Operaţia reuşită, pacientul mort!

Tableta pe care o puteţi citi aici repetă ceea ce spun mereu…

“După Tratatul de la Munchen, în 1938, cei care au decis să grăbească catastrofa care a urmat s-au încununat întâi cu lauri. Am salvat pacea Europei! Acesta era laitmotivul şi justificarea cinismului politic asumat. Respectiva „pace” a costat 72 de milioane de vieţi omeneşti; distrugerile materiale par minore în comparaţie cu enormitatea suferinţei umane generate de cel de-al doilea război mondial.

Aceeaşi tendinţă o vedem astăzi la cei care iau deciziile care vor cauza viitoarea catastrofă socială. Nu se mulţumesc cu faptul că statul apără doar unele interese private în faţa interesului public; vor să pozeze şi în salvatori ai naţiei. Confuzia de atâtea ori denunţată este întreţinută cu seninătate; salvarea statului şi salvarea ţării ne sunt prezentate ca fiind totuna; şi nu-s deloc astfel…

În acest moment, măsurile de a „salva” echilibrul finanţelor publice prin politici de austeritate fără cap sunt cel mai mare pericol la adresa relansării economiei; despre atacul la adresa condiţiilor e trai, nu mai amintim; o ştie toată lumea; o spun mulţi; cei care vorbesc, vorbesc degeaba. În realitate, este slabă voinţa politică organizată necesară pentru a contracara aceste măsuri şi propune alternative. Ideea revoluţiei de catifea româneşti, care circulă prin mediul virtual, este frumoasă dar nerealistă; o revoluţie cere unitate, program, lideri credibili; poate doar de vreo răscoală să fim capabili…

Eventual, ca pe vremea răposatului, s-ar găsi destui care să vrea să dea jos guvernul; unitatea-împotrivă este mai uşor de realizat. De unitatea-pentru ceva diferit sunt dispuşi mult mai puţini. Liberalii, ca o placă de gramofon stricată, ne repetă teoria irealizabilă a ţării cu un stat mic, impozite mici şi căreia îi merge bine. Omit cu intenţie să spună că în acea ţară şi viitorul ar fi mic; el ar fi limitat la vreo câteva companii private care ar exploata resursele şi o populaţie mai mică, de asemenea, şi dispusă de foame să accepte salarii şi mai mici; aceste companii ar exporta în ţări mari, cu venituri mari şi ar obţine profituri mult mai mari…

Astfel, aceste companii şi-ar împlini visul de a se transforma în „profitorii crizei”, cum ne tot repetă de câteva zile şeful grupului minorităţilor naţionale din Cameră. Prezent pe toate posturile de televiziune simultan, încearcă să ne convingă că este posibilă o dreapta şi mai de dreapta decât cea liberală. Deocamdată, membrii minorităţile naţionale se simt ca şi majoritatea românească – trădaţi; numai o minoritate trebuie să se simtă extrem de sigură – cea a profitorilor tranziţiei şi mafiei trans-partinice; regimul nostru „democratic” îi reprezintă interesele cu mare grijă. Unii o fac direct, alţii prin omisiune; în toată această vorbărie cu şi despre finanţele publice, se spun întotdeauna doar jumătăţi de adevăruri; Dreapta – la putere sau în opoziţie – pare măcar coerentă; în schimb, Stânga doar şopteşte, timid, să nu supere pe careva…

Nici măcar în şoaptă nu se spune că bănci şi companii foarte mari de prin alte părţi au fost salvate de la faliment cu ajutorul banilor publici; acele state nu s-au dovedit mici şi neputincioase când a fost vorba să salveze interesul privat. Corect ar fi fost să lase „Piaţa” – conform teoriei liberale – să regleze lucrurile; falimentul i-ar fi făcut măcar pe unii să plătească pentru erorile şi lăcomia sistemului speculativ pus în aplicare. Însă statele au decis să plătească ele oalele sparte; astfel, deficitul public a crescut iar tăierea cheltuielilor sociale de astăzi este a doua curbă de sacrificiu după deturnarea fondurilor publice spre interesul privat care s-a produs ieri.

Mâine, nici nu îndrăznim să ne imaginăm ce se va întâmpla. Românul – statul român, se înţelege – când nu are treabă, îşi caută. Noi nu am avut bănci de salvat direct; atacurile speculative asupra monedei nu sunt posibile fără un grad de îndatorare semnificativ; datoria publică românească era mică. Am luat împrumutul de la FMI şi am rezolvat „problema”…

În zona euro, mecanismul de stabilitate financiară este repus în discuţie; plafoanele de maxim 60% din PIB grad de îndatorare şi 3% deficit bugetar reprezinta un corset prea strâmt pentru unele ţări; dezvoltarea lor economică cere o mai mare libertate de mişcare; noi ţinem cu tot dinadinsul să nu ne mişcăm deloc…

Germania şi Franţa zâmbesc în barbă; o devalorizare cu 10-15% a monedei unice, în curs de a se realiza, este vântul din pupă pe care economia lor îl aştepta. Economia noastră, dependentă în mare măsură de pieţele externe, primeşte vântul din faţă; un nou val de importuri ieftinite şi o frânare a exporturilor este ultimul lucru care ne lipsea; după, statul nu ar avea decât să se laude că operaţia a fost o reuşită; pacientul, oricum, nu va mai zice nimic …”

 

30 Replies to “Operaţia reuşită, pacientul mort!”

  • Peter Gluck

    Articolul pune in lumina bezna de la capatul tunelului si chiar ne face sa ne intrebam daca tunelul are un capat. (un al doilea, ca pe unul am intrat de mult cam in stilul unei turme de oi.
    Nu inteleg analogia cu pactul de la Munchen, cine ar fi Chamberlain si cine incheie pact cu cine?
    Deocamdata urmeaza zile fierbinti si haos, si e greu de prezis cum si cand se vor sfarsi tulburarile, care vor fi consecintele lor dorite si nedorite.Sa presupunem ca guvernul cade, ce va urma si ce solutii va
    impune?
    Ma tem pentru drepturi, privilegiile se vor descurca- nu imi fac griji.

    Ceausescu a scapat tara de datorii prin infometarea celor saraci, e o reteta buna. Haiducii (care iau banii de la bogati si ii dau la saraci)nu sunt admisi in capitalism, asa ca salvarea sta in cudiahi (cei care iau banii de la saraci si ii dau la bogati)sunt cu noi, de la revolutie incoace ba si mai inainte.

    Ce e facut? Cateva alternative viabile, va rog…

  • gabicretu

    @Peter,
    Analogia nu era legată de persoane ci de acelaşi spirit care ne prezintă producerea unei catastrofe drept salvare; atunci, a păcii, acum, a statului.
    @Biblio,
    Dezastrul este că societatea civilă şi cetăţeanul lipsesc din acest scenariu; suntem slabi, dezbinaţi şi ni se poate întâmpla orice…

  • iceflame

    Eu cred ca pacientul este in stare sa se trezeasca, sa smulga bisturiul din mana domnului Traian Menghele si sa il infiga direct in ochiul cel bun…

    De organizat in societate civila si de luat atitudine in mod cu adevarat eficient, e mai greu in Romania. Chestia cu cutitul in ochi au mai facut-o insa romanii. Ultima data in 1989.

  • iceflame

    Mengele, sorry

  • gabicretu

    @Iceflame,
    Măcar de ar fi o trezire! Din păcate, este în coşmar, nu din coşmar. Totuşi, mai realistă sau mai pesimistă, gândesc că eu am dreptate; o răscoală se poate produce; o revoluţie (care să pună ceva cu sens în locul vieţii noastre fără sens) este mai puţin probabilă…

  • Peter Gluck

    Solutia asta cudiahista este o amanare a catastrofei totale,
    Nu am vazut din pacate propuneri alternative consistente, macar cu o schita de fundamentare economica.Nici macar la alte tari UE. Intreaga lume pare tot mai putin sustenabila- eu am intuit cauzele si le am descris in numerele 285 si 272 ale revistei mele pa care insa nu o citesc oamenii cu putere de decizie. Mizeria doar este sustenabila. Unul din sloganurile mele personale: “Inca niciodata nu a fost sa nu fie nicicum”- s-ar putea sa fie infirmat, asta ca sa ma exprim optimist. Oricum formal sunt un pensionar cu peste 56 de ani vechime in campul muncii (23 de ani in conditii de toxicitate dura) asa ca nu ma consider vinovat.
    Ceea ce ma ingrijoreaza este ca la noi PROBLETENTA (cuvantul e fornat din
    problema si impotenta) este de acum endemica si nu vad pe cineva care sa ia locul guvernului actual si sa scoata tara din…Criza.

  • Bibliotecaru

    @ gabicretu
    Eu am o vorbă, pe care o tot repet…
    Dacă politica nu reprezintă cetăţeanul şi interesele sale, ce nevoie avem e politică în democraţie?

    O clasă politică care nu-şi mai reprezintă cetăţenii transformă democraţia în oligarhie. Situaţia trebuie rezolvată. Sau politica “se suceşte” şi începe să reprezinte cetăţenii şi interesele lor, sau politica trebuie să părăsească structurile statului român şi să se joace de-a politica pe la sediile de partid (dar plătite din banii lor). De-a lungul timpul au fost câteva partide care au avut “şansa” expulzării din parlament. Dacă cetăţenii ar fi mai determinaţi, ar face acelaşi lucru cu toate partidele şi apoi ar accepta numai pe cele care s-au reformat cu adevărat.

    Iată, nişte a-politici din ţara vulcanului fumegând ce au format Partidul “Cel mai bun” şi, promiţând prosoape, un urs polar şi un parc de distracţii, au 43% în sondajele pentru primăria Reykjavik, cu mari şanse de a câştiga primăria capitalei.

    Sloganul electoral?

    Opriţi cacealmaua obişnuită.
    Nu este atât de greu să te descurci mai bine.
    Fântâni, animale sălbatice şi trenuri electrice,
    Cel mai bun, cel mai bun, cel mai bun!
    Fără beton şi oţel, care să afecteze creierul,
    Renunţaţi la toate acestea,
    Noi suntem cei mai buni,
    Cel mai bun dintre partide,
    Cel mai bun pentru Reykjavik,
    Cel mai bun oraş în fiecare săptămână,
    Lucrurile s-au înrăutăţit,
    A venit vremea să facem curăţenie,
    Mesajul este simplu,
    A venit vremea să facem curăţenie!

    Eu cred că a venit vremea ca cetăţeni să impună o curăţenie şi în România.

  • iceflame

    @ Biblio

    Ai dreptate dragul meu coleg de Romanie.
    Se impune o curatenie in tara noastra, la propriu si la figurat.

    Mizeria politico-mediatica incearca pe toate caile sa ne perverteasca mintile, sa ne incoloneze, sa faca din noi niste robotei teleghidati care, din 4 in 4 sau din 5 in 5 ani, sa voteze x , y sau z, depinzand asta de interesele fiecarui detinator de telecomanda (partid,televiziune, sau amandoua)…
    Incercare reusita pana acum prin gargara, fenta, mita si manipulare.

    Atata doar ca, din cand in cand, buboiul saracirii celor multi se umple si supureaza. Ca acum.

    Vinovatii?

    Vinovatii dispar instantaneu, sau, intr-un mod foarte perfid, se dau “ANTI”.

    Udrea de exemplu, sustine ca ar trebui sa despartim politica de afaceri.
    Ati vazut tupeu mai mare si ipocrizie mai strtigatoare la cer la cineva? (Ii excludem din intrebare pe Basescu, Videanu si inca vreo doi).

    Pe Basescu trebuie sa il excludem din start, fie si numai pentru ca el este campionul absolut al fatarniciei, al lui rasu-plansu, al minciunii sfruntate (cu mana pe Biblie), al fenomenului paranormal hocus-pocus flota Romaniei, al lui “sa traiti bine”, al lui Mihaileanu si al lui “uite hotii si coruptia dar nu in PDL”.

    Pe Videanu il excludem pentru ca el este cel care face bani. Multi bani. Foarte multi bani. Ii face insa numai si numai pentru el.
    Pentru noi zice ca nu se poate, e criza si “e psihologic”.

    Binecuvantata fie proprietatea Bisericii si mana aurita ierarhului care si-a pus semnatura pe contractul de concesionare al celor 5400 de metri patrati pe care isi face si domnul ministru, saracul, o casuta cu o suprafata construita de 1200 de metri patrati…

    Mai sunt si altii, Hoara de exemplu.
    Nu mai zic de ce. Iau zis manifestantii din Piata Victoriei, recent…

    Le-ar fi zis multimea (poate mai multe) si celorlalti,PDL-isti, dar nu s-a putut din cauza ca s-au bagat cu totii sub pat, au stins lumina si au zis ssssssst…

    Trebuie curatenie Biblio…
    Trebuiesc curatate institutiile statului de acest cancer.

    Aud ca “domnul cancer pdl” intentioneaza crearea unui sistem de depistare a bogatilor care, chipurile, ar fenta fiscul.
    Iti dai seama cam ce vor baieteii astia?
    Vor sa creeze inca un instrument de presiune asupra celor care nu sunt cu ei.
    Ca pe vremuri.

    -X e chiabur?
    -E.
    -La puscarie cu el.

    -Y e?
    -Pai domnul Y are si el ceva bani, dar banii lui sunt castigati corect…

    -Pai, cine decide care bani sunt castigati corect si care nu?

    -Serviciul special Z.

    -Cine a infiintat Serviciul Z? Al cui e si pe cine serveste el?

    -Serviciul Z serveste TARA. Si Siguranta Nationala.

    Cu cat mai multe “Nationala” si “Siguranta” in fraza, cu atat mai credibila e hotia. Si mai secreta, evident.

    Unde esti tu Staline tata? Iata ce ecou minunat in timp au capatat radicalele tale metode…

    Despre cealalta mizerie, mizeria-mizerie adica, gunoiul de pe marginea strazii, din scara blocului, din apele curgatoare si lacuri, de pe malurile acestora, de pe campurile de la marginea oraselor, din muntii nostri superbi care nu mai sunt chiar asa superbi din cauza neamurilor proaste care ii murdaresc sistematic si iresponsabil, trebuie sa vorbim dupa, dupa ce scapam de mizeriile de oameni aflati la carma tarii.

    Mizeria-mizerie e infinit mai putin poluanta si periculoasa decat mizeriile de oameni.

    Haideti sa ne organizam cumva, sa facem ceea ce trebuie, sa facem curatenie.

    Idei practice, ceva???

    Gabi? Ceva de zis? De organizat?

    Ca de aia intru pe blogul acesta si nu ca sa ma cert cu tot felul de simbriasi tampiti.

  • gabicretu

    @Iceflame, Biblio,
    De cateva zile mi-am pierdut uzul vorbirii; la propriu. A fost un fel de semn pre-monitoriu… pentru ca astazi am mutit in alt fel. Nu pot scoate o vorba. Ma simt lasa, parte dintr-o natiune care nu e in stare sa se indigneze de nimic, am vrut sa fac un gest, nu stiu, ceva extrem, dar l-am simtit inutil. Voi simtiti protestul grevistilor de astazi!? Simtiti forta lor. Cei mai loviti nici nu fac vreodata greva pentru ca ei nu au ce sa apere… Ma doare tara asta!
    E primul lucru coerent pe care reusesc sa-l fac astazi…

  • Stefan

    @GabiCretzu,
    si eu impreuna cu ai mei suntem bolnavi de neputinta,fara speranta ca o sa fie mai bine.Ce durere mai mare ne poate trezi,deoarece nu indraznesc sa va intreb-ce/cine o sa ne uneasca?
    Ma framant,nu pot dormi,nu mai am pofta de hrana si nici de viata,intreb in stanga si-n dreapta si nu-mi dau seama si va intreb, ce-i de facut?
    Oare chiar asa sa fie ca acesti guvernanti sunt imaginea noastra cand ne privim in oglinda?
    Presedintele actual sa fie cel pe care-l meritam?
    Daca-i asa,atunci ma duc sa ma privesc in oglinda si sa ma scuip drept intre ochi!
    Cu toate astea va spun Dv.cu sinceritate si cu tarie,ca orice s-ar intampla-ma mandresc ca sunt ROMAN!

  • gabicretu

    @Stefan,
    Sunt români de bine; trebuie să fie români de bine în ţara asta; dar sunt împrăştiaţi, dezbinaţi, fără speranţă…
    Astăzi, când îmi venea să fac ceva ieşit din comun, că poate se trezeşte ceva în noi şi mişcăm, mi-am amintit ce mi-a zis un taximetrist odată. Imi povestea ce probleme sre la firmă, dificultăţile, nişte hotărâri ale CMB cu autorizaţiile… Eu l-am întrebat dacă au sindicat, asociaţie profesională, ceva, dacă au făcut vreun demers, protestat… Vorbeam de solidaritatea necesară pentru a obţine ceva… Ştiţi ce mi-a zis!? Dacă vă daţi jos şi spuneţi tare aceste îndemnuri va ieşi cineva la geam cu un lighean de apă şi vi-l va arunca în cap, că faceţi gălăgie…

  • iceflame

    @ Stefan

    Eu sunt mai mult ingrijorat decat mandru ca sunt roman…

    Am in schimb toate motivele sa ma declar multumit si sa ma bucur efectiv de statutul de cetatean european dobandit in 2007.

    Este singura mare satisfactie pe care mi-au oferit-o in 20 de ani politicienii acestei tari.

  • Bibliotecaru

    Eu nu văd forţă în aceste greve, eu văd deznădejde, disperare, lipsa de viitor, frica până în oase… Dacă aceşti oameni deznădăjduiţi ar ştii că există un orizont de aşteptare, ca strâng din dinţi un an şi apoi gata. Aşa ceva nu există însă şi nimeni nu poate să ofere o garanţie…

    Românii au făcut o revoluţie pentru a fi şi ei “în vest”. S-au chinuit să intre în NATO şi UE doar o scrie occidental pe ei… Din păcate, “răul românesc” a ajuns “mai răul românesc”. Am plătit o notă de plată atât de mare ca să fim şi mai săraci, şi mai jos, şi mai de râsul tuturor.

  • iceflame

    @ Gabi

    Cred ca oamenii te-ar aplauda daca ai face un gest public care sa te reprezinte asa cum esti, pur si simplu.

    Bine, tu deja faci multe gesturi si de multa vreme, ma refer insa la ceva extraordinar.

    Ce anume?

    Nu ma intreba ca nu stiu sa iti spun.

    Desi suntem nascuti in acelasi an, ai un avans de cateva luni, cu mult mai multa carte si niscaiva experienta politica…

  • iceflame

    @ Biblio

    Pe romanul-roman, pe cel care nu se informeaza suficient si nu intra in contact efectiv cu civilizatia occidentala reala, palpabila, in vecii vecilor nu va scrie occidental…

    Dealtfel, nici nu stiu daca acel sistem este cel mai bun din lume, stiu insa cu siguranta ca ei, occidentalii, traiesc cu mult mai bine decat noi, si mult mai curat.

    O vorba din batrani spune ca numai copilului care plange i se da sa suga.

    Asadar, trebuie sa devenim ceva mai reactivi la miscarile celor care ne conduc, astazi, maine, mereu… Sa invatam sa “plangem” (protestam) atunci cand guvernantii o iau razna.

    In anul 2000 ma aflam in Anglia si am vazut cu ochii mei cum acea tara a fost paralizata efectiv de greva camionagiilor pentru un motiv care la noi este tratat cu indiferenta;
    combustibilii se scumpisera cu 1 (un)pence iar englezii au decis ca scumpirea era nejustificata…

    Cand vom ajunge acolo, la acel nivel de analiza si actiune solidara, atunci cand la cel mai mic gest ilegal sau nedrept al cuiva, simplu cetatean sau guvernant, vom intra in actiune ca sa combatem raul, ei bine, atunci va scrie si pe noi occidentali.

    Iar pentru ca asteptarea sa nu se prelungeasca la nesfarsit si sa ajungem si noi odata si odata la acel nivel, trebuie sa fim in stare sa instalam in pozitii de decizie oameni potriviti, cu mentalitate specifica si nu niste banali saltimbanci pusi pe capatuiala.

    Daca fraiele tarii ar fi preluate de persoane cu profilul potrivit, aceste persoane ar putea institui dicatura legii, corecta si aplicabila pentru toti si garantie a progresului general.

    Un exemplu simplu:
    ce zici de o amenda de 1 milion de lei pentru un muc de tigara aruncat pe jos, de una de 10 milioane pentru o sacosa de gunoi aruncata aiurea sau de 50 de milioane daca acest fapt este savarsit la adapostul intunericului?
    De 100 de milioane daca vorbim despre aceeasi sacosa de gunoi aruncata intr-o apa curgatoare sau lac?

    Eu cred ca intr-un an-doi, asemenea lege, la pachet cu actiuni energice de curatenie generala si de supraveghere a locurilor unde se stie ca imbecilii ( mereu aceeasi) obisnuiesc sa arunce gunoaie, ar putea transforma tara…
    Si ar avea si netotii de guvernanti ceva mai multi bani la buget si pensionarii pensia intreaga.

    Bine, poate ca afacerile lui Prigoana si a altora ca el nu ar mai fi chiar aceleasi, dar putem trece asta la capitolul “pierderi colaterale”. De data asta insa, ALE LOR.

    Din nefericire, in prezent, situatia se prezinta exact cum spui;

    “raul romanesc” s-a transformat in “mai raul romanesc” si, pana una-alta, cam cu asta defilam.

    Sper ca viitorul sa fie unul diferit.

  • Bibliotecaru

    @ iceflame
    Amenzile mari, severitatea, conduc la statul poliţienesc şi la abuz. Soluţia în vârful biciului ne întoarce la perioada sclavagistă. Noi avem nevoie de o evoluţie spre societatea intelectuală, culturală. Ca să descurajezi aruncatul ţigărilor pe jos, este necesară încurajarea comportamentului educat al celui care nu aruncă ţigări pe jos. Dacă întreaga societate ar privi cu dezgust spre cel care fumează pe stradă, cu atât mai mult spre cel care aruncă acel muc de ţigare pe jos, dacă normalitatea ar fi alta… Lumea nu iese dezbrăcată pe stradă nu pentru că ar primi amendă, ci pentru că îi este ruşine.

    Sigur, se pot pune camere video care să vegheze ca cetăţenii să nu arunce gunoaie pe stradă, se pot da şi amenzi usturătoare… dar oamenii vor fi mai bine dresaţi şi nu superiori celor de acum.

    Acum câteva decenii m-am plimbat şi eu o săptămână prin Germania, singura mea “ieşire” şi, cu siguranţă, şi ultima. În Frankfurt am găsit o curăţenie exemplară, era maşinuţe care aspirau până şi spaţiile verzi de la marginea drumului, totul era curat, totul era cu miros de nou, sclipitor. Am fost şi în alte localităţi mai mici ale Germaniei şi am descoperit acelaşi lucru. Când am ajuns însă în Berlin, locul unde vestul se întâlnea cu estul (marea unire berlineză se întâmplase totuşi de nişte ani), pe jos erau mii de chiştoace, scuipaţi, PET-uri…

    Legea şi aplicarea legii era peste tot la fel, civilizaţia însă avea un alt nivel în Berlin decât la Frankfurt.

  • Stefan

    @GabiCretzu,
    va multumesc pentru frumoasele cuvinte.
    Cu permisiunea Dv.va rog sa-mi permiteti sa postez urmatoarea poveste,pe care o cred si sper ca va dainui si pe la noi.
    M-ar interesa parerea unui barbat ca Bibliotecaru si chiar a celorlalti domni vizitatori ai acestui interesant Blog.

    Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.

    Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.
    Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.
    Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York , in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.
    Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.
    Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana.
    Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urat si imbatranita. Voi ce ati fi ales? Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna urata cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:
    – Vii cu mine soldat?
    Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:
    – Buna ziua, si a invitat-o la cina.
    Iar aceasta i-a spus:
    – Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.

  • iceflame

    @ Biblio

    Daca ne-am permite sa tratam problema curateniei a la long, atunci da, ceea ce spui este perfect adevarat, si iarasi da, severitatea si amenzile mari pot conduce (dar nu intotdeauna si nu in mod obligatoriu) la statul politienesc si la abuz.

    Parerea mea este ca noi, romanii, ne aflam pe “calea gresita” intr-o multitudine de domenii.
    Curatenia este unul dintre acestea. Problema cea mare consta in faptul ca suntem pe trend negativ si cu prognoze de inrautatire.

    Suntem in situatia in care avem de ales; ori facem ceva cu efecte imediate pentru inversarea trendului, ori o sfarsim cu totii sufocati in gunoaie.

    Atentie prietene drag, eu am sugerat acele masuri pe un termen limitat de unul sau doi ani si neaparat insotite de activitati conjugate de curatenie generala.

    Adica, putem considera acesta actiune ca prioritara pentru tara si proceda in consecinta.

    Poate sa ne spuna cineva de la Ministerul Turismului cam cati turisti straini au reusit doar gunoaiele sa alunge din Romania in ultimii ani?
    Sau cel putin sa ii determine pe acestia sa nu mai puna piciorul in tara noastra in vecii vecilor?

    Cu siguranta ca mult mai multi decat a reusit sa aduca marea campanie de popularizare a tarii pe marile televiziuni occidentale.

    Ce e aia -Romania – Land of choice ?
    Romania – Land of waste, asta da.

    Departe de mine ideea unui stat politienesc.
    Am sugerat doar o maniera de actiune pentru a scapa de o parte din marea rusine nationala, de mizeria care ne inconjoara si cu care, din pacate, am inceput sa ne cam obisnuim…

    Dupa inversarea trendului, este obligatoriu sa ne concentram pe latura educativa.
    Nu ne impiedica nimeni sa facem asta si acum, de fapt acesta este un lucru care trebuie facut tot timpul, atata doar ca, in stadiul in care ne aflam, antibioticul singur nu face fata.
    Trebuie neaparat folosit bisturiul. Si nu vorbesc de un bisturiu imagologic de tip oprescian ci de un bisturiu-bisturiu adevarat si eficient.
    Acesta era continutul ideii Biblio si nicidecum inlocuirea unui dictator cu un altul…

  • iceflame

    @ Stefan

    Voi spune exact ceea ce cred despre aceasta istorioara.

    In primul rand, o persoana sensibila, minunata, cum spui ca ar fi cea din poveste, ar trebui sa stie ca:
    nici cele mai frumoase ganduri nu se scriu pe cartea altcuiva.
    Chiar daca a fost cumparata de la librarie si se afla in proprietatea celei ce a cumparat-o, intr-un anume sens, cartea apartine DOAR autorului.
    Singura persoana care are dreptul de a scrie ceva pe aceasta carte, este autorul insusi.
    Pot avea pareri despre o chestie sau alta din cuprinsul cartii, dar nu am dreptul de a scrie pe carte. E ceva in interiorul nostru care ar trebui sa ne spuna asta. Sau nu e… Depinde.
    Pot scrie ce vreau pe o hartie iar hartia o pot plasa la pagina cu pricina. Asa mi se pare frumos.
    Unu la mana.
    Doi; pai dupa ce ca treci peste punctul unu, mai faci asta si public? Ma refer la donarea cartii catre biblioteca…

    Tanarul soldat a ales prost. El ar fi trebuit sa stie ca, o femeie serioasa, cu simtul masurii si cu un caracter cu adevarat minunat, daca are o anumita varsta, nu se lasa niciodata atrasa intr-o aventura amoroasa cu un copil de 20 de ani.

    Dupa mine, el, soldatul, daca nu avea prietena sau sotie, putea foarte bine sa incerce sa o cunoasca pe frumoasa tinara in verde, si, daca aceasta i-ar fi placut cu adevarat,de ce nu, ar fi putut incepe o poveste de dragoste…
    Dupa razboi, sange si mult post, nimic nu e mai placut decat sa te afli in preajma unei femei.

    P.S. Nu prea cred ca soldatii americani merg pe front ca sa citeasca poezii.

  • gabicretu

    @iceflame!
    Nu ti-ai ales numele intamplator; esti de gheata! Semnificatiile nu au varsta, scriu si pe marginea cartii… Si cine ti-a spus ca soldatii americani plecati pe front au 20 de ani. Viseaza, domnule, si lasa prostiile…

  • Ileana

    E tare…
    Taci şi visează !
    Totuşi ,printre puţinele acţiuni care nu se pot face ,dacă nu-ţi vine.
    O fi de gheaţă Iceflame ,dar văz că nu rămîne indiferent cînd e vorba de fantasy-kitsch.Cred că asta a amendat el ,nu ideea că ar putea exista soldaţi pe lume nemancurtizaţi sau femei mature nebovarice .

  • Bibliotecaru

    @ Stefan
    O poveste…

    Adevărata morală a aceste poveşti este alta, una ascunsă.
    Cineva a donat o carte unei biblioteci şi altcineva nu a mai înapoiat acea carte bibliotecii.

    Astfel de poveşti nu există cu adevărat, pentru că în continuare, după restaurant, antagonismul nu va fi rezolvat, nu va exista un “şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”.

    Dacă aş fi fost în locul soldatului, nu aş fi avut nici un fel de strângere de inimă să trec pe lângă o fată frumoasă pe dinafară pentru a ajunge la o fată frumoasă pe dinlăuntru. Mai mult, “testul” m-ar fi deranjat atât de tare încât nu m-aş fi dus nici la restaurant.

  • iceflame

    @ Ileana

    Mi se pare ca Gabi e mai mult ironica in spusele sale…

  • Bibliotecaru

    @ iceflame
    Am înţeles perfect, numai că omul ajuns în postul în care este o mică divinitate a aparatului de stat va face totul să devină o mare divinitate şi se va folosi de orice astfel de subterfugiu… este în natura lucrurilor.

    Soluţia despre care vorbiţi poate fi aplicată, să spunem, în faţa Palatului Cotroceni. Cine o aplică însă în cartierul Ferentari sau în Dolhasca.

    Vorbim de stereotipie comportamentală şi nu despre imoralitate.

  • iceflame

    @ Biblio

    Ferentari si Dolhasca.
    Asta e Romania si eu despre asta vorbesc, nu de Palatul Cotroceni.
    Diferenta e ca la Cotroceni e curat pe dinafara, sticlele nu se arunca peste gard…
    Acestea sunt puse cu grija in tomberon de catre persoane specializate (deja) in treaba asta.

  • Bibliotecaru

    @ iceflame
    🙂
    Ce salariu au debarasorii… poate îmi construiesc o carieră frumoasă.

  • iceflame

    @ Biblio

    Ok, iar eu preiau sticlele de la viitorul debarasator si le vand.
    Ne imbogatim amandoi…Yessss!!!

  • iceflame

    Debarasor :”>

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *