Home » General

Sunt în grevă!

13 July 2011 5,005 views 28 Comments

Din solidaritate cu cei de la Cronica română, astăzi nu scriu. Explicația este aici.

Am decis că pot scrie gratis pentru alți proletari; pentru capitaliști exploatatori, nu!

28 Comments »

  • N. Raducanu A spus:

    “Am decis că pot scrie gratis pentru alți proletari; pentru capitaliști exploatatori, nu!”.

    Iar eu constat ca apare in continuare “CRONICA ROMANA”, cu capitalistii ei cu tot. Pe acest blog insa sper sa ne considerati pe noi, cititorii, niste proletari si sa publicati maine articolul dvs. saptamanal!

  • gabicretu (author) A spus:

    @Asa voi face. Dar era necesară solidaritatea!

  • Medusa A spus:

    Gabi, eu ţi-aş recomanda să scrii pe Critic Atac (dacă şi ei vor, bineînţeles, dar nu văd de ce n-ar vrea, ar avea de câştigat).
    Nici acolo nu se plătesc articolele, dar te vei afla în compania unor persoane cu un profil similar ţie şi cu un nivel intelectual pe măsură. Cronica Română e oricum o fiţuică pe care nu ştiu cine-o mai citeşte. Ar fi păcat de articolele tale să nu ajungă la cititori care le pot înţelege.

  • gabicretu (author) A spus:

    @medusa,
    Cu certitudine, ei nu-mi recunosc profilul similar; si au dreptate; nu este similar. La inceput, mi-ar fi placut. Acum, ma indoiesc. A devenit un amestec format de fosti liberali reformati, unii care scriu ca e trendy si altii care scriu din carti; bineinteles, sunt cativa pe care-i consider prieteni spirituali dar din ce in ce mai putini…

    In plus, sa scriu articole atat de lungi pe cat este tendinta pe Critic atac, mi-ar fi greu…

    PS
    Purismul ideologic care-i caracterizeaza iar impiedica sa-mi publice articolele; sunt impura :)

  • Medusa A spus:

    Ei, că sunt liberali reformaţi, asta n-ar fi o problemă. Nimeni nu-i perfect. Iar lungimea articolelor nu cred că e o obligaţie. Poate te mai gândeşti.

  • N. Raducanu A spus:

    @Medusa
    Nu inteleg de ce sa nu ne scrie Gabi Cretu pe blogul dansei si sa se inghesuie la Critic Atac, unde sunt unele bune articole doctrinare, iar altele discutabile sau contestabile (prin eclectism sau chiar si numai prin lungime). Eu promit ca voi face comentarii, chiar critice, la articolele dansei AICI si ar fi bine sa faceti si dvs. la fel, stimata Medusa! Si regret situatia financiara de la CRONICA ROMANA, publicatie cu tiraj redus, e drept, dar - pana acum - cu unele editoriale remarcabile.

  • berenger A spus:

    mai exista ziarul asta?

  • Bibliotecaru A spus:

    Cronica Română costă 1,2 RON. Dacă ar fi gratis şi un sfert de ziar ar fi publicitate, ar avea probabil mai mulţi bani decât la 1,2 RON bucata.

    De la doamna Simona Ionescu am înţeles că cei care lucrează la Cronica Română nu şi-au primit salariile din noiembrie. Mă îndoiesc că “patronatul” face acest lucru pentru a se îmbuiba cu banii salariaţilor. Presa nu mai câştigă bani pe seama “vânzării ziarului”, aceste sume sunt foarte mici în comparaţie cu reclama din ziar. În plus, majoritatea cotidienelor nu mai produc ştiri, ci doar preluări ale ştirilor luate de pe fluxuri de ştiri. Investigaţiile atât de caracteristice odinioară sunt practic inexistente, relatările “de la faţa locului” nu se mai apropie de literatură, stilul ţipător/insultător, aşa numit pamfletar, nu spune şi nu comunică nimic… poate doar ură.

    Eu aş invita noii ziarişti să observe cum era structurată ediţia unui săptămânal pe la 1870.
    Este extraordinară prezenţa gravurii, o formă grafică uitată astăzi de ziarele care ilustrează exclusiv prin fotografii şi grafică PC. Omul a început a citi un jurnal pentru că acesta era un act de cultură. Tabloidizarea a mutat ziarul din zona culturii în cea a declasării. Sigur, Cronica Română nu este la fel precum Can-Can, dar calitatea multor din articole este neplăcută. Când citeşti titluri de tipul:
    Pedelistii ii dau inainte cu “avantajele” votului prin corespondenta
    sau
    Borbely se da revoltat fata de “justitia televizata” din cazul sau

    Aceste titluri fac o trimitere la cel mai incult limbaj de cartier, măi lipseşte un “Să mor eu că e tare! Frateee!”. Păi cei de la realitatea reproşau domnului Igaş că formulează “trei luni de zile” în loc de “trei luni”?

    Eu am propus o soluţie de rezolvare a acestui situaţii.
    “Patronatul” să de acţiuni celor care aşteaptă salarii. Astfel, devenind acţionari, vor putea să-şi dea salarii singuri.

    Ceea ce mi se pare cu adevărat odios este că, în condiţiile în care acei oameni nu şi-au primit salariile, statul are pretenţia să-şi primească banii ca şi cum salariile ar fi fost primite. Aş folosi cuvinte grele pentru anumiţi funcţionari, dar ar fi degeaba, aşa că mai bine mă calmez.

  • Bibliotecaru A spus:

    *să dea acţiuni

    Mă scuzaţi pentru greşeli, nici mie nu-mi dă nimeni salariu şi sunt cam nemâncat… Or creierul are nevoie de hrană.

  • goe A spus:

    Firma asta probabil isi traieste ultimele zile. Declinul printului este evident, in toata lumea, in paralel cu evolutia fulminanta a mediului electronic. Mult mai devreme decat credeti, presa scrisa pe suport de hartie va disparea. Aproximativ aceeasi soarta o au si cartile.
    E totusi un mister cum reuseste aceasta firma sa-si aduca angajatii la munca de 7 luni fara salar… si cum supravietuiesc ei eroic fara nici un venit… Ceva miroase a stricat acolo, cu siguranta. Si daca firma asta n-ar fi lucrat in presa ar fi fost scuturata de mult, asta e sigur. Stiu firme carora li s-au blocat conturile pentru sume ridicole (cativa lei). Statul roman se poarta mult prea bland cu unii si prea brutal cu altii. Ati ratat un foarte bun moment sa strigati “discriminare” si “vrem egalitate”. Da’ nu era de stanga, de stanga e sa zici ca faci greva. Greva da bine la proletariat (da’ nu le umple si burtile, deocamdata). Dar am auzit ca in laboratoarele PSD se lucreaza la o pastila cu gust de mici (si bere?) care se va distribui gratuit la manifestatii si se va expanda in stomac tinand de foame pe toata durata manifestatiei. Aceasta pastila este de importanta majora pentru soarta comunismului in Romania. Am auzit ca insusi Van Ghelle a fost detasat in secret sa conduca proiectul. Ce ne puteti spune, stiti ceva despre asta?

  • N. Raducanu A spus:

    @bibliotecarul
    Eu sunt cititor (prin internet) al acestui ziar de cativa ani buni. In conditiile in care pana astazi PSD nu a reusit sa aiba nici o publicatie (cotidian, saptamanal etc) care, mai ales in rastimpul in care partidul este in opozitie, sa publice articole care sa sustina programul social-democrat si sa combata argumentele partidelor de dreapta, deci consacrat educarii politice a simpatizantilor, Cronica Romana este totusi aproape singura publicatie ale carei editoriale sprijina stanga si critica cu fermitate tendintele autoritariste ale presedintelui sprijinit de PD-L. Autori ca Paul Everac, Gabriela Cretu, George Cusnarencu s.a. au publicat in ultimii 2-3 ani aici articole dense, convingatoare, demne de un numar mare de cititori. Si totusi constatam (pe trafic.ro) ca acest ziar este, la categoria media-ziare, tocmai pe locul 152 (fata de “cancan” pe locul 2, si “Click” pe locul 8). Aceasta arata ca ar trebui luate masuri de conducerea ziarului pentru un nou inceput, sub o alta forma, eventual cu reclame, dar pastrandu-si linia politica si ingrijindu-se de o difuzare corespunzatoare in Bucuresti si in tara. Bineinteles si cu o salarizare corecta si stimulativa a echipei de redactori. Insa o eventuala disparitie a acestui ziar, consider ca ar fi o mare pierdere pentru clarificarea de catre gandirea de stanga a numeroase probleme interne si internationale cu care se confrunta azi Romania.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ N. Raducanu
    Domnu Paul Everac, doamna Gabriela Creţu… nu sunt jurnalişti. Pe domnul George Cusnarencu nu-l cunosc atât de bine, dar şi domnia sa înţeleg că este mai mult editorialist, redactor şi nu jurnalist.

    Sigur, un ziar se cumpără şi este citit şi pentru editoriale, dar cea mai importantă caracteristică este cea a informaţiei în exclusivitate.
    Cancan şi Clik, tabloidele în general, nu au drept ţintă informaţia, ci popularizarea unor ţinte/vedete. Acolo nu veţi găsi o informaţie serioasă, sunt reviste gustate de cititori cărora le place să tragă cu ochiul pe gaura cheii. Este aproape o regulă că cititorul unei astfel de ziar gustă şi emisiunile acelea cu farse, cu iubitul care înşală, cu mama soacră care face nu ştiu ce… de care anumite televiziuni sunt pline.

    Cronica Română însă nu este un astfel de ziar, el se doreşte un ziar quality. Un astfel de ziar ar trebui să se adreseze unui public educat, care merge la teatru sau la concert, care foloseşte un limbaj educat, chiar academic, fotografii sobre făcute de profesionişti şi informaţie verificată din trei surse, aşa cum este deontologic. Mai mult, la un asemenea ziar de-au aştepta la anchete serioase cu privire la corupţie, la actul de guvernare, la evoluţia economiei naţionale, la politica externă a României… şi aşa mai departe. Din Păcate Cronica Română nu reuşeşte să aibă ţinuta unui ziar quality nici măcar prin vocabular. De exemplu, un titlul ca “Decizia privind extrădarea lui Assange în Suedia a fost amânată” ar trebuie să sune mai oficial, “Extrădarea în Suedia a domnul Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, a fost amânată”. Se spune acelaşi lucru, dar… Ziarul nu se trage de şireturi folosind “lui Assange” şi, în plus, chiar din titlul cititorul îşi aminteşte cine este cel în cauză. Cititorii ar trebui să regăsească în articol motivaţiile legale pentru care amânarea s-a făcut, eventual o fotografie, o explicaţie relativ la legislaţia Marii Britanii pentru a se înţelege pe ce bază legală se cere extrădare şi pe ce bază legală s-a amânat extrădarea, eventual şi cu sursa informaţiilor legale astfel încât cititorul să poată regăsi informaţia. Despre limbajul absolut colocvial ar articolului, parţial preluat după un site care a preluat după Deutsche Welle (informaţia este deja probabil la a patra mână), nici nu cred că are rost să vorbesc. Un astfel de ziar are nevoie de oameni ca Emil Hurezeanu şi nu de oameni ca Evelyn Badea. Fiecare tip de ziarist este necesar într-un anumit loc. Într-un ziar de tip quality ai nevoie de ziarişti care sunt invitaţi la recepţii de ambasade, la premiere de teatru sau operă, la o expoziţie de pictură, nu ai de ce să trimiţi ziarişti de tip quality la nu ştiu ce nuntă de fotbalişti sau vedete din show-biz, pentru că ziarul nu se ocupă cu nunţi.

    Puteţi compara informaţia şi stilul.

    cronicaromana.ro/china-considera-un-progres-major-numirea-lui-zhu-min-la-conducerea-fmi.html

    usa.chinadaily.com.cn/business/2011-07/14/content_12901632.htm

    Eu nu cred că problema este locul ocupat de această publicaţie, un tabloid va avea un tiraj mult mai mare ca un ziar quality, accesul la pagina online de asemenea va fi mult mai mare pentru tabloid… Tirajul Cronicei Române este de 20.000 exemplare pe ediţie, CanCanul are 146.000 exemplare pe ediţie, Click are 150.000 exemplare pe ediţie… Nu se pot compara şi nici nu trebuie să se compare, dar… este evident că cele 20 de mii de exemplare trebuie să fie indispensabile cuiva. Ei bine Cronica Română nu este indispensabilă pentru că este la fel ca alte publicaţii. Ziarul Financiar este şi el o publicaţie quality şi nu a ajuns în stadiul de a nu putea să-şi plătească colaboratorii.

    Răsfoiţi numerele Revistei Familia.

    http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/familia/

    Nu este o revistă spectaculoasă, se vede că este făcută de un colectiv redacţional restrâns, dar are elemente grafice extraordinare şi fragmente de operă literară. Este evident că cineva îşi dă interesul.

  • goe A spus:

    @Bibliotecaru
    Super revista Familia. Texte alese si grafica de exceptie. Aveti dreptate cand spuneti ca presa noastra, odata interesanta si sofisticata, a ajuns undeva sub genunchiul broastei. Sa incercam sa vedem si care sunt cauzele acestei decaderi. Personal sunt mai dezamagit de lipsa de substanta decat de lipsa de stil, dar nu vreau sa divaghez. Abonamentul la revista Familia costa 2 galbeni pe an prin 1870 si 20 de lei prin 1928, dupa cum scrie pe prima pagina a fiecarei editii. Sper ca sunteti de acord cu mine ca numai burghezia isi permitea luxul de a citi revista Familia, chiar presupunand ca alte categorii sociale stiau sa citeasca… Mai observam ca revista a aparut pana in 1944. Ce s-a mai intamplat in 1944? Au ajuns la putere analfabetii. Presa a devenit goarna de partid, burghezia a fost facuta una cu pamantul, talentele au fost distruse sau alungate, etc. Si va mirati ca nu mai avem presa? Ca nu mai avem literatura, cultura, preocupari artistice? Pai astea sunt naravuri burgheze, mon cher! Va credeam fidel idealurilor comuniste, zau asa… :)

  • N. Raducanu A spus:

    @Bibliotecaru’
    Desigur ca cei trei numiti (Everac, Cretu, Cusnarencu) nu sunt ziaristi, ceeace nu-i impiedica sa scrie si la ziar, asa cum face si Andrei Plesu in Adevarul, Patapievici in EVZ si multi alti oameni de litere in diverse publicatii periodice. Cine oare i-a taxat pe toti acestia drept ziaristi? Iar a-si expune opiniile in problemele cetatii nu descalifica sau macar coboara valoarea unui asemenea ganditor.
    Eu nu sunt avocatul Cronicii Romane si in comentariile mele pe forumul lor (defunct de catva timp, din pacate) am criticat si eu nu atat scaparile de limbaj, cat mai ales unele idei contestabile. Poate ar fi fost util ca dvs. sa va fi exprimat chiar pe forum obiectiunile (de pilda ca Assange a fost pomenit in ziar fara titlul de “domnul”, lucru inadmisibil [?!] pentru un ziar quality), sau macar printr-un mesaj critic adresat redactorului sef Iulian Badea (apropos, cine este Evelyn Badea?). Este trist insa ca astazi stanga nu isi gaseste loc de exprimare a ideilor decat pe bloguri (critic atac, vox publica s.a.), iar in presa tiparita o critica bine argumentata a politicii economice reactionare a actualului guvern nu poate fi intalnita decat in editorialele Cronicii Romane semnate “Redactia Economica”. Este, pe de alta parte, inadecvat a compara acest biet cotidian cu revista “Familia”, publicatie literara disparuta de decenii. Timpurile sunt altele, ca si cei ce isi mai permit azi sa piarda bani finantand presa…
    P.S. M-a amuzat copios ca dl. Goe nu a pierdut ocazia sa il demaste si pe Bibliotecaru’ numindu-l “comunist”. Totusi ii face concesia de a-l trata cu un “mon cher”!

  • Bibliotecaru A spus:

    @ goe

    Stimate domn,
    Nu numai ziarele se fac astăzi la “minimul de efort”, absolut orice se face lipsit de acribie şi simţ al răspunderii. Acest “las’ că merge aşa” a devenit definitoriu până în cele mai profunde colţuri ale societăţii româneşti, chiar şi zona elitistă.

    Luaţi în mână o carte de lux de pe la 1900 şi una actuală. Veţi sesiza cu siguranţă o diferenţă colosală a calităţii.

    Nu ştiu dacă ştiţi, dar se pare că o parte importantă din Codul Civil pe care Guvernul şi-a angajat răspunderea este plagiat după o lucrare a domnului Florin Ciutacu, doctor în drept. Este halucinant, nu-i aşa? Această regulă a minimului efort este generalizată.

    Mă îndoiesc că revista Familia nu a mai apărut din 1944 pentru că au venit comuniştii la putere. Nici măcar nu ştiu dacă atunci a fost ultimul număr sau este ultimul număr scanat. Evident însă că nu se poate trage concluzia că venirea comuniştilor la putere a blocat această revistă în martie 1944. Dacă nu fac eu o confuzie, în 1944, prin martie, “premier” era Mareşalul Antonescu iar comuniştii, respectiv PCdR, cred că erau încă interzişi, deci în afara legii. 6 martie 1945, prin guvernul condus de Petru Groza, este momentul în care PCdR începe se implementeze stalinismul în România. Abia prin 1948 a început naţionalizarea.

    Vă rog să-mi permiteţi ca la “fidel idealurilor comuniste” să nu vă răspund, asta pentru că habar nu am ce să vă spun. Este doar o răutate şi nu aş putea să răspund decât doar cu o altă răutate… Aşa că prefer să nu spun nimic.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ N. Raducanu
    Din păcate dispariţia jurnalismului de informaţie, generalizarea celui de opinie şi tabloid, constrânge la pierderea calităţii jurnalismului românesc. Este regretabil, mai ales că un jurnalism lipsit de calitate permite unor domni şi doamne să conteste dreptul mass-media de a comenta realitatea vieţii de zi cu zi. În ce ţară din lume un preşedinte al statului îşi permite să aibă astfel de reacţii la adresa trusturilor de presă aşa cum este în România? Din păcate domnul Băsescu are dreptate… ne transformăm, din ce în ce, într-o ţară de mâna a doua, poate chiar de mâna a treia, deci observaţia domniei sale relativă la declasarea Statului Român pentru că se împrumută de bani pentru plata salariilor şi pensiilor a fost corectă.

  • goe A spus:

    @Bibliotecarul
    Eu as pune problema putin altfel. Regula efortului minim este o lege a naturii. Inca n-a reusit nimeni sa schimbe o lege a naturii. Dar regula efortului minim nu inseamna nicidecum bataie de joc, ci doar eficienta maxima. Problema e cu totul alta si anume lipsa oricaror standarde de calitate si chiar a conceptului de calitate la romani. De ce la noi se poate cobori stacheta atat de jos, mult mai jos decat la altii? Pentru ca noi acceptam asta. De ce acceptam? Pentru ca ne lipseste respectul de sine, in general. Respectul de sine nu inseamna sa te impaunezi cu lucruri scumpe de import. Si cine nu se respecta pe sine nu are cum sa-i respecte nici pe ceilalti, nici munca, nici viata, nimic. Asta se poate vedea absolut peste tot in Romania, o lipsa totala de respect pentru absolut orice si oricine. Aparentele manifestari de respect sunt de cele mai multe ori doar frica sau interes meschin, plus un respect bolnav fata de anumite obiecte, fie ele de cult, masini de lux, bijuterii, etc. De ce am ajuns asa? Dupa parerea mea cel mai important factor sunt cei 50 de ani de comunism, urmati de anii de neocomunism, democratie originala, etc. Ce au in comun toti acesti ani? Spalarea creierelor. Diferiti detergenti, diferite metode, acelasi efect: indobitocirea. Si in alte tari din blocul estic e cam la fel, intr-o masura mai mica sau mai mare.
    Cartile nu prea mai au cautare, asa ca scaderea calitatii lor nu ar trebui sa mire pe nimeni. In general romanii nu prea mai cauta decat raspunsul la o singura intrebare: cum sa aiba mai multi bani? Intentionat am folosit verbul “a avea” si nu “a face”, pentru ca a face orice presupune un efort…
    Despre Codul Civil mi-e greu sa-mi dau cu parerea, fiindca nu cunosc problema deloc. Nu stiu daca e o cerinta ca el sa fie o lucrare originala, dar mi s-ar parea firesc ca lucrarile folosite sa fie referite corespunzator.
    Nu inteleg cum se poate disocia extrema stanga de comunism, dar ma mai documentez. :)

  • Bibliotecaru A spus:

    @ goe

    În natură nu există acestă o regulă a efortului minim. Dacă ar exista, Pământul ar fi o lume a plantelor. Planta stă şi primeşte lucruri care vin singure la ea… apă, lumină, căldură… nu trebuie să facă nimic…

    Cum să nu vă dau dreptate dacă chiar aşa este, ştacheta noastră este cu mult mai jos pentru că avem un respect de sine cu mult mai jos decât celelalte popoare. Sărăcia dezvoltă nu starea de mândrie, ci starea de disperare din foame. Români fac lucruri pe care alţii nu le fac pentru că au o frică foarte mare de ziua de mâine, de aici un stres ce ne macină zi de zi.

    Vă aştept să definiţi ceea ce înţelegeţi prin extremă stângă.

  • goe A spus:

    @Bibliotecaru

    http://en.wikipedia.org/wiki/Path_of_least_resistance
    http://en.wikipedia.org/wiki/Principle_of_least_effort
    Principiul efortului minim (sau calea minimei rezistente) nu poate explica aparitia vietii pe Pamant (dar e implicat in mod sigur si in asta), dar poate explica de ce curge apa la vale si nu la deal sau de ce aleg unii sa fure sau sa stea cu mana intinsa in loc sa munceasca. Deci eu zic ca exista. Mai mult decat atat, e un principiu foarte bun. Daca stii unde vrei sa ajungi, cel mai eficient e sa urmezi calea minimei rezistente. Mai greu e sa si gasesti calea aia, dar asta e alta poveste. Chiar si albiile raurilor se schimba din cand in cand, cautandu-si calea cea mai usoara spre mare.

    Saracia nu este singurul factor care scade respectul de sine. Eu cunosc si oameni bogati care nu-l au. Stiu si de ce nu-l au: pentru ca au dulapurile pline de schelete. Din pacate e aproape imposibil sa realizezi orice in Romania fara a fi nevoit sa faci compromisuri iremediabile. De aia e si asa de greu sa schimbi orice in Romania, pentru ca anii de compromisuri au creat legaturi foarte puternice si un sistem corupt pana in maduva oaselor, de sus pana jos. Stiti ce e ala biofilm? Ei bine, exact asa este Romania. Si sistemul asta putred se perpetueaza, nu e adevarat ca vine generatia noua si gata. Generatia noua are 3 optiuni mari si late: 1. saracia, 2. compromisul, 3. emigrarea. Si uite asa se invarte roata.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Extreme_left
    Acum sa nu-mi spuneti ca ati asteptat raspunsul meu ca sa stiti unde va plasati… Mai bine faceti testul: http://www.politicalcompass.org/test

  • Bibliotecaru A spus:

    @ goe
    :)
    Deci până la urmă aţi sesizat că una este regula şi altceva principiul…

    Cât despre extrema stângă şi disocierea unui curent precum extrema stângă de comunism… răspunsul îl aveţi chiar în link-ul pe care mi l-aţi oferit.

    In France, the term extrême-gauche (”far left”) is a generally accepted term for political groups to the left of the French Communist Party (such as Trotskyists, anarchists, Maoists and New Leftist).

    Stimate domn,
    Idealul comunismului începea cu dispariţia monedei, pentru că logica comunismului se baza pe o supra-producţie industrială care producea mai mult decât necesarul de consum al omenirii.
    Omenirea nu a cunoscut niciodată comunism, doar socialism, adică, în înţelesul de acum 7 decenii, o societate de tranziţie dinspre capitalism spre comunism. Acest lucru reprezenta o evoluţie obiectivă şi nu una provocată. Totuşi tranziţia obiectivă putea să dureze şi câteva secole or milenii. De aceea liderii comunişti ruşi dureau să împingă de la spate lucrurile (dat fiind că societatea lor era foarte puţin industrializată în momentul revoluţiei din octombrie) şi asta înseamnă o industrializare puternică şi cât se poate de completă, cantităţi cât mai mari de produse şi menţinerea întregii societăţi într-o zonă joasă a nivelului de trai. Idealul comunismului era legat de evoluţia umană a cetăţeanului spre ceva futurist numit “om nou”. Ce înseamnă acest “om nou”. În cazul în care supraproducţia permitea ca fiecare să aibă îndeajuns, ceea ce făcea inutilă evaluarea în bani, întrebarea care se punea era… ce face omul să muncească dacă nu banii pe care îi câştigă ca salariu îl aducea la muncă. Singurul răspuns ce putea fi luat în seamă era propria conştiinţă. “Omul nou”, adică idealul comunismului, este cetăţeanul care nu mai este mânat de la spate de egoism şi interes, ci de responsabilitate.

    Slăbiciunea socialismul aici a şi fost. Oricât de mult ai egaliza nevoile fiecărui cetăţean, oricât de mult ai spori producţia pe seama mecanizării, mentalitatea omului nu poate executa un salt calitativ de pe un secol pe altul. Pe mine anii pe care i-am trăit în socialism nu mi-au putut şterge dorinţa de a avea un frigider, o maşină de spălat, un televizor color, câteva programe TV “ca în vest”, un videorecorder, muzică “capitalistă”… Astăzi aceste lucruri sunt atât la îndemână încât nu mai par importante, dar în trecut existau mulţi oameni care mâncau doar iaurt ceva ani pentru a-şi putea lua un autoturism.

    Dumneavoastră, prin ceea ce spuneaţi mai sus, “Va credeam fidel idealurilor comuniste, zau asa…”, aţi încercaţi să mă atingeţi, să mă enervaţi. Eu m-am obişnuit, nu mă mai enervez aşa de uşor. Eu sunt mulţumit că sunteţi unul dintre personajele “de pe net” cu dorinţă de a învăţa. Dacă sunteţi un cetăţean care acumulează inteligenţă, eu sunt mulţumit.

  • nraducanu A spus:

    Cred ca in momentul de fata, dupa oribilul atentat din Norvegia, nu este nimic mai important si mai urgent decat analizarea fenomenului recrudescentei extremismului de dreapta, fenomen ocultat in mod deliberat de lupta dusa cu mare zgomot impotriva unui comunism defunct. In mai toate tarile europene sunt acum la putere partide ale dreptei liberal-conservatoare, iar in unele (de pilda in Ungaria) sunt la guvernare partide ce se mandresc ca duc o politica a dreptei extreme. Tactica lor e diferita, dar esenta ideologiei lor a ramas aceiasi. Politologul italian Norberto Bobbio, care a studiat atent confruntarea de idei, atat in sanul dreptei, cat si al stangii, afirma ca intotdeauna este mai plauzibila o alianta intre dreapta extremista si dreapta moderata conservatoare, decat intre cei de dreapta si cei de stanga. Si aceasta, deoarece opozitia intre extremisti si moderati este de metoda, in timp ce opozitia intre dreapta si stanga pune in joc valorile. Iar conflictul intre valori este mult mai puternic decat opozitia de cai si metode.
    Romania are de cativa ani la conducere un om si un partid ce nu numai se afirma de dreapta, ci emite declaratii de revizuire a istoriei in sensul justificarii tendentioase a unora din cele mai sumbre momente ale secolului 20. Tara noastra a fost bantuita in interbelic de plaga legionarismului si cuzismului, care pusese stapanire pe multe minti. Iar incercarea presedintelui republicii de reabilitare a lui Ion Antonescu, de a-l absolvi de vina ordinului dat armatei de intrare intr-un razboi alaturi de Germania hitlerista si impotriva puterilor antifasciste coalizate (“pentru ca aveam un aliat si aveam de recuperat un teritoriu”), este inca o dovada cum, treptat, ideologia extremista incearca sa-si faca drum spre recucerirea mentalitatii maselor debusolate. Mai este oare oportun astazi sa reamintim unele aspecte jenante din istoria secolului trecut? Da, cred ca era demult timpul sa o facem. Imi amintesc cum, cu vreo 15 ani in urma, Andrei Plesu scria in Dilema: “In definitiv ne aflam la capatul a 50 de ani de dictatura comunista, nu legionara. In acest timp legionarii au stat prin inchisori, au fost judecati, au expiat. Si nu e tocmai echitabil sa redeschidem dosarele anilor ’30 si ’40, cata vreme cele ale obsedantelor decenii ce au urmat sunt neatinse”. Dar de atunci tocmai aceste din urma dosare s-au citit si rascitit, s-a publicat un voluminos raport al «crimelor comunismului», lucreaza de zor un intreg institut de cercetari la aceiasi problema, internetul vuieste de bloguri si comentarii ce-i demasca cu manie pe bolsevici si securisti, pe acei “marxisti” care au stat si in colimatorul armei fascistului norvegian.
    Una dintre cele mai succinte definitii a fascismului a strigat-o acum vreo 75 de ani Millan Astray, un fanatic general al lui Franco, in aula Univesitatii din Salamanca: “Traiasca moartea!”. In cor si in uniforma, studentii au reluat lozinca: “Viva la muerte! Jos intelectualii!”. Atunci s-a ridicat Miguel de Unamuno, batranul rector al Universitatii, care a spus: “Acest paradox barbar imi este respingator. Sufar la gandul ca prin asta s-ar putea stabili bazele unei psihologii de masa. Generalul Astray este un infirm. Si Cervantes era unul. Dar imi repugna ca un infirm, care nu are maretia spirituala a lui Cervantes, isi cauta o usurare in mutilarile si moartea pe care ar raspandi-o in jurul sau”.
    Anders Breivik nu este un dement, el nu s-a sinucis dupa asasinatele comise, deoarece se considera eroul unei noi miscari cu trasaturi fasciste. Iar fascismul isi conduce aderentii cu ajutorul mortii, se erijeaza in stapan peste cei ce se tem sa ucida sau sa fie ucisi. Prea putin conteaza drapelul pe care il flutura aceasta convingere asasina. Fanaticul religios, maniacul etniei, obsedatul luptei finale pentru eliberarea omenirii de comunism, toti se lauda ca ei sunt Viata cea mai vie. Tu mori, deci eu sunt, iata ce demonstreaza crima terorista. Fascismul crede ca are provenienta divina, iar asta e o boala contagioasa ; de aceea fosgaie tot soiul de secte. Odata cu disparitia comunismului, pericolul este ca istoria sa se repete, ca bolile spiritului care se credeau eradicate – iar fascismul este poate cea mai teribila dintre ele – sa revina si sa secere, cu ideologia lor primitiva, mintile a milioane de oameni. Si nu numai mintile, ci si vietile celor ce isi permit sa gandeasca altfel.

  • Gabi (author) A spus:

    @Dl RN,
    Stiu că vreti sa ma provocati; voi scrie. Dar trebuie să rumeg bine; nu pot ignora că aparțin unei societăți în care există o mulțime de oameni (cel puțin printre cei care se exprimă public) care-l consideră pe Breivik reprezentativ…

  • goe A spus:

    Referitor la atentatul din Norvegia, pe mine ma tulbura si faptul ca sute de tineri se aflau intr-o tabara de indoctrinare a unui partid. Stiu ca si in Romania se organizeaza astfel de tabere. Eu unul gasesc organizarea acestor tabere la fel de dezgustatoare precum pedofilia.

  • ggiggi A spus:

    @ NRaducanu
    Tinand cont de locul producerii dvs. era de astepta sa “definiti” fascismul cu ajutorul unei conjuncturi mai mult decat ticaloase. Chiar daca vi se pare greu de crezut, in ultimii ani m-am apropiat de istoria “franquismului” (RAE off ) Din ce motive sunteti subiectiv, partinitor etc nu pot sti, doar va rog sa fiti onest.
    Incepand cu Antonescu. Eu as fi facut acelasi lucru. Decat sa ma omoare Stalin ….. Dumneavoastra ?

  • Bibliotecaru A spus:

    Să nu ne minţim, greva s-a transformat în vacanţă… :D

  • Peter Gluck A spus:

    Acum un an inca, pe acest blog se puteau discuta subiecte importante ca
    Stanga.Dreaapta, ce e un intelectual de stanga, ce ra trebui sr faca cei carora le pasa de oamenii necajiti si asa mai departe. Acum nu se mai poate.
    Imnul national se refera si la persoanele de sex feminin, desi nu o spune,
    draga Gabi. Sau uneori deziluziile ard? Imi pare rau.
    Peter

  • N. Raducanu A spus:

    Cand pisica nu-i acasa, joaca …comentatorii pe masa (blog)! Dar peste putin plec si eu la Eforie Nord si apoi am bilete la Festivalul George Enescu, asa incat ne vom revedea aici pe la sfarsitul lui septembrie.

  • Gabi (author) A spus:

    @Sunt la dezintoxicare! De virtual! Fac o cură de real. Dar revin, nu e cazul să disperăm.
    Ce răi sunteți….

Lasa un comentariu!

Adauga un comentariu, sau redirectioneaza catre site-ul tau. Se pote si subscribe to these comments prinRSS.

Fiti politicosi si civilizati! Ramaneti la subiect! Nu spam-urilor!

Pot fi utilizate urmatoarele tag-uri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>