Home » Analize, Feministe, Interviuri, Politice

Punct ochit. Punct lovit. 2

24 July 2012 40 views No Comment

1) Cum poate o femeie sa aiba success in politica romaneasca?

Preluând temele dragi bărbaților și făcând totul pentru ele; nici într-un caz, deocamdată, încercând să schimbe agenda publică prin introducerea subiectelor care ar face-o reprezentantă a femeilor, nu doar femeie, și care ar permite o schimbare a conținutului politicii și felului în care se face. Așa cum repet mereu, femeile în politică se cunosc după program, nu după sex.

Dar nu-mi place întrebarea; utilizăm, de regulă, termenul succes cu o conotație legată de individ/persoană și de realizarea sa. În politică, succesul ar trebui măsurat prin atingerea obiectivelor urmărite și este, cel mai adesea colectiv. Succesul individual este legat de deținerea puterii, nu de exercitarea ei în beneficiul societății; este o mare diferență…

2) Ce ati recomanda tinerelor aspirante pentru o cariera in politica?

Nu știu ce este o carieră politică; în administrație, pot înțelege ce este o carieră. În politică este altceva; nu alegi tu politica, așa cum alegi o meserie oarecare; mai curând, te alege ea pe tine. Tinerele trebuie să intre mai întâi în politică – dacă au o ideea despre societate, oameni și cum ar dori să arate lumea în care trăim. Dacă nu au dar ar dori să aibă, tot trebuie să intre – cu ideile lor, cu întrebările lor, cu energia lor. Trebuie să învețe exercițiul dificil al convingerii celuilalt, al dezbaterii de idei, a dialogului autentic. Pe bază de informație despre lumea în care trăim și despre diversele concepții care o explică. Dar să nu-și închipuie cumva că politicienii se produc la Facultatea de Științe Politice și că absolvirea unei facultăți le deschide vreun drum; este o condiție utilă și atât!

3) In cazul dumneavoastra a fost sexul un obstacol?

La fel ca în cazul tuturor femeilor în societatea noastră; a trebuit să dovedesc că sunt de trei ori mai deșteaptă și mai implicată doar pentru a fi acceptată. Faptul de a fi femeie era un impediment chiar și așa; politica nu se face la noi acolo unde ne închipuim că ar trebui să se facă – în dezbaterile și ședințele organizate de partide, în alte spații publice accesibile; cel mai adesea, adevăratele decizii se iau în locuri mult mai puțin formale și la ore mult mai puțin obișnuite decât ne închipuim; foarte greu sunt deschise pentru femei. Și, să nu uităm, am crescut întâi copilul și pe urmă, după ce și-a luat zborul, mi-am permis libertăți; cu certitudine, dacă m-aș fi apucat de politică full-time mai devreme s-ar fi găsit destui care să întrebe, măcar în gând, dacă nu am treabă de acasă și nu este cumva copilul flămând. Bărbații care sunt tați nu sunt întrebați niciodată așa ceva… Poate doar feministele consecvente îndrăznesc.

La mine a fost probabil și ceva în plus; eu sunt feministă în mod asumat; nu am avut niciun moment intenția de fi un bărbat cu fustă în politică (adică de a prelua atitudinile și modelele comportamentale masculine, așa cum fac în realitate majoritatea femeilor zise de succes; nici de a renunța la obiectivul sprijinirii altor femei; pe mine mă acceptau ceva mai ușor dar ideea că aș putea reuși să conving și să trebuiască să accepte cote de reprezentare, era prea mult!)

Or, a face altfel de politică este mult mai greu decât a face politica existentă fiind femeie… Partidele de dreapta occidentale au înțeles foarte bine cum pot contracara încercările de schimbare venite dinspre stânga - au scos în față numeroase femei care apără valorile patriarhatului cu o energie și perseverență demne de o cauză mai bună; și la noi este valabil, pentru toate partidele care au câteva reprezentante mai vizibile. Excepțiile se numără pe degete…

4) Sau a fost, in unele cazuri, exploatabil ?

Cum spuneam mai sus, femeile în politică se cunosc după program, nu după sex; cine dorește poate exploata, căci se pot exploata, slăbiciunile și micimile bărbaților din politică. Dacă dorești asta, poți “reuși” și lăsându-te exploatată. Unii bărbați politici preferă să se înconjoare de femei; pe lângă faptul că muncesc mult, acestea nu au rețelele de sprijin necesare ca să transforme poziția pe care o au în poziție de putere și să devină concurente reale pentru cel care ”le-a promovat“; doi iepuri dintr-o lovitură…

Dacă ne referim la anumite trăsături mai prezente la genul feminin – legate de capacitatea de comunicare, empatie, etc. - ele sunt extrem de folositoare.

5) Care credeti ca sunt motivele pentru numarul mic de femei atat in Senat cat si in Camera Deputatilor, si mai ales in pozitii inalte ?

Nu pozițiile înalte mă îngrijorează; slaba reprezentare este problema – pentru că întreține un argument misogin – dacă nu sunt, cum să le punem în funții (funcțiile aparțin întotdeauna lor, sunt de drept privat și sunt repartizate - din mărinimie, nevoie sau sub presiune- și altora…). Dacă sunt slab reprezentate nu au nici voturi suficiente pentru a încerca ele însele să aleagă femei în diferite funcții mai înalte.

Lipsa de democrație în societatea românească; și de orice apetență pentru democrație.

Partidele nu sunt cadre publice de formare și exprimare a opiniilor; sunt mecanisme de gestionat interese; nu interesele publice, ceea ce ar fi normal; de gestionat interese private.

6) Ce credeti ca trebuie sa se schimbe pentru ca politica romaneasca sa fie mai putin sexista si mai deschisa la problema egalitatii de gen ?

Societatea! Toată!

(Interviu acordat Iuliei Toma)

Lasa un comentariu!

Adauga un comentariu, sau redirectioneaza catre site-ul tau. Se pote si subscribe to these comments prinRSS.

Fiti politicosi si civilizati! Ramaneti la subiect! Nu spam-urilor!

Pot fi utilizate urmatoarele tag-uri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>