Home » General

Sa nu cumva sa uitati!

6 March 2008 451 views 25 Comments

Vad ca in tara este o mare (alta) dezbatere despre votul uninominal. Mai ales in aceste zile - cand drepturile femeii si prezenta ei politica ar trebui sa constituie o tema de reflectie pentru toti - reafirm un lucru: parerea mea despre votul uninominal ramane cea pe care am exprimat-o pana acum. Fara nici un fel de concesii. In primul rand pentru ca dezavantajeaza puternic femeile.  Eu nu ma tem de adevar!

25 Comments »

  • Mihai Epure A spus:

    De ce dezavantajeaza femeile? Scrie undeva ca femeile nu au dreptul sa-si depuna candidatura pt pozitiile politice deschise? Dupa parerea mea cred ca e un avantaj pt ca in felul acesta mai multe femei isi pot pune numele pt pozitiile deschise. In plus, votul uninominal, daca legea in privinta aceasta este corecta, da sanse la independenti. Majoritatea in parlament este in felul acesta greu de obtinut, ceia ce determina ca legile sau dezbaterile pe tema unei legi sa fie mult mai impartiale.
    S-apoi daca parlamentarii nu-si fac treaba pe timpul mandatului, atunci nu mai pupa un al doilea termen.

  • suzzy A spus:

    Aici sunt si eu de acord cu Mihai.
    Daca la noi listele electorale ar fi fost paritare , poate ca votul uninominal ar fi dezavantajat femeile…
    Asa nu vad cum…
    Bine, votul uninominal isi are pacatele lui deoarece nu este proportional si exagereaza rezultatele partidelor mari si puternice.
    Insa acuma alegem si noi omul, nu lista pe care ne-o baga unele partide pe gat, si unde locurile sunt ocupate in mod mai mult sau mai putin dubios. Cu votul uninominal se produce apropierea omului de politician, si invers…pararea mea.

  • casandra A spus:

    Votul uninominal dezavantajeaza femeile in acest moment.

    Motive:

    1. O candidatura independenta cere resurse financiare masive. Femeile nu prea au multi bani.Si nici nu sunt pregatite sa “negocieze” cu sponsorii pe pricipiul “do ut des”.

    2. O candidatura din partea partidului este mai greu de obtinut. Preconceptiile despre sansele mai mici ale femeilor in politica vor impune - chiar si sefilor de organizatii judetene mai deschisi la minte! - o prudenta imensa in nominalizarea unei femei. Oricand vor putea fi acuzati ca un barbat ar fi castigat acolo unde o femeie a pierdut. In colegiile in care barbatii pierd nu se va invoca niciodata posibilitatea ca o femeie sa fi castigat.

    3. Conducerile partidelor sunt populate mai ales cu barbati. Nu vor aprecia prea tare - nici acum nu o fac - profilurile speciale ale politicienilor-femei care sustin oferte orientate, sensibile la problemele de gen si ale familiei.

    4. Mass-media este calibrata deja pe un gen de analiza politica si de profil politic tipice pentru politicianul-barbat. Nu sunt pregatite sa valorizeze candidatii femei si sa le arate personalitatea si utilitatea.
    Nu este intamplator faptul ca singurele femei-politician vizibile si promovate intens pentru public sunt cele care au crescut si sunt atasate de personalitatea unui politician-barbat.
    Exemple:
    1. Elena Udrea, Anca Boagiu, Sulfina Barbu - nu pot fi imaginate in afara personalitatii lui Traian Basescu
    2. Mona Musca - Valeriu Stoica si, mai tarziu, Traian Basescu
    3. Raluca Turcan - Theodor Stolojan
    s.a.m.d.

    Gazdei blogului nu i se poate identifica un asemenea “parinte politic” si este prea putin vizibila in mass-media romanesti. Doar blogul este cel care a mai pus putina lumina pe dansa. Si, chiar si in acest caz, existenta unor “amanunte” biografice au jucat un rol important. Din fericire, dincolo de aceste “amanunte”, Gabriela a confirmat o valoare personala de netagaduit. Dar, fara amanuntele cu pricina, sansele sale de a demonstra ce poate, ar fi fost tareee mici.
    Gabriela are dreptate, femeile vor fi net dezavantajate pentru o buna perioada. Doar politicile europene de gen vor mai pune presiune pe patriarhii natiei. Anul 2008 va fi un an trist pentru reprezentare femeilor. apreciez ca ponderea aleselor va fi mai mica decat azi. Romania se va plasa undeva in spatele Arabiei Saudite.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ casandra
    Absolut nu vrea să mă contrazic cu nimeni, nu am argumentele unei persoane cu şcoală în domeniu, spun şi eu părerea unei realităţi poetice.
    Dacă lipsa de bani este un dezavantaj, înseamnă că şi eu sunt dezavantajat pentru că nu am şanse de independent cu bani. Nu am şanse nici din partea unui partid, pentru că nu sunt membru.
    Pe de altă parte, ascensiunea fulminantă a domnişoarei Băsescu şi zdrobirea contracandidaţilor (domnia sa a spus că a fost votată în unanimitate, probabil că nu ştie ce înseamnă unanim… dar ce mai contează) şi nu pentru că este “fata lui tata” (este vorba despre tatăl ei nu al meu) în condiţiile în care domnul Boza are un discurs poetic excelent (nu discut conţinutul politic, nu sunt specialist, ci limbajul în sine) şi are şi ţinuta de metrosexual, gen Cioroianu.
    Nu este deloc un secret că doamna Mona Muscă a “căzut” pentru că se apropia prea mult de vârful statului (cel puţin aşa e percepţia mea, altfel las specialiştii să se exprime în cunoştinţă de cauză).
    Problema marginalizării feminine (am văzut la ştiri că un om politic numea femeia în politică cu apelativul de femelă, închid paranteza) nu cred că este legea în sine. În mod normal (normalitatea lumii mele) nu ar trebui să existe planuri de tipul X%femei pe liste sau Y%tineri, acest lucru ar trebui să decurgă normal şi neplanificat. Părerea mea de poet nespecialist. Marea problemă este mentalitatea. În umila mea experienţă, prefer să fiu condus ierarhic de o femeie. În politică însă, politicianul femeie este, de regulă, superior politicianul mascul (SÂC!!!). Legile adoptate de femei sunt cu mult mai umane, mai uşor de înţeles, mai logice, mai greu atacabile. Femeile au un stil palpabil (de aici admiraţia mea, chiar la acest nivel de percepţie poetic, altfel nu mă pricep), care leagă cuvântul de realitate. Bărbaţii au un stil care seamănă cu construcţia de cuburi, sunt obsedaţi de planuri conspirative şi de izbirea neaşteptată a inamicului politic.
    Nu am fost atent, dar parcă se spunea şi la ştiri că România este în spatele unor ţări arabe (nu mai ţin minte care dintre ele) în ceea ce priveşte prezenţa femei în viaţa activă a politicii.
    Nu dispun de o statistică, dar tare aş vrea să ştiu ce fracţiune din politica românească este ocupată de femei. Dacă în cadrul partidului avem 10% femei, atunci la conducere 20% femei este destul de bine, dacă avem 90% femei în partid şi 10% la conducere, e rău de tot. Logic ar trebui ca aceste procente să fie sensibil egale şi, la rândul lor, să fie egale cu procentul demografic.
    Dacă nu sunteţi de acord cu mine, nu argumentaţi nimic, spuneţi simplu “Bibliotecaru, las-o balta!”, reacţionez foarte bine la astfel de imperative, eu am fost un elev mediocru şi inteligenţă submedie, nu îndrăznesc să discut în contradictoriu, nu aş avea argumente, doar acestea sunt accesibile doar specialiştilor.

    (De fapt ce am spus mai sus este un bullshit, nu am nici o părere, doar vorbesc şi eu să nu adorm. Îmi cer scuze.)

  • Cathy A spus:

    @Bibliotecarule, ce spui tu are in general sens si chiar exista unii care citesc cu atentie ce scrii tu (eu, de exemplu, si daca as avea timp mai mult la dispozitie as scrie si eu comentarii luuungi la comentariile tale. Din pacate zilele acestea timpul meu este al altora). Ultima ta fraza, nu stiu de ce (adica stiu), m-a durut…
    @Casandra
    Subscriu cu entuziasm la tot ce ai scris tu…

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Cathy
    Şi pe mine m-a durut în egală măsură. Poate chiar mai mult, pentru că am “naturelul simţitor”.

  • casandra A spus:

    @Bibliotecaru

    Sunt de acord cu tine ca exista femei “privilegiate” in politica, gen Elena Basescu. Dar privilegiul nu decurge din genul lor, ci din relatia speciala cu un politician-barbat.
    Si in partide, o buna parte din putinele femei ratacite prin conducere nu sunt acolo decat ca persoane-comode-acomodante cu conducerea masculina. Filiera recunoasterii este aceeasi.
    Si pe mine ma dispera situatia in care seful unui partid respinge o buna candidatura masculina in favoarea uneia cu fuste doar. Fiecare situatie in care o femeie-politician-surogat este ridicata in atentia publicului scade sansele reale de reusita pentru politicienele autentice.
    As accepta, pentru o perioada, ca dintre doi candidati cu valoare egala sa primeasca un bonus candidatul-femeie. Din pacate, la noi, femeile astea care profita de relatii personale de rudenie si de o tendinta politica mondiala favorizanta sunt prea putin pregatite sa reprezinte bine perspectiva de gen in treburile publice. Ele sunt favorizate mai ales pentru ca sunt fiice, neveste, amante, nepoate sau prea-plecate-slugi.
    Odata cu introducerea votului uninominal, ponderea rudelor liderilor se va subtia, dar in favoarea barbatilor, din motivele aratate mai sus.
    Sigur, sunt si barbati lipsiti de resurse financiare proprii. Regret ca esti printre acestia.
    Dar, la o adica, “sponsorii” sunt mult mai dispusi sa finanteze cariera politica a unui barbat decat pe cea a unei femei. Dispozitia unei femei de a “face orice este necesar” pentru cariera sa politica este mai mica. Acasa o asteapta copiii. Femeile sunt mult mai constiente de aceasta bariera decat barbatii. Sigur, este o realitate statistica. Dar ea se regaseste, ca atare, in dosarele justitiei. Nu este intamplator faptul ca doar 10% din populatia penitenciara a Romaniei este de gen feminin.

  • iceflame A spus:

    @Casandra
    “Fiecare situatie in care o femeie-politician-surogat este ridicata in atentia publicului,scade sansele reale de reusita pentru politicienele autentice.”
    Chestia asta ar trebui constientizata de cele in cauza,din pacate insa,astfel de creaturi nu au urechi decat pentru laude,ochi numai pentru a se privi in oglinda,iar ca obiectiv principal dobandirea notorietatii indiferent de cale…Celelalte(putinele deocamdata) care ar avea cu adevarat ceva de spus in politica romaneasca,sunt fie excluse brutal din sistem,cum a fost cazul Monei Musca,fie marginalizate cu buna stiinta de propriile partide(de anumiti sefi mai bine spus).Stiu ca nu este o zi tocmai potrivita pentru astfel de remarci,dar e atata adevar dureros in ceea ce ai scris incat nu am rezistat…

  • gabicretu (author) A spus:

    @Casandra
    Nu ti-ai ales intamplator numele…
    Multumesc pentru multele precizari de o claritate “cristal” pe care le faci in locul meu. Subscriu la analiza in mod absolut.
    Cat despre detaliile existentiale la care faceai referire in postul de mai sus, ele pot functiona in doua moduri: “a la Hillary” sau “a la Segolene”.
    Din pacate, cred ca fac parte din a doua categarie. Sper ca nu e nevoie de explicatii. Faptele sunt mai mult decat cunoscute (ma gandesc la cauza principala a unui esec… “pentru ca era femeie si pentru ca a fost singura” a fost concluzia francezilor)

  • Bibliotecaru A spus:

    @ casandra
    Ceea ce spui este foarte trist (sunt foarte trist de câţiva ani, dar din ce în ce încape mai multă tristeţe în mine), pentru că ceea ce-mi comunici real, şi nu expresie a cazurilor întâmplătoare, informale, este că o femeie care se înscrie pe linia politică acceptă că modalitatea de a urca trece musai prin favorizarea de tip “fiice, neveste, amante, nepoate sau prea-plecate-slugi”, ceea ce sună mai mult a parvenire şi arivism. Plecând de aici nu ai cum să te situezi în afara percepţiei şi, totodată să te afli înăuntru întregului. E un fel de aporie logică.
    Nu doresc să vorbesc catilinar şi fără rost printr-o diatribă necruţătoare a realităţii, dar cred că primii vinovaţi nu sunt cei aflaţi în vârfurile structurilor patriarhale. Spinarea plecată duce, în cele din urmă, la handicapul cifozei. Dacă femeia cere imperativ de la bărbat capacitatea de a efleura, poate la fel de bine să ceară şi tronul structurilor politice. Eu nu sunt un filogin prin natura mea, nu sunt nici misogin. Eu văd în femeie care lucrează lângă mine un partener fără ca asta să trezească în mine o febricitanţă şi nici nu vreau să pozez în savantoid cu explicaţii elucubrante. Cu toate acestea multă lume mă acuză de acţiune subreptice şi calofilie a fenomenului (cauză-efect) şi, uneori, dominat valpurgic. Aşa că am să spun cât pot de răspicat. TOŢI OAMENII SUNT EGALI! Nu e nevoie de luptă, pentru că păcatul discriminării nu este ceva venial, sentimentul de egalitate trebuie să vină din interior. Dar nici nu poţi să-ţi construieşti un mediu epicureic şi totodată să fi şi conzult (vorba lui Iuliu Maniu). Poate că o cale de a restaura faptul că suntem oameni (fie că suntem bărbaţi, fie că suntem femei, tot oameni… de fapt cu majusculă, Oameni) ar fi încetarea acţiunii de a colaţiona bărbaţii şi femeile. Ce spui?

  • Mihai Epure A spus:

    De ce sint barbatii majoritari in politica? Pt ca ei se implica. Mult mai multi barbati decit femei se implica in politica! Nu pt ca este ceva “preferential” pt barbati ci pt ca (din nou), se implica!
    Si cam toate femeile care au devenit notorii in politica, si-au creat imaginea si au crescut in umbra altcuiva, de obicei un barbat politician. Luati de ex. Indira Ghandi, Benazir Bhutto, Hillary Clinton samd. Cum ajungi sus nu face nici o diferenta atit timp cit ajungi sus! Scopul scuza mijloacele!!! Binenteles, nu toate femeile care se implica, vor ajunge de talia celor mentionate mai sus cum nici toti barbatii care se implica in politica ajung presedinti sau prim-ministri.
    Cimpul e deschis in egalitate pt fiecare, fiecare are aceleasi sanse depinde numai cum folosesti sansa pe care o ai.
    Casandra spune ca femeile nu au bani. Interesant! Citi barbati folosesc “numai banii lor” pt a-si face un nume in politica? Banii pt campanii electorale vin in general din donatii publice sau private. Faptul ca esti barbat nu convinge pe nimeni sa-ti doneze pt campanie, ce le spui sau promiti ca vei face daca ajungi in pozitie in Parlament sau oriunde altundeva, ii va convinge! Politicienii sau cei care intra in politica sint pregatiti sau se pregatesc sa minta despre orice sint intrebati sau macar sa spuna un adevar care este in oarecare masura fals!-Tot o minciuna. Daca Dvoastra Doamnelor nu sinteti pregatite sa spuneti minciuni, chiar si nevinovate, nu sinteti pregatite pt politica si nu este vina barbatilor sau a votului uninominal.
    Vreti suport in campanie, vorbiti de educatie, asigurari sociale, sanatate, locuri de munca, drumuri mai bune samd. Intelegeti ce vreau sa spun.
    Cit despre suport financiar, aplicati regulile noi, introduse de Barack Obama: intii a cerut voluntari pt imprastiat literatura etc, pe urma acerut donatii mici-25-30 dollari de caciula. Are 1 milion de donatori si a strins 32 milioane intr-o luna! Nimeni n-a facut asa ceva in istoria campaniilor electorale americane. Asa din cite spune el, poate arata ca este suportat in numere mari, in masa. De ce ar fi acelasi lucru imposibil in Romania? Pt ca sinteti femei? Nu cred. Pt ca nu a-ti incercat? Posibil!

  • casandra A spus:

    @Bibliotecaru

    Ce sa spun? Bibliotecaru…De ce nu l-as intelege?

  • casandra A spus:

    @Gabriela

    Imi pare rau de cele aflate.

    Amanuntele oricum nu conteaza cand esti masurata tu, cu buna-credinta.

    Iti urez putere si noroc in ceea ce faci si in viata personala. Esti un castig pentru politica, Gabriela.

    Cu prietenie,

    casandra

  • Bibliotecaru A spus:

    @ casandra
    Întrebam: Dacă nu s-ar face tot timpul o comparaţie, o confruntare între femei şi bărbaţi, nu s-ar reconstrui statul de Om, în înţelesul său ingenuu, androgin? Poate că noi toţi ar trebui să vedem într-o persoană mai întâi omul şi pe urmă prima cifră din Codul Numeric Personal.

  • iceflame A spus:

    @Bibliotecaru
    Desi nu pare,sa stii prietene Bibliotecar ca sunt din ce in ce mai multi cei ce vad lucrurile asa.Adica intai Omul si dupa aceea femeia sau barbatul.Din pacate,inca nu suntem destui,dar ca aceasta este calea nu am nici cea mai mica indoiala.Daca dorim sa traim intr-adevar in armonie,conditia de baza este ca CBS sa aiba prioritate fata de CNP.

  • iceflame A spus:

    CBS- Codul Bunului Simt

  • iceflame A spus:

    @Gabi
    Ce tot spune Casandra pe acolo?S-a intamplat ceva negativ?Nu-ti cer sa ne spui ce si cum,dar daca asta iti e de ajutor,suntem aici…

  • Simona Adonicioaie A spus:

    La multi ani! de 8 martie de la IASI, o primavara deosebita si multa forta de munca.

  • casandra A spus:

    @Bibliotecaru

    Toti oamenii sunt egali.Candva, nu stiu sa spun cand, vom ajunge si acolo. Pana atunci, diferentele inca ne mai dau batai de cap.
    Simplul fapt de a te fi nascut intr-o anumita regiune inca mai produce anecdote. La noi si la altii. La toti ceilalti. E
    tnia, rasa, culoarea ochilor, greutatea corporala, aspectul chipului, inteligentele diferite, amprentele culturale diferite, toate sunt diferente care influenteaza semnificativ vietile noastre si justifica conflicte deseori sangeroase.
    Cum nu ar fi importanta diferenta de gen, o diferenta fundamentala in specie? Din fericire, aceasta diferenta anume in specie nu poate sustine declansarea unor razboaie. Chiar daca in imaginarul nostru exista inca mitul amazoanelor.
    Este o diferenta cu care trebuie sa invatam sa traim cuviincios. Si sa gestionam toate resursele omenirii tinand cont de ea. Inclusiv resursa politica.
    Va veni si momentul in care nu va mai conta, in chipul in care se intampla astazi, diferenta de gen. Cand omenirea va fi depasit toate diferentele de mai sus. Cand vom fi capabili sa ajungem la capatul drumului care leaga specia de fiinta.

  • gabicretu (author) A spus:

    @Dragilor,
    “Toti oamenii sunt egali” este principiul fondator al modernitatii; doar atat. Nu este descrierea unei realitati. Aici este problema.
    In plus, el nu a fost instituit la inceputul lumii ci intr-una gata ierarhizata, divizata, polarizata. Pana la respectarea lui e cale lunga si care se parcurge prin efectuarea de actiuni negative - adica de indepartare, pas cu pas, a inegalitatilor…

    Numai ca proprietatea tuturor s-a impartit la foarte putini, intamplator sau nu covarsitor barbati. Asa ca exista Iri iar femeile devin Moni…
    Numai ca Maria Vlas e la inchisoare si Sorin Ovidiu Vantu nu..
    Numai ca Mona Musca e in afara politicii iar Stolojan inauntru…
    Numai ca blamam de dimineata pana seara lipsa de calitate a “clasei politice” (formata din barbati in proportii ce variaza intre 92% in Parlament si 98% in primarii) dar le criticam pe femei pentru ca nu indeplinesc standardele acestei clase politice…

    Continui!?

  • Despre nimic A spus:

    Nu are nici o legatura cu subiectul, dar daca aveti ocazia uitati-va la filmul documentar “Sicko” a lui Michael Moore in care compara sistemele de sanatate din SUA, Canada, Anglia, Franta si Cuba. Gabi, ar trebui sa-ti placa pentru ca filmul e socialist pana in maduva oaselor :) Insa e un socialism foarte convingator, m-a corupt si pe mine un pic care credeam ca in Romania singura sansa pentru o asistenta medicala decenta e crearea a cat mai multe spitale private.

  • nimeni A spus:

    Si noi (suntem mai multi care credem asta) care credeam ca principiul fondator al modernitatii e renuntarea la a explica fenomenele naturale prin recurgerea la religie si superstitie.

  • gabicretu (author) A spus:

    @Nimeni,
    Si eu care credeam ca fiecare sistem isi are propriile principii (chiar daca compatibile…)
    “Egalitatea naturala” este principiul fondator al reorganizarii POLITICE in epoca moderna! De la clasici si Revolutia franceaza citire. Este OK acum?
    Reconstructia imaginii lumii in modernitate se bazeaza, fara indoiala, pe inversarea raportului intre religie si stiinta.Asta-i si motivul pentru care ceea ce se intampla in tara noastra in acesti ani pare (ESTE) o revenire la Evul Mediu. Ma refer la renuntarea la secularism, la reintroducerea in sistemul educativ public a explicatiilor religioase cu excluderea celor stiintifice…

  • Bibliotecaru A spus:

    Mă bucur că tot mai mulţi dintre semeni mei aleg să urmărească modelul numit OM care ne uneşte şi nu aleatorul care ne desparte.
    Am avut prilejul însă să stau “la coadă” pe un culoar la Inspectoratul Teritorial de Muncă, cel de pe lângă strada Orhideelor, în zona în care a trântit Videanu ditamai construcţia menită să… dar nu discut despre Videanu. Când stai înghesuit ca sardelele şi respiri ca printr-un pai pentru că nu ai loc să-ţi umfli plămânii cu aer plin de vapori de transpiraţie, terorizat că inspectorul ar putea să spună că ceva nu e bine şi mai trebuie să iei coada încă o dată… Între un “nu mai împingeţi doamnă, vedeţi că nu mai e loc nici de un ac” şi un “trebuie să trec, eu sunt inspectorul pentru care staţi la coadă”, ai timp să te gândeşti la ce legătură are această coadă cu Omul şi fiinţa sa.
    Am fost crescut cu credinţa că ştiinţa este Dumnezeul materialist la care trebuie să te închini. Apoi am aflat ce anume a spus Albert Einstein în teoria relativităţii şi m-a bufnit râsul ştiind ce teorie complicată s-a dezvoltat şi, mai ales, că nimeni nu mai pare să ştie ce a spus de fapt Albert Einstein ci doar ce spun savanţii că ar fi spus. Ce a spus Albert Einstein e pe înţelesul unui copil de 5 ani, dar dacă explici unui om de ştiinţe nu va înţelege în ruptul capului. A venit revoluţia şi am fost reînvăţat în credinţa lui Dumnezeu. Apoi am văzut cât de simple sunt lucrurile la baza lor, la naşterea tuturor celorlalte lucruri şi ştiinţe şi cât de complicate au ajuns ele astăzi. Iar am râs. Am râs dar nu cu plăcere ci cu disperare, pentru că societatea în care trăiam o vedeam destrămată şi clădită pe bule de săpun care dau impresia de bile dar sunt de fapt simple sfere efemere, fără conţinut. Complicând lucrurile simple începem să ne alienăm faţă de esenţa şi substanţa noastră. Trăim fals şi, ajunşi pe culmile falsităţii, avem aroganţa de a reveni la o aşa zisă normalitate. Dar de ce să cauţi înţelesurile ascunse ale societăţii normale când este mai simplu şi mai sigur să cauţi izvorul iniţial?
    Am bălmăjit multe “chestiuni” care poate par fără înţeles. Poate şi sunt fără înţeles. Ceea ce vreau eu să spun este că nu trebuie să ajungem la dorinţa de a fi egali, acest obiectiv ar fi în viitor, ci trebuie să ne reîntoarcem la starea umană nepervertită de egoism şi păcatul născut din egoism. Mă întreba cineva dacă vreau să fiu sfânt. I-am răspuns că nu este aşa de greu să fi sfânt, greu este să renunţi la egoism. O dată ce ai depăşit ceea ce perverteşte umanul, sfinţenia devine o stare de normalitate.

  • unom A spus:

    Creştinismul originar – cult demonic

    Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înţela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină privind adevărata-i esenţă. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar.

    Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care va veni trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) să îi salveze. Prin urmare Hristos trebui să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.

    Venirea salvatorului poporului era aşteptată de multe veacuri. El trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor dar şi un rege din stirpea regelui David care era din neamul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din această spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.

    Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Biblie, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri de la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile ei?

    Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor. „Nu sunt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sunt evrei ci dintre cei pe care Iisus îi numea cîini.

    O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, care să aibă regat pe pămînt nu în cer. Deci nici pe această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.

    În misiunea salvatorul era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbină casa? Un om nebun!

    Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el era mesia era deosebită. Aceasta a atras reacţii fireşti. Cărturarii zicea că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare de om dezechilibrat. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi tratat un om astăzi care şi-ar respinge astfel rudele? Bolnav mintal!

    Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus mai cu seamă cu scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele într-o turmă de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vorbele lui Iisus sunt fără sens. Să luăm de exemplu grupurile mafiote care se războiesc între ele deşi fiecare se află de partea răului. Faptele diavolului nu ţin de ideea că cei răi nu se bat cu cei răi precum Iisus vrea să argumenteze, cum că diavolul ar lupta împotriva lui însuşi. Scuza lui Iisus este puerilă, cei răi se bat cu toţi inclusiv cu alţi oameni răi de teapa lor.

    Un alt episod din faptele acestui om bolnav mintal este cel cu smochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Să ne imagină că un om merge la casa unuia şi-i cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din casă pur şi simplu nu au mîncare. Urmează ca cel care a cerut mîncare să îi blestemă ca în veac să nu aibă mîncare în casa aceea. Cum ar fi etichetat un astfel de individ care blestemă pentru că pur şi simplu nu ai avut ce să-i dai de mîncare atunci cînd el a vrut să mănînce? Puţin spus un nebun, este răul întruchipat care pur şi simplu nu raţionează. Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Cazul lui Iisus este tipic patologic al unei minţi bolnave.

    Să luăm de exemplu una din învăţăturile acestui om, privitor la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Contează ce băgăm în pîntece! Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.

    Să analizăm doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic bazat respectînd această învăţătură a lui Iisus. Un om ticălos este prins în fărădeligile lui şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sunt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfînt!”. Poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă mintal nu poate funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.

    Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Satana iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos în păcat cu el. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii din suferinţă pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor.

    Să cercetăm cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?

    Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se vor supune noii învăţături. Această frică de năluci persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului care pîndeşte la orice pas creştinismul s-ar dezintegra. Observăm că atenţia este concentrată pe diavol şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce. Dar sechelele mentale pe care le implantează în minţile oamenilor, pe cei mai mulţi rămîn să-i bîntuie toată viaţa. Deşi despre „învingătorul morţii”, se spune că a ajuns acolo la dreapta Tatălui, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă care a urmat după „înălţarea sa”. Să vedem fructele date de pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat?
    Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Ne putem întreba dacă nu s-a dus cumva direct în iad de unde nici că-i pasă de ce se întîmplă pe pămîntul deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin pe pămînt. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă în cazul Iisus.

    Cine este în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul! Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce durere prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.

    Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.

    Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică drept impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz patologic de bolnav mintal a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele fac, deghizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”.

    Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sunt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc. Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi rapacitatea socială a unora care pozează în creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre ei sunt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului creştin nici nu ştiu practic în mîna cui se află.

    Puterea politică de-a lungul timpului a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a creştinismului care a fost folosit de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul a fost tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.

    Despre cel care a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Un om ce îndrăzneşte să gîndească în cele aşternute aici. Am scăpat de frică, mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sunt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sunt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un bolnav mintal de a cărui boală se suferă în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne poate duce la pieire. „Salvatorul” demonic ne-a adus încet încet la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii. Unde să mai căutăm salvarea Dumnezeule adevărat?

    unom

Lasa un comentariu!

Adauga un comentariu, sau redirectioneaza catre site-ul tau. Se pote si subscribe to these comments prinRSS.

Fiti politicosi si civilizati! Ramaneti la subiect! Nu spam-urilor!

Pot fi utilizate urmatoarele tag-uri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>