• In General
  • pe

Jurnal (partea urmatoare)

7 noiembrie

Adunare mare la Coroiesti. O nota aparte – 28 de barbati din sala purtau cate un caietel si un pix sub brat; tocmai veneau de la un curs; se pregateau sa devina paznici calificati! Invatare permanenta si masuri active de ocupare la nivel satesc; e un inceput; era clar ca le venea cam greu sa se obisnuiasca cu ideea ca sunt scolari la peste patruzeci… Astept sa se pregateasca pomicultori, legumicultori, tamplari, croitori, depanatori, etc.

M-am intalnit cu liderii sindicali din Vaslui; dupa aceea, am participat la reuniunea anuala a Camerei de Comert (adica a patronilor mai mari si mai mici). Concluzia mea – trasa de un sindicalist(!) – este ca „unitatea asociatiilor patronale se va realiza mult mai devreme decat cea a sindicatelor”. Macar spiritul autocritic si l-au pastrat; ironie amara, insa…

8 noiembrie

Ruginoasa; acasa. Acolo toti sunt sau se cred destepti, toti fac politica mare, nimeni nu tace, putini cred ca sunt capabili sa dialogheze pentru ca ei deja stiu tot si au dreptatea de partea lor. Niste capatinosi… Mi i-am amintit imediat; m-am regasit repede printre ei; doar sunt nepoata lui Capalus, cel mai mare politician din sat, pana la mine(sic!). Discutiile (lungi cat o zi de… hram) au fost foarte bune; la un moment dat, am realizat ca nu vorbisem public in satul meu de pe vremea serbarilor scolare. In ciuda revenirilor frecvente (parintii mei traiesc acolo) il parasisem totusi acum 28 de ani. E prima oara cand m-am simtit batrana.

9 noiembrie

Am fost a treia oara in Botosani in ultimele doua saptamani. Incerc sa misc lucrurile dar e aproape o munca de Sisif. Todireniul pare a fi bun de ilustrat imbatranirea satului; poate nu-i adevarat dar asa mi s-a parut. La postul local de televiziune (Tele M, cred) am simpatizat instantaneu echipa de realizatori (nu mi se prea intampla); reciproca valabila.

10 noiembrie

Iasi; Universitatea „A. I. Cuza”; iarasi ar trebui sa spun ca sunt acasa. Asociatia studentilor in drept (publicisti si ne) a organizat o conferinta despre Uniunea Europeana si alegeri pentru ONG-uri si studenti; buna desi tarzie idee. Am performat alaturi de profesori si de competitorul meu principal din Iasi care este chiar rectorul universitatii; vorbeste prea mult, nu se pricepe la politica dar stie cateva trucuri de induiosat auditoriul; pe ansamblu, mi-a fost simpatic si cred ca e chiar bun in ceea ce face acum; pentru politica europeana nu ar fi nici o pierdere. Sunt curioasa ce parere au cei care au participat despre calitatea discutiilor… Eu m-am simtit excelent.

Post scriptum

Nu pot sa verific daca se cunoaste ceva in urma; sunt prea mica pentru o tara asa de mare; am prea putina forta pentru atata inertie. Continui totusi.
Ma refer la starea generarla; traim in societatea in care informatia circula cu viteza luminii si e disponibila aproape pentru oricine, daca o cauta. Cu tot boicotul mijloacelor de informare in masa clasice, internetul pune la dispozitie surse exceptionale, exista carti, reviste, etc.
Multi habar nu au pe ce lume traiesc, dau impresia ca cea mai larga perspectiva pe care o au asupra societatii este de 50cm (distanta pana la farfurie) si nu se simt responsabili in nici un fel de lipsa lor de informare si interes. Scuza lor este ca „nu fac politica”; cuvantul este pronuntat ca si cum li s-ar strepezi gura. Nici nu trebuie sa ne miram ca organizarea societatii nostre este asa de dez-organizata. Intreaga campanie de subminare a politicii a avut o eficienta teribila; daca ar fi fost atat de eficienta economia am fi depasit Germania de mult. Saracu’ Aristotel, se intoarce in pamant.

Despre Uniunea Europeana, foarte putini stiu cate ceva, cativa cred ca stiu si spun prostii cu carul iar altii tac chitic si isi recunosc deschis incompetenta. Eu cred ca tot ceea ce se intampla, chiar daca nu este o conspiratie in stil clasic, are o rationalitate interna, o finalitate – dezavuarea democratiei ca regim cu orice pret.

13 comentarii la “Jurnal (partea urmatoare)”

  • darius f

    Pari dezamagita si obosita. Sau obosita si dezamagita?

  • Roxana

    Draga Gabi , atat pot sa spun: obosita , terminata si cumva…dezamagita….dar nu in ultimul rand PROVOCATOARE !!!!hai, bafta multa si fruntea sus si ochii roata… !!!esti UNICA si vei fi o INVINGATOARE !!!
    Apropos de Aristotel si de intorsul in pamant :
    „Omul = este un compus din materie şi formă. Corpul nu este materie decât într-un sens metaforic deoarece, ca substanţă primă, şi corpul trebuie înţeles tot ca un compus formă-materie. Astfel, tot ceea ce este perceptibil ca şi corp este act al corpului, adică formă în act. De asemenea, sufletul individual este la rândul său un compus care are drept formă intelectul. În concluzie, omul este o substanţă având ca formă sufletul intelectiv.
    = fiinţă morală, capabilă de acţiuni în vederea binelui
    = fiinţă socială „zoon politikon” (vieţuitoare socială), tinde în mod natural să trăiască în stat şi foloseşte statul drept mijloc pentru dobândirea autarhiei, adică a condiţiei necesare practicării virtuţii dianoetice.
    = caută frumosul, arta fiind o imitaţie a realităţii cu rol de Katharsis (purificare a sufletului prin disciplinarea pasiunilor)
    Ştiinţele = sunt:
    • Teoretice (matematică, fizică, metafizică)
    • Practice (etică, politică, economie)
    • Poetice (arte tehnice, retorica, poetica)
    Adevărul = corespondenţa conceptelor cu realitatea”

  • gabicretu

    Dezamagiti pot fi doar cei care se amagesc. Eu numai muncesc.Nu am iluzii ci confruntari mult prea repetate cu o anume realitate.
    Obosita, da. Sa faci din politica romanesca o activitate respectabila e infiorator de greu… Credeti-ma pe cuvant! Oricum, cred ca incep sa disper. Romanii nu au nici o apetenta pentru democratie (prea multi)
    „Capul plecat sabia nu-l taie…”, auzi…
    De ce sa lupti pentru demnitatea cui nu o vrea!?
    Azi, la Iasi, profesorul de drept comunitar care a predat cursul la conferinta (plicticos, cu greseli) vorbea de „popor” in loc de „cetateni” si de „cei mai puternici oameni ai Europei care pot aborda orice problema” in loc de „membrii Consiliului European” sau „sefii de state si guverne”; legatura dintre cetateni si Parlamentul European nu era ca primii ii aleg pe ceilalti ca sa ii reprezinte, sa fie vocea lor ci faptul ca cetatenii pot depune plangeri la parlament…

  • darius f

    „Dezamagiti pot fi doar cei care se amagesc” asta mi-am notat-o.
    Hai fruntea sus ca mai ai 2 saptamani si se termina.

  • danieloctavian

    Dar insemnarile astea debordeaza de entuziasm! Si cum n-ar deborda cand aflam cum vibreaza oamenii din Coroiesti, din Ruginoasa si Todiresti la zbaterile evropinesti. Asa de mult entuziasm e aici ca a trebuit sa ma tratarisesc cu hapuri chitaiesti ca sa nu se prinda de mine bolesnita cea grea a entuziasmului ista.
    Si doar astfel, prin de aceste campanii va afla Todiras din Sascut leac si descantec de bruxeala pentru vaca cea capiata si Iorgu din Fartanesti despre blastemul greu al popusoiului popcornuit.
    Confucius, parca spunea ca peste masura de greu e ca singurul lucru pe care ochiul omului nu-l poate vedea nici ziua in namiaza mare e soarele. Iar daca n-a zis-o, atunci nu merita votat.
    Gabi, iti inteleg cumva lehamitea. In astfel de „campanii” ai de optat intre a spune oamenilor ceea ce crezi, ceea ce iti spune partidul sa le spui sau ceea ce vor ei sa auda. Ai ales sa le spui ce crezi. Asteapta-te ca la randul lor sa-ti spuna… naiba stie ce. Probabil ce-au vazut la oteveu.
    Nu te lasa pacalita de chipurile cele tampe si zicerea cuminte ca dansii „nu fac politica”. Fac, dar doar intre ei. Iar in mintealor fiecare se socoate mai dibaci si mai de Domnul haruit sa izbaveasca tara, doar norocul le-a lipsit. Asa ca tie iti vor spune ca nu fac politica. Dar fac intre ei. Privind cu ura ascunsa bine sub straiul indiferentei catre voi astia care, la randul vostru, dupa mintea lot, faceti politica doar intre voi. Abia atunci cand ii vei convinge ca nu e asa ii vei putea face sa se deschida spre tine. Iar asta nu se va intampla cata vreme in mod sistematic doar in campanii vin „aia de la Bucuresti” sa le deschida ochii.

  • gabicretu

    @Nu cunosc cuvantul lehamite; de sentiment nici nu poate fi vorba; nu chipurile despre care zici, daniel, sunt o problema sau nestiinta lor.
    Eu am o relatie exceptionala cu oamenii simpli; ma energizeaza totdeauna intalnirile cu ei; de asta le si fac foarte des; nu sunt eficiente pentru mine deloc, pentru ca stiu problemele pe care ei le ridica inca mai bine decat le simt ei insisi (eu stiu si cauzele si care ar fi solutiile, etc.); ma gandesc insa ca ei au nevoie sa fie ascultati si vor sa fac politica…
    Daca transpare din randurile de mai sus ceva ce nu e chiar entuziasm, e din cauza desteptilor! De cate ori vin de la Iasi (mediu intelectual inalt, nu tesatura)am o anume reactie de nemultumire pe care nu o pot stapani la suficienta, limitare, lipsa de deschidere si viziune care se combina cu sentimentul elitei (structura de dreapta a micii intelectualitati romanesti);ei ar trebui sa fie factorii de progres; prea putini sunt astfel.Nu ma refer la contracandidat; el este un manager de universitate de secol 21.
    Nu sunt de acord cu lectura voastra insa; am citit de doua ori ce-am scris mai sus; cu defectiunile de stil generate de oboseala (adica lipsa lui) am relatat detasat, cu ironie, cu nostalgie, chiar cu caldura, niste trairi. In ce stare va gasiti de lecturati asa pesimist!?
    Daca e vorba de final, e o observatie pe care o fac de mult timp; aproape nimeni nu este deranjat de lipsa unei atitudini democratice, a unui limbaj democratic; e un risc; ar insemna ca aproape nimeni nu apreciaza, drept urmare, faptul ca il tratezi democratic, cu respect pentru persoana, cu deschidere la dialog, cu sentimentul ca, asa cum zice „despre nimic”, tu poti fi mai bun decat 99% dintre ei in vreo privinta dar ei pot fi mai buni decat tine in alte 99 de privinte… Dar poate se ia…

  • Bibliotecaru

    În 1994, Mircea Danieluc (re)definea conceptul de „lehamite” prin filmul „Aceasta lehamite (Şoapte de amor)”, protagonişti Horaţiu Malaele şi Cecilia Barbora. Din păcate nimeni nu a înţeles prea mult, dintre cei aflaţi în politica de atunci, despre ce e vorba. Şi lehamitea tot creşte. Iar artiştii o pun pe ecran cu Senatorul Melcilor îngreţoşat de melci… şi tot nu se înţelege.
    Mircea Danieluc a mai pus pe ecran un alt fel de lehamite, o lehamite „de viitor”, în „Patul Conjungal” (Gheorghe Dinica, Coca Bloos, Valentin Teodosiu, Lia Bugnar…). Dinică, pus într-un panou sandwich pe care scria acel „Români, vi se pregăteşte ceva!”, mă va urmării probabil tot restul vieţii.
    Lehamitea face industrie în România, mai ales în scurtmetrajele din ultimii 5 ani. Nu numai că lehamitea există, dar se cristalizează într-un fel de a fi.
    O ultimă amintire, nu mai insist în amintiri că am foarte multe, un refren al deceniului, semnat Guano Apes:
    We use the pain, for our fantasy
    We need some pain to find the right way
    We love the pain and want some more of it
    Control the pain, chickenhead !

    Nu pot să mă gândesc, cu propriul meu „chickenhead”, decât că, poate, românii şi România sunt constrânşi în existenţa lor de această lehamite oncologică.

  • cvasiloxodroma001

    O intrebare pentru dvs. : ati citit coloana din stinga de pe pagina :

    http://www.myspace.com/val2002

    Ca parlamentar asa cum spuneti in campanie electorala, ce parere aveti ? Ce ne sfatuiti sa votam ? Perpetuarea si extinderea in UE a acestor practici staliniste redesteptate dupa 1989 ?

  • nasii

    Ion Iliescu si-a facut blog. Este primul presedinte roman care are un jurnal online. Interesant este ca nu l-a inscris la blogroll pe Geoana si al sau Blog. Razboiul se muta pe net. Mai multe pe http://www.nasii.ro Cum comentati intrarea in blogosfera a lui Ion Iliescu?

  • vasluian

    Doamna Gabriela Cretu, cand va vedem si pe stadion? Sau sportul nu vi se pare interesant?

  • Bibliotecaru

    @ vasluian
    🙂 Buna de tot treaba cu sportul. Probabil că galeria F.C. Vaslui este foarte civilizată dacă faci, indirect, o astfel de invitaţie.

  • gabicretu

    @Vasluian,
    Imi place sportul foarte mult;drept urmare alerg mereu; de multe ori cu folos…
    Nu-mi place insa campania cu orice chip. Nu ma duc la sarbatorile religioase ca sa ma vada cetatenii ce pioasa sunt, nici la fotbal, ca sa-mi masoare patriotismul local (desi am abonament…)
    Mai am inca unul: cand sa mai ajung si la meci!? Acolo se duc oamenii in timpul liber.
    Sunt bucuroasa ca echipa merge bine si ca iubitorii de fotbal sunt mai veseli.

  • Daniela

    Doamna Europarlamentar, ce spun oamenii simpli cu care va intalniti despre aceste alegeri? Inteleg despre ce e vorba, sau vor merge la vot din inertie?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *