Limba încastrează în ea structurile sociale şi ierarhiile valorice; conservatorismul limbii, întreţinut academic prin caracterul instituţional şi obligatoriu al regulilor gramaticale, perpetuează aceste structuri şi ierarhii dincolo de momentul în care ele încetează practic să funcţioneze pentru că un lucru este sigur – mobilitatea limbii a fost, până acum, mai redusă decât a societăţii însăşi. Acest decalaj între momentul în care societatea face schimbarea şi cel în care limba acceptă acest fapt poate genera efecte negative întrucât limbajul nu este neutru şi mai ales nu este inocent; noi ne formăm în şi prin el iar într-o lume care totuşi se schimbă inerţia limbii care face jocul tuturor conservatorismelor – politice, sociale sau culturale.

Ne propunem în continuare să ilustrăm cum, uneori fără intenţie dar cu maximă eficienţă, limba pe care o folosim ca şi cea care ne este recomandată să o folosim susţin patriarhatul şi-i maschează fragilizarea acolo unde ea a început deja; şi asta cu un instrument al cărui caracter ideologic scapă la prima vedere – genul substantivelor. Dacă credeam că numele are vreo legătură cu apartenenţa de gen „naturală” a lucrurilor denumite atunci o analiză chiar şi superficială a actului „numirii” ne poate arata cât de mult ne înşelăm.

Un caz tipic şi deseori amintit dar niciodată luat în serios este cel al numelor de profesii şi ocupaţii. Putem vorbi de servitor-servitoare, de muncitor-muncitoare dar poliţia gramaticală acţionează încă atunci când vorbim de senator-senatoare. Cu o obstinaţie de maşină bine programată calculatorul a corectat acest text ori de câte ori a apărut cuvântul senatoare (corespondentul feminin pentru senator) propunând senatore (vocativul pentru senator). Putem utiliza orice caz gramatical dorim atunci când folosim substantivele dar nu şi orice gen. Ca într-o parcare bine organizată există locuri rezervate unde poţi să-ţi laşi maşina numai cu riscul unei sancţiuni. Deşi social funcţiile sau ocupaţiile au încetat să mai fie exclusive termenii continuă să-şi păstreze acest caracter după o logică care nu este în nici un caz cea a limbii. Poţi fi deja profesoară dar nu şi ministră, poţi fi prostituată dar nu şi prostituat ( e preferabil gigolo căci e mai exotic şi lipsit de conotaţii peiorative).

9 Replies to “Femei din toate limbile, uniti-va!”

  • medusa

    Pe mine ma deranjeaza faptul ca femininul pentru unele profesii, ocupatii, se face cu diminutiv. E un mod de a-i scadea din valoare. De exemplu femininul pentru primar este “primarita”, sofer -soferita, doctor – doctorita. Acest “-ita” situeaza munca femeii intr-un plan mai mic, oarecum afectuos.

  • gabicretu

    @medusa,
    Bineinteles ca ai toata dreptatea; dar explicaţia poate fi şi inversă. Diminutivele nu au acelaşi statut pentru că sunt “mai mici”, adică asociate femininului; la fel ca valorile estetice “graţios”, “delicat”, etc. care sunt considerate minore… dansul este o artă de cand e lumea. De ce o fi gratia minora, nu se pot da explicatii logice. Ghici de ce!?
    În exemplele de faţă există macar termen feminin; astept să folosim si “istorica” sau “medica”. Nu vad ce regula a limbii ne impiedica. Regulile societatii care ne impiedica, le stim…

  • Codrina

    Mai traim inca intr-o lume patriarhala, facut-a de barbati doar pentru interesele lor. Capacitatea biologica de a reproduce viata, capacitatea “naturala” de a deveni mama, a fost transformata intr-o obligatie morala pentru femei cu tot ceea ce tine de aceasta actiune, fara insa a tine cont de interesele femeii. Daca aproape continuu barbatii au fost cei care s-au ocupat de politica si stiinta (ignorand ca “sophia-stiinta” e feminin) nu e de mirare ca atatea profesii nu se folosesc la feminin. Multe femei nu au atins inca punctul de a observa ca sunt neindreptatie, ele fiind educate dupa necesitatile barbatilor si acceptand totul ca ceva ce nu trebuie pus sub semnul intrebarii. La fel si barbatii, obisnuiti si ei cu educatia de a fi deasupra femeii, nu vad ca exista o problema. Totul pare normal!!!! Iar asta cam peste tot in lume!
    Insa…eu am sperante. Se pare ca se schimba ceva in moment, se pare ca femeile nu mai accepta orice, iar asta imi place!

  • Gelu

    Sa stiti ca si eu sunt foarte contrariat de aceasta anomalie a limbii romane. De exemplu, nu inteleg de ce exista cuvantul “pitipoanca” si nu exista echivalentul masculin, “pitiponc”. De asemenea, in limba romana nu avem nici “curvi” (curve), nici “cordi” (coarde), nici parasuti (parasute)…De asemenea, vreau sa mai atrag atentia asupra unui alt aspect important al misoginismului limbii romane: de ce exista cocalari in toata tara si nu avem si noi cocalarele noastre? Pana cand?

  • george

    @ medusa

    Maniera dvs. de a gandi este o exagerare.
    Adica este tipica unei “feminazi”
    Sufixul “itza” se datoreaza diferentelor ANTROPOLOGICE(dimensiuni, forta fizica etc)
    Ganditiva la “caprita” …. de exemplu.
    Ca sa nu mai spun ca n-am auzit de “contabilitza” sau “presedintitzica”

    Sa nu exageram in lipsa de alte ocupatii.

    Un pupitz !

  • george

    @ Codrina

    Dumneavoastra ignorati (presupun, cu buna stiinta) cea dintai datorie a fiecarui specimen human : perpetuarea speciei.
    Subordonarea (chiar daca intelectualizata) acestei “datorii” oricaror altor ordini nu aduce nimic bun pe termen lung. De altfel insasi istoria omenirii, de pana acum, ne demonstreaza ca nici o societate/natiune nu a supravietuit “uitand” aceasta datorie/sarcina 🙂
    Exceptiile nu au valoare demonstrativa, sper ca sunteti de acord.

  • Alina

    Ce-mi place mie cand femeile isi problematizeaza existenta! Cand au/n-au treaba, dar isi fac! :)))) Barbatii (acesti porci, vorba Elenei Carstea, alta feminista) trebuie pusi la respect, pentru ca se fac vinovati de erorile limbii! Degeaba s-a schimbat Codul Civil si ala Penal, daca n-a prevazut sanctiuni dure pe tema asta! Sic!

  • Gabi

    @ comentatorilor si comentatoarelor (sic!) tarzii,
    Si pe mine ma incanta sau ma uimeste, dupa caz, antifeminismul preventiv dezinhibat. Zic dezinhibat pentru ca numai astfel se poate justifica afisarea ignorantei cu atât aplomb. 🙂 Oricum, va multumesc pentru interes! Textul nu era destinat celor care au convingeri atât de puternice dar poate fi citit de oricine; chiar si de cei care nu-l înțeleg.
    @ Alina, unor femei li se mai întâmpla sa problematizeze existența; la asta foloseste ratiunea; bărbaților nu li se întâmpla sau le lipseste instrumentul?!
    @Gelu,
    Suntem inca liberi sa luptam pentru egalitate si pentru a fi numiti cu numele nostru – curv, pitiponc sau oricare altul pe care limba nu-l accepta încă. Știm prea bine ca realitatea e alta si e plină de personajele cu pricina…

  • dana

    mie regula asta mi se pare atat de incredibila..
    unei adunări formate din n femei (n poate fi oricât de mare) şi un singur bărbat ne adresăm la pluralul masculin

    Chiar nu se poate schimba? Eu ma gandesc uneori sa protestez impotriva ei :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *