Femeie + Blogger = Bloggerita

Am avut o prea frumoasa discutie (virtuala) cu Gabi. Nu va speriati, nu am inceput deja sa vorbesc singura. Gabi Cucu este doctoranda a Mihaelei Miroiu si jurnalista amatoare. Vorbim despre noua moda – blogul – si despre vechea problema – femeile. Cine are rabdare…

Femeie + Blogger = Bloggerita

R. Stimata dna Gabriela Cretu, gresesc daca afirm ca sunteti prima femeie politician blogger-ita?

– Prima din Romania; deocamdata, cred ca sunt si singura. Nu ma incanta aceasta unicitate pentru ca lipseste un posibil dialog cu cele ce impartasesc aceeasi experienta. La nivel european mai am o sora; nu glumesc cand o numesc astfel. E socialista si feminista – asa cum trebuie sa fie orice socialist. In plus, exista o anume asemanare de… stil “bloggeresc”, o modalitate de a aminti in scris ca politica este despre oameni si deci trebuie descrisa ca un fapt omenesc, nu transcendent…E vorba de Margot Wallstrom, vicepresedinta Comisiei Europene. Am voie sa fac un comentariu la intrebare !? De ce ne temem sa spunem « politiciana » ?! « Femeie-politician » suna la fel ca « struto-camila » si conserva ideea ca politica e o lume rezervata barbatilor iar noi incalcam teritorii interzise cand indraznim sa facem politica.

R. Dintre cei 332 de deputati puteti estima cati au site-uri proprii?

– Site-uri au ceva mai multi, blog au foarte putini. E posibil ca sa mai fie unii « sub acoperire » (a anonimatului, vreau sa spun). Cunoscuti ca atare suntem vreo patru-cinci…

R. Ce v-a determinat sa va construiti un blog ?

Drumurile frecvente si imposibilitatea de a fi in mai multe locuri in acelasi timp, riscul rupturii de ceilalti, speranta ca se poate comunica astfel, dorinta de a vedea reactia altora la propriile idei, iluzia ca as putea provoca o implicare reala, teama ca voi uita sa fac ceea ce faceam inainte – sa scriu. Am scris despre asta in « De ce am ajuns bloggerita ». Si pentru ca exista aceasta posibilitate care merita sa fie explorata…Si pentru ca sunt in cautare permanenta de prieteni, politici dar nu numai.

R. Sunteti familiarizata cu conceptul de e-democratie?

– Nu cred ca exista mai multe feluri de democratie ci spatii diferite in care ea se poate construi, in care ideile se pot exprima. Spatiul virtual este un asemenea loc, cu avantajele si riscurile sale. Ar putea deveni o agora a viitorului. Nu poate inlocui relatia umana directa dar poate reduce distantele fizice si sociale dintre oameni. E mai putin ierarhizat, ceea ce e bine pentru democratie, si mai putin intermediat. Nu e obligatoriu un spatiu mai « adevarat ». Poate sa distorsioneze realitatea si sa o inlocuie cu una diferita cu o mare eficienta; speranta ar fi sa propuna o “realitate” mai buna…

R. Poate fi considerat blogul politic o forma neconventionala de participare politica? Se poate vorbi de o participare politica prin internet? Ma refer aici la dialogul mai direct politicieni-alegatori ( prin site-uri interactive, sau e-mail ) , dar si la forumurile de discutii (cum sunt cele de pe linga cotidianele de mare tiraj: Cotidianul, Libertatea, etc) ?

Este o forma de participare, fara indoiala. Asta ma bucura pentru ca vad in ea un inceput al participarii politice in general. Participarea masoara calitatea unei democratii si, din pacate, ea este extrem de redusa in democratia romaneasca. Asta explica si multe dintre esecurile ei . Deocamdata, mai ales “profesionistii” politicii in sens larg (politicieni, jurnalisti, analisti) provoaca dezbateri pe bloggurile lor. Asteptam intariri dinspre societatea civila neprofesionalizata. Femeile cred ca ar putea sa-si impuna, in sfarsit, teme pe agenda publica daca si-ar construi retele de sprijin si comunicare intre ele; bloggurile si forumurile sunt foarte utile pentru ca permit programul mult mai flexibil de care femeile au nevoie. Un factor major care impiedica exprimarea femeilor in politica astazi il reprezinta sedintele – lungi, dese, repetitive, in care unii vorbesc si altii doar asculta. Cei ce vorbesc sunt de regula aceiasi, cei ce asculta din ce in ce mai putini…

R. Care credeti ca ar fi avantajele e-democratiei?

Reconcilierea politicii cu viata de familie si personala.

Pe internet poti – teoretic – sa participi la o dezbatere cu oricine de pe lumea asta care este interesat de egalitate, de exemplu, la miezul noptii, fara sa pierzi doua ore sau doua zile cu transportul pana la locul faptei, in timp ce supraveghezi copilul care doarme alaturi sau pranzul de maine…

Control social rapid

Raspunsurile, opiniile celorlalti reprezinta un control imediat asupra propriilor idei ceea ce iti permite sa explici, sa clarifici, sa eviti neintelegerile. Nu trebuie sa idealizam insa aceasta posibilitate pentru ca fiecare are experienta sa, referintele proprii si mai ales credintele si prejudecatile care vor filtra si modifica mesajele. Totusi, dialogul este necesar si de dorit.

Relationare

Cei ce au aceleasi interese se pot gasi mai usor decat in spatiul real, se pot contacta, pot constitui grupuri informale de lucru pe anumite teme, independent de granitele politice sau distantele fizice; forumurile de discutii sunt deja o realitate a lumii de azi.

R. Este notoriu cazul unei profesoarei din Virginia, al carei blog a
generat o dezbatere politica de amploare care, la randul sau, a dus la
modificari legislative importante pentru comunitate. Credeti ca la noi
comunitatea blogger-ilor este pregatitia pentru asa ceva?

Comunitatea bloggerilor este prea mica pentru o societate asa de mare; este si izolata, in ciuda accesului deschis teoretic oricui; oricui vrea sa aiba acces. Ca sa faci e-politica trebuie sa faci mai intai politica…Trebuie o reintoarcere spre politica a cetatenilor, mai ales a celor tineri. Trebuie revalorizata politica drept activitate respectabila… Avem nevoie apoi de o alfabetizare informatica a tuturor si de “improprietarirea” cetatenilor cu calculatoare si legatura la internet. Dupa multe alte revolutii, revolutia informatica ar putea produce o schimbare sociala majora. Revolutia industriala in secolul al nouasprezecelea a dus la votul universal. Revolutia informatica pate duce la participarea universala, ar putea sa ne apropie de societatea democratica in sensul autentic al cuvantului, in care fiecare sa poate sa spuna ceea ce are de spus si sa fie auzit. Depinde doar de noi.

R. Una dintre temele recurente al e blog-ului Dvs este feminismul.Si inca un feminism avizat si asumat. Considerati ca este nevoie de oactiune afirmativa (discriminare pozitiva) pentru a creste proportiafemeilor alese ( lucru aflat, dealtfel, pe agenda politica a multor tari) ?

– Cred ca parlamentul trebuie sa devina ceea ce Constitutia spune ca este – institutia reprezentativa a tutror cetatenilor. Vorbim in acesta tara despre minoritati (mai mult sau mai putin vizibile) si dreptul lor la reprezentare echitabila; e corect sa facem acest lucru. Evitam cu obstinenta insa sa vorbim despre majoritatea vizibila – femeile. Aici apare o dilema. Ori acceptam ca cele peste 50% femei din societate sa fie reprezentate echitabil in componenta autoritatilor care le decid viata ori acceptam ca femeile nu sunt oameni. Din aceasta dilema un putem iesi. Sunt o sustinatoare a cotelor de reprezentare in toate organele alese; dealtfel, reprezentarea echilibrata (cel putin 40% fiecare gen) este o cerinta democratica definita in Uniunea Europeana inca de la inceputul anilor 90. In multe tari este deja realitate sau pe cale de a deveni. Am intrat la intai ianuarie intr-un „club” (UE) unde exista cel putin trei tari care au deja guverne paritare (50% barbati, 50% femei). Romania face pereche pe Terra doar cu Arabia Saudita, fara nici o femeie in guvern…

R. Statisticile dovedesc ca in tarile occidentale proportia femeilor
din parlament este in crestere, de la o legislatura la alta –
campioana fiind Suedia cu 45.3%, in vreme ce la noi se intimpla
procesul invers. Cum se explica acest fapt ? Mai ales ca in ultimii
ani s-au adoptat o serie de legi privitoare la egalitatea de sanse si
tratament nediscriminatoriu.

– Suntem maestrii formelor fara fond; putem da lectii si altora despre cum e posibil sa ai legi pe care nu le aplica nimeni pentru ca in realitate nici nu sunt aplicabile . Sunt simple declaratii de principii ca nu contin prevederi concrete. Cat despre principii, ele ar trebui si asumate, ceea ce colegii nostri care detin puterea decizionala nu par dispusi a face… Lipseste angajamentul pentru egalitate. Avem o miscare feminista academica ce s-a multumit sa importe probleme si sa faca traduceri (lucru esential si foarte laudabil) dar care nu a descoperit ca-n Romania traiesc femei, in partide sunt doar voci izolate printre femei si tacere printre barbati… Am scris despre asta in „Femeile si politica la romani. Sinteza la timpul prezent”. Deci, www.gabrielacretu.ro!

R. Am citit pe blog-ul Dvs un schimb de opinii referitoare la
introducerea sistemului de vot uninominal. Cum argumentati ideea
conform careia un astfel de sistem de vot ar defavoriza reprezentarea
femeilor in spatiul politic?

– Sistemul majoritar (zis „uninominal”) ii dezavantajeaza pe toti cei care nu sunt deja in pozitiile de decizie (femei, minoritati, tineri); o demonstreaza si realitatea romaneasca. Primarii sunt alesi prin vot majoritar cu doua tururi de scrutin dintotdeauna. Ponderea femeilor intre primari este semnificativ mai mica (2-3 % !!!) decat in parlament (putin peste 10%). Partidele schimba criteriile pentru candidati; vizibilitatea publica si capacitatea de a sustine financiar o campanie electorala devin esentiale la nominalizare. Or, cine nu este deja in prim plan nu se vede si cine nu este deja la putere nu dispune de parghii pentru a obtine fonduri. In Franta, in consiliile judetene sunt 47% femei (alese pe lista cu paritate) ; in parlament, cu sistem majoritar, pana la ultimele alegeri erau 12% ; in iunie au obtinut un oarecare succes ( 18%) intrucat dupa legea paritatii la locale , partidele au inceput sa descopere ca in societate exista si femei… Sunt multe explicatii in dezbaterea de pe blog.


R. Ati condus sedinta din 31 mai din cadrul “Conferintei
parlamentarilor G8 dedicata recompenselor economice ale investirii in
prevenirea HIV/SIDA si in sanatate.” Fapt relatat pe blog si urmat de
o scurta dezbatere. Este remarcabil stilul direct, complet neoficios (sau neoficial) si umanismul care transpare din toate interventiile Dvs. Cum reusiti sa impacati atitea responsabilitati cu postarea frecventa a comentariilor ? In definitiv blog-ul Dvs este un jurnal politic informal, si interactiv pe deasupra .

– Nu postez atat de des cat as vrea si cat ar fi necesar. Raman datoare deseori celor ce comenteaza si nu intru eu insami pe alte bloguri prea des. Ceea ce vreau sa-i asigur e ca nu este niciodata din dezinteres ci din lipsa cronica de timp. Internetul a rezolvat problema distantelor spatiale dar nu si a timpului limitat…

R. Va multumesc inca o data pentru rabdarea si amabilitatea de a raspunde acestor intrebari.
Va doresc multa putere de munca si cit mai multe succese in activitatea (euro)parlamentara!

Gabriela Cucu