43 comentarii la “Lasati utopiile in pace! Nu-i nici un pericol”

  • Imperialistu'

    De fapt, exista numai utopiile stangii; cum insa e greu sa realizezi asta cand citezi din Michel Foucalt, dai si lupta cu capitalismul.

  • Bibliotecaru

    @ Imperialistu’
    Dacă societatea capitalistă nu ar fi avut condiţii obiective care să ducă la o doctrină utopică, de ce credeţi că a fost nevoie de reforma doctrinară a capitalismul prin apariţia stângii?

  • gabicretu

    @Pentru cine este capabil sa inteleaga,

    Analiza teoretica cere lectura si cultura.
    Analiza politica necesita, in plus, experienta politicilor și sistemelor diferite.
    Democratia, liberala sau nu, impune respectul celuilalt ca partener de dialog, chiar si in contradictoriu.
    Bunul simt cere cei sapte ani de acasa.
    A te baga in seama nu cere decat vointa. Aceasta calitate nu are de a face cu democratia (de nici un fel).

    Avand, se vede, o imagine utopica despre bloggeri, am intrat in dialog cu cine nu are habar de lucrurile enumerate mai sus. Imi recunosc eroarea. Nu o voi mai repeta. Pentru unii, pacat! Preferam sa-mi respect adversarii. Un anumit nivel al discutiei este permis doar la bere…

  • Peter Gluck

    Realitatea insa, daca are si ceva imaginatie, scrie distopii- si se pare ca taman trecem prin una. O combinatie creativa de lacomie fara frontiere si fara limite, de violenta care se considera a fi normala si de prostie – in primul rand credulitate- a reusit sa strice mecanismul acelei parti din lume, care, de bine de rau, functiona. Si am fost aruncati intr-o situatie din care nu stim cum si unde sa iesim/revenim.
    Utopia intelectualului este ca oamenii vor deveni rationali, sau macar CEVA mai rationali. Sansele acestei
    utopii nu se inalta mai sus de halucele sanselor pe care le au utopiile clasei muncitoare.Si, aceste utopii sunt legate intre ele.

  • gabicretu

    @Peter,
    Ai scris vreodata despre credulitate!? Daca nu, fă-o te rog! Nici nu stiu care-i echivalentul cel mai fidel in engleza pentru aceasta caracteristica umana atat de raspandita…

    @Bibliotecarule,
    Ajuta-ma cu ce stii tu mai bine. De ani de zile vad in tara noastra, nu si in alta parte, reactii de ura (zic bine, ura) la adresa utopiei. Fără discriminare – Platon, Campanella, Morus, socialistii utopici, totul la groapa de gunoi a produselor spiritului uman.
    Eu credeam ca stie toata lumea ca o idee noua se cheama la inceput utopica, apoi se transforma in banalitate si sfarseste prin a fi depasita; literatura science-fiction de acum un secol este de aventuri astazi.
    Si ideea ca un om de culoare ar putea ajunge presedintele SUA era o utopie acum 40 de ani (pe cand Obama mergea deja la scoala).
    1984 (apropo de utopiile capitaliste)- distopie – cum zice Peter, a devenit realitate in cativa ani (dar in alta societate).

    Poti sa dai o explicatie la aceasta situatie!? Ce perversiune s-a produs in raportarea intelectualilor români la utopie!? Macar pentru mine. Nu-mi vine sa cred ca mecanismul de formare a opiniilor a ajuns atat de perfectionat incat sa incerce sa interzica visul, imaginarea unei lumi mai bune. Ar fi prea de tot!

  • Peter Gluck

    @Gabi Nu am scris direct despre Credulitate, dar am scris despre prostie. (Info Kappa, 100, 101 si, mai ales 272 n care am discutat cu Zeita Atena si am aflat
    ca daca nu il oprim pe Koalemos, vom avea necazuri mari.
    Si am scris si acolo si in multe locuri ca credulitatea autodestructiva- credinta ca poti trai doar din credit
    a dus la dezastru. Prostia la nivele suicidale.Combinata cu violenta si cu lacomia.

    Acum am terminat numarul de maine al revistei in care
    intreb daca azi, un sculptor roman are vrea sa creeze
    un echivalent autohton al sculpturii Verei Muhina,
    „Muncitorul si Colhoznica”- cum ar fi intitulat acest
    simbol si cine (ce pereche) ar putea sa-i stea ca model?
    Desigur, ca in secret creez utopii, dar nu le public.

  • caracuda

    stie cineva cind au votat femeile prima data in romania?
    la hulitele alegeri din 1946!
    asa ca mai lasati-o cu democratia!

  • Bibliotecaru

    @ Peter Gluck
    Vorbind despre distopie, îmi permit să mai recomand tuturor, încă o dată, cartea şi filmul făcut după cartea… „1984” de G. Orwell. Cred că este cea mai bună reflecţie a lumii de astăzi şi ajută foarte mult înţelegerea dictaturii politice în afara ideologiei politice.

  • Peter Gluck

    @Bibliotecaru: Multumesc! Am citit cartea, am vazut filmul- chinuitor, dar bun. O dictatura reuseste sa
    faca si viata de zi de zi, greu de suportat cand lipsesc cele mai elementare lucruri sau cand sunt
    inlocuite cu surogate. Pentru mine – de exemplu
    cuvantul „Nechezol” suna inspaimantator, nu percep nici urma de umor.

  • Bibliotecaru

    @ gabicretu
    Explicaţia este relativ simplă. În timp ce filosofia este o modalitate de a şablona realitatea în explicaţii şi reguli cauză/efect, reacţia umană faţă de produsul filosofic (nu despre filosofie în sine, ci de realitatea care decurge din filosofie) este tocmai non-abstractă şi non filosofică.

    Să luăm exemplul celor zece porunci. Primele trei definesc autoritatea, ultimele şapte definesc relaţia socială. Cele zece porunci reprezintă o şablonare socială a comportamentului interacţiunii umane. Cum se raportează omul la acest sistem? Cu toţi ştiu că păcatul este rău, dar… în timp ce toată lumea ştie că este rău să încalci cele şapte porunci, respectarea lor devine facultativă şi cu o gradare a gravităţii pentru că activarea autorităţii primelor trei este contestată sau ignorată. În momentul în care spui „eu nu fur” sau „eu îmi respect părinţii” dar şi „eu nu cred în Dumnezeu”, furtul sau respectul nu mai au o raportare directă, nu mai avem o relaţie păcat/pedeapsă. Şi atunci apare arbitrarul şi facultativul.

    Astăzi 99.99% din cei chestionaţi de mine înţeleg că ideologia comunistă duce la dictatură, deşi…
    1. Nicăieri nu a existat o societate comunistă, au fost (şi sunt) societăţi socialiste.
    2. Nicăieri nu au existat condiţiile de apariţie a comunismului, adică supraproducţia care să ducă la satisfacerea tuturor nevoilor cetăţenilor unei ţări.
    3. Nicăieri nu s-a depăşit în mod real relaţia descrisă de mercantilism, socialismul este de fapt un capitalism cu capital de stat şi nu o societate care se autodefineşte intern.
    4. După ce că nu a existat o societate comunistă, nimeni nu poate identifica o relaţie dintre ideologia comunistă şi dictatură.

    Este evident că dictatura nu are nici o treabă cu ideologia sau doctrina partidului unic, ci cu natura umană. Astăzi trăim condiţiile partidului unic şi nici măcar nu ne dăm seama. De ce? Pentru că partidele în goana după electorat nu mai reprezintă o anumită clasă socială, ci întreaga societate. Sunt create deci condiţiile partidului unic, adică întreaga clasă politică (căci iată politica a ajuns, nepermis, ea însăşi o clasă socială aparte, o clasă pe care feudalismul ar asimila-o cred cu nobilimea), care are în interiorul său propriile contradicţii de tip aripa stângă, centru, dreaptă, naţională…

    Arhetipul cetăţeanului definit de capitalism este dominat de egoism. Liberalismul vorbeşte foarte clar despre cetăţeanul capabil să controleze raţional cele mai bune şanse ale sale. Este evident că cetăţeanul în societatea capitalistă este autocrat cu sine şi domeniul lui, pe de o parte, şi dominat de câştig, pe de altă parte. Motorul social este dorinţa de a avea, de a domina. Utopia se naşte din faptul că acest cetăţean obiectivizat şi abstractizat nu are latura creştină, nu este milos, nu este „mecena”, nu are o finalitate a câştigului, nu este altruist. Este evident că nu se poate ignora a latură a omului spunând că ea nu există, doar omul are o natură socială şi în societatea capitalistă orfanii şi persoanele cu o dizabilitate de orice tip nu sunt abandonaţi. De aici apare utopia. Desigur, există o latură utopică a politicii liberale, dar aceasta este altă discuţie.

    Arhetipul cetăţeanului definit de comunism este dominat de o conştiinţă superioară. „Omul nou” comunist nu-şi va dori iaht, vilă, icre negre… pentru că este dominat de o conştiinţă superioară care îl face să muncească în afara dorinţei de a avea. Această realitate (care este totuşi şocantă la prima vedere) am înţeles-o pentru prima dată citind o carte pentru copii, „35 Mai” de Erich Kastner (cred că există încă pe piaţă pentru că a fost reeditată în 1997 de RAO). În acea carte este descris un oraş numit Electropolis în care automatizarea şi beneficiul resursei electrice nelimitate generată de un generator hidroelectric montat pe Niagara, aduce oraşul în stadiul în care fiecare cetăţean munceşte o zi pe săptămână mânat de conştiinţă. Este o carte genială care ascunde foarte multe lucruri atunci când o citeşti cu atenţie.

    Revenind la comunism, este evident că acel om dotat cu o conştiinţă superioară nu poate fi creat. Atingerea unei astfel de conştiinţe la nivel de umanitate, trebuie să se facă treptat în decursul a sutelor de mii de ani. Utopia este iarăşi evidentă.

    Rezolvarea conflictelor din cele două arhetipuri a dus la doctrina „A treia Cale”… cu alte cuvinte Bill Clinton, Tony Blair, Romano Prodi… În România această doctrină este promovată de Partidul Republican, un partid care cred că este astăzi dizolvat. Din nefericire noua doctrină nu a început chiar de la bazele doctrinare ci direct la nivel de politică socio-economică şi utopia nu a fost rezolvată.

    Şi am ajuns la ura faţă de utopie.

    De fapt nu utopia este blamată, ci faptul că… cum spune domnul Iliescu, „una vorbim, alta fumăm”.
    Domnul caracuda A spus:

    stie cineva cind au votat femeile prima data in romania?
    la hulitele alegeri din 1946!
    asa ca mai lasati-o cu democratia!

    Ce înţelege dumnealui prin democraţie? Dumnealui înţelege prin democraţie faptul că cetăţeanul îşi poate exercita neîngrădit dreptul la vot. Cu alte cuvinte, cetăţenii votează partidul X care „CÂŞTIGĂ” alegerile, ajunge la „PUTERE” şi conduce destinele ţării. Ei bine, Constituţia României înţelege altfel democraţia, pentru că acolo nu se spune nicăieri că un partid câştigă alegerile şi nici că după alegeri există putere şi opoziţie. Constituţia defineşte democraţia astfel:
    ARTICOLUL 2 – Suveranitatea
    (1) Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.
    (2) Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.

    Ce spune deci Constituţia? Că poporul deleagă suveran persoana aleasă pentru ai reprezenta interesele. Prin aliniatul 2 se stabileşte clar că nu partidele şi nici uninominalii nu deţin suveranitatea, ci întreg poporului român. În momentul în care cetăţeanul va înţelege acest lucru nu va mai accepta că un parlamentar spune „nu putem face nimic, suntem în opoziţie” sau „puterea are o majoritate liniştitoare de peste 70%”…
    Cetăţenii nu îşi exprimă de fapt ura împotriva unei utopii, ci împotriva faptului că cei ajunşi pe un post câştigat prin alegeri nu îi reprezintă în mod real, adică nu votează sau iau hotărâri conform intereselor cetăţeneşti, ci conform intereselor proprii, ori de ordin economic, ori de ordin electoral. Lumea se raportează la politică exact în acelaşi fel în care un suporter de fotbal se raportează la echipa pe care o susţină. Nu este ceva raţional, raportarea este o chestiune de simpatie. În acest context alegerile devin Turneu de Lupte şi nu alegeri, pentru că cetăţeanul nu alege ci participă la un măcel mediatic. În acest condiţii, deşi votul este liber exprimat, cetăţeanul nu votează alegând, ci strigând sloganuri de galerie de fotbal, nu putem vorbi deci despre democraţie.

    Dacă eu, ca cetăţean, vreau să fie reprezentat în PE de cetăţeanul Gabriela Creţu, ce pot să fac? Nimic. Gabriela Creţu nu este eligibilă pentru că partidul nu a vrut… şi iată cum ajungem la încălcarea acelui paragraf 2… (2) Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.

    Şi iată că ajung şi la final. Rolul cel mai important al partidelor politice este acela de a asigura candidaţi pentru posturile pentru care se organizează alegerile sau numiri (cum ar fi de exemplu Guvernul) OAMENI COMPETENŢI, pregătiţi pentru a îndeplini respectiva funcţie în stat şi, concomitent cu acest deziderat, oferă o coerenţă în conducerea statului PRIN ALĂTURAREA MEMBRILOR DE PARTID ÎN JURUL ACELEIAŞI DOCTRINE (şi nu prin disciplină de partid, cum greşit se interpretează astăzi). Partidele nu-şi pregătesc însă candidaţii pentru acele funcţii, aceştia urmând să se pregătească la locul de muncă sau să-şi ia consilieri care să le asigure competenţa. Neasigurarea competenţelor pentru posturile statului duce iar la încălcarea democraţiei.

    Rezolvarea?
    Ori o societate civilă extrem de puternică care să silească „clasa politică” să revină la rolul ei, să consolideze democraţia, să revină la conceptul de partid (adică se reprezinte o anumită parte din societate şi nu întreaga societate), să revină la conceptul politic (adică să aibă o doctrină complet definită), să înţeleagă că scopul partidelor nu este interesul propriu (în sens personal şi gregar) şi în sfârşit, global, să înţeleagă că cetăţeanul dictează şi nu partidul oferă (apropo de formula „noi P..-ul vă dăm” de care e plină piaţa manipulării politice)… ori partidele se autoreglează ele însele în urma unei „conştiinţe superioare”. 😀

    Eu încerc să joc rolul Societăţii Civile şi să mai dau nişte şuturi în popouri de partid, din când în când, pentru ca partidele să facă câte un pas înainte.

  • Bibliotecaru

    @ Peter Gluck
    Eu sunt mai înspăimântat că astăzi beau „nechezol” sub numele de Cafea Măcinată. 😀 Pentru că trebuie să spun că salamul cu soia de acum 20 de ani îmi inspira mai multă încredere decât salamul „fără soia” de astăzi.

  • Imperialistu'

    Dacă societatea capitalistă nu ar fi avut condiţii obiective care să ducă la o doctrină utopică, de ce credeţi că a fost nevoie de reforma doctrinară a capitalismul prin apariţia stângii?

    Ce te face sa crezi ca sunt de parere a fost nevoie de reforma doctrinara a capitalismului? Nu toti cei care ii lasa un mesaj doamnei „lasati utopiile in pace” (nu au ucis destul, probabil) suntem adeptii teoriilor de doi bani privitoare la capitalism ori admiratori ai teoriei chibritului in ceea ce priveste comunismul.

  • Cristian

    @bibliotecaru

    Lunga postarea ta ,dar a meritat si fie citita !

  • Bibliotecaru

    @ Imperialistu’
    Stimate domn,
    Spuneţi aşa:
    „Ce te face sa crezi ca sunt de parere a fost nevoie de reforma doctrinara a capitalismului?”

    Această problemă a fost tranşantă fără voia domniei voastre de foarte mult timp. Nu aţi înţeles ce am spus… dar pot să mai repet, nu este nici o problemă. Dacă doctrina capitalistă ar fi fost o filosofie perfectă, comunismul nu ar fi avut de ce să apară. Lucrurile care funcţionează perfect nu ai de ce să le schimbi, sunt deja perfecte. Comunismul a apărut ca doctrină din nevoia de a rezolva contradicţiile sociale apărute în urma „luptei de clasă”. Dacă societatea descrisă de doctrina capitalistă nu ar fi generat percepţia unor inechităţi, totul ar fi continuat să funcţioneze optim până la dispariţia omului. Nu a fost aşa pentru că la un moment dat a apărut o problemă… acea problemă, de orice natură ar fi ea, înseamnă o lipsă de perfecţiune.

    Ştiţi cum este treaba cu lucrurile perfecte? Iaca aşa:
    Lectia despre cub de Nichita Stanescu

    Se ia o bucată de piatră
    se ciopleste cu o daltă de sânge,
    se lustruieste cu ochiul lui Homer,
    se răzuieste cu raze
    până cubul iese perfect.
    După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
    cu gura ta, cu gura altora
    si mai ales cu gura infantei.
    După aceea se ia un ciocan
    si brusc se fărâmă un colt de-al cubului.
    Toti, dar absolut toti zice-vor :
    – Ce cub perfect ar fi fost acesta
    de n-ar fi avut un colt sfărâmat!

  • Bibliotecaru

    @ Cristian
    Vă mulţumesc pentru apreciere!

  • gabicretu

    @Amandoi prietenii,
    In legatura cu nechezolul. Mai grav este surogatul de oameni! Acolo este problema.
    Restul inlocuitorilor sunt nimicuri intr-o lume in care moare un copil de foame la fiecare 6 secunde!
    In plus, abordarea noastra amesteca saracia, ideologia, regimul politic si falsificarea comerciala in aceeasi galeata (spre uzul altor folosiri manipulatorii). Si alegerea de a folosi inlocuitori, bineinteles. Astazi, folosim, de voie sau nevoie, un numar si o cantitate infinit mai mari de inlocuitori (inclusiv sintetici) decat pe vremuri…

  • gabicretu

    @Bibliotecarule,
    Te-am exploatat din nou! Eu, adversara inversunata a exploatarii.
    Dar era pentru un scop comun, cred.
    Ca sa recapitulam – pentru ceilalti, ca eu ma mai descurcam cu gasitul explicatiilor- rationamentul care duce la ura de utopii este urmatorul:

    Comunismul este o utopie.
    Aberatiile care s-au intamplat la noi și la altii intr-o perioada se cheama comunism.
    Deci,…
    Singura concluzie logic deductibila ar fi ca printre utopii se gasesc si aberatii (ceea ce nu justifica respingerea utopiilor, in general)

    Numai ca, mai avem o problema; de fapt două.

    1. Comunismul (in definitie marxista) nu indeplineste conditiile utopiei (chiar daca e un mod rational de organizare sociala) = premisa falsa
    2. Regimurile politice incriminate nu au fost comuniste; nici macar in propria lor definitie; cat despre interpretarea marxista, abia, abia indeplineau conditiile pentru un capitalism monopolist de stat (ceea ce au si fost) – mai democratic sau mai dictatorial, dupa perioada si tara.= premisa falsa

    Si inca o precizare, care nu are legatura cu utopia ci cu dictatura si democratia.
    Suntem tentati sa analizam la nivel macro – alegeri libere, separarea puterilor, etc. (conditiile democratiei liberale, adica.
    Problema nu sta numai acolo; cel mai adesea, in societatea de astazi – tari mari, populatie numeroasa – problema este la nivel micro;
    – nivelul cetateniei (gradul de cunoastere si exercitare a drepturilor și obligatiilor)
    – existenta spatiilor publice organizate în care cetateanul (nu alesul!) sa se poata exprima
    – gradul de participare și implicare (curajul si obisnuinta de a le folosi)
    – functionarea interna a organizatiilor voluntare inchise (partide, sindicate, asociatii)
    – etc.
    Micro-puterile darama macro-puterile. E compunere de forte, ca la fizica…

  • Peter Gluck

    @ Bibliotecaru- ca sa fim obiectivi cu privire la produsele de la noi- acum, in mod clar poti cumpara si cafea buna (eu beau numai solubila) si salam cu gust bun.Nu fac reclama nimanui, dar la Cluj- la Billa,
    Cora, Polus, Kaufland (astea-s in zona in care stau)
    gasesti si lucruri bune de ale gurii. Jdemii de sortimente. Pretul e o alta problema…dar sa nu exageram, e o distanta ca pana la soare fata de ce a fost de pilda intre 1985 si 1989.

  • Bibliotecaru

    @ Peter Gluck
    Am avut surprize foarte mari atunci când am prăjit aceste salamuri scumpe.
    De curând am aflat că niscaiva E-uri aflate de regulă în produsele acestea de tip mezelic se transformă atunci când sunt tratate termic, reacţionează chimic unele cu altele şi dau substanţe dovedit cancerigene.

  • Peter Gluck

    @Bibliotecaru: daca asa stau lucrurile renunta la prajitul salamului- e riscant. Cea mai periculoasa
    substanta este descrisa aici: http://www.dhmo.org/

  • Imperialistu'

    Bibliotecaru > Ba am inteles foarte bine ce ai vrut sa spui, numai ca mica ta teorie nu pare sa tina cont de o observatie de bun simt: nimic de pe lumea aceasta nu este perfect si intotdeauna exista nemultumiti. Numai utopiile doamnei Cretu sunt perfecte si sunt locuite de multumiti, dar nu stiu cum se face dar atunci cand ele se aplica unei lumi vii, au tendinta de a lasa munti de cadavre. :mrgreen: Capitalismul, de bine – de rau, functioneaza. Alternativele la el NU functioneaza si pe termen lung isi dovedesc incapacitatea de a dezvolta o societate. Ne vom distra teribil in urmatoarele zeci de ani privind prabusirea statului asistential european.

    Doamna Cretu> intotdeauna este extrem de amuzant sa ii vezi pe asa-zisii oameni de stanga vorbind despre comunism, Marx si idealurile tradate. Nu stiu cum se face ca tocmai pe un instigator la crima precum Marx v-ati gasit sa il spalati de pacate. 😆 Trist, cu atat mai trist cu cat stanga nu a inceput cu Marx, dar PSD-ul actual isi are radacinile nu in social-democratie, ci in tovarasismul comunist. „Sangele” ideologic apa nu se face, nu-i asa, doamna Cretu?

  • Bibliotecaru

    @ Imperialistu’
    Dumneavoastră spuneţi că de bine de rău capitalismul funcţionează, eu spun, dimpotrivă, că funcţionează numai în aparenţă. De ce spuneţi dumneavoastră că acest capitalism funcţionează? Pentru că observaţi în ţările capitaliste mai multă bunăstare decât la noi. Un cetăţean într-o ţară capitalistă are casă, maşină, un salariu destul de mare cu care îşi permite destul de multe, asistenţă socială, o pătură destul de importantă a clasei medii… într-un singur cuvânt, prosperitate.

    Dacă însă s-ar face un experiment şi s-ar aloca la un număr egal de oameni o resursă egală, capitaliştii ar muri de foame cu mult timp înainte ca stânga să-şi consume resursa.

    Capitalismul este atât de înfloritor pentru că funcţionează pe un sistem piramidal, asemănător jocurilor piramidale, pe un consum accelerat de resursă şi o societate de consum.

    Emblema capitalismului, Statele Unite al Americii, a preluat acum aproximativ două sute de ani o întindere vastă, aproape neexploatată şi… a început să o consume „capitalist”. Astăzi Statele Unite a mâncat resursa unui continent întreg, a trecut un pic şi în America de Sud, şi în Africa, şi în Australia, şi în Alaska, pe oceane, ba chiar un pic şi în Europa… şi nu mai are ce să consume. Pe scurt, aceasta este cauza crizei economice americane, lipsa resursei care să susţină consumul accelerat. Nu pot să cred că nu observaţi că acest „capitalism benefic” a dus la distrugerea întregului Pământ. Ca să fac o paralelă, este ca şi cum un pensionar şi-ar primi pensia în avans pe un an întreg şi ar mânca acea pensie pentru 12 luni într-o săptămână zicând că pensionarii o duc foarte bine în România. Pe viitori când auziţi dovezi de prietenie între români şi americani, să nu uitaţi să vă gândiţi că americanii binevoitori de fapt doresc să mănânce ceva pe seama resurselor româneşti şi a muncii prestate de poporul român. Iată îndatorarea românilor către FMI este un troc care nu ne este deloc favorabil. Ei ne dau un fel de DST-uri, bani electronici, de care nu am avea nevoie dacă tot ei nu ar fi provocat criza, şi vom plăti înapoi bani buni, cu acoperire în resurse.

  • gabicretu

    @Bibliotecarule,
    Suntem in 2009. Ne aflam de ceva timp, noi românii, din nou intr-un capitalism cat se poate de capitalist; chiar salbatic.
    Nu confundati bogătia cu capitalismul, că nu mai stim despre ce vorbim, in cele din urmă.Bangladesh si Nigeria (asta asa, ca exemple) sunt capitaliste. Si Sudanul sau Turcia si Rusia și…cine mai vreti.Singurele exceptii (oarecum) ar fi cateva tări europene cu economii sociale foarte marcate…

  • Bibliotecaru

    @ gabicretu
    Nu sunt de părere că România este într-o perioadă capitalistă. După cum ştiţi capitalismul are două caracteristici principale, mai întâi proprietatea privată, pe de altă parte şi prezenţa economiei de piaţă. Legile în România nu sunt în favoarea proprietăţii private. Chiar de curând guvernul a hotărât că legea ar trebui să prevadă situaţia „luăm noi terenul omului, fie că vrea, fie că nu vrea şi pe urmă vedem noi în sala de judecată cât îi dăm pe el”. Nu mai vorbesc despre economia de piaţă. Este absolut evident că preţurile în România nu sunt o reglare cu ajutorul balanţei cerere/ofertă şi condiţiile de monopol sunt la tot pasul. Cu sălbăticia capitalelor sunt de acord, sunt de acord şi cu acumularea primitivă de capital.

    Pe de altă parte…
    Nu am stabilit nici o relaţie între bogăţie şi capitalism, am spus că bunăstarea capitalistă este realizată prin supraproducţie şi consum accelerat de resursă, ceea ce este cu totul altceva.
    În sfârşit, eu nu am vorbit despre capitalismul din Nigeria, ci despre cel American.

  • doinaş

    @Imperialistu’

    Daca ceea ce traim noi reprezinta modul in care functioneaza capitalismul, atunci ce zici de-o bomba atomica?
    Tu n-ai vazut concluziile Summit-ului G20?

    Sa nu se limiteze importurile-ca sa aiba piete de desfacere.
    Sa reinceapa creditarea-ca sa nu ramana ei cu produsele nevandute si sa nu cumva sa-si protejeze cineva producatorii locali.
    Si, de unde crezi tu ca vin banii cu care ne crediteaza pe noi-prostii? Din paradisurile fiscale unde-si duc profiturile cand spun ca le repatriaza de la noi, si pe care le lasa in pace.
    Si, de ce mai vand si mai produc cate ceva si la noi? Pentru ca impozitul pe profit este fix, nu progresiv, cum ar fi normal…
    A, uitasem! tre sa punem bani pentru inarmare impotriva teroristilor: chiar daca SUA nu mai cumpara, doar n-o sa lase industria militara in paragina…

  • rodica

    @Bibiotecaru,
    Dinspre partea distopiilor la moda, partea mea de lume, speriata de atata „interventionism gubernamental” vede in conditiile actuale, „Ayn Randiste” (a se citi conditiile generate de tratamentul administrat Crizei), similaritati marcate cu Atlas Shrugged, nu cu 1984. Ideea ca mintile creatoare (creatorii de capital) s-ar putea sa nu mai suporte atata pisaiala pe tema „capitalistii neinfranati: sursa tuturor relelor”, ca s-ar putea retrage brusc, ca s-ar putea sa fie de acord sa lase in toata puritatea ei societatea care sta cu mana intinsa dupa un job, ca s-ar putea sa fie de acord sa n-o mai intineze cu etica muncii lor, ideea asta … da fiori. Si, nu stiu de ce simt nevoia sa-ti precizez, dar o simt, distopic nu este ce se intampla cu ei, dezertorii, distopic este ce se intampla cu societatea ramas in urma… brr.

  • gabicretu

    @Dragilor,
    Treziti-va! De cei care dormiti, vorbesc, nu de cei lucizi.
    Nu capitalul va da voua de lucru. Munca noastra (cu mainile, cu capul, cu ce mai poate fiecare) creaza profitul din care se acumuleaza capitalul. Banii nu produc! Banii servesc, indeplinindu-și functiile binecunoscute daca cineva produce ceva; daca joaca jocuri de noroc la casino-uri(ceea ce au devenit bursele, prin tranzactiile la termen și prin propria autonomizare…) se intampla ceea ce tocmai s-a intamplat.

    Smecheria care a dus la actuala criza a fost aceea ca au reusit sa vîre in capetele oamenilor ideea ca sunt mari creatori cei care fac bani.Au si creat; mari averi; au strans din buzunarele noastre si au pus intr-ale lor. Asta nu inseamna insa progres la nivel global.Cand unul aduna, altul pierde.
    Mitul lui Midas a fost uitat total. Nu raman flamanzi cei care au transformat totul in bani; ei se descurca prin paradisurile lor. Midas este societatea. Si uite asa au crescut activele financiare de 15 ori si cele reale numai putintel, in ultimii ani. Marile inovatii financiare de acum catva timp (putin, putin) se cheama astazi active toxice si nu mai stim ce sa facem cu ele prin Europa.
    Stie cineva cum de nu se speria nimeni atunci cand o firma cu un capital de cateva sute de euro, inregistrata în Insulele Virgine, cu niste scrisori de garantie sau cine stie ce alte hartii, participa la privatizarea unui combinat!? Bineinteles, ca sa reduca activitatea la o zecime, sa-l taie in bucati si sa il vandă spre fericirea si lacomia administratorilor sai si a catorva actionari.

  • Bibliotecaru

    @ rodica
    Să înţeleg că în partea dumneavoastră de lume sunteţi, asemenea personajului Dagny Taggart vicepreşedinte într-o multinaţională?
    Felicitări atunci…
    Eu vorbeam despre 1984 şi „potriveala” cu situaţia de acum nu relativ la latura economiei, crizei, şi a locurilor de muncă, ci developarea naturii umane care duce spre o ordine socială independentă de natura politică oficială a societăţii.

    1984 descrie foarte bine societatea de astăzi din punctul de vedere al unei dictaturi constituită cu acoperirea partidelor politice. Statul confundat cu structura de partid, principiile paralele legilor, manipularea, gândeşti ce spune partidul să gândeşti, „dacă îţi arăt trei degete, câte degete vezi”, ruperea de trecut, CINE CONTROLEAZĂ TRECUTUL, CONTROLEAZĂ VIITORUL. CINE CONTROLEAZĂ PREZENTUL, CONTROLEAZĂ TRECUTUL…

  • rodica

    Aaa, Bibliotecarule, you flatterer! Nu sunt, nu sunt Dagny Tagart. Ce amuzant esti : crezi ca ar umbla de-alde Dagny Tagart pe blogul Gabrielei, ca ar avea ea nevoie sa fie stropita cu isop ca se trezeasca ? Sau (intrebare alternativa ca sa nu zici ca vreau sa „te incui”) crezi ca ar avea timp ?!!
    … sunt cu mult mai degraba unul dintre sutele de mecanici de locomotiva care si-ar fi „riscat” cu mandrie viata si jobul si damnarea in societate pentru ea, conducandu-i primul tren peste primul pod din Rearden metal.

    Dar dinspre partea frivola a subiectului : cica de mai bine de 5 ani se tot scotocesc sa faca un film dupa Atlas Shrugged, cu Angelina Jolie in Dagny Tagart si foarte probabil Brad si toata liota de prieteni (pariez de exemplu pe George Clooney in Francesco d’Anconia). Poate ca unul dintre efectele benefice ale crizei o sa fie ca facand ea sa creasca gradul de mondenitate al cartii, crescand presiunea asupra subiectului cum ar veni, o sa faca sa se gaseasca un regizor neinfricat sa ia taurul de coarne.

  • Bibliotecaru

    @ rodica
    Am crezut şi eu că am noroc de un post bine plătit de filosof. 😀

  • rodica

    @Bilbliotecarul,
    Slariul de filozof nu poci pentru ca sa va ofer dar pt ca ati fost si foarte bun si foarte onest la jocul asta, o oferta pe portriva trebuie sa va fac : scrieti va rog 500 de pagini (max) de utopie (descrieti o societate utopica daca sunteti bun) si eu le public independent :))

  • Imperialistu'

    Bibliotecare > Stimate domn, nu te supara, dar nu ai stii cum arata capitalismul, nici daca te-ar lovi. Cum poti sa afirmi ca noi traim in capitalism? E ca si cum ai spune ca un smecher al tranzitiei precum Patriciu este capitalist! Capitalismul nu se face prin afaceri pe seama statului. Cum poate cineva sa afirme (precum madam Cretu mai sus) ca Rusia, Turcia, Nigeria si Sudana sunt capitaliste?! Ceva atat de RIDICOL nu mi-a fost dat sa citesc in ultima luna! Chiar nimeni de aici nu are pic de habar? Doamna Cretu a fost in Parlamentul European – eu ma ingrozesc ce oameni am putut trimite in PE, ne-am facut de ras si nici nu ma mir ca nu au mai trimis-o.

    Se pare ca va caracterizeaza pe toti o CRUNTA ignoranta in ceea ce priveste capitalismul, radacinile sale, modul in care se manifesta si efectele pe care le are. Nu pricepeti nici economia. TOt aud ca Occidentul e capitalist. E capitalist pe naiba, domnule! Europa este SOCIALISTA, NU capitalista. Europa este asistentiala, te lasa sa traiesti pe banii statului, nu promoveaza indipendenta economica, nu promoveaza demnitate umana (daca ar fi promovat-o, i-ar fi trimis pe oameni la munca, nu i-ar fi asteptat pe arabi sa spele WC-uri). Criza economica din prezent nu are NIMIC capitalist in ea. Daca ar fi fost o criza capitalista, 80% din vinovati dadeau faliment. In schimb, statul socialist occidental i-a cumparat pe toti, nationalizand intr-o veselie sau aruncand trilioane precum americanii.

    1984 descrie foarte bine societatea de astăzi din punctul de vedere al unei dictaturi constituită cu acoperirea partidelor politice. Statul confundat cu structura de partid, principiile paralele legilor, manipularea, gândeşti ce spune partidul să gândeşti, “dacă îţi arăt trei degete, câte degete vezi”, ruperea de trecut, CINE CONTROLEAZĂ TRECUTUL, CONTROLEAZĂ VIITORUL. CINE CONTROLEAZĂ PREZENTUL, CONTROLEAZĂ TRECUTUL…

    Serios? 1984 descrie societatea de azi? Te simti urmarit? Cineva te priveste prin perete toata ziua? Participi la ore de ura? Istoria se modifica de la o zi la alta? Oamenii dispar si nu se mai vorbeste despre ei? Esti vizitat de oameni de la Ministerul Adevarului? Cum poate cineva cu capul pe umeri sa spuna ca 1984 descrie societatea de astazi? Ia da o fuga in Coreea de Nord, stimabile. Ma miram eu ca fan-clubul pro-utopie Cretu sa fi inteles ceva din 1984. De fapt, stimate bibliotecaru, cartea care se apropie cel mai bine de societatea dereglata in care traim e Minunata lume noua a lui Huxley, dar nu va plac voua distopiile, voi sunteti cu utopiile. Criminale, desigur.

    P.S. Intr-un singur sens 1984 seamana cu lumea noastra, geniul lui Orwell a simtit-o mai mult ca sigur, desi tinta lui era lagarul comunist: CINE CONTROLEAZA TRECUTUL, CONTROLEAZA VIITORUL. CINE CONTROLEAZA PREZENTUL, CONTROLEAZA TRECUTUL. Stii cine le controleaza? Stanga voastra falimentara si mincinoasa. VOI sunteti cei care reinterpretati prezentul pentru a reinterpreta trecutul si pentru a pregati viitorul vostrul ideologic.

  • Bibliotecaru

    @ rodica
    Se pot strânge mai multe cărţi deja scrise şi încă nepublicate în una singură de 500 de pagini? Romane şi poezii care au legătură unele cu altele, ba chiar şi ideile criptate în ele au legătură unele cu altele. Desigur, în afara de persoana mea nimeni nu va şti calea de decriptare. Să muncească şi alţii cum am muncit şi eu la cei de dinaintea mea, dacă vor să înţeleagă, desigur. 😀

    Ştiţi foarte bine că romanul secolului XXI nu este cel al paginilor multe. Dar, dacă oferiţi un antecontract ferm şi-mi daţi doi ani de zile… o să fac şi efortul unei cărţi „cu dedicaţie”, despre ce vreţi dumneavoastră, de 500 de pagini.

  • Bibliotecaru

    @ Imperialistu’
    Spuneţi:
    „nu ai stii cum arata capitalismul, nici daca te-ar lovi. Cum poti sa afirmi ca noi traim in capitalism?”

    Puteţi să faceţi o analiză literară, pe text, şi să justificaţi cum citind următorul mesaj ajungeţi la concluzia că susţin că România trăieşte în capitalism?

    Nu sunt de părere că România este într-o perioadă capitalistă. După cum ştiţi capitalismul are două caracteristici principale, mai întâi proprietatea privată, pe de altă parte şi prezenţa economiei de piaţă. Legile în România nu sunt în favoarea proprietăţii private. Chiar de curând guvernul a hotărât că legea ar trebui să prevadă situaţia “luăm noi terenul omului, fie că vrea, fie că nu vrea şi pe urmă vedem noi în sala de judecată cât îi dăm pe el”. Nu mai vorbesc despre economia de piaţă. Este absolut evident că preţurile în România nu sunt o reglare cu ajutorul balanţei cerere/ofertă şi condiţiile de monopol sunt la tot pasul. Cu sălbăticia capitalelor sunt de acord, sunt de acord şi cu acumularea primitivă de capital.

    Eu vă pot descrie tehnicile prin care guvernele (în special guvernul Statelor Unite) poate să urmărească o persoană, exact ca în 1984.
    Şi nu este vorba numai de urmărire, dar mai ales este vorba despre manipulare.

    Legile care se schimbă în această perioadă în România construiesc calea pentru ca SRI şi serviciile secrete americane (pentru că ele forţează schimbarea legislaţiei) să devină un fel de Minister al Adevărului. Faptul că domnia voastră nu cunoaşteţi aceste lucruri sau nu le bănuiţi măcar dimensiunea, asta nu înseamnă că trebuie să vă răstiţi la mine. Rugămintea mea, fiţi calm, OK?

    PS.
    Capitalismul nu are legătură cu modalitatea de construire a capitalurilor private decât poate ca literatură sau istorie, capitalismul are legătură cu faptul că aceste capitaluri determină proprietatea mijloacelor de producţie plus asupra mijloacelor şi mecanismelor de schimb şi acestea sunt private şi nu de stat. Poate ar trebui să vă revizuiţi un pic biblioteca de termeni. Că mă contraziceţi pe mine, mai este cum mai este, dar o mai faceţi şi global…

  • rodica

    Ok Bibliotecarule, suntem off topic, trebuie sa luam discutia offline, dar in urechile publice poate sa ramana consemnat ca ideea unui contract ferm m-a facut sa tac 24 de ore. Eu ziceam uite domne etruscian moment poetic : fulgerul nu se scoboara stralucitor pentru ca s-au intalnit doi nori ci este pentru ca sa straluceasca fulgerul ca s-au intalnit doi nori … si tu contractul, contractul… mi-a inghetat momentul etruscan pe buze.

  • Bibliotecaru

    @ rodica
    Dacă doriţi să discutaţi offline, adresa mea de email este:
    poze_pentru_bibliotecaru@yahoo.com

    Eu am făcut o glumă cu contractul ferm, de fapt era o glumă mai mult pentru mine. Deşi nu m-am agitat niciodată să-mi public cărţile, de cam 20 de ani primesc anual o ofertă de la cineva binevoitor, „hai să te ajut să publici”. De 20 de ani intervine ceva şi nu mai este de actualitate oferta. Pentru mine era o glumă, una destul de amară, dar o glumă. 😀

    În 24 de ore am făcut ce era mai greu, am găsit un titlu extraordinar, am gândit structura romanului, modul realizării lui şi am scris şi o pagină. Mai este nevoie decât de… „despre ce vreţi să fie cartea”. 😀

  • caracuda

    era vorba de utopii.
    Ceea ce am vrut sa spun cu alegerile din 1946, imi pare rau ca am fost prea scurt si nu s-a inteles ce am vrut sa spun, este ca inainte de al doilea razboi mondial era o utopie ca o femeie sa aiba dreptul sa participe la alegeri.
    acum pare caraghios!
    Sa speram ca urmatorul presedinte al Romaniei va fi o femeie, pare o utopie acum…

  • gabicretu

    @Caracuda,
    Eu intelesesem bine mesajul; de altfel, mai contribuie si la o mai realistă privire asupra „perfectei” democratii interbelice in care toti oamenii participau la gestionarea treburilor publice. Singura problema era că prea putini erau considerati oameni…

    PS
    Nu tebuia sa veniti în tară!?

  • rodica

    @Biblion: Ai facut tu asta in 24 de ore?! Esti fantastic. Abia astept sa vad.
    As vrea sa producem o utopie a la Insula lui Huxley, in care TOATE aspectele societatii sa fie descrise cu indeajunse detalii cat cartea sa poata fi un ghid practic (admiratorii lui Huxley au incercat pour de bon) dar cu colturile rotunjite incat sa nu ne batatorim creierele citind, adica bine romantat daca vreti. Un alt aspect la care tin este cel educational (ma rog „pseudo-educational” or sa zica greii), sa ne treaca prin istoria tuturor sistemelor sociale si economice care au existat vreodata explicand neajunsurile fiecareia, ca sa avem o justificare, sa nu para un moft arogant, sa se inteleaga clar ca intemeietorii societatii tale utopice „isi facusera temele”, aveau totul clar, nu umblau pe pipaite, stiau bine de unde si ce ingrediente sa ia ca sa faca una mai buna. Dar din nou: cat mai dezvalatucita istoria sistemelor, la nivel stiinta popularizata, cu mult peste nivelul unei conversatii in statia de autobuz, dar aproape de nivelul conversatie in parc pe banca. Mare accent pe cresterea copiilor si mai usor cu doctrina ca stiu ca ai un „penchent”. Huxley a ales forma cea mai simpla in a explica sistemul economic si educational de pe Insula: luuungi conversatii intre cate doi : „inteleptul de serviciu” si proaspatul aterizat… Poate poti sa faci mai bine de-atat.
    gata tzup tzup la treaba. r

  • Bibliotecaru

    @ rodica
    🙂
    Nu vă întrebam cum anume să scriu cartea. Sunt absolut convins că nu voi folosi stilul lui Aldous Huxley de descriere şi nici forma de dialog platonian, cu atât mai mult nu voi face dintr-un roman o istorie a sistemelor sociale şi economice.
    Stilul meu este mai evoluat, subtil, criptat, introspectiv, nu seamănă cu nimeni (deşi prietenii spun că înnegurarea mea seamănă cu Cioran, mai ales că personajele mor pe capete, cum de altfel va muri şi domnul Ionescu din prima pagină, poate a doua… 😀 ). Cititorul meu nu poate avea amintiri plăcute, ci traume, trebuie să-şi contorsioneze sufletul măcinat de propriile amintiri, mai ales dacă descoperă în ei trauma personajului.

    Eu vă întrebam ce fel de utopie să fie:
    a. Post industrialism
    b. Post cataclism
    c. Armaghedon
    d. Societatea religioasă
    e. Societatea perfectă a omului perfect
    f. Societatea omului alienat
    g. Societatea robotizată
    e. Societatea construcţiei cosmice
    f. Societatea micilor comunităţi
    g. Societatea aberantă
    h. Societatea civilizaţiei paralele

    Preferata mea este post cataclismul, post industrialismul, dominată de rău în care binele devine o sămânţă activă.

  • rodica

    „Cititorul meu nu poate avea amintiri plăcute, ci traume” atunci m-am razgandit nu te mai public.

    Da’ daca te hotarasti si iti si sta in putere sa ii dai o „turnura positiva” atunci e.
    in paralel

    Nici eu nu spuneam sa scrii in stilul lui Huxley, am tot Huxleyul de care am nevoie la distanta de un brat intins spuneam sa ai grija sa nu irosesti juma de carte pe doctrina ci sa explici pe sleau dincolo de sistemul politic, pe cel economic, tesatoria sociala cu toate detaliile.
    Si cu cat mai putini morti daca se poate.
    Gata: nr de morti e clauza la contract si nr de pagini pt doctrina si sistemul politic la contract si ele.

    ti-am scris pe email, cu „dumneavoastra” si tot

  • Bibliotecaru

    @ rodica
    Nu e nici o problemă dacă vă retrageţi oferta. 😀

    Simt însă că vă datorez o explicaţie.
    Stimată doamnă, omul nu este pozitiv. Turnura pozitivă nu poate veni din om, ci din Divinitatea care aduce omul în pozitiv. Omul este un animal care, atunci când este cuprins de spiritul divin, devine ceva mai mult decât un animal. Religia spune că viaţa este atributul divinităţii, acel suflu peste trupul de lut, dar şi plantele şi animalele sunt vii, şi peste ele nu a suflat nimeni. Divinul în om stă în capacitatea de a renunţa la animal pentru un scop superior. În acest context moartea nu este tragică, ci o eliberare, un test al finalităţii.

    Dacă aţi înţeles că vreau să scriu despre doctrină, aţi înţeles greşit, eu vreau să scriu despre interacţiunea om-societate, despre percepţia directă şi indirectă, despre conştiinţa individuală şi cea socială, despre privat şi public… Din toate acestea fiecare va extrage doctrina aşa cum ar extrage şi din lumea reală o doctrină. Nimic facil, nimic explicat, nimic controlat sau dirijat. Atunci când citeşte o carte omul se aşteaptă să găsească soluţii, eu vreau să-l silesc pe cel ce citeşte să facă un efort, să scormonească, să gândească, să simtă fiecare cheie, să scormonească după lucrul ascuns, să fie dezamăgit dacă nu găseşte soluţia, să găsească esenţa care-i permite să găsească ieşirea dintr-un labirint. Prea mulţi citesc cărţi şi compară ce spune autorul cu ceea ce simte el. Eu doresc nu să se compare cu mine, ci să-şi scrie chiar el realitatea sa citind, să-şi descopere propriile antagonisme. Eu nu-i descriu nimic decât în limita în care el se pune în locul fiecărui personaj şi analizează societatea şi se analizează şi pe sine, devine un individ al utopiei, se încadrează în utopie, devine el însuşi utopic, poate fără posibilitatea de a mai părăsi acea utopie pentru utopia reală, de astăzi. Moartea personajelor, ca şi naşterea, ca şi viaţa de cuplu, ca şi relaţiile de subordonare între oameni… sunt necesare pentru ca cititorul să treacă prin toate formele sociale, să se simtă şi muribund, şi nou născut şi îndrăgostit, să simtă şi ură şi nevoia de a minţi, de a înşela, de a se răzbuna… tot ce este omenesc. Pentru că singura realitate este a omului cu o mie de feţe, o întoarcere a reacţiei freudiene, inversul conceptului „nimic din ce-i uman nu mi-e străin”. Toţi oamenii conţin aceleaşi variabile, un om singur este individualitate prin fotografierea valorilor date ale variabilelor.

    Eu nu pot scrie romane de dragoste, sunt în stare, dar nu le pot scrie. Sunt în stare să fac poveşti comerciale, bestseller-uri, dar nu pot face aşa ceva.

    Încă o dată, nu e nici o problemă, am şters o pagină, am pierdut un titlu… nu e o pagubă prea mare.

  • caracuda

    Am aminat venirea in tara pentru 17 iunie. Am fost la un pescuit in Alaska (a fost o ocazie unica, am un nepot acolo care se muta in Arizona in vara asta).
    Voi sta insa in Romania pina in august, sper sa ne vedem si sa citesc si eu cartile dumneavoastra. Numai bine.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *