Nu e bine sa muncesti!
Acesta este concluzia la care am ajuns dupa ce am aflat ce s-a mai intamplat in lipsa. Cand muncesti, nu gandesti si gandesc ceilalti si pentru tine…
Am urmarit putin (doar pe bloguri) si am ascultat putin (repovestita de amici) dezbaterea pe care colegii si prietenii mei din partid au deschis-o (redeschis-o, continuat-o, ne-mai-terminat-o) despre stanga. Salut analizele inteligente! Salut analizele pragmatice! Intrucat amazoanele nu-mi sunt deloc modele politice imi vine ceva mai greu sa salut propunerile salutare! Le salut si pe ele! Si atat.
Stanga nu se descrie, plange, inventeaza, mimeaza! Stanga se construieste si se traieste. A nu se confunda cu cartile de pe rafturi; nu este o piesa pe care o scriu unii (putini) pentru altii (masele). Se face impreuna de cei multi pentru ei insisi. Faceti parte dintre ei!? Vreti sa fiti purtatorul lor de cuvant!? Treceti la treaba! In tara noastra inegalitatile sunt atat de mari si nedreptatile atat de adanci, ca e loc de munca pentru stangacii de stil vechi, de stil modern, postmodern si pentru cei pe care trebuie sa-i inventam. Puteti – asta e chiar foarte european si reformat si modern – sa incepeti prin a actiona conform principiului formulat de Papandreu: „Nimeni nu-i socialist daca nu-i feminist!” Ar fi cateva probleme de asumat, pus pe agenda publica si solutionat…
Am vazut pe undeva si obsedanta intrebare. De ce nu avem intelectuali de stanga!? Eu cred ca sunt dar ca mai putin la televizor. Daca ar fi insa adevarat, raspunsul e unul singur: pentru ca la noi nu exista intelectuali. Sunt intelectuali (in sensul relevant pentru politica) doar cei care-si folosesc mintea si cunostintele ca pe un cutit cu care diseca realitatea lor, prezentul lor, pentru a arata mecanismele prin care se produce abuzul, injustitia, exploatarea, excluderea, care diseca pentru a diagnostica. De tratament se ocupa politicienii…
Bibliotecaru
Ieri am primit o cărţulie cu desene şi ceva scris din partea domnului Inimăroiu (stau în sectorul 4). Nu vă fie teamă, scrie pe ea că nu din fonduri publice. Răsfoiam acea cărţulie, făcută de un primar pe care nu l-am văzut tot mandatul nici măcar la televizor, ba se spunea că este şi arestat pentru nu ştiu ce matrapazlâcuri de pe timpul când nu era încă primar, şi mă gândeam la activitatea aceasta de primar, cât de dubioasă e. Nu la afaceri mă refer, ci la…
Vine un primar, rade tot ce a fost înainte ca să se vadă schimbarea, plăteşte nişte oameni care să-i dea idei, se plănuieşte 3 ani o metodă de a schimba faţa sectorului, şi în ultimul an se dă drumul la a face ceva. Adică 25% se construieşte ce 75% se plănuieşte.
Şi ce se plănuieşte? De exemplu iei o parcare, pui un gărduleţ, dai nişte vopsea nouă şiiiii… raportezi că ai mai făcut nu ştiu câte locuri de parcare.
Rezolvarea locurilor de parcare în centrul capitalei (asta e a lui Videanu, cred) prin… ei da… prin realizarea unui design deosebit pentru trotuare, încurajându-se astfel mersul pe jos. Deci aţi înţeles, se rezolvă locurile de parcare prin încurajarea mersului pe jos. Se mai adaugă şi că astfel se reduce şi poluarea. Şi mai există o „cestiune” cu soluţie posibilă, se rezolvă locurile de parcare reducându-le… asta e profundă rău. Cum anume? Păi dacă nu are omul unde să parcheze, nu mai vine cu maşina pe unde are treabă, merge pe jos cale de 6, 10 km (2 ore dus, 2 ore întors) şi, nu numai că nu poluează, dar mişcarea e şi sănătoasă. Nu ai loc de parcare? Nu-i nimic, sfatul medicului este plimbări lungi.
Acum o lună sau două, am citit în ziar că domnul Videanu are în plan să facă din zona universităţii pasaj pietonal… AHA! Poate nu apuca, poate vin alegerile între timp. Eu mă gândeam la altceva. SĂ lăsăm Bucureştiul în afara motoarelor cu combustibil fosil, să-l facem accesibil numai pentru tramvaie, troleibuze, maşinuţe de golf şi biciclete… multe biciclete.
Iarna vor fi biciclete de sport extrem, din acelea cu roţi groase şi crampoane.
Bibliotecaru
Prins de primari, am uitat ce vroiam să zic.
Ca să intri într-un partid, la cele politice mă refer, nu ar trebui să ai minime cunoştinţe despre calea politică a partidului respectiv. Nu spun aici că să fie membrii numai cei care au valoarea lui Kant. Cât de cât să ştie ce vrea partidul.
Planificare, integrarea planificării în planificarea celorlalte partide, unire (ca tot e ziua unirii) şi la treaba.
Peter Gluck
Problema unui partid este un caz particular al unei
probleme mult mai generale, care provoaca nenumarate
pierderi, intarzieri in dezvoltare si chiar tragedii.
Pe scurt- mijloacele devoreaza sistematic scopurile.
Sa presupunem ca apare un partid care isi (pro)pune ca scop apararea drepturilor celor care au putine drepturi si averi. Obtine ceva succese, cei din conducere nu mai au chiar asa de putine drepturi, se descurca cu averile.
Ii loveste un fel de amnezie si uita de scopul initial.
Partidul, puterea lui, devine insusi Scopul.
Asta e o istorie veche de la Partidul Vanatorilor de Mamuti Saraci incoace. Cand au avut destula carne, nu prea le mai pasa de vanatorii care trebuiau sa infrunte
mamutii cu pietre.
Era extrem de greu sa-i convingi ca sa se intoarca la
scopul initial, mai ales ca scrisul nici nu fusese inventat si oricine putea spune orice. (Scrisul nu e totusi un obstacol chiar asa de mare pentru aceasta practica practica.)
Sper totusi ca de atunci s-au facut progrese.
Nu stiu cine a zis ca e usor sa te pierzi dar greu sa te regasesti. Sa te intorci la Scopul tau.
Am avut (re)revelatia canibalizarii scopurilor de catre mijloace datorita unui fenomen de „dreapta”- am citit ca marea industrie farmaceutica cheltuieste de doua ori mai multi bani pe reclame ca pe cercetare.
Deci scopul Big Pharma nu mai e sa faca medicamente tot mai bune ci sa fie bogata.
Peter
Mihai
Este in natura fiintei umane sa vrea mai mult si mai bun.
Daca sintem persoana de jos de la baza societatii, vrem sa avem ceia ce au cei de sus , din fruntea societatii. Ca sa ajungem acolo, folosim orice mijloace incercind totusi sa o tinem „curat” legal pt a nu fi criticati sau atacati. Si poate ca la un nivel mai ascuns vrem si puterea pt noi insine. Cel putin in felul asta ii vedem pe cei care au mai mult: ai avere, ai influenta, ai putere sau invers. In momentul in care ajungem sus, in virful piramidei, uitam de unde am plecat, cine am fost si ce a trebuit sa facem sa ajungem sus. Uitam de clasa din care „am facut parte” in trecut, ne intereseaza doar ce se intimpla in mediul in care sintem acum. Tinind totul „legal si curat” nu prea mai are importanta pt ca acum avem destula putere si influenta sa controlam ceea ce se spune despre noi. Din nou, este in natura fiintei umane sa fim in felul asta!
Nu demult era o discutie pe blog-ul acesta despre tipurile de societate, de guvernare si erau enumerate doar monarhia si republica-prezidentiala sau parlamentara.
Am uitat deja de comunism! Ideologia comunista a fost in fond buna: egalitate,libertate, democratie samd. Problema insa a fost in interpretare. Dictaturile comuniste au fost rezultatul interpretarii si al eternei sete de putere si control al individului(presedinte sau dictator)
Studii facute de sociologi arata ca forma perfecta de guvernare a unui stat sau tari este Dictatura Benevolanta.
In acest caz Dictatorul, are control total dar nu are interese personale in joc-influenta, avere, samd. Este complet detasat de toate tentatiile. De aceia legile, regulile societatii sint egale pt toti si sint aplicate ca atare. Pedepsele si recompensele sint administrate nepreferential. Puterea pe care o are nu este folosita in interes propriu sau al unei clase sociale ci in interesul tuturor membrilor societatii fara discriminare.
Aceleasi studii insa arata ca asa ceva este imposibil; perfect dar imposibil. Din nou in joc intra tentatiile specifice omului.
Big Pharma nu are interese sa vindece complet ci sa creeze tratamente care controleaza boala pe durata indelungata. In felul acesta au o baza de clientela permanenta. Venituri constante! Daca ar vindeca bolnavii atunci cine ar mai cumpara medicamentele. Interese personale de imbogatire si control pe cel putin o parte din populatie! „Greed and power”
N. Raducanu
Deschizand iarasi subiectul Stanga, ma asteptam ca cel putin dvs. sa recomandati cititorilor ce trebuie sa citeasca pentru a afla care sunt valorile eterne ale acestei conceptii despre viata si lume, iar nu numai aspectele confruntarii politice. Spun aceasta pentru ca intelectualul de stanga nu are astazi nici o revista sau ziar in care sa-si apere convingerile si sa-si expuna opiniile, in timp ce cel de dreapta – are un fel de „embarras du choix” prin varietatea mass-mediilor ce ii stau la dispozitie pentru a-si comunica ideile. Un ziar in care uneori se intalnesc articole ale unor ziaristi si scriitori ce apara valorile stangii (nu neaparat insa si ale PSD) este „Cronica Romana”, cu un tiraj mic, dar cu oameni ce stiu sa manuiasca pana astfel incat sa te puna pe ganduri. Probabil ca nu atat intelectuali de stanga lipsesc, cat mai curand acei oameni de afaceri fie cu sensibilitate de stanga, fie care sa inteleaga in perspectiva interesele lor si ale tarii, si care sa poata finanta publicatii sau posturi de TV capabile sa puna in valoare conceptiile stangii in transformarea spiritelor si a societatii.
P.S. Argumente in favoarea stangii pot fi gasite pe blogul: raducanu-stanga.blogspot.com, dar si pe
rn1924.blogspot.com
Peter Gluck
Draga Mihai,
As vrea sa citez ce ai spus despre modus operandi al lui
Big Pharma in viitorul numar al revistei mele la
http://info.kappa.ro Apare luni.
Tema numarului este „Scopuri si Mijloace- o relatie complexa.”
Te as ruga sa-mi spui la peter.gluck@gmail.com
cum sa scriu, la cine sa ma refer (sau nu) etc.- dupa cum
doresti.
Multumesc,
Peter