Home » Editoriale, General, Politice

Oligarhie adevărată! Acum!

25 May 2011 2,383 views 23 Comments

Circulăm deseori pe contra-sensul istoriei dar asta nu ne schimbă deloc intențiile; facem din mers cu mâna - când nu ignorăm ce fac alții - și mergem mai departe. Nu este vreo promenadă inocentă; schimbăm legi, instituții, moduri de a ne organiza existența, statul, țara; nu luăm doar măsuri pe dos decât ceilalți, ca să fim originali, ci unele care nu au cum să funcționeze din start.

Câteva voci, puține, s-au ridicat argumentat împotriva măsurilor de austeritate pe timp de criză – despre care orice elev de liceu învață că sunt pro-ciclice; nu au fost luate în seamă. Criza s-a adâncit, recesiunea s-a prelungit, iar relansarea rămâne încă o speranță în timp ce alte țări au deja creștere de 4%. Programul viitorilor guvernanți, se zvonește, îl continuă pe cel al actualilor guvernanți în partea de erori strategice; în special, ar fi vorba de aplicarea unor măsuri care au vulnerabilizat economiile și au generat starea actuală – cotă unică de impozitare, dereglementări, echilibre macroeconomice stricte în disprețul economiei reale și locurilor de muncă, demantelarea statului social; oricum, la noi, doar Caragiale l-ar putea portretiza căci … e sublim dar lipsește cu desăvârșire! Sperăm însă ca zvonurile să rămână la această fază, de zvon.

Nu doar politicile economice sunt pe dos; nici cu reforma instituțiilor democratice nu stăm mai bine. De altfel, se pare că nu facem diferența – democrația este confundată cu capitalismul; sau viceversa! Cum nu suntem capabili sau nu vrem să domesticim capitalismul sălbatic, am decis să luptăm cu democrația; dacă avem puțină șansă, în curând o desființăm total! Nu de facto, căci acolo este îndoielnică demult; de jure, să nu mai rămână urmă de instituție suspectă de democrație.

Cu patru ani în urmă, în plină fervoare pentru introducerea votului uninominal, anticipam 12 consecințe ale introducerii acestuia; toate subminau democrația și toate, între timp, au fost confirmate; nu se mai aude niciun apărător al uninominalului în spațiul public; promotorii de ieri vor să schimbe azi schimbarea.

Voi fi din nou acum Casandră în disputa - deja încheiată!? – privind mărimea parlamentului. Reducerea numărului de membri ar fi soluția la deficitul real de democrație; tratăm criza democratică ca pe cea economică - cu austeritate. Ne doare întreg corpul și tăiem urechile, nasul și-un picior; fiind mai mici, o să ne doară mai puțin!

Parlamentul este prin definiție o instituție reprezentativă; al nostru nu este; cetățenii se regăsesc în mică măsură în politicile și pozițiile adoptate de reprezentanții lor; drept urmare, nu-i susțin si nici nu se mai obosesc să-i voteze; rata de participare a fost constant descendentă; dacă s-ar introduce votul in alb am afla si de ce - pentru că oamenii simt că nu au alternativă reală.

Selecția candidaților în partide se face pe criterii străine democrației; și la stânga și la dreapta, banii reprezintă cheia menținerii în politică; banii proprii sau ai celor care te trimit acolo; cei fără bani nu contează și nu sunt reprezentați; nici intelectualii nu se solidarizează cu cei mulți, ca prin alte părți; se cred elite cărora cel mai mare pericol le pare populismul de stânga; populismul de dreapta este perfect acceptabil. Acesta spune astăzi că trebuie sa reducem la maxim posibilitatea ca reprezentanți ai cetățenilor și intereselor lor să se strecoare in parlament. Pe vremea votului pe lista se mai întâmpla; și cu votul uninominal au mai reușit câțiva. Daca facem parlamentul mai mic, nu va mai intra niciunul; intră doar cine trebuie!

Astfel, vor fi comisii parlamentare restrânse; o lege va fi discutată in practică intre patru-cinci aleși; grupurile de “lobby” ii vor convinge ușor, daca va mai fi cazul să aibă vreunul alta părere. Oricum, legislația va fi și mai imperfectă decât este; și mai multe legi vor modifica și completa legi deja promulgate pentru că vor fi numeroase scăpări. Daca unii vor vrea să lucreze, totuși, cu responsabilitate, procesul legislativ va fi și mai lung; ceea ce nu puteau face douăzeci, este puțin probabil că vor reuși să facă zece… Suspectăm chiar faptul că vor rămâne în parlament cei care au mult pentru ei dar muncesc puțin pentru alții; cei care se luau în serios ca reprezentanți nu vor mai intra. În schimb, la cei puțini aleși le va crește sentimentul că aparțin unei elite iar egalitatea, fundamentul oricărei democrații, le va mirosi urât; ultima expresie este un eufemism!

Birocrații din spatele aleșilor vor controla procesul chiar mai mult decât astăzi, când o fac excesiv; alianța dintre birocrații naționali și cei internaționali (FMI, de exemplu) va fi triumfătoare; ei pot fi controlați de anumite grupuri de interese și nu dau seama celor mulți; nu scrie in fișa postului… Nu supăra pe nimeni, observ, că cei de la putere se vor descurca mult mai ușor cu ai lor dar și cu opoziția; la noi se gândesc legile ca și cum partidul ar fi mereu putere…

Nu suntem singurii in pericol; limitele democrației reprezentative se simt peste tot; noi doar reacționăm în sens invers. In Spania, cetățenii și-au exprimat indignarea în stradă față de lipsa de alternativă reală; iar acolo diferențele stânga - dreapta sunt încă autentice. Mesajul lor a fost : “Democrație adevărată! Acum! Nu suntem mărfuri în mâinile politicienilor și bancherilor”. Democrație înseamnă la ei participare reală, reprezentare proporțională și mai largă, inclusivă, cu toate forțelor politice în parlament, chiar și cu reprezentanți ai cetățenilor care votează în alb pentru că opțiunile oferite la momentul alegerilor nu-i reprezintă. Intr-o situație mult mai rea decât cea a democrației spaniole, “excepționalismul” romanesc ne împinge să strigăm “Oligarhie adevărată! Acum!” Ar fi cazul să ne trezim înainte ca “excepționalismul romanesc” sa fie botezat “prostia românească”… Argumentele se adună!

23 Comments »

  • N. Raducanu A spus:

    Nu inteleg semnificatia titlului si a concluziei acestui articol. De o oligarhie adevarata e nevoie acum in Romania? Oligarhia stiu ca era termenul folosit pentru a desemna un regim politic in care autoritatea este in mainile catorva persoane sau familii puternice sau bogate. Nu este deja aceasta situatia? S-a schimbat oare sensul termenului? Sau este doar o ironie, dar atat de fina incat mie imi scapa?
    Se stie ca starea lucrurilor din Romania nu sta in centrul atentiei presei occidentale. Iata de ce pentru mine a fost o surpriza articolul din nr. 21 (23 mai 2011) din revista “Der Spiegel” intitulat “Saltul de la Bucuresti”. Este vorba despre cazul lui Adrian Sobaru, cel care – in semn de protest – a sarit de la balconul parlamentului. Fapt ce a determinat revista sa trimita un reporter sa vada ce se intampla in aceasta tara, care totusi e membra a UE. Reporterul a constatat cu surpriza ca masurile de austeritate impuse de FMI si acceptate de guvernul Romaniei sunt mult mai severe decat cele in curs de aplicare in Grecia si Portugalia. Ceeace il face sa creada ca Romania este luata drept cobai de experimentare pentru a se verifica pana unde se poate intinde coarda, inainte ca solutiile sa fie aplicate si altor tari. Si scrie stupefiat : “In Romania se aplica acum cel mai sever regim de economii din intreaga Europa”. Dar ce fac sindicatele?, se intreaba reporterul, care apoi ia un interviu sefului celui mai mare sindicat din tara. Pentru acesta Romania este o sursa de inspiratie a neoliberalismului in Europa. Se verifica aici cat de multe drepturi se pot da patronilor, cate se pot lua muncitorilor. O politica ce este criticata si de Organizatia Mondiala a Muncii. Dar numai reducerile si flexibilizarile preconizate de guvern nu aduc investitii strict necesare, indeosebi in infrastructura. Iar printre cele 20 de regiuni considerate cele mai sarace ale Europei, sase sunt in Romania.
    In acelasi numar al revistei amintite se semnaleaza un pericol ce ar ameninta Germania: navala sarantocilor din Romania si Bulgaria. Numai in ultimul an au intrat in aceasta tara 75.000 de romani, ce se preteaza, pentru a supravietui, la cele mai inferioare munci. Ce e de facut? se intreaba ziaristul german si tot el da solutia : trebuie sa se ridice nivelul de trai in tara lor de bastina pentru a-i face sa se inapoieze. Frumos obiectiv, zic eu, dar cum sa-l realizezi ? Doar printr-o oligarhie adevarata?

  • gabicretu (author) A spus:

    @Domnul RN,
    Sloganul spaniolilor este DEMOCRACIA REAL! YA! (Democrație adevărată! Acum!)- ceea ce eu presupun a fi sensul istoriei, pentru că, om de stânga fiind, cred în progres.

    Sloganul românilor arată că ei merg pe contra-sensul istoriei, cum tocmai încercam să demonstrez - OLIGARQUIA REAL! YA! (Oligarhie adevărată! Acum!)- acesta ar fi rezultatul modificării numărului de parlamentari de care fu vorba în text (că dacă se fac și mai puțini, rămân numai între ei)…

    Erați ultimul din lume pe care să-l bănuiesc neobișnuit cu ironia amară din textele mele… Dar, oricum, mulțumesc de avertizare! Poate sunt și alții care nu au înțeles…

  • peromaneste A spus:

    “Circulam deseori pe contra-sensul istoriei dar asta nu ne schimba deloc intentiile;”
    +
    “Ar fi cazul să ne trezim înainte ca ‘excepționalismul romanesc’ sa fie botezat ‘prostia românească’”
    _______________________________________________
    Amar ca anghinarea!

    Ma irita atunci cand ardelenii se uita ca de sus in jos la restul, insa prea exersam cu toti masochistic lipsa de caracter. Cand o sa deprindem virtutea statorniciei? Parca am fi copii care trecem de la o acadea la alta, cu gura cascata, pana cand se sparge targul si ne dau aia afara ca se inchide…

    Faci referinta, Gabriela, doar la un aspect in textul tau; eu vad cele 2 sentinte ale tale ca paradigmatice.

  • N. Raducanu A spus:

    Scrieti: “Exceptionalismul romanesc ne impinge sa strigam “Oligarhie adevarata! Acum!”. Despre care “noi” si “ne” este vorba in aceasta fraza? Trebuia scris raspicat ca PD-L, guvernul, politica de dreapta (in nici un caz “romanii”)ne imping spre o asemenea lozinca-program. Altfel se intelege ca PSD, partid din care faceti parte, si-ar insusi aceasta lozinca. Sau poate ca si despre el este vorba?
    P.S. La CRONICA ROMANA vad ca nu se mai pot face comentarii la editorialele dvs. De ce?

  • Bibliotecaru A spus:

    Citeam odată că, pe vremea războiului, soldaţii englezi au primit o cărţulie cu reguli europene. În acea cărţulie scria:

    Atenţie! Ei circulă pe partea greşită a drumului.

    Acest “contra-sens” este greu de determinat în anumite condiţii, dar simpla observaţie că prea multă lume vine, periculos, din faţă, asta în loc să vină, regulamentar, din spate… ar putea fi un bun început.

    Eu sunt dintre cei care cred în austeritate, nu însă în acestă austeritate. Ar trebui să vedem cât produc românii (şi vreau să spun românii, nu firme înmatriculate în România cu capital străin), o producţie efectivă şi nu comerţul sau serviciile… Doar aşa putem să vedem cam care este nivelul de trai pe care ni-l permitem. Personal aş estima un venit mediu mult sub 100 de dolari. După cum vedeţi, austeritatea de astăzi este, după estimarea mea, încă triplă, sau cel puţin triplă, faţă de austeritatea în care, economic, ar trebui să trăim. Problema nu este legată de creşterea economică prin creşterea PIB-ului, aşa cum pare să se bucure cei de la Guvern. Degeaba constatăm creşterea producţiei industriale dacă ea este legată de Dacia Renault… Adevărata problemă este că românii nu mai posedă deloc industrie în România. Mai mult, sunt pe cale să piardă şi sectorul energetic, comerţul, transporturile, serviciile… ba chiar şi agricultura, dacă pământurile se vor vinde sau se vor concesiona unor interese străine…

    România are nevoie să-şi reconstruiască fabricile şi uzinele pentru a reveni la 100 de dolari de dinainte de revoluţie şi pentru a trece apoi mai departe spre 200 de dolari, 300 de dolari… Dacă nu, austeritatea va ajunge mai rău ca în Cuba şi nu vom avea ce să facem decât să fim iobagi pe terenurile mănoase ale unei noi nobilimi străine (desigur, şi cu un PIB strălucitor raportat cu bucurie de Emil Boc drept o măreaţă împlinire). Poate că politicieni se gândesc că “ei” oricum sunt protejaţi şi “vor rămâne tot politicieni conducători cu har, cu mâna în al României buzunar”. Dar simpli cetăţeni români, cei care nu îşi permit autoturisme noi, apartamente noi, cei care nu-şi schimbă amanta o dată pe an pentru că nu-şi permit o amantă… aceştia vor fi cu adevărat sclavii zilei de mâine.

  • gabicretu (author) A spus:

    @pe românește,
    Din păcate, asta e… Trebuie să schimbăm paradigma! Urgent!

    @RN,
    În măsura în care nu se propune o alternativă reală, ci se merge doar pe ideea că noi vom face aceleași lucruri dar mai bine decât Elena Udrea - pentru că în acel punct suntem - este vorba și despre noi/USL.
    Suportul actual este în continuare bazat pe votul negativ; oamenii s-au săturat (o parte a lor) de guvernul actual; nu este echivalent cu oamenii preferă programul nostru (iar zvonurile despre program sunt, cum am menționat, îngrijorătoare).
    Chiar și în cazul particular, al reformei parlamentului, unii se străduie să păstreze bicameralismul (și sunt argumente) dar nimeni nu se gândește la funcționarea reală și nu are curajul să înfrunte opinia publică (ceea ce se publică) în privința numărului; exceptându-mă, dar asta nu contează… O cameră cu 300 de membri pentru România poate funcționa (cu riscurile de rigoare) dar să împarți 300 în două camere pe Constituția actuală, nu va merge decât așa cum am sugerat mai sus.

    @Biblio,
    PIB-ul este un indicator de dată recentă și nerelevant; nu doar pentru că include producția marfă a firmelor străine din România; pentru că nu include alte multe variabile extrem de revelatoare pentru starea în care ne aflăm - nivelul de educație, sănătatea, mediul, relațiile dintre oameni; în plus, el nu măsoară și ce s-a distrus în acești ani. Dacă ne referim la industrie și ar trebui să scădem valoarea…
    Dar la ce te referi când vorbești despre Cuba!? La indicatorul integrat HDI (indicele dezvoltarii umane) este inaintea noastra cu vreo cinsprezece locuri cel putin (este in primele 50 de state dar, în ciuda protestelor Cubei, anul ăsta i-au scos din clasament, invocând lipsa de date complete, ca să nu-i mai facă de râs pe alții!); are cel mai bun sistem de sănătate din lume, dupa OMS; valorifică cel mai bine pentru om PIB-ul mic (acolo, incepand cu blocada instituita in anii 90 este cam pe locul 80, mult mai jos…)Dar îi reformează și pe ei, ca și pe noi…

  • Bibliotecaru A spus:

    @ gabicretu
    Vorbeam despre faptul că salariu minim în Cuba este cam 10 dolari iar salariu mediu ajunge pe la 20 de dolari. La asta m-am referit.

  • A. A spus:

    Bun articol! Intr-adevar, numai intr-o tara cu o cultura civica atat de primitiva ca aceea de la noi, un leader ar fi avut tupeul sa faca reclama reducerii numarului de parlamentari. Erau in tot Bucurestiul afise cu “De ce le e frica nu scapa!”. Halucinant! Pai alora de le era frica erau reprezentantii poporului, nu el, salvatorul de democratie. Nimeni n-a facut scandal,n-a zis nimic de situatia asta aberanta. De ce nu tragea si cu tunurile in parlament ca Yeltin?
    Cum spui, om avea noi mai multi bani, dar si Bulgarii sunt inaintea noastra ca mod de viata. Cat despre Cuba, da, sunt in domeniu si stiu ca e un mister longevitatea lor, desi fumatul e foarte raspindit, ca si saracia. Mortalitatea infantila e mai mica decat in multe tari dezvoltate. Ceea ce putini stiu e ca si Libia se distanteaza de alte tari Africane la unii indicatori legati de sanatate, speranta de viata etc. SI nu sunt doar factori genetici. Ceea ce putini oameni stiu e ca in aceste tari exista solidaritate umana,rara pe la noi, ceea ce face bine la sanatate. Nu simpatizez aceste tari comuniste, ci doar vreau sa arat cat de rau am ajuns noi. Omul nu are nicio valoare la noi,aproape ca in comunism.
    Votul uninominal a fost de asemenea prea putin criticat.

  • gabicretu (author) A spus:

    @Biblio,
    Dar se fac comparatiile la PPP (paritatea puterii de cumparare), nu la salariul nominal! Este o țară săracă economic vorbind. Oricum, sunt numeroase argumente pentru un mult mai echitabil uz al unor bani puțini.

  • Bibliotecaru A spus:

    Eu nu făceam o referire la faptul că cei din Cuba merg bine sau prost ci la salarii, că despre asta discutam. Decât să fiu greşit înţeles, mai bine reformulez în…
    Dacă nu, austeritatea va ajunge la 10 dolari salariul minim şi 20 de dolari salariu mediu şi nu vom avea ce să facem decât să fim iobagi… şi aşa mai departe.
    Iacă cum dispare problema cubaneză şi eu exprim exact ceea ce doream să exprim.
    :D

  • Peter Gluck A spus:

    Regret ca nu pot participa la o discutoe profunda in acest caz dar as vrea sa semnalez ca parlamentul nostru tot amana o decizie- singura umana in cazul acinilor maidanezi si zilnic zeci de oameni sunt muscati de haitele ucigase si ca parlamentarilor nu le pasa de oamenii simpli…

    Iar pe colegul Biblio il rog sa citeasca asta- http://www.alternet.org/news/151079/truth_decay%3A_conspiracy_theories_and_hoaxes_are_blurring_reality/?page=4
    nu o sa-i placa, dar macar..nu stiu ce sa spun- primul punct mi-a ridicat tensiunea prea mult- am citit ce a aparut pe Google la “caini maidanezi” in ultimele 24 de ore

  • gabicretu (author) A spus:

    @Biblio,
    Nu era nevoie de atâtea explicații… Replica mea a venit doar pentru că nu-mi place deloc procesul de demonizare la care este supusă Cuba. Cunosc atât de bine situația din America Latină încât îi înțeleg și pe americani că le e ciudă…

  • Bibliotecaru A spus:

    @ gabicretu

    Deşi pe vremuri anumiţi prieteni îmi spuneau Fidel (din cauza bărbii), nu sunt un admirator al domnilor Castro şi Guevara. Sunt însă un iubitor de Cuba, o victimă a războiului rece. De exemplu, Statele Unite a luat “cu japca” Guantánamo, mai precis 120 de KM pătraţi din Cuba, şi, din câte am înţeles, plăteşte pentru acest teritoriu 100 de dolari pe lună chirie (o sumă pe care Statele Unite şi-au fixat-o singuri, fără să întrebe pe nimeni, şi pe care Cuba nu a încasat-o niciodată).

    Este absolut evident că boicotul economic impus Cubei a zdruncinat profund economia Cubei, desigur asta nu că ar fi mers bine în secolul XX.

    Eu mă întreb însă ce treabă avem noi cu acest boicot american, de ce nu facem noi comerţ cu Cuba aprovizionând, indirect, şi statele care se află politic în zona boicotului? Nu cred că nu are legătură cu noi nici “Cuban Democracy Act” şi nici “Helms–Burton Act”…

    Pe de altă parte, oricât de multe beneficii sociale ar fi un Cuba, oricât de abuzivă ar fi reacţia Statelor Unite, este evident că democraţie nu este în Cuba. Cu asta nu pot fi de acord.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Peter Gluck

    Îmi cer scuze, dar nu este ceva ce îmi trezeşte interesul. Un om care deschide nişte posturi de radio, ca afacere, pentru a anunţa sfârşitul lumii… este o excrocherie evidentă. De ce ar trebui să acord atenţie unui astfel de om, mai mult eventual decât o sursă de bancuri de tipul… “Ce-ai făcut de sfârşitul lumii?”, “AM fost la înviere…” :D .

    Astfel de oamenii au studiat atât de profund Biblia încât habar nu au că “armagedōn” înseamnă revelaţie şi nu sfârşitul lumii. Când auziţi pe cineva că spune, doct, că vine armaghedonul, puteţi din start să-l ignoraţi. Acest domn spune că ştie nu ştiu ce, iată, are un nou armaghedon. Să-şi facă un “mai nou” testament pe post de biblie şi să strângă adepţi. :D

    Stimate domn,
    Dumnevoastră încă nu aţi înţeles. Eu nu sunt adeptul teoriei conspiraţiei colţ cu fenomene paranormale. Ba dimpotrivă, mă încontrez cu mulţi care susţin diferite teorii ale conspiraţiei pentru a le identifica slăbiciunile. Eu susţin lucruri care, după ce mă documentez foarte mult, continuă să aibă o logică posibilă. Eu nu pot controla linia subţire dintre credibil şi incredibil, pot însă să stabilesc dacă un lucru este sau nu este posibil; dacă este posibil, cât de logică este posibilitatea.

    Cât despre câinii maidanezi, nicăieri în lumea civilizată nu se ţin câinii fără stăpân nesfârşit în adăposturi. Orice animal fără stăpân care nu este adoptat un număr de zile este eutanasiat. Orice câine care nu are calităţile necesare adoptării, cum ar fi testul de agresivitate, docilitatea, capacitatea de dresaj… este eutanasiat. Acolo este normal, dar dacă se aplică şi la noi, toată lumea “bună” sare în sus că este vorba de caracter inuman.

  • gabicretu (author) A spus:

    @Biblio,
    Daca asta se cheama democratie http://roarmag.org/2011/05/police-placa-catalunya-barcelona-violence-brutality/
    atunci ai dreptate 100%. In Cuba nu este asa ceva!

  • Bibliotecaru A spus:

    @ gabicretu

    Democraţia nu prea are legătură cu brutalitatea ci cu modul de organizare al societăţii. Brutalitatea excesivă şi nejustificată a autorităţilor are de-a face cu bunul-simţ al cetăţenilor. Dacă cetăţenii nu ar avea bun simţ, a doua zi un milion de oameni, două, zece… ar lua cu asalt pe oficialităţi sau cine i-a pus pe poliţişti să fie agresivi şi am asista la execuţii în piaţa publică.

    Democraţia… Cât timp societatea se organizează în urma punerii în practică a voinţei politice a cetăţenilor, vorbim despre democraţie.

    Astfel de violenţe sunt şi în România. Este îndeajuns să vizionaţi filmuleţele puse la dispoziţie de poliţie ca să vedeţi în ce mod intervin mascaţi pe la descinderi. Agresivitatea, violenţa, brutalitatea… parcă urmează să-l aresteze pe Rambo. Întreaga omenire se transformă în state poliţieneşti, democraţia dispare în negura uitări şi ca principiu, nu numai ca realitate. Poliţiştii nu sunt vinovaţi pentru că asta sunt învăţaţi să facă, aşa fac antrenamente, ştiu că trebuie să reacţioneze aşa pentru a nu fi, la rândul lor, victime. Problema adevărată este că “mascaţii” sunt chemaţi să intervină şi în percheziţia unui hoţ de găini, nu se face o diferenţă între cei implicaţi, conform legii.

    Pe mine nu mă şochează atât acele imagini cât mă şochează faptul că domnul Laurenţiu Mironescu este arestat pentru 29 de zile pentru motiv de “pericol public”… direct din postul de secretar general al Ministerului Administraţiei şi Internelor. Eu aici mă simt minţit cumva. Sau arestarea este absurdă, sau poziţionarea dumnealui pe un post de secretar de stat este absurdă. Asta mă sperie pe mine, pentru că mie mult mai greu cu un pericol social în fruntea ministerului care ar trebui să mă apere în alternativă cu abuzul de putere care arestează un om nevinovat… decât unul care dă cu “bulanul” pe stradă în cetăţeni care nu fac altceva decât să strige că îi sunt încălcate drepturile civice.

  • gabicretu (author) A spus:

    @In termenii utilizati, Romania este o democratie!?

  • Bibliotecaru A spus:

    @ gabicretu
    Evident că România nu este, în mod real, o democraţie.

    Aţi fost implicată în companii electorale. Aţi observat măcar un candidat, unul singur, care să se fi prezentat în faţa cetăţeanului cu 10, 20, 30 de iniţiative legislative, numai bune de depus în parlament, care să reprezinte activitatea candidatului în legislatura pentru care candidează? Eu unul nu am observat. În momentul în care toţi candidaţii vor prezenta astfel de proiecte şi nu o logoree ieftină de tipul “vom depune un pachet de programe menit să lanseze economia” şi “totul va fi bine”, atunci cetăţenii vor alege între proiecte iar cel ales va depune proiectele alese de cetăţeni. Asta înseamnă democraţia.

    Au ales cetăţenii austeritatea, au ales cetăţenii să se facă piscine, săli de sport, au ales comasarea şi desfiinţarea spitalelor, au ales bătaia asta de joc care se generalizează pe zi ce trece? Nu cred.

    Nu ştiu dacă observaţi, dar ceva nu funcţionează, nici de frică, în România. De exemplu, programul de guvernare pe care premierul, alături de echipa sa, primeşte încrederea Parlamentului… nu are nimic de-a face cu voinţa politică a cetăţenilor şi nici măcar cu voinţa politică a Parlamentului, ci este la libera dispoziţie a câtorva oameni din preajma premierului… despre ce democraţie vorbim. Nu poporul ia hotărâri precum scăderea salariilor, creşterea TVA-ul, ridicarea subvenţiilor la gigacalorie… nici măcar parlamentul nu ia astfel de decizii… ele sunt samavolnice.

    Avem în principiu o determinare a viitorului de către întreaga societate, adică democraţia. Avem o cale care aproximează democraţia ce presupune determinarea venită din din partea unei majorităţi a societăţii, prin vot, pentru viitorul social. Avem o funcţionare anormală care spune că de fapt o majoritate parlamentară, într-un parlament ales “pe sprânceană” înseamnă democraţie. Avem însă o realitate cretină (am încercat să găsesc un cuvânt mai puţin tare, dar nu am reuşit… îmi cer scuze) care pune întreaga ţară într-o piramidă de interese la dispoziţia unor personaje ce pot fi numărate pe degetele de la mâini. Despre ce democraţie mai vorbim? Nu aţi sesizat că preşedintele tot repetă că el şi “ai lui” fac bine României cu de-a sila. Ei sunt cei responsabili şi binevoitori care vindecă România într-un mod care provoacă ura poporului. Şi asta pare normal… Este democraţie asta?

    Mi se tot repetă că votul este esenţa democraţiei. Numai că nimeni, absolut nimeni dintre cei care îmi repetă asta. nu-şi aduc aminte, sau nu vor să-şi aducă aminte, că şi pe vremurile societăţii “oblăduite” de PCR… se făceau alegeri.

    Alegerea se face, nu pentru viitorul societăţii, nu pentru a determina cum anume se va conduce societatea, ci ca rezultat al păcălirii poporului, deoarece se lasă politicii libertatea de a face tot ceea ce doreşte, un cec în alb… Democraţia este de fapt o oligarhie mascată de un fel de limbaj de lemn democratic.

    Priviţi şi în Spania. Ei au rege… Cer reformă pentru că Spania este subjugată intereselor financiare. Ei s-au prins că nu se mai poate, românii însă nu se deranjează. Ştiţi ce-mi spune mama când mă vede că mă enervez? “Ei, ce vor face toţi facem şi noi”… Propria mea mamă, persoana care mă cunoaşte cel mai bine în lumea asta. Eu îi explic cum unii profită de ea şi ea îmi spune că unde trăiesc toţi vom fi trăind şi noi. Aici este problema cu poporul român, înghite multe, are vocaţie de martir.

  • Peter Gluck A spus:

    @iblio- articolul combina afacerile astea bazate pe credulitate cu teoriile conspiratiei. Eu m-am gandit la HAARP

    Ma bucura ca gandesti rational in problema cainilor maidanezi. Pentru mine oricine in stare sa accepte ca oameniii sa fie muscati, nenorociti sau ucisi de haite de caini pe strada- in numele oricarei idei (cea mai demonica fiind “nu cainii sunt de vina!” sunt inumani.
    Nevasta-mea era sa fie omorita de o haita de 9 caini aici la Cluj intr-o iarna, la 2 dintre ei le ducea mereu mancare. Este evident efectul de gloata cand densitatea sau numarul animalelor trec de niste valori critice, ele ataca si ucid. Asa zizele asociatii de protectia animalelor nu ar trebui sa fie axate pe ura fata de oameni cuplat cu accesul la banisori frumosi
    specimene tipice- Vadim, Marinescu, Cristina Topescu- rautate la cub.
    Ce le pasa parlamentarilor?

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Peter Gluck
    Eu nu sunt împotriva câinilor comunitari. Şi mie îmi plac câinii, şi mie îmi plac animalele. Nu-mi plac cei care se declară “iubitori de animale” şi nu fac absolut nimic pentru a rezolva problema. Iubitorii de animale ar trebui să înţeleagă că fiecare zi întârziere în a adopta o soluţie înseamnă câteva mii de animale în plus de sacrificat.

    Dacă cineva iubeşte animalele, ar trebui să înţeleagă acest lucru şi să ajute la eradicarea fenomenului căini comunitari, fie prin castrări şi adoptări, fie participând la efortul de eutanasiere. Sunt de acord cu ei că mulţi dintre cei care lucrează la primărie sunt cu mult mai violenţi cu animalele decât este cazul. De asemenea şi mulţi din aceşti lucrători nu eutanasiază câinii ci îi măcelăresc. Sunt convins însă că aici iubitorii de animale ar putea să se implice participând, în mod direct, la prinderea şi, eventual, eutanasierea câinilor. Repetând isteric soluţia castrării şi eutanasierii a milioane de câini, lucru evident imposibil de aplicat din cauza costurilor şi timpului, iubitorii de animale nu fac altceva decât să crească numărul animalelor care vor fi mai târziu în procesul de eutanasiere. Varianta în care un milion de câini stau liniştiţi în România, necastraţi, nevaccinaţi şi sălbăticiţi… nu poate fi o soluţie. Noi ar trebui să privim spre Australia unde câinii dingo au ajuns un pericol major, de nestăpânit, pentru toate celelalte animale sălbatice.

  • goe A spus:

    Ce anume propun tinerii din Spania? Mai multa democratie? Cum, mai exact? Probabil ca daca nu le batea vantul prin buzunare era bine si cu mai putina democratie, asa ca totul e oarecum o abureala fara sens si cu aroma socialista. Spania, Irlanda si Grecia sunt falimentare. Tinerii vor sa nu mai fie falimentare. Sa fie ascultati tinerii. Pfff…
    Falimentul este mecanismul prin care capitalismul se auto regleaza atunci cand ceva nu functioneaza cum trebuie. A nu lasa orice (de la banca la tara) sa dea faliment inseamna a pastra un cancer in sistem, inseamna distrugerea lenta a sistemului. Da, pe termen scurt suna bine, dar pe termen lung e dezastruos. Niste viermi de politicieni au decis ca e mai bine sa se actioneze pe termen scurt. Mai bine pentru carierele lor politice, desigur. Sa vedem cat mai pot ascunde mizeria sub pres…
    Asteptarile ca Romania sa iasa din criza prea curand (ca sa nu zic vreodata) sunt complet nerealiste. Cu o populatie imbatranita si in scadere in special pe segmentul activ (emigrat in masa), cu educatia la pamant, de unde asteptati crestere economica? Din cer? Am vandut toate resursele naturale ca prostii (multumim PSD, PNL, UDMR si imi cer scuze daca am uitat pe cineva), asa ca si sursa aia de venit s-a dus. Am privatizat fabrici pe degeaba (fabrici care au ajuns la fier vechi), am distrus agricultura si am vandut sau retrocedat cam tot ce era de valoare si in posesia statului, asa ca statul roman a ajuns un stat foarte sarac (si plin de paraziti pe deasupra). Un stat sarac nu are cum sa fie un stat social, si nu poate fi decat disfunctional in cel mai bun caz. Romania a fost tot timpul in criza dupa 90, doar ca ne minteam singuri ca o ducem bine, ca unul care traieste pe picior mare vreo 3 luni dupa ce si-a vandut un rinichi si se lauda ca ii merge afacerea struna. Cand bancile au inchis robinetul de bani s-a aprins lumina in sala si am ramas doar cu covorul de coji de seminte de pe jos (si cu datoriile). Asta e criza? Nu cred, asta e realitatea. Ar fi bine sa ne obisnuim cu ideea si sa ne reglam asteptarile in consecinta. Asteptarile prea mari nu fac bine la ficat.

  • goe A spus:

    @Peter Gluck
    In problema cainilor comunitari va garantez ca “oamenii sunt de vina, nu cainii”. Oamenii sunt de vina ca nu i-au lichidat pe toti demult. Argumentul asta e singurul valabil venit dinspre tabara aparatorilor cainilor, chiar daca ei nu-si dau seama de adevaratul sens al propriilor cuvinte. Si totusi, nu pot sa nu observ un aspect: romanul isi pune in pericol viata de lene. Oricine poate rezolva problema in zonele unde e deranjat de cainii comunitari. Sau daca omori un caine care vrea sa te manance nu mai ajungi in rai? Si de-ar fi asa, te poti duce la pupat moaste si iti recastigi privilegiile, poate chiar pe loc, calcat in picioare de alti dobi… aaa… “pelerini” :)

  • goe A spus:

    @Bibliotecarul
    Cu jumatati de masura nu se poate spera nici macar la jumatati de rezultat. De ce e de preferat castrarea eutanasierii? A intrebat cineva vreun caine ce parere are? Eu daca as fi caine as prefera eutanasierea, fara ezitare. Nu exista decat o solutie corecta pentru rezolvarea problemei: o actiune continua de eutanasiere (nu castrare) in ritm mult mai mare decat ritmul de crestere a populatiei cainilor. Castrarea nu e buna deloc, din cel putin 4 motive: 1. mutileaza si degradeaza un animal, 2. cainii castrati ii fac mai agresivi pe cei necastrati fiindca le consuma din mancarea si asa putina, 3. femelele nasc pui, nu masculii, iar cainii nu sunt monogami si 4. cainii musca cu dintii, nu cu …
    Argumentul cu “n-avem dreptul sa luam viata unui caine” cade in momentul in care cineva il invoca dar e de acord cu castrarea. Unde scrie ca avem dreptul sa castram? In manualul ipocritului ortodox?

Lasa un comentariu!

Adauga un comentariu, sau redirectioneaza catre site-ul tau. Se pote si subscribe to these comments prinRSS.

Fiti politicosi si civilizati! Ramaneti la subiect! Nu spam-urilor!

Pot fi utilizate urmatoarele tag-uri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>