Home » General, Prima pagină

Feministă și stângistă!

31 March 2011 2,463 views 25 Comments

” În spațiul politic vorbești pentru și despre ceilalți; mult  mai puțin,  pentru și despre sine ; în caz contrar, confundăm  interesul pentru oameni cu dorința de putere. Gândesc și  cred asta; evit aproape instinctiv întrebările biografice; prefer să vorbească faptele. Totuși, voi scrie  despre cum  o fetiță de la țară a devenit această rara avis care sunt, o ciudățenie în politica dâmbovițeană; dovadă că se poate… Sunt o stângistă într-o cultură dominată  de valorile dreptei; sunt  o militantă consecventă,  într-o politică unde este obișnuință să schimbi peste noapte direcția; sunt în mod asumat feministă într-o societate în care drepturile femeii ar fi, după mulți,  o temă bună pentru pierdut alegerile.

Am ajuns aici fiind o privilegiată; nu  gândiți  privilegiile în termenii capitalismului românesc, de cumetrie sau nu… Părinții mei nu au avut niciodată mașină și locuiesc la kilometri buni de gară; în schimb, eu am primit o  educație serioasă și m-am bucurat de încrederea și  aprecierea celorlalți; am ajuns să-i învăț pe alții, învățând eu însămi în permanență. Cel mai important lucru a fost să înțeleg mecanismele societății și să-i ascult pe oameni; iar ei au perceput asta – că pentru mine oamenii contează; femeile au simțit că nu sunt doar o altă femeie în politică ci că sunt una de partea lor.  Consider ca  acestea sunt adevăratele privilegii…

Astfel, prin contrast cu experiența proprie,  am realizat că în jur există privațiuni și inegalități strigătoare la cer, excludere si discriminare, lipsă de respect și violență; am văzut cum femeile suferă mai mult pentru că și cel exclus sau disprețuit caută să-și reverse frustrarea pe cineva; adesea, acel cineva este femeia  de alături… Drept urmare, egalitatea a devenit prima dintre valorile în care cred; fără egalitate și respect, libertățile nu sunt decât vorbe în vânt.

Într-o lume inegală realitățile dureroase rămân tăcute; cei care le trăiesc nu au voce să vorbească, cei care ar putea vorbi nu au ochi și urechi pentru ele. Într-un fel, am simțit că acest gol trebuie umplut. Nu am ales eu politica; cred că m-a ales ea pe mine. Încă din adolescență, colegii au considerat că pot să-i reprezint; m-au împins în față. Astfel am ajuns comandantă de unitate, secretară UTC,  șefa de an și directoare adjunctă la un liceu cu trei mii de elevi la doi ani după absolvire; sunt experiențe pe care nu le neg și nu le ascund; au avut rolul lor în ceea ce am devenit.  Recunoașterea celorlalți îți dă încredere, este un semn; dificultățile te întăresc și îndârjesc,  te provoacă să le înfrunți; lucrul în interiorul sistemului te face să-i vezi limitele și să i le depășești; sau măcar să încerci…

Sunt o militantă de stânga și un spirit critic de când mă știu; am evoluat intelectual și uman dar am păstrat direcția și atitudinea; feminismul este doar consecința logică. Am învățat mult, de la foarte mulți dar fără să copii vreodată pe cineva. Am fost atentă la cum trebuie dar mai ales la cum nu trebuie făcute lucrurile; am preluat mai mult moduri de gândire decât idei concrete. Am căutat în cărți, mai des decât în viața reală, exemple demne de urmat; îmi place să cred că sunt un mozaic care reunește într-o manieră originală bucățele din foarte mulți, morți și vii, celebri sau anonimi. Dintre politicieni, i-am admirat mereu pe luptători,  pe cei care nu renunță la crezul lor; pe majoritatea însă, colegi sau adversari politici, i-am criticat.  Le-am criticat ideile sau deciziile; cu argumente legate de acestea; niciodată nu am atacat persoanele. Asta mă face să păstrez în timp chiar și respectul multor adversari.

În Partidul Social Democrat am activat de la început; citându-l pe portarul de la Cotroceni,  am schimbat toți președinții. Eu însămi am candidat târziu pentru un mandat, când dobândisem deja resursele de cunoaștere si de autoritate pe care le credeam necesare. M-am decis  din nemulțumire.  Știam “totul” despre politică; mai ales din cărți, se înțelege; am predat științe sociale și economie șaptesprezece ani, înainte de a fi politiciană cu timp complet.  Între regulile funcționării unui sistem democratic și  realitatea politicii noastre distanța era și este enormă. Atunci am spus că trebuie să-mi asum răspunderea. În caz contrar, ar fi trebuit  să încetez a mă plânge; or, spiritul  critic și perfecționismul nu mă lasă să fiu mulțumită. Votul colegilor mei de la Vaslui a fost determinant; am ajuns cap de listă pentru Camera Deputaților câștigând primele și singurele alegeri primare organizate de un partid în România.

Acel septembrie 2004 – campania pentru primare - reprezintă cea mai frumoasă și intensă perioadă a activității mele politice; nu s-a mai repetat, din păcate; frumusețea sa a fost irepetabilă; campanii intense au mai fost. Am plecat la drum cu toată energia și cu ideea de a schimba lumea în cap; după ce m-am lovit câteva luni de cruda realitate și misoginismul  din parlament, mai aveam în cap doar cucuie… Atunci însă am fost desemnată - iar la primele europene, aleasă -  membră  în Parlamentul European; la început, am simțit-o ca o pedeapsă, un mod de îndepărtare utilă a unei ființe incomode; a fost șansa de a face politică adevărată; am profitat de ea…

Egalitatea de gen a fost și rămas tema de suflet; sub toate fațetele.  Am susținut plata egală la muncă de valoare egală dar şi dreptul de a alege câţi copii vrei să ai şi când să îi faci. M-am bătut ca infertilitatea să fie recunoscută ca boală dar și ca bugetul european să finanţeze programe specifice. Am analizat mecanismele prin care stereotipurile şi prejudecăţile sunt cultivate  şi promovat soluții pentru ca  femeia să nu mai devină un obiect de cumpărat; sau traficat. Am militat pentru recunoaşterea statutului juridic al femeilor care muncesc fără protecţia socială. Am denunțat mereu adevărurile ascunse și ipocrizia cu care societatea privește  violenţa asupra femeii, sărăcia şi indiferenţa  care le obligă pe unele să se prostitueze, singurătatea şi lipsa de speranţă a bătrâneţii. De la reuniunile de comisie, la evenimente cu relevanță mondială, vocea mea s-a auzit; s-a auzit nu doar pentru că aveam ceva de spus, ci și pentru că politică europeană și internațională consideră firești asemenea contribuții.

Acasă ar fi fost mult mai dificil să fac același lucru; agenda publică nu cuprinde și problemele majorității; femeile reprezintă 52,8% din electorat dar  temele specifice sunt  considerate minore. O lege care să oblige la o reprezentare politică echilibrată – cel puțin 40%  pentru fiecare gen-  este un pas obligatoriu pentru a schimba ceva în mod real; introducând cotele obligatorii,  s-ar reuni şi voturile necesare pentru măsuri concrete; s-ar putea trece de la vorbă,  la faptă.

Deocamdată, eu însămi doar vorbesc și scriu; politic, înfăptuiesc puțin. La alegerile din iunie  2009,  conducerea partidului a decis că nu mai sunt utilă  la nivel european; eram prea stângistă, prea feministă. S-a răzgândit repede dar după alegeri; astăzi îmi folosesc experiența făcând un amestec de administrație si diplomație europeană;  am rămas doar voce extra-parlamentară a celor care nu cuvântă…

Nu înseamnă că am renunţat la politică. Continui să militez cu credința că îi pot  influenţa și forma pe alţii; intelectualul critic cu sensibilitate la problemele sociale este necesar  în România. Gestionez relațiile cu societatea civilă în partid, sunt editorialistă  la un ziar, bloggeriţa cu cele mai vechi state, lucrez cu organizaţii non-guvernamentale, scriu cărţi… Răspunsurile așteptate în aceste rânduri se află  acolo, în Femeile sunt de vină, în Urasc realismul politic, în Democratie virtuală, în zeci de articole și studii, pe blog, în conferințele pe care le-am ținut aproape peste tot în Europa și nu numai…

Mesajul lor este clar: o politică alternativă la cea actuală este posibilă; femeile ar putea fi motorul acesteia dacă vor înceta să mai fie bărbați, adică nu vor mai accepta și prelua valorile și modelele lumii patriarhale în care trăim;  pe acestea nu le-am creat noi, le-au stabilit cei care au deținut mereu puterea - ei. Un lucru trebuie însă spus:  militantele ca mine, care doresc egalitatea de gen,  nu se luptă cu bărbații, cum fals clamează armata de reprezentanți ai anti-feminismului preventiv de la noi;  zic preventiv, pentru că o mișcare socială demnă de denumirea de feminism nu există; anti-feminiști, o mulțime. Feminiștii din politică – barbați sau femei – militează pentru schimbarea relațiilor interumane, regulilor și valorilor care exclud și discriminează femeile; împreună!  De altfel, nu de cei care se luptă  cu alții are nevoie societatea noastră; are nevoie de  cei care să lupte pentru alții și pentru o cauză dreaptă.

Nu avem nevoie nici de inteligența sclipitoare a celor care cred că știu toate problemele și soluțiile fără consultare democratică; avem nevoie de adevărate caractere și de dialog. Nu avem nevoie de cei care iubesc puterea, ci de cei cărora le pasă de ceilalți. Concurența acerbă nu este cheia progresului, căci ”Orice competiție poate fi câștigată prin viclenie sau forță“, zicea Hobbes. Avea dreptate; importantă este cooperarea. Pentru cauza noastră,  prin acest volum  am putea lansa  o chemare – Feminiști din toate partidele, uniți-vă! Este timpul pentru o reconceptualizare, revalorizare și reconstrucție a societății în care trăim; pe alte baze… “

Post scriptum

Acesta este textul pe care l-am scris pentru Forța femeilor în politică. Este o carte care va apărea foarte, foarte curând, la Polirom. Reunește o mulțime de voci, de toate culorile politice, genurile și vârstele, cu scurte eseuri pe tema din titlu.  Inițiativa nu mi-a aparținut.  Andreea Vass a venit cu ideea. M-am alăturat imediat proiectului dând un răspuns onest - Nu sunt de acord cu ideile tale economice dar îți apreciez feminismul. Din acest punct de vedere, poți să mă consideri prietenă. Scriu! Am scris. Acum, aștept să văd ce au scris și ceilalți. Despre unii, știam că vor scrie; pot să-mi închipui și cam ce vor scrie. Alții au fost o adevărată surpriză. I-am descoperit de dimineață, când am văzut coperta!

Adaug și partea a doua de text! (paginile 114-116)

Conform Codului Familiei, ea şi el sunt egali, dar el apare drept „capul familiei” în toate statisticile, chiar dacă ea este singura care lucrează sau el mai figurează ca soţ doar în acte… Ca să fie şi ea considerată „cap” trebuie să renunţe la el; trebuie să fie celibatară, văduvă sau divorţată.

Cele care apar pe ecranele televizoarelor nu seamănă deloc cu mamele noastre şi numai uneori sunt fiicele pe care am dori să le avem. Cu certitudine nu sunt ca celelalte 99% dintre femei. Când apar drept „remarcabile”, au meserie de bărbat, comportament de bărbat şi se neagă pe sine. Că sunt femeie nu are importanţă, spun ele, ci competenţa.

E o mare şi periculoasă minciună! Ierarhiile, mai ales în politică, sunt bazate pe putere, nu pe competenţă. Nici nu se spune ce fel de competenţe ar fi necesare pentru a-i reprezenta pe alţii ca să nu se observe că cei care deţin puterea nu le au totdeauna suficient.

În mod sigur, ei sunt majoritari acolo unde se conduce, unde se decide, acolo unde se alege cum să fie utilizate resursele societăţii. Ele nu sunt; aproape deloc.

Cred că toate femeile se confruntă – exceptând poate ţările nordice – cu neînţelegeri şi false percepţii despre ceea ce ele vor, spun sau fac.

Dacă dorim să schimbăm ceva cu adevărat, trebuie ca femeile să-şi explice pentru cei ce nu sunt pregătiţi să înţeleagă, acţiunile şi obiectivele. Altfel, nu e loc de întoarcere, doar de eşec!

Prima credinţă care ne însoţeşte şi afectează activitatea este aceea că femeile din politică şi mai ales organizaţiile lor îşi exprimă opinia şi eventual pot decide în câteva domenii femeieşti sau se ocupă cu…probleme femeieşti.

În situaţia bună, ni se recunoaşte o anume competenţă dacă ne exprimăm opinia despre educaţie, sănătate şi, eventual, cultură sau mediu. Dar asta se petrece ca un fel de concesie care urmăreşte să arate mai mult spiritul democratic al celui ce cedează decât convingerile sale intime sau îndreptăţirea femeilor de a-şi expune punctul de vedere. Şi mai spune ceva – funcţionând ca un fel de barieră în faţa implicării efective în actul decizional – să ne păstrăm menirea „naturală”, de femei. Să nu încălcăm zonele interzise!

Acesta este alt mit, mitul celor două lumi separate, cu reguli distincte – lumea bărbaţilor şi cea a femeilor – de care fiecare ar trebui să se ocupe. Această societate nu a existat niciodată în realitate, ci este numai o idee în minţile celor care deţin puterea de a decide, idee care trebuie eliminată.

Pentru a fi luate în considerare interesele şi obiectivele ambelor genuri, ele trebuie cunoscute şi exprimate, trebuie definite; consecinţele măsurilor care se adoptă trebuie măsurate. S-ar putea descoperi atunci că poate ne-am săturat să fim mame de eroi şi vrem să avem fii-oameni vii, cum spunea poetul.

Un alt „mit” frecvent împărtăşit este că nu putem fi egali pentru că suntem diferiţi de la natură, ca şi cum egalitatea ar presupune că trebuie să avem aceleaşi trăsături, aptitudini, comportamente şi în aceeaşi măsură.

Există şi mituri „ştiinţifice” ale societăţii moderne care dezavantajează femeile şi le limitează posibilităţile de participare politică în ciuda faptului că, aparent nu au nici o legătură cu reprezentarea cetăţenilor în organele puterii.

Drept urmare, femeile sunt devalorizate şi ca muncitoare chiar dacă statisticile arată că muncesc mai mult (ca să nu amintim şi lipsa asigurărilor sociale sau existenţa lor doar în calitate de drepturi derivate…).

În aceste condiţii, tragem concluzia că problema participării femeilor în politică este mai complexă decât credem şi necesită o acţiune concertată în care să fie implicate societatea civilă, partidele politice, mass-media, sistemul legislativ, Consiliul Naţional al Audiovizualului, sindicatele, cercetătorii din universităţi şi, bineînţeles, femeile însele prin organizaţii puternice şi vocale care să le reprezinte interesele.

Participarea politică nu se poate reduce la dreptul de a vota şi nici doar la a candida; înseamnă şi dreptul de a se exprima public şi a se asocia pentru a atinge nişte obiective, a fi alese sau a obţine funcţii în structurile executive pentru a putea influenţa decizia politică.

Acceptăm că şi în România ultimilor ani s-au înregistrat câteva progrese remarcabile, cel puţin la nivel legislativ. Avem o prevedere constituţională şi o lege care garantează egalitatea de şanse; toate bune şi frumoase dacă „egalitatea de şansă” garantată nu ar fi un nonsens pentru o lume deja ierarhizată. În toate limbile şi culturile „şansa” se află sub semnul neprevăzutului şi întâmplării, nu al necesarului; înseamnă ocazie favorabilă, noroc, hazard, probabilitate.

Cum nu se poate garanta distribuţia egală a norocului (pentru că este intim legat de ideea de hazard), nici a probabilităţilor (care sunt doar măsura posibilului), o asemenea garanţie nu angajează la nici un discurs pozitiv cu privire la egalitate; se limitează la a spune „să nu împiedici”.

O lege formală nu poate crea oportunităţi reale de dezvoltare şi afirmare personală, nu asigură participarea la alegerile fundamentale din societate, nu realizează o împărţire a responsabilităţilor familiale care să elibereze timpul pentru alte activităţi, nu oferă resursele necesare pentru a face cunoscute proiectele.

Mie îmi aminteşte doar, cu tristeţe, o afirmaţie a lui Anatol France – „Legea burgheză interzice în egală măsură bogaţilor şi săracilor să doarmă sub poduri” – care ar putea fi parafrazată. Legea egalităţii de şanse permite în egală măsură femeilor şi bărbaţilor să ocupe un loc în guvern; singura problemă este că toate sunt deja ocupate…

Totuşi, cred că trebuie să privim cu optimism viitorul; o schimbare în regulile vieţii noastre politice este necesară şi posibilă până şi pentru simplul motiv că în alte ţări s-a şi petrecut. Ceea ce mai trebuie să înţelegem este că nicăieri nu s-a produs de la sine…

25 Comments »

  • Iceflame A spus:

    @ Gabi

    Imi place textul tau. Este incarcat de sinceritate - chestie rara in politica noastra…

    Uite, de-aia te iubesc eu, si ca mine multi (multe).

    Din pacate, multi dintre cei cu putere de decizie la varful partidului din care faci parte, atat din cei noi cat si din cei vechi, imi lasa impresia ca sunt alergici la exercitiile de sinceritate si la analizele care nu-i avantajeaza…

    Sper din tot sufletul ca lucrurile se vor schimba.

    Abia astept sa apara cartea, m-ai facut curios…

  • gabicretu (author) A spus:

    @Iceflame,
    Nu se știe dacă sinceritatea este o valoare în sine… Eu nu aș dori deloc să aflu ce gândesc sincer despre oameni mulți politicieni; nu vorbesc de colegii mei. Ce gândesc despre femei, cu atât mai puțin. Nu simt nevoia să și aud ceea ce văd…
    Mulțumesc de gândul frumos. Și eu sunt curioasă de ce va ieși. Văzând ieri cine erau ceilalți, m-am cam speriat. Sunt și câțiva misogini cunoscuți în lista autorilor!

  • Peter Gluck A spus:

    Draga Gabi,

    Cu feminismul este totul in ordine- la tine, te admir si te sustin.
    Cu stangismul- poate ai putea vorbi la concret cum vezi solutiile
    si ncum, de catre cine (cetateni vei spune desigur) sa fie implementate.
    Toata Stanga europeana pare sa aiba probleme de identitate- de ce?
    Cum iti poti construi o identitate de stanga. Uite eu la batranete sunt tot sceptic din punct de vedere politic.

  • gabicretu (author) A spus:

    @Peter,
    Pentru că suntem de multe ori în eroare. Două erori. Confundăm stânga și dreapta cu partidele care-și pun aceste etichete. Confundăm lumea cu România (eventual Europa).
    Dar chiar și așa, acolo unde distincțiile ideologice mai funcționează, lucrurile arată altceva decât o derută a stângii; vezi referințele pe care le-am făcut în articolul anterior la Franța și Germania.
    Scepticismul este justificat în privința politicii; și o iau in sensul larg - de polis. Unde nu e comunitate, nu e politică…

  • Peter Gluck A spus:

    Buba mare locala e ca noi nu avem cultura comunitatilor (ca americanii de pilda) Sunt mereu mai multe lucruri care ne despart decat cele care ne unesc.
    Ca sa-l paprafrazez pe Goethe; “Cunosti tu tara unde intoxicarea/dezbinarea
    e in floare?
    Dar hai s-o lum sistematic- Germani si Franta nu prea ma conving 9mea culpa?) care sunt primele 5 principii de stanga sanatoase si actualizate?

  • N. Raducanu A spus:

    Peter Gluck o sustine pe Gabriela Cretu in feminism, dar nu si in apartenenta la valorile stangii, egaland probabil stanga cu Ponta sau cu Geoana. Dar situandu-se confortabil pe pozitie de centru, ii pretinde Gabrielei sa ii serveasca intr-o pilula “5 principii de stanga” care - daca se poate - sa aiba in ele si “cultura americana a comunitatilor” si sa fie “sanatoase si actuale”. E greu ca la comentarii pe blog sa dai raspuns la o asemenea cerere. ^
    Eu as spune doar ca axa de valori stanga-dreapta, departe de a fi devenit inactuala, sub motiv ca dupa prabusirea comunismului nu ar mai exista decat deosebiri de detaliu intre cele doua conceptii despre viata, in realitate continua sa fie esentiala pentru intelegerea celor ce se petrec in lume. In aceasta privinta este celebra definirea data de celebrul politolog (si om politic) italian Norberto Bobbio in cartea sa „Dreapta si stanga. Ratiuni si semnificatii ale unei diferentieri politice“ (Ed. Humanitas, 1999). Dupa el esential in diferenta dintre dreapta si stanga este atitudinea fata de principiul egalitatii. Stanga are o viziune egalitara asupra societatii, de aparare a paturilor mai putin protejate, mai slabe, in timp ce dreapta – una inegalitara, ierarhica, autoritara.
    Dar daca punem intrebarea : Egalitate, de acord, dar intre cine, in ce anume si pe baza carui criteriu ?, atunci se constata ca de raspunsul diferit la ea se formeaza numeroase variante ale stangii. Definitia lui Bobbio corespunde unei stangi moderate (el insusi era in Italia senator social-democrat), care pe altii – mai radicali - nu ii satisface. Acestia cred ca esentiala pentru diferentierea dintre pozitiile politice de dreapta si stanga este atitudinea fata de raporturile de dominatie-supunere. Pozitia dreptei ar fi de a considera aceste raporturi ca naturale si eterne, deci a milita pentru prezervarea lor si de sustinere a oricarui establishment ce asigura mai bine aceasta prezervare. Pozitia stangii, din contra, ar fi de a le crede istoric determinate, ceeace presupune negarea dominatiei de clasa si a exploatarii si concentrarea luptei politice in combaterea lor.
    Personal inclin spre opinia lui Bobbio, deoarece afirmand ca stanga este egalitara, nu inseamna ca ea este si egalitarista, nivelatoare, ca in utopia lui Thomas Morus (care scria: „atat timp cat proprietatea va dainui, asupra majoritatii oamenilor, si deci a celor mai buni dintre ei, va continua sa apese gretatea inevitabila si cumplita a saraciei si nenorocirii“). Caci inegalitati naturale exista, iar noi nu putem decat sa le atenuam ; inegalitati sociale exista si ele si daca nu pot fi desfiintate, pot cel putin sa fie zagazuite. Bobbio recunoaste : „Oamenii sunt tot atat de egali intre ei pe cat sunt de inegali. Sunt egali in anumite privinte si inegali in altele“. Si de aici criteriul ce ar deosebi stanga de dreapta: „De o parte sunt cei ce apreciaza ca oamenii sunt mai degraba egali decat inegali, de cealalta – cei ce cred ca inegalitatea primeaza“.

    Cele de mai sus ma fac sa cred ca nu prin o atitudine de desconsiderare a conceptiilor de stanga, asimilate abuziv cu cele ale comunismului de trista amintire, se poate duce o discutie rodnica despre valorile stangii si dreptei. Nu se poate afirma ca prin prabusirea comunismului de tip sovietic, stanga a capatat o lovitura ucigatoare din care ii va fi imposibil a se mai ridica. Nu este deloc o erezie a catorva rataciti aderenta la valorile stangii, atunci cand milioane de oameni isi dau inca votul partidelor socialiste, social-democrate, laburiste, etc. in mai toate tarile occidentale. Daca, prin absurd, am presupune disparitia stangii, in campul politic ramanand doar partidele de dreapta (liberale, conservatoare etc.), atunci se poate spune ca s-a terminat si cu democratia, confruntarile politice fiind doar formale.
    Cele de mai sus sunt insa departe de a raspunde la intrebarea lui Peter Gluck. Si nici nu constitue un comentariu la pasionantul articol al Gabrielei Cretu, pentru care ar trebui o reflectie mai indelungata, dupa aparitia cartii.

  • Peter Gluck A spus:

    @Raducanu- intrebarea pentru Gabi este sincera si fara pic de reavointa.
    Exista o deosebire dureros de mare intre teoria si practica Stangii. Nu numai la noi, din pacate. Egalitatea e un concept foarte onctuos- greu de stapanit i de reallizat. Cumva nu e in firea lucrurilor si cu ata mai putin
    in firea umana. Sunt uimit de exemplu de cata tevatura se face in jurul nuntii secolului- parca mirii ar fi ceva intradevar deosebit. E o forma de nebunie intr-un fel.
    Dar revin- acum in sec xxi ce ar trebui sa faca Stanga? Sau mca sa spuna.
    Ce ar spune Marx daca ar crea azi?

  • gabicretu (author) A spus:

    @RN,
    De data aceasta, vrând să-mi dați pagina de ajutor, ca de obicei, cred că reîntăriți o anume confuzie (cultivată cu mare grijă de opozanții egalității). Este vorba de echivalarea inegalității cu diferența, respectiv a egalității cu uniformitatea.
    Nimic mai fals!
    Egalitatea este un tip de raport social între oameni, nu un dat natural.
    De la natură ne naștem diferiți dar egali! Aceasta este supoziția fundamentală a construcției moderne a societății, regasibilă încă din documentele fondatoare (Declarația drepturilor omului și cetățeanului…). Egalitatea de instituie atunci când fiecare poate dispune de aceleași oportunități de a-și dezvolta personalitatea (drept consecință, de a-și pune în valoare diferența specifică); egalitatea nu se opune diferenței; se opune discriminării, excluderii, nedreptății, dublei măsuri în justiție, falsei participări în politică impusă prin instituțiile reprezentative; se opune obstacolelor culturale care transformă pe pe majoritatea în figuranți ai existenței proprii.
    Egalitatea nu este doar o valoare a stângii; este una a democrației. Diferența între stanga și dreapta (liberală) stă în tipul de inegalități pe care le consideră tolerabile; liberalii cred că inegalitățile dobândite (de avere, de educație)sunt acceptabile și nu contravin principiului egalității; de aici, accentul pus pe egalitatea de șanse - o contradicție în termeni despre care am mai discutat.
    Stanga nu poate vorbi si nu poate dori decat egalitatea de oportunități; fără condiții similare, libertățile nu sunt decât vorbe în vânt…

    @Peter,
    Stanga nu este despre cinci principii care pot inlocui reflecția. Este o atitudine și un mod de raportare la celalalt, la putere,la distribuția responsabilității și posibilitatea libertății, care are zeci de aspecte și o varietate de soluții în funcție de loc, timp, etc.
    Ceea ce este esențial însă, definitoriu, este concepția despre natura umană. Cel puțin două aspecte o disting:
    - omul este o rezultantă a factorilor sociali care îl formează
    - credința în progres, în caracterul educabil al ființei umane

  • gabicretu (author) A spus:

    @Peter,
    Cred că ar spune același lucru și s-ar simți foarte deștept văzând încotro a luat-o lumea!
    Marea slăbiciune a Stângii în capitalism este că nu poate exercita puterea decât utilizând statul capitalist drept instrument; și uite așa, orice partid serios de stânga ajuns la putere lunecă spre dreapta… Gândesc statul aici ca ansamblu de instituții de exercitare a puterii și autorității asupra individului.
    Dispariția statului (după îndeplinirea anumitor condiții) era esențială pentru definirea societății care să poată fi considerată “imperiul libertății” la Marx. Suntem departe încă…
    Sunt și alte cauze mult mai omenești; m-am referit doar la aspectul structural inevitabil (deocamdată).

  • N. Raducanu A spus:

    Stimata doamna,
    Sunt oarecum surprins de afirmatia d-vs ca nu e nimic mai fals decat ideea din precedentul meu comentariu prin care as echivala inegalitatea cu diferentierea, respectiv egalitatea - cu uniformitatea. Am recitit textul meu si nu cred ca o asemenea interpretare e justificata. Si eu, ca orice om de stanga, stiu ca egalitatea, proclamata inca de revolutia franceza, exprima un raport social intre toti cetatenii, iar nu o nivelare fortata intre indivizi care in mod natural sunt nascuti inegali, unii mai destepti si altii mai prosti. Mai stiu ca echitatea, adica egalitatea de sanse, nu este decat o fraza goala de continut, atunci cand sistemul economic nu creeaza conditii egale de educatie si munca pentru cei proveniti din paturi sociale diferite.
    Si mai stiu ca capitalismul este sursa inegalitatii crescande in societate, cu impartirea lumii in putini castigatori si multi pagubiti. Capitalismul este azi in plin proces de globalizare. Internationalizarea economica a atras dupa sine o crescanda precarizare, nesiguranta a muncii, concomitent cu inrautatirea conditiilor de lucru si cu sporirea dificultatii organizarii intereselor colective ale celor ce muncesc. Totodata are loc o polarizare sociala crescanda, tot mai multi oameni simtindu-se marginalizati, exclusi si incapabili de a se organiza pentru a-si impune punctul de vedere in problemele educatiei, muncii, democratiei. Iar pentru ca dvs. ati parafrazat in articol celebra lozinca lansata de Marx la 1848, as adaoga ca nici astazi proletarii nu au disparut. Caracterul lor s-a schimbat desigur, ca urmare a imbunatatirii conditiilor de trai, a reformelor sociale ce au fost smulse cu grele eforturi. Azi proletari nu mai sunt doar muncitorii de la strung si de pe santiere, ci toti salariatii, toti cei care nu au proprietati, nu au actiuni si traiesc din vanzarea singurului bun pe care il poseda : munca fizica sau intelectuala. Stanga, fara o stransa legatura cu cei ce exprima interesele salariatilor, iar nu ale bancilor sau patronatului, se ofileste si moare, ea nu mai are nici o ratiune de a fi. Numai reasezand in centrul preocuparilor stangii noul „proletariat“, cautand si desvaluind cerintele si nemultumirile celor ce muncesc, se poate concepe si fauri un nou internationalism al stangii, opus internationalismului pietelor si capitalului. Nu merita sa schimbati cauza acestui “proletariat” cu cea a feminismului, mai ales cand pe aceasta baricada va intalniti cu prietene ce va dispretuiesc in sinea lor pentru convingerile politice pe care le aveti.

  • gabicretu (author) A spus:

    R.N.,
    Caracterul polemic al exprimării mele nu vă privea pe dv., cum vă puteți imagina; îi privea pe posibilii cititori care pot cădea în capcana unor argumente imprecis exprimate. Nu mă îndoiesc de faptul că dv. vă este clar; asta nu înseamnă că și altora.Imi cer iertare daca s-a înțeles altceva…
    Cât despre feminismul meu, el este o consecință logică a valorilor de stânga, așa cum am afirmat textual mai sus; un om de stânga misogin este o contradicție în termeni, gândesc…

  • Peter Gluck A spus:

    @Gabi- ai prezentat perfect dilema Stangii ajunsa la putere in conditii acre nu ii sunt nici caracteristice si nici favorabile. E ceva ca un blestem.

    As zice ca primul principiu al Stangii acum a r trebui sa fie opozitia si rezistenta activa fata de Moneyteism- omul este totusi mai valoros decat banul. Si iarasi saracutza Stanga trebuie sa inoate impotriva curentului.
    Oamenii au fost intotdeauna sacrificati pentru meme si pentru interesele privilegiatilor, in mod deosebit de eficient datorita complicitatii victimelor.

  • gigi A spus:

    O placere sa citesti ce au scris Domniile Voastre (ironie off)
    Dar si surprindere notand absenta unei intrebari : egalitatea ajuta la perpetuarea speciei humane ?
    Sa auzim numai de bine,

  • Iulian A spus:

    Poate ma ajuti si pe mine sa inteleg “feminismul”. Feminismul nu cumva este similarul de “misoginism” la barbati?
    Atata vreme cat voi pretindeti sa fiti ajutate, atata vreme si noi barbatii o sa fim misogini.
    Daca vreti sa fim egali in drepturi, nu mai asteptati complimente, nu mai asteptati sa vi se deschida usa sau sa vi se care sacosele cu cartofi de la piata ca sa nu mai vorbim de parcat masina :)
    Si eu am un blog foarte amuzant in care am scris cateva SUTE de pagini in ultimii 5 ani, de fapt am blog din anul 2001 si folosesc Internetul din 1995.
    As vrea sa te intreb da doresti sa facem un schimb de link-uri (blogroll/linkexchange), acesta ti-ar aduce minim 50 vizitatori unici pe zi in cateva zile si peste un an mai mult de 200 de vizitatori unici pe zi.
    Daca te intereseaza, astept un raspuns de la tine pe blogul meu http://www.ullise.wordpress.com.

    Multumesc

  • Iceflame A spus:

    @ Iulian

    Te rog sa imi raspunzi la cateva intrebari:

    1. Ai mama?

    2. Bunica?

    3. Esti casatorit?

    4. Ai copii?

    5. Surori?

    6. Ce este politetea?

    Dupa ce (si daca)imi vei raspunde, te invit la o discutie

    intre barbati.

    Multumesc.

  • Iulian A spus:

    @Iceflame Desigur pot sa iti raspund la intrebari, raspunsul il gasesti pe site-ul meu: http://www.ullise.wordpress.com
    Putem sa incepem sa discutam?

  • Iceflame A spus:

    @ Iulian

    Prefer sa discutam aici.

    Nu de alta, dar nu vreau sa cred ca te-ai apucat de lansat

    provocari doar asa, de dragul popularizarii propriului site…

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Iulian
    Întrebaţi:
    Poate ma ajuti si pe mine sa inteleg “feminismul”. Feminismul nu cumva este similarul de “misoginism” la barbati?

    Cuvântul misogin vine de la grecescul μισογύνης, respectiv μισέω, pronunţat miseo, şi care se traduce prin “urăsc” şi γυνή, care se citeşte gyne şi înseamnă “femeie”.

    Misoginismul implică un bărbat căruia îi sunt dezagreabile femeile (în sensul că are o părere formată despre ele foarte proastă). Opusul misoginului este afemeiatul.

    Feminismul nu are legătură cu ura faţă de bărbat, se referă tot la femeie. Anume, prin feminism se militează pentru egalitatea de gen în societate. Desigur, feminismul are şi legătură (în biologie) cu prezenţa la un individ de sex masculin a unor caracteristici sexuale feminine, dar nu cred că despre asta vorbim aici.

    În concluzie răspunsul este NU.

  • Sibilla A spus:

    Reforme * marca Frunzăverde – * modernizarea * cartelului Caraş-Severino şi… altele…

    Din nou despre * reformele * marca Frunzăverde. * Modernizarea * Caraş-Severino, cartelul renumitului Capo di tutti Capi… Capi nu atât în subordinea gradatului 33 cât la ordinul întunecimii sale, bleahhh… Bleah , pentru că :
    a) jedan - NIMIC nu mişcă, nimic nu se petrece pe domeniul * Ayatollahului * fără de ştiinţa , ordinul , oblăduirea acestuia;
    b) dva – şi mai grav e că dacă ai tupeul să măcăni prea mult, regula de aur e să te lucreze informativ, adicătelea, nu conteşte că nu ai dosare, niet interes că eşti curat, îţi fabrică ei, gaşca, clubul bestiilor * ceva *, orice, numai să te * domolească *…. fooooarte grav ( !!! ) e că se iegzistă bestii cu funcţii din chiar rândurile Opoziţiei care colaborează intens şi pe faţă cu întunecimea sa, Frunzesky într-u spulberarea incomozilor; ŞI mai grav, extrem de gravă este existenţa Miliţiei politice în Caraş-Severino , subiect despre care vom relata pe larg şi cu detalii, în curând… ;
    c) tri – în anul de graţie 2011, în Caraş-Severino, domeniu păstorit de acelaşi * Ayatollah * Sorin Frunzăverde, poreclit frunză-dudă ( de beat, spun gurile rele… ) peste 500 de gospodării figurează în evidenţe ca fiind neelectrificate ( !!! ) – cătune indepărtate aflate în zona de Clisură a Dunării în comuna Sicheviţa: cătunele Streneac, Matrinovăţ, Lucacevăţ, Zănou, Valea Oreviţa, Frăsiniş, Ogaşul Podului şi Liubcova.
    Daaar, întunecimea sa, Don Frunză-dudă , pardon, Frunzăverde, prin guriţa divină a fostului medic actual lache la Curte, Iosif Secăşan, se făleşte cu… cică nush ce pod nou pe la Socol, adicătelea un nou punct vamal ( sîc! ) şi cică numa-n ciuda şi spre oftica cuplului Nutzi Udrea-bă-SECU, posibil ŞI ca să-i facă vreo concurenţă unuia bucată fratelo de zăus di Cotroceni, Mircea băsescu… contra-banda…. nemuritoare,punct. Şi virgulă: despre ce frumos ar fi s-avem again Port la Moldova Nouă, mucles, despre reabilitarea drumului Oraviţa-Moldova-Nouă, sanchi, ciuciu ; despre Salvarea Mănăstirii * Sfântul Sava * Baziaş, nimic, muţi… dar mai vrem puncte vamale, tune buba-n ea de * eradicare * a evaziunii fiscale, stopare a contrabandei cu duvan, carburant, usturoi, crumpei şi-alte cele…
    Să trecem de la * bleaah * la chestiuni ŞI mai grave, cât se poate de reale şi despre care onor Opoziţia din Caraş-Severin NU face vorovire, că poate ŞI de aia-i judeţul portocaliu de prea mulţi ani. Tac şi, mai nimic nu fac. S-au lovit la mansarde de zidul MITULUI Frunzăverde, sunt niscaiva schelete-n credenţ ( dulap ), naiba să mai ştie, însăăă… cum explică Opoziţia aspecte ca :
    - în sondajele comandate de… PDL ( !! ), faţă-n-faţă, pedelacheii NU sunt pe primul loc de muuult timp şi totuşi… Caraşu-i portocală ?!?!!
    - furnicile sunt strivite sub chiar botul Opoziţiei care-n * opozanţa * lor se fac să nu fi observat nimica nimicuţa : ex. hărţuirea, umilirea, monitorizarea permanentă, constantă şi pe toate căile a tuturor mişcărilor furnicii ( scanare IP-uri, la domiciliu şi sediu de partid, c-a devenit RCS&RDS organ de control în România sub bocancii portocalii !! ), membrii familiei furnicii bătuţi şi ameninţaţi ziua-n amiaza mare de rubedeniile unor fini ai * ayatollahului *, una bucată cucuoană ce ameninţă şi se crizează ca din gură de şarpe că dacă nu i se face pe voie trece la PDL cu întreg cuibuşoru-i de viespii şi care nu se sfieşte să invoce * relaţia specială *, am încheiat citatul, cu o anume leaderă de la Centru, este au ba unealta întunecimii sale * Ayatollahul * – ete întrebare ce NU necesită răspuns dat fiindă existenţa faptelor, probelor, evenimentelor…
    S-ar impune o curăţenie, să fie măturate gunoaiele, retezate bălăriile, dar…
    - cum explică onor Opoziţia cărăşeană timiditatea presei loco – ca să mă exprim elegant – şi lipsa-i de reacţie ( a Opoziţiei ) când singurele voci rămase pe baricade ( mai ales Sfinxul, fără falsă modestie, punct ) înfruntă ticăloşiile la care se dedau adversarii politici sunt hăituite ??? Nu cumva Opoziţia cărăşeană nici NU îşi doreşte voci prea puternice, care turbură liniştea, deranjează oareşce încrengături ? Altfel… şi-ar apăra vocile, bloggeri, pe cei care luptă singuri de ani buni, inclusiv în beneficiul lor, ai aleşilor şi NU i-ar lăsa în bătaia puştii ca acum!! Halal interes pentru românul simplu, OAMENI ! DA, E un semnal să se trezească din vegetare ! – cine are sânge-n instalaţie să recunoască existenţa unor parteneriate/parteneri de afaceri opoziţie-putere la nevel de giudeţ ?? Aud ??? Să rădice două dejte sau… să tacă, dar să pună punct! Sigur, există ŞI posibilitatea unor dezvăluiri, în presa centrală că presa locală e cuminte, ascultătoare, rareori câte un fâsss…Măi, dragă Opoziţie, se impune să fii … Opoziţie, că-i păcat de Dumnezeu care NU bate cu boata dar şi când s-o mânia… şi-i ruşinică să fii numită o-poziţie în genunchi în faţa ălora… no ofense!

    Natrag ! Să nu zăbovim prea mult pe miriştile întortocheate ale plaiurilor cărăşene, căci, călătorului se zice că-i şade bine cu drumul… ops ! Am spus drumul ? Nu vruşăi dar, mă * scăpă *…
    Jaf la drumul mare de pe Muntele Mic - MUSAI de citit în JURNALUL NAŢIONAL !

    O trage la măsea toarăşul Frunzăverde din ce în ce mai vârtos, dar gura târgului zice că e fooarte deranjat de o anume VOCE şi că îi pregăteşte ceva, ca s-o amuţească !! Dacă aţi citit cu atenţie, unelte, arme… se găsesc într-u amuţirea VOCII. Uneltele sunt chiar din rândurile…. ca să vezi…. Opoziţiei, că d-aia NU are ursul coadă….
    Mai există un licăr mic de speranţă : să NU fie surdă toată urechea!!!
    http://sfinx777.wordpress.com/2011/04/12/reforme-marca-frunzaverde-modernizarea-cartelului-caras-severino-si-altele/

  • Ramona A spus:

    Poate parea ciudat, dar ca femeie, nu am simtit niciodata nevoia sa ma declar feminista. Cred ca am avut privilegiul de a face parte dintr-o generatie mai tanara, care cauta ale moduri de afirmare, care este tot timpul in cautare de provocari. Si cred sincer ca noi femeile am fost tot timpul si vom fi in continuare o provocare pentru barbati. De ce nu, mai inteligente, mai subtile, mai consecvente si coerente.
    Personal, nu cred in egalitatea femeii cu a barbatului. Pe langa motivele enumerate mai sus, pur si simplu nu ii vad pe barbati egali cu femeile. Nu sunt structurati genetic sa fie comparabili cu noi, pe cand noi… ii putem substitui si chiar o facem, oriunde.
    Ca femeie, cer respect, cer incetarea abuzului fizic si sexual si drepturi egale in societate cu ale barbatului. Imi accept insa in special conditia de mama, pe care o vad ca o implinire a firii. Fire, in sens de plenitudine a fiintei, fizic, psihic si mental. Niciodata nu m-am simtit mai provocata ca in pozitia de mama.
    Si fara a face apologia cu nuante comuniste a “mamei”, cred sincer ca ea este fauritoarea societatii de azi si de maine, pentru ca orice om are o mama. De aici vad rolul nostru ca fiind cel mai important in societate. O degradare a felului in care mamele isi aloca energia cresterii si educarii copiilor, duce la degradarea societatii de maine (aspecte deja prezente chiar azi).

  • gabicretu (author) A spus:

    @Ramona,
    Declarațiile se fac pentru ceilalți, nu pentru sine. Feministele asumate ca atare sunt luptătoare în plan politic pentru egalitate. Trebuie să o spună, ca să se știe unde este inamicul (discriminării, nedreptății, violenței, etc.)
    Cred că faci o confuzie între egalitate (în drepturi, oportunități, responsabilități) și identitate. Suntem diferiți și e bine să fim așa; asta nu exclude și nu subminează ideea că ar trebui să ne bucurăm de egal respect.
    PS
    Scuze pentru răspunsul întârziat; acum am văzut comentariul. Putem continua discuția; cred că nu sunt atât de mari diferențe între noi pe cât au părut când ai scris comentariul.

  • Larisa A spus:

    Salutari din partea unei feministe

    http://ladiesa.wordpress.com/2011/05/30/forta-politica-a-femeilor/

  • gabicretu (author) A spus:

    @Larisa,
    Întorc salutările! Adaug și urări de succes în acțiunile feministe! Este nevoie…

  • Gabi (author) A spus:

    @Popateapa,
    Credeti ca eu pot sa-i trezesc!? Nicio clipa nu incetez a spune ca de altceva are nevoie/altceva asteapta Romania; aceeasi politica facuta de altii, nu are sens; aceeasi politica facuta de aceeasi vad ca se intrevede la orizont…

Lasa un comentariu!

Adauga un comentariu, sau redirectioneaza catre site-ul tau. Se pote si subscribe to these comments prinRSS.

Fiti politicosi si civilizati! Ramaneti la subiect! Nu spam-urilor!

Pot fi utilizate urmatoarele tag-uri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>