Se poate greși cu bună-credință?!

Zile de vacanță activă. Prind  și câte un moment de reflecție. Mai ales în mașină sau pe tren. Un gând nu-mi dă pace. Până unde poate merge decizia greșită cu bună-credință; că se poate greși și astfel, suntem cu toții de acord…

A cui este responsabilitatea efectelor unor decizii politice eronate în acest caz!? Unde este limita dintre bună-credință și neștiință?! Credința, fie ea bună sau rea, nu s-a împăcat niciodată cu știința, după cum se cunoaște.

Nu sunt meditații de dragul meditației. Fiecare gând și fiecare preocupare pleacă de la o afirmație făcută de un decident, de la o hotărâre luată fără ca toate argumentele să fi fost luate în considerare; uneori, fără ca argumentele de care s-a ținut cont să fie prea evidente…

Cred că este și un motiv pur subiectiv. Mi-e frică să mai am dreptate. De fiecare dată, până acum, când mi-am exprimat scepticismul cu privire la vreo decizie, s-a dovedit că aveam dreptate. Mai bine nu aveam… Acesta este și motivul pentru care blogul este aproape părăsit. Nu vreau să mă uit și să văd retroactiv, ca într-o oglindă a erorilor trecute, câtă dreptate am avut…