Pentru echilibrul de gen

Feministele nu urasc barbatii si nu iubesc femeile. Doar lupta pentru castigarea si respectarea propriilor drepturi.

Astazi promovam un barbat. Mie mi se pare foarte talentat. Bucurati-va ochii!

Aici
si aici

61 Replies to “Pentru echilibrul de gen”

  • doinaş

    🙂 …si, daca remarci, termenul misandrie e unul medical…
    nu unul comun.
    Personal, dupa ce am descoperit acest termen am facut un …minitest printre amici/amice.
    Din 8 persoane, toate stiind ce inseamna misogin, doar una stia ce inseamna misandrie.

    Ori, in teoria mea, cunosti expresii, termeni, cuvinte, in masura in care viata te-a pus in situatia de a avea nevoie de ei….

  • gigi capsunaru

    😀 si trebuie sa intelegem ca in cazul dumneavoastra a aparut aceasta necesitate?
    Pardon n-am vrut sa fiu grosolan da’ nu ma pot abtine de la intepaturi , atunci cand mi se iveste ocazia.
    Ironia este, intr-un fel sarea vietii. 🙂

  • doinas

    Absolut de acord :)… da, adevarul este ca sunt feminista declarata si, pentru a putea argumenta, trebuie sa inteleg termenii relationali in problema. Oricum, colegul meu care cunostea termenul putea sa creeze sindromul misandriei in orice femeie care l-ar fi luat in serios…E tipul care spunea ca singura justificare a existentei femeilor este ca acestea sa devina receptaculul luminatei sale seminte…

  • doinas

    http://protv.ro/stiri/eveniment/fetita-de-11-ani-din-neamt-va-pastra-sarcina.html

    Uite o abjectie majora!

    Mi-e greata! Mi-e greata de medicina, de lege si de felul cum inteleg unii s-o aplice.
    Dupa ce ca fetita aia a fost violata de unchiul ei-deci victima unui incest- o obligi sa duca sarcina pana la capat “pentru ca organismul ei poate”.

    Dar ce este fetita asta pana la urma?!?

    Un incubator?

    Conteaza daca mintea ei, sufletul ei pot suporta asa ceva?

    Singura chestie care mai lipseste este sa fie si obligata sa-l creasca, cu toate consecintele pe care incestul le poate produce asupra copilului.

    Sunt indignata! Mi-e greata! Mi-e greata!

  • Bibliotecaru

    @ doinas
    Vă mai amintiţi că spuneam pe acest blog (sper că nu mă înşel, memoria mea e din ce în ce mai slabă), că societatea umană este plină de antagonism? Spuneam atunci că este destul de greu să trasezi o limită între dreptul unei femei de a alege ceea ce face cu trupul său şi prunc-ucidere. Şi dădeam acolo exemplul acelui copil “în utero”, care nu are drepturi iar mama lui are drept de viaţă şi de moarte asupra lui, în schimb, după naştere, mama sa este condamnată social pentru crimă. De ce? Pentru că se schimbă un paragraf de lege? Morala socială se modifică o dată cu vârsta celui în cauză?
    Şi eu aş fi fost de acord, dacă m-ar fi întrebat cineva, cu posibilitatea de a alege avortul. Aş fi fost de acord pentru că există mai multe motive, fiecare justificând avortul. Mai întâi vârsta, apoi violul, apoi consangvinitatea…

    Nu mi se deschide link-ul, dar parcă îmi aduc aminte de ceva din această ştire. Unchiul ei era şi el un copil la rândul lui. Eu nu cred că în astfel de cazuri nu putem vorbi de vină socială, pentru că aceşti copii sunt abandonaţi de părinţi, de profesori, de societate în general. Nu mă refer la un abandon fizic, părinţii le oferă mâncare, haine, un pat, statul le oferă un spital dacă se îmbolnăvesc, învăţământ gratuit… nu le oferă însă comunicare, răspunsuri la întrebările conştiinţei… încă îmi aduc aminte ce răsturnare a cursului vieţii o reprezintă apariţia impulsurilor sexuale pubere, mai profunde şi mai puternice decât orice înţelepciune. Dacă unui tânăr nu i se inoculează constrângerile sociale înainte de a trece prin acest act de răzmeriţă biologică, nu are rost să-i găsim o vină reală după ce grozăviile se întâmplă.
    Dar cea mai mare grozăvie este altă. Faptul că violul nu este generalizat, faptul că omorul nu este generalizat, faptul că societatea umană nu decade în stadiul de haită de animale, nu au nimic de a face cu o conştiinţă umană superioară, aceasta este bună pentru scrierile intelectuale elevate, totul porneşte de la frica oprobriului şi a condamnării. “Bestiile” despre care auzim la ştirile de la ora 5 şi care ne provoacă un plescăit nţ nţ nţ, sunt de fapt oameni dezinhibaţi, deveniţi animalici pentru că renunţă la valorile sociale ale civilizaţiei actuale. Ei nu sunt, în mod real, nici diferiţi şi nici mai puţin oameni.
    Părerea mea de nespecialist.

  • pestisorul_auriu

    s-au intamplat si se vor mai intampla din pacate fapte condamnabile, incesturi, crime. multi stau si trateaza efectul, putini sunt cei care cauta si trateaza cauza. e de condamnat omul? sau e de condamnat societatea? sau vremurile actuale? incerc demult sa iau atitudine in fata unor gesturi, pareri, crezuri “socio-psiho-pedagogice” sau cum le-o fi spunand , ale unor profesori din scoala copilului meu dar sistemul e prea imbacsit, blazat, sunt foarte foarte putini cei care mai au timp, curaj, chef sa tina pasul cu tinerii din ziua de azi. exemplu concret: intr-una din ultimele zile ale anului scolar ce s-a incheiat ma suna diriginta acasa intr-o seara……deh, sa pot dormi linistita, nu? “va rog faceti ceva, eu cu baiatul dumneavoastra nu ma mai pot intelege. mutati-l in alta clasa dar eu nu mai stiu ce sa fac”. interesant mod de a solutiona o relatie elev-profesor, nu? mai bine abandonez copilul si eu pot iesi la pensie linistita, cam asa o fi gandind respectivul pedagog. am ascultat si motivatia dirgintei dar mi-e oleaca jena sa scriu aici, poate sunt persoane pudice printre voi si n-as vrea sa par penibila. credeti-ma, am ras cu sotul meu acasa cand am auzit, putea fi replica oricui.
    si daca ar fi un copil problema n-as spune nimic, as sta in banca mea.

  • gabicretu

    @ Cum e cu avortul am mai discutat deja. Totdeauna revine in discutie tema unei vieti care este sacrificata (cu sau fara ratiune, dupa caz).
    Nu aud insa ridicata aceeasi problema in ceea ce priveste legitimitatea razboaielor ca mijloace de solutionare a conflictelor. Acolo nu mor unii?! Nu hotarasc altii ca ei trebuie sa moara. De ce cauzele lor sunt mai nobile…

  • doinas

    Razboaiele nu sunt un mod de solutionare a conflictelor. Razboaiele sunt modul prin care persoane sau grupuri de interese obtin prin forta chestiile pe care nu le pot obtine pe bani marunti. Bineinteles ca exista si niste explicatii, justificari “ideologice, morale si/sau religioase”: pentru creduli.
    Oricum, am citit undeva zilele trecute ca ca, la ONU, un oficial ar fi exprimat ideea ca femeile in caz de razboi… stati an gasit citatul:

    La reuniune s-a aflat şi fostul comandant al trupelor ONU în Republica Democrată Congo, generalul maior Patrick Cammaeert, el făcând o serie de declaraţii şocante.

    “Probabil că a devenit mai periculos să fii femeie într-o regiune de conflict, decât să fii soldat în forţele armate combatante.”

    Si, Gabi, razboaiele sunt, in mod evident evenimente pe care noi, ca persoane, nu putem sa le oprim.
    Inncercam sa modificam ceva in legatura cu oamenii, cel putin. Si stiu ca traumele unui avort pot fi depasite(cumva), dar trauma de a trai zi de zi cu un copil, rezultatul unui viol… atunci cand nu tu ai decis asta, ci niste….*/$@%^$%$&^%% au decis pentru ca nu au vrut sa-si asume o responsabilitate….
    Eu voi scrie maine si Teodorei Bertzi, si ministrului sanatatii. In nume personal daca nu altfel.

  • Bibliotecaru

    @ gabicretu
    Am să fiu şocant, dar asta nu ar fi o surpriză din partea mea, nu-i aşa.

    Eu cred cu tărie că aceste conflicte de tip “război” sunt acţiune concrete ca urmare a unui dezechilibru de creştere demografică. Pe scurt, o modalitate simplă de a scădea populaţia. Natural se întâmplă acelaşi lucru în rândul animalelor mai banale, atunci când grupul devine mai mare decât poate să susţină un anumit areal.

    Ce legătură are de exemplu “Asasinatul de la Sarajevo” cu problematica primului război mondial şi, mai ales, cu rezultatele sale. Conflictele care nasc războaiele sunt chestiuni-pretext. Dacă omenirea ar fi egal distribuită pe tot globul iar populaţia mondială ar fi 100 milioane, nu ar fi posibil un război. Războiul este un fel de avort al naturii pentru fiinţa sa umană, boala este un fel de element contraceptiv în acelaşi consens.

    Eu cred că marea greşeală a omenirii a fost mărirea speranţei de viaţă la mai mult de 40 de ani.

  • Mihai Epure

    @bibliotecaru
    Esti cam pesimist, sa-mi fie cu iertare. Pe undeva insa similaritatile sint surprinzatoare. Si pe o nota personala: “dumneavoastra” e frate-meu al mai mare, eu sint”Mihai” sau “tu” dupa caz.
    Cauzele pt razboaie,hmm!!! Sint cu sutele. Motive? La fel. Miine-poimine o sa avem razboaie pt ca vintul bate dinspre nord sau soarele rasare la est. Atita timp cit se produc arme si munitie, gasim motiv pt razboaie.
    Ca motiv nici macar nu incep cu dorinta de imbogatire, ura de rasa, influenta politica sau de orice alta natura si ca sa fim siguri ca acoperim minimum de minim, aruncam in amestec…religia.
    “Razboiul e un rau necesar” nu-mi aduc aminte cine a spus-o exact. Cert este ca avem acest “rau” de foarte multa vreme, de cind lumea. S-apoi de peste 500 de ani nu am avut o zi(24 hr continuu) de pace totala pe pamint.

  • Bibliotecaru

    @ Mihai Epure
    “Razboiul e un rau necesar”… nu aş băga mâna în foc că a fost chiar cel care a inventat această zicere, dar cred că a folosit-o mustăciosul mareşal Ferdinand Foch, autorul “Principiilor Războiului” şi al volumului “Conduita în Război”.

    Eu, dimpotrivă, cred că războiul, crimele care cuprind fenomenele de masă şi, în general, fenomenele distructive antropice, sunt reacţii naturale, cu filon în reacţia animalică, al suprapopulării.

    Deşi devin, cred, enervant tot vorbind de necesitatea filozofică de model uman, între ce stabilim noi că este omul şi ceea ce este în mod real omul, este o prăpastie uriaşă. Încercăm deci să explicăm gesturile umane şi comportarea individului într-un grup social pornind de la model şi nu de la real. Concluziile sunt astfel extrem de alterate. Prea lungă însă o astfel de discuţie pentru a o aşeza aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *