observat ca dintr-un inceput are loc o SEPARARE de FUNCTII. Anume: 1) corpul electoral EXPRIMA, prin referendum,deci DIRECT, vointa POPORULUI (v. art. 90, ibid.); 2) Parlamentul ca organ reprezentativ suprem, EXECUTA si, respectiv, impune executarea respectivei vointe; 3) Presedintele Romaniei vegheaza asupra executarii (v. art. 80, ibid.).
    De precizat ca vointa poporului poate lua nastere si INDIRECT, prin intermediul legii, avand ca fundament vointa politica a CETATENILOR, de care vorbeste art. 8, ibid. O astfel de vointa, exprimata de lege, se prezuma doar ca este a poporului, o prezumtie RELATIVA de vreme ce legea poate sa “pice” la testul de (ne)constitutionalitate. Si de aici rezulta ca ceea ce fac Parlamentul si, respectiv, Presedintele Romaniei – de a adopta si, respectiv, de a promulga legea – nu constituie vointa poporului in absolut.
    4) Deputatii si senatorii trebuie sa execute DOAR vointa poporului, exprimata de – ori continuta in – Constitutie, regulamentele parlamentare si, pe cale de exceptie, lege.
    Deputatii si senatorii nu actioneaza in locul cetatenilor, fie ei considerati individual ori in grupuri, de vreme ce sunt in serviciul poporului (v. art. 69, ibid.).
    5) Cu tot regretul, Parlamentul nu reprezinta grupurile de interese, ci este organ reprezentativ (suprem) al poporului (v. art. 61, ibid.). “Reprezentarea” de care vorbeste art. 103 nu poate fi folosita – ori nu are consistenta – decat in cazul formarii structurilor parlamentare – dar si aici, de fapt, trebuie avute in vedere doar grupurile parlamentare -, precum si, tot in scop de organizare, cu ocazia desemnarii candidatului pentru functia de prim-ministru. Dar si in aceste cazuri deputatii si senatorii trebuie sa fie in serviciul poporului. Rezulta deci ca organizarea pe partide politice, pe grupuri parlamentare are doar rol TEHNIC – de formare a organelor de putere ale poporului.
    6) Constitutia nu (re)cunoaste decat interesele LEGITIME ale cetatenilor (v. art. 21, ibid.).
    7) “Vointa politica” este cea care da substanta legii, ca act de putere subsecvent si inferior Constitutiei. Iar legea este act de dezvoltare a dispozitiilor Constitutiei, de punere in aplicare a acestor dispozitii, deci act de executare. Dar vointa politica nu apartine – ori nu trebuie sa apartina – unui partid, ci CETATENILOR. Nasterea acestei vointe are loc prin adoptarea de catre cetateni a unui proiect, pus la dispozitie de catre partide cu ocazia alegerilor. Dispozitiile proiectului castigator trebuie transformate de Guvern in proiecte de lege, apoi autoritatea legiuitoare, care este Parlamentul, trebuie s-o imbrace in forma juridica. Forta juridica a legii, obligativitatea sa, sunt imprimate, date de catre Presedintele Romaniei, ca reprezentant al statului si, totodata, ca supraveghetor al respectarii Constitutiei.
    7) In sfarsit, Parlamentul are mai multe FUNCTII – mi precis, el subsumeaza mai multe organe de putere. Dar despre acest lucru, cu alta ocazie.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu Mangu

    Doamna Gabriela Cretu,

    Va rog sa-mi permiteti o completare.
    La 8 decembrie 1991, Constitutia a fost aprobata – sau nu – INDIVIDUAL, nu in grupruri. Adica aceasta – asadar, Constitutia – poate fi asemuita unui contract in care parti contractante sunt oameni considerati in mod indivdual, nu grupuri de oameni. Scopul sau fundamwental este, prin puterea pe care o instituie – suvernitatea nationala – de a face posibila dezvoltarea libera a propriei personalitati (v. art. 1 al Constitutiei)a fiecarui participant. Constitutia nu recunoaste asadar grupurilor calitatea de participanti, de parti, la acest Constract (v. si art. 2, ibid.). In particular, o lege privind minoritatile este neconstitutionala.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • gabicretu

    @Dl Mangu,
    Dv. nu doriti sa dialogati ci sa va intariti propriile opinii.
    Dar poate va lamuriti mai bine daca reflectati asupra urmatoarelor probleme:
    1. De ce presedintele depune juramantul in fata parlamentului si nu a… muntelui Athos sau Marii Negre?! (Nu vreau sa sustin ca presedintele este subordonat parlamentului conform organizarii statului roman; in alte state insa parlamentul poate demite presedintele; intrebarea trecuta era retorica)
    2. Cum se manifesta dreptul de asociere garantat de Constitutie?! Si va rog sa nu faceti confuzie intre grupurile “naturale” (cum sunt grupurile etnice) si grupurile rezultate ca urmare a asocierii oamenilor dupa diverse criterii
    3. Constitutia stabileste forma actiunilor, regulile ce trebuie respectate si, fara indoiala, este obligatorie pentru fiecare cetatean si instituite. Dar continutul actiunilor (adica ce sa faca, nu cum sa faca) cine-l stabileste?!
    4. Ce intelegeti prin popor?! Pentru mine este o forma de organizare anterioara natiunii si un concept care nu exista in politica. In politica exista doar cetateni. Acestia au o mare calitate (sau defect, cum doriti). Sunt DIFERITI. Au interese, idei despre lume, valori diferite in care cred. Uitati-va la noi doi, daca nu credeti. Daca ar fi toti la fel nici nu ar mai fi necesara reprezentarea…Ar putea sa gandeasca unul singur pentru toti ceilalti, ca sa nu se mai oboseasca.
    5 Daca deputatii si senatorii executa vointa poporului, de definit cine o defineste?! De unde stiu stimatii parlamentari ce trebuie sa execute?!
    6. Cum interpretati articolul care interzice votul imperativ?! De ce credeti ca a fost facuta o asemenea precizare?!

  • Valeriu Mangu

    Doamna Gabriela Cretu,

    Am muncit trei ore pentru a va raspunde la intrebari. Din pacate, textul a fost prea lung si, dupa cum vad, n-a fost preluat. Voi relua munca ceva mai tarziu.
    Al dvs., Valeriu Mangu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *