Mă tem să mai am dreptate, de asta!!!

Am fost acuzată că nu m-am poziționat public în legătură cu cazul de viol în grup care a generat atâta revoltă și indignare în ultimele săptămâni.

Acuzația mi s-a părut cel puțin bizară, pentru că venea de la oameni cunoscuți. Dacă nu fac declarații, este pentru un singur motiv – nu adopt niciodată poziții conjuncturale, ca să dau bine la presă sau să prind momentul de a mă vedea cetățeanul  la televizor! Eu fac politică! Politică coerentă cu valorile în care cred. Egalitatea și apărarea drepturilor femeii sunt mereu prezente.  Dar, în această privință, ca și în altele, mă tem să mai am dreptate… Când vorbesc, parcă complotez cu destinul; se întâmplă cum zic… Să mă explic!

1. Puteam să fi spus că violul e o infracțiune gravă sau că femeile sunt adesea învinovățite pentru a fi ajuns victime ale unui viol, atunci când nu se învinovățesc chiar ele însele. Puteam să declar că ”a cădea la pace” nu e doar nedrept pentru victimă și periculos pentru societate dar crează și două categorii de infractori – vinovații cu bani și fără vină și vinovații fără bani și cu condamnare.

Dar de ce să fi spus asta acum!? Am dovedit-o prin acțiuni politice neconjuncturale. Cel mai recent, la legea medierii, cand am fost vocea parlamentară a campaniei de eliminare a violului dintre infracțiunile ce pot fi supuse procedurii de mediere. Singura voce parlamentară practic, din păcate, așa cum știu ONG-urile cu care am comunicat permanent. Dovada o puteți găsi pe pagina Senatului sau aici – și interpelarea și toată intervenția pe lege:  http://www.gabrielacretu.ro/?s=mediere+viol&x=0&y=0

Cei și cele cu care eram pe baricade total opuse atunci, care susțineau că violul e numai bun de mediat,  au ieșit la declarații politice imediat ce a apărut scandalul creat de eliberarea acuzaților. Cred că acesta a fost un argument suplimentar să tac, să nu mă amestec cu…

1. Era nevoie să afirm că felul în care e tratat violul de o majoritate a populației – nu contează decât puțin mediul sau educația, din păcate, cum cred unii  – este doar cazul în care diferența de putere (socială) dintre bărbați și femei e cea mai vizibilă, că e cazul limită al tratării discriminatorii!? Că violul e cazul în care femeile sunt vinovate, chiar și când sunt victime, iar bărbații scuzabili, chiar și dacă-s călăi!?

Am scris de atâtea ori despre asta, am vorbit de atâtea ori, încât cel puțin una dintre cărțile mele adună doar demonstrații ale acestei reale stări de fapt pe care unii văd că o descoperă cu indignare acum și o consideră un fenomen local. Nu, e fenomen social! Violul e un accident dar atitudinea, o regulă. O regăsim cu prisosință în politică; vreți să vă dau exemple?! În orice caz, Femeile sunt de vină e o carte pe care au citit-o mulți, care e recomandată la universitate. Merci, Oana Balută!

2. Ar fi trebuit să ies să critic lipsa de reacție a CSM/Inspecției Judiciare cu privire la suspiciunea de abuz/incorectitudine a deciziei de eliberare din arest preventiv a acuzaților.

Am preferat să sugerez ONG-urilor implicate să facă o petiție către IJ. Mi s-a părut mult mai eficient. Altfel,  a doua zi, ieșea un magistrat din CSM/IJ și, în conferință de presă pe scări, se plângea că reprezentanții puterii legislative le încalcă independența, căci, bineînțeles, nu ar fi recunoscut că le semnalează incompetența sau imoralitatea… Eu sunt critic de drum lung al acestor poziții absolut nejustificate ale CSM care vrea să interzică liberatea cuvântului; cei care mă urmăresc pe Facebook știu asta. Subiectul era prea serios pentru a fi speculat în schimburi politicianiste de replici. Mobilizarea cetățenilor a fost mult ai utilă și eficientă. Chiar dacă Inspecția Judiciară tot cercetează de vreo lună și nu s-au tras concluzii…

3. Orice victimizare suplimentară a victimei este deja o crimă… Citiți forumurile și veți înțelege! Protejarea imaginii și identității acesteia sunt obligații legale; inclusiv și mai ales ale mijloacelor de comunicare în masă. Chiar dacă victima își dă acordul, nu se poate încălca legea!!! E ca un al doilea ”viol”, cum spunea cineva, ca victima să apară la televizor în acest moment;  doar peste 20 de ani, poate, într-o campanie de prevenire și educare, dacă ar vrea, ar fi permis…

Nu am știut că victima va apărea la televizor. Dar am avut grijă – ca membră a comisiei care exercită controlul asupra CNA – să ”accelerez” reacția instituției la adresa celor care au abuzat de o ființă deja abuzată… Și Consiliul Național al Audiovizualului s-a mișcat imediat! Nu poate repara răul făcut de această dată dar poate preveni repetarea lui.

Concluzii

Acest caz este o mare oglindă pusă în fața noastră. Doar să ne privim și să înțelegem…

Întâi, partea bună. Ceva e viu în societate și se mișcă. Oamenii de bună credință – sensibilizați de prezentarea în presă – s-au mobilizat, cel puțin simbolic, semnând o petiție. Un ziar a sprijinit inițiativa și a organizat o campanie. Un ONG a depus sesizarea la Inspecția Judiciară. Alte ONG-uri, cele care apără drepturile femeii și luptă pentru egalitate,  au avut voci foarte prezente în această perioadă. Instituțiile vizate au reacționat; nu cum ne-am fi așteptat întotdeauna, dar au reacționat…

Mediatizarea a adus în prim plan o problemă – nu doar a infracțiunii în sine, ci a felului în care societatea se raportează la viol. Acum doi/trei ani, la Iași, o fetiță de 11 ani a fost violată tot de un grup de șapte bărbați; era mai înfiorător, dacă putem vorbi de grade de comparație… Pentru că nu a fost în egală măsură prezentat în media, nu a generat această trezire a cetățenilor cu privire la viol. E singurul lucru util din supramediatizarea cazului…

Acum, partea rea. Dacă citim comentariile de pe forumuri, putem fi înspăimântați. Ceva e viu în societate și se mișcă dar e ceva sălbatic… S-au creat tabere. Violența vorbirii/gândirii  și dorința de răzbunare, nu cea de a se face dreptate sau de a proteja victima, sunt prezente nu doar în ”tabăra” violatorilor; în tabăra cealaltă, a apărătorilor, e cam la fel. Nu se caută explicații sau soluții, se caută vinovații. Cei șapte sunt prea puțini. Vasluienii par o categorie tocmai bună de învinovățit în bloc.

Oameni inteligenți și maturi au dovedit, în articole cu cap și coadă, că nu știu pe ce lume trăiesc; au făcut afirmații nesusținute de nimic, în afara ignoranței și propriilor prejudecăți. De exemplu, că la Vaslui e un pol al infracționalității, fapt absolut fals, dacă e să ne luăm după statisticile existente. S-a mai spus că acolo e o lipsă totală a simțului civic; evaluarea contrazicea flagrant atitudinea plină de simț civic a țăranilor revoltați împotriva gazelor de șist, dar ce să-i faci, acum era nevoie de vinovați, nu de martiri… E acolo și un pol al prostiei și lipsei de educație; ca profesoară și cea mai reprezentativă dintre acești proști, vă garantez că Vasluiul e un furnizor de oameni foarte bine educați, răspândiți prin toată lumea, la cele mai înalte niveluri… Educația vasluiană are, bineînțeles,  aceleași probleme pe care le are, în general, educația din România; vă garantez că nu în același grad, deși sunt în creștere. Si, mi s-a spus în mod repetat, săracii sunt oricum vinovați de toate relele; m-aș bucura foarte mult ca în rândul bogaților și educaților violul să fi dispărut demult; dar nu e așa!!!

Presa – cu puține reale excepții – a construit un caz bun de crescut ratingul; victima, suferința acesteia, dreptatea sau nedreptatea, au fost sau au devenit cu timpul secundare. Dovada de netăgăduit este apariția în direct a victimei la televizor, cu nume, prenume, chip…

Am suspiciuni rezonabile să cred că supramediatizarea nu a fost legată decât parțial și secundar de dorința de a se face dreptate. Eliberarea din arestul preventiv a acuzaților a fost factorul declanșator. Era o situația numai bună de speculat de către cei care voiau să critice – adesea, pe bună dreptate – erorile și abuzurile justiției care, printre altele, ține în arest preventiv niște inocenți corupți dar eliberează niște violatori periculoși. Pe urmă, a venit canicula și subiectul a tot fost dezvoltat, din lipsă de evenimente. Manipulările, cât casa! Ca și cum drama nu era suficientă în ea însăși; nu doar drama victimei, drama unei societăți în care asemenea lucruri se petrec și ea nu înțelege de ce…

Vă întrebați, poate, de ce nu am fost întrebată eu de presă ce părere am, dacă nu am ieșit la declarații; foarte mulți știu cât de implicată sunt în apărarea drepturilor femeii, în general. Gândesc că tocmai de asta. Nu eram un exemplu bun de ilustrat imaginea lor preferată despre politicieni – acești monștri care se fac vinovați acum , nu doar de cunoscutele păcate, ci și de un viol în grup…

O rugăminte

Sunt singura feministă declarată din politica românească. Am o sensibilitate aparte cu privire la ceea ce poate ajuta și ceea ce poate dăuna unei femei. Știu ce poate servi unei cauze și ce o poate trece în derizoriu… Suntem pe muchie de cuțit. Deja, victimei i s-a făcut pe termen mediu și lung, mai mult rău decât bine.

Cu atenția discret dar hotărât orientată spre felul în care se va soluționa acest caz, cred că trebuie să lăsăm justiția să judece, în speranța că o va face cu dreptate. Dacă nu o face, ne revoltăm din nou!!! Atunci, ies eu prima la declarații și trezit simțul civic…

5 Replies to “Mă tem să mai am dreptate, de asta!!!”

  • mioara

    Intr-o postare a doamnei Mihaela Mihai erati intrebata de ce nu va implicati in acest caz. Iar eu mi-am permis sa aduc ca argument exact ce ati spus aici. Ca veti fi acuzata pe nedrept de imixtiune( ca europarlamentar),in treburile justitiei. Ceea ce ma supara este modul in care a fost croit Codul de procedura penala.Legislativul,(aici, va puteati implica mai mult, zic eu) a votat o lege extrem de permisiva pentru ,, fiara turbata,,( crima ,pedofilia, violul ,abuzurile de toate felurile,coruptia)Talerul dreptatii nu trebuie sa stea la mila Domnului.Va urmaresc si imi place cum ganditi,de aceea va respect.My.

  • Gabi

    @ Mioara,
    Multumesc! Oricum, nu trebuie confundata implicarea cu hrănirea isteriei colective. Se trece atat de usor pragul… Amintește-ti de Elodia; era un caz serios, nu doar de crima, ci de suspiciune absolut rezonabila ca Politia era complice cu făptuitorul-coleg. Ce a ajuns?! Subiect de glume…
    Din pacate, nu mai sunt europarlamentara; mi-ar fi plăcut si ar fi fost bine sa mi se folosească experiența… Dar sunt parlamentara naționala, ceea ce ar fi generat aceleași reacții; chiar mai rau…

    Codul penal e plin de erori; unele dintre ele, grave. Dar el nu a fost elaborat in parlament. Proiectul a fost realizat de un grup de magistrați si asa numiți experți (pe ei nu i-a acuzat nimeni de amestec in treburile legislativului) si adoptat prin asumarea răspunderii in timpul guvernului Boc. Nu a fost dezbătut si amendat asa cum ar fi trebuit.
    La orice încercare ulterioară de modificare, Parlamentul a fost acuzat public de toate relele; in unele cazuri, nu exclud intenții ascunse; in altele insa, era absolut necesar ca acest lucru sa se întâmple!!!

  • Doinas

    Da. Sunt de acord cu afirmatiile tale.
    Ce este, intr-adevar de modificat este Codul penal, daca litera lui i-a pus pe abuzatori in libertate. Nu ii vrem doar pe “cei sapte” inchisi pana la judecata. II vrem inchisi pe toti. Si castrati chimic dupa eliberare.

  • mioara

    Ovidiu Zara, a initiat o petitie cu modificarile unor articole din codul penal in care se cere pedepsirea/responsabilizarea judecatorilor/procurorilor incompetenti sau de rea credinta.Eu am semnat-o ,poate se misca ceva ,sau cine stie cata libertate de exprimare vom mai avea…!

  • Gabi Cretu

    @ Mioara,
    Există o propunere legislativă deja înregistrată; sunt semnatară. Cred că e la Cameră dar nu există, am avut impresia, curaj suficient de a o vota… Trebuie să verific starea și dacă mai poate fi amendată, dacă e cazul…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *