Maratonul! Partea a doua

M-am intors de la cina; informala si intre putini ochi, a avut loc la etajul 13   din Berlaymont, acolo unde se considera a fi centrul puterii comunitare. Masa a fost simpla si sofisticata, in acelasi timp. Se respecta cei de la Comisie… Discutia a fost mai putin sofisticata, directa si destul de eficienta. Fara o tematica stabilita, a lasat posibilitatea unui dialog real dar cam imprastiat, tocmai pentru ca nu a fost un plan de urmarit. A fost un fel de tatonare cu privire la sprijinul pe care Grupul Socialist l-ar putea oferi unora dintre initiativele Comisiei.

Pe mine ma interesa sa vad in ce masura pachetul energetic (pentru care sunt unul dintre raportori ) este considerat compatibil cu valorile si obiectivele noastre ”social democrate”. Asa a tinut gazda sa precizeze ca obisnuieste sa spuna. Dat fiind apartenenta sa la SPD, nimic nu ar parea neobisnuit; toti colegii mei de grup germani spun la fel desi grupul nostru se numeste ”socialist”. Avand insa in vedere radacinile sale mai liberale cred ca sublinierea are un anume sens politic.

Mi s-a parut extrem de interesant sa aud un vicepresedinte al Comisiei spunand ca sunt semne care anunta sfarsitul  acelei paradigme care sustinea toate liberalizarile posibile, o piata atotstiutoare si un stat cat mai slab posibil si ca se anunta o perioada a echilibrarii raporturilor dintre stat si piata (la nivel de paradigma). Propunerile legislative promovate nu intaresc insa, din punctul meu de vedere, afirmatia. Am o experienta care ma face sa nu am incredere in efectele pozitive ale reglementarilor propuse pentru cei mai multi dintre cetateni; pentru cateva companii totdeauna vor fi efecte pozitive…

Ceva nu mi-a placut. Se simtea in aer (si se vedea cu ochiul liber) influenta pe care tehnocratii de la Comisie o au asupra comisarilor; nici efectele acestei influente asupra acestora.  Se afla departe de… lumea dezlantuita si nu doar din cauza sistemelor de securitate exagerate ale cladirii care-i separa de realitatea imediata. Comisarii, cel putin, sunt responsabili pentru deciziile pe care le iau. In orice moment o motiune de cenzura a Parlamentului ii poate cobori de la etajul treisprezece. Miile de tehnocrati care misuna in apropierea lor nu raspund fata de nimeni. Se simte asta in siguranta lor; la urma urmei, unii au supravietuit deja mai multor Comisii si detin cheile sistemului la constructia caruia au contribuit din greu… Si voiau sa dea impresia ca sunt doar niste cuminti functionari (luand notite despre ceea ce spunea Verheugen ca si cum acesta ar fi dictat noile zece porunci); si nu erau decat doi prezenti, banuiesc pentru a fi un echilibru numeric intre Comisie si Parlament in jurul mesei…

Continui cu raspunsurile maine; e foarte tarziu si dimineata am o intalnire extraordinara a Delegatiei (Comunitatea Andina) pentru a definitiva detaliile politice, si nu doar politice, ale vizitei in Columbia (spre care plec duminica dimineata). Mai trebuie sa revad cateva lucruri; este invitat si ambasadorul Columbiei dar si cativa reprezentanti veniti de la Bogota… Astazi am adresat o intrebare Comisiei Europene si Consiliului Uniunii cu privire la politica privind America Latina. E cam mare distanta intre declaratii si masurile efective.

One Reply to “Maratonul! Partea a doua”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *