Home » Editoriale, General, Politice

Tableta de maine!

19 August 2009 823 views 21 Comments

O puteti citi, ca de obicei, aici. Se numește Odihnească-se în pace!

Parlamentul României a fost permanent criticat; a fost sistematic subminat, hulit, acuzat. Pe drept, în unele cazuri, dar şi pe nedrept, în multe altele. Marţi, el s-a sinucis.

Parlamentul României a fost ales de cetăţeni; a fost legitimat să facă legi,  să controleze guvernul, să stabilească utilizarea banului public. Ca organism reprezentativ, el este imaginea în mic a  naţiunii,  în toată diversitatea ei.  Marţi,  o parte a naţiunii putea să se simtă îngenunchiată.

Toată lumea, probabil, gandeşte că este vorba de  tripla asumare a răspunderii guvernului asupra unor legi de mare importanţă, la un moment nepotrivit şi fără necesitatea de a o face. Subiectul a fost discutat şi răs-discutat; grupurile politice, chiar şi cele care au susţinut asumarea, şi-au exprimat rezervele; cât se poate de vocal şi argumentat. Unele au decis, conform Constituţiei, să depună o moţiune de cenzură; jocul democratic a fost jucat – la excesul nejustificat de putere al guvernului s-a răspuns cu mijloacele legale disponibile. Democraţia nu înseamnă lipsa excesului ci funcţionarea mecanismelor de control a acestuia…

Altul este motivul tristeţii; de fapt, sunt două asemenea momente.

În ochii privitorului, aprobarea amuzat complice care s-a auzit în sală la afirmaţia Preşedintelui că “a mai făcut şi greşeli” a fost un act de predare; ei, da, şi noi facem, ştim că faci şi tu, nu ne sunt străine aceste omeneşti obiceiuri, treacă de la noi… Era vorba de bilanţul unei perioade în care relaţiile dintre Preşedinţie şi Parlament au atins cote de tensiune nemaiîntâlnite într-o ţară care se declară democratică. În mod repetat, Preşedintele a atacat Parlamentul şi  a contribuit masiv la deteriorarea imaginii publice a acestuia; împingând Guvernul, la limita Constituţiei,  să-şi asume răspunderea pentru mai multe pachete de legi esenţiale, l-a transformat în ceva inutil, simplu spectator la o piesă pe care el trebuia să o scrie.

La această atitudine permanentă a şefului statului, Parlamentul a răspuns cu singura procedură de demitere a unui preşedinte din întreaga istorie  a României; despre aceasta Preşedintele nu şi-a amintit; nici despre diabolizarea instituţiei fundamentale a oricărui regim democratic de-a lungul războiului de gherilă dus împotriva celor „322”; sau şi-a amintit, dar de o manieră care, încă o dată, distorsionează realitatea; trei sferturi din naţiune l-a sprijinit, crede Preşedintele; treisferturi din naţiune nu a votat, zic statisticile… Pentru această deziluzie generalizată  privind beneficiile democraţiei nu-şi asumă partea de răspundere.

Parlamentarii au greşit şi prin tăcerea vinovată la o altă afirmaţie – „avem în România unsprezece milioane de asistaţi”(!? ). Nici o reacţie din sală nu a sancţionat aberaţia; cei unsprezece milioane la care se referea preşedintele au tot dreptul să se simtă nereprezentaţi. În utilizarea  unui om de dreapta - şi Preşedintele este un om de dreapta – termenul asistat are conotaţie negativă; desemnează pe cei care trăiesc din mila publică, nedoritori să-şi câştige pâinea cea de toate zilele. Unsprezece milioane este o eroare prea evidentă ca să nu fie remarcată; trebuie să  aibă şi vreo explicaţie; cel puţin în confuzia din capetele consilierilor  care au scris discursul. Probabil că cifra se referea  la populaţia inactivă. Dacă solidaritatea cu cel în nevoie nu este la modă, încadrarea unor largi categorii de oameni, de-a  valma, în categoria poverilor sociale este de neacceptat. Întâlnim această atitudine, frecvent,  cu referire la pensionari. O ignoranţă voită ascunde faptul că pensionarii nu sunt marţieni ci parinţii şi bunicii generaţiei active, adică ai noştri; nici unul nu este de import. O confuzie întreţinută sistematic ne face să uităm că pensionarii nu sunt asistaţi, sunt asiguraţi, adică persoane care au contribuit pe tot parcursul activitaţii la fondul de pensii; majoritatea are vechime integrală si limita de varsta cerută de lege.

Tot la categoria asistaţilor trebuie să se fi simţit incluşi şi oamenii muncii care au primit ajutorul pentru încălzire fără de care nu ar fi putut trece iarna deşi muncesc cu normă întreagă şi câştigă; câştigă salariul minim pe economie; din păcate, acesta nu îşi  justifică denumirea de salariu dar atributul de  minim e sigur. Probabil şi mamele care îşi îngrijesc copiii sau copiii înşişi au fost încadraţi între  cei unsprezece milioane…

Mulţi dintre cei care au ascultat discursul în acea sală, în seara de marţi, poate au gândit ca mine, au remarcat şi eroarea şi dispreţul; nu au reacţionat însă. Cetaţeanul se aşteaptă întotdeauna ca reprezentanţii săi să o facă; altfel, ca tot românul hâtru, s-ar putea să-şi închipuie că într-o „ţară muribundă”, cum zice Preşedintele,  parlamentul se odihneşte deja în pace…”

21 Comments »

  • Peter Gluck A spus:

    “Divide et impera este o faza depasita la care s-au adaugat altele. Dati-mi voi sa va dau un citat absolut clasic:

    “Dezbina si stapaneste: transforma diferentele in diferende, asmute creierul de dinosaur si cel de sobolan impotriva neocortexului, arata-i dusmani peste tot- si in oglinda, fa-l pe om sa se teama de propriile sale idei, descurajeaza-l, sperie-l de moarte- si-i piere cheful sa gandeasca altfel sau singur.

    Imbina si prosteste: imbina o multime de creiere intr-un grup- o sala, un stadion, o coloana in mars, un grup de chat pe Internet si vei vedea ca inteligentele nu sunt aditive ci se slabesc si neutralizeaza reciproc, se blocheaza , se inchid- si un creier mare dar inactiv si las, va domina creierele reale, inlocuindu-le.

    Combina si zapaceste: fa un amestec de adevaruri, semi-adevaruri si minciuni impertinente, de date reale, false si de prisos, de superstitii si de date expirate, corelatii plauzibile dar inexistente si de fantezii veninoase.. si aceasta mixtura miserabilis ii va incurca omului itele gandirii la nivel de Fatal Error, creierul va fi fara aparare.”

    Tare greu ests sa gandesti bine si independentsub asediul a atatea efecte negative!

  • doinaş A spus:

    Si ceea ce iarasi nu prea spune nimeni este ca bugetarii sunt cei care furnizeaza serviciile publice.
    Da, acele servicii pe care se presupune ca statul trebuie sa le ofere in schimbul impozitelor si a taxelor pe care le colecteaza: scoli, spitale, infrastructura, politie, securitate sociala.
    Oamenii vor mai multe servicii publice furnizate de stat , mai de calitate, si cu mai putini oameni. Ei bine, departe de mine ideea de a sustine ca nu se poate face acest lucru, dimpotriva, dar, din pacate asta nu tine de bugetari, ci de politici, si de politicieni…

  • N. Raducanu A spus:

    @Peter Glück
    Citatul poate ca e „absolut clasic“, dar cine este autorul, atat de pesimist, de sceptic, de demoralizant ? Eu, stimulat de articolul d-nei Gabriela Cretu, imi permit sa va dau alt citat, din Jerome Lawrence, cu titlul : “Prescriptii date de un doctor in literatura pentru a fi luate zilnic, in special de el insusi” :
    Respira adanc. Regulat. Inghitituri egale de speranta, suparare, curaj, entuziasm, daruire.
    Bai. In fiecare ora. In fiecare minut. Bai pentru ochi, pentru urechi, pentru nas, pentru pori. In special pentru minte, pentru a-ti pastra toate simturile proaspete, curate, deschise si receptive la tot ceeace este nou si inca neselectat.
    Ochelari. Pentru eliminarea astigmatismului care ne face sa ne uitam la mase, la statistici, la pareri generale, la absurditatile din computere, la numere astronomice lipsite de umanitate, in loc sa vedem frumusetea rara a unei inteligente, a unui individ, a unei pasiuni, a unei singure persoane.
    Un stetoscop. Pentru a asculta bataile inimii celor tineri, sperand ca si ei vor avea intelepciunea sa asculte inimile tinere ale celorlalti oameni, fara a tine seama de varsta lor cronologica.
    Stimulente. Impotriva primejdiei de a adormi. Este imposibil sa casti, sa te retragi, sa stai jos si sa spui: “Sa uit de guvern, sa uit de lume, sa uit de oameni”. Tu esti guvernul, tu esti lumea, tu esti omenirea.
    Medicamente intaritoare cu fier impotriva anemiei. In felul acesta nu vei mai fi doar omul care vorbeste fara sa-i asculte pe altii, sa ia fara sa dea, sa moara fara sa traiasca.
    Si, in cele din urma, una din putineleformule pe care omul le cunoaste pentru nemurire: “Scrie, invata pe altii, fa copii. Daca esti fericit si poti sa le faci pe toate trei, esti de trei ori binecuvantat”.

  • Peter Gluck A spus:

    @N.Raducanu Citatul nu e nici pe departe pesimist,e doar realist si se bazeaza pe experienta mea de viata
    socio-politica de pana cand l-am scris. Simteam eu ca “divide et impera” e numai un singur aspect al problemei, respectiv al mijloacelor prin care sunt manipulati/condusi oamenii. Citatul e din editorialul meu Info Kappa Mo 154- tema nominala “Catalizator”. Exista catalizatori buni si rai.
    iti multumesc pentru literatura optimista e buna dar tare periculoasa. Ideea ca trebuie sa invingi, ca poti orice, totul va fi bine, este uneori nitelus suicidala si este unul din stalpii actualei Crize.Gandirea pozitiva este altceva decat psihologia pozitiva- am scris despre asta.Nu exista alternativa la realism.

  • doinaş A spus:

    Peter, te voi contrazice putin. Vedem ceea ce ni s-a spus ca trebuie sa vedem, si daca sunt doua persoane care ne explica succesiv ceva, noi vom avea o a treia idee fata de subiect.Evident, parerea celor doi vorbitori e formata pe baza experientelor lor de viata, si influentata de multi altii (cam ca in genetica)
    Vezi descrierea facuta de Dean Brown tabloului Cina cea de taina a lui Da Vinci.

    Chiar notiunea de realism e una relativa, atat de relativa incat devine individuala.

    Pe cale de consecinta, domnul Raducanu are dreptate.
    Si tu ai dreptate.
    Si am si eu, profana, intre doi intelepti. :))

  • Peter Gluck A spus:

    @Doinas, N.Raducanu
    Prieteni! tot ce am vrut sa spun ca in afara de dezbinare mai exista si alte metode eficiente, standard pentru a duce lumea de nas.Mai util decat sa ma contraziceti. e sa gasim toate metodele din aceasta categorie. In IK 367 la care incep sa lucrez acum voi traduce doua articole despre irationalitatea congenitala a Omului. Vedeti si editorialul meu foarte furios despre Geniu care ar trebui sa apara cam la ora asta.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Peter Gluck
    Vedeţi că este un clinci aici. Ar fi util să definiţi foarte exact raţionalitatea, respectiv iraţionalitatea.

  • gabicretu (author) A spus:

    @Peter, are dreptate Bibliotecaru! Atentie! Rationalitatea si reversul ei sunt produse istorice; sunt constructii ale contextelor. Orice incercare de analiza universala si atemporala este sortita esecului.
    Poate ar fi mai interesant sa introducem caracterul constructiv, respectiv distructiv, pentru a face diferentierea…

  • Peter Gluck A spus:

    @Bibliotecaru De acord, dar daca judecam ceva mai profund, trebuie sa incepem cu Definitia Definitiei.
    Definitia in general este o operatie logica mutilanta
    taie din concepte.
    Eu am descoperit ca exista o relatie de tipul regulii lui Heisenberg de incertitudine. Cu cat un concept e mai important cu atat e mai greu de definit. Defineste de exemplu timpul sau viata.
    Rational vs irational greu de definit, e mai bine sa aplicam ceva practic ca la pornografie, cand o vad stiu ca aia e.
    Stanislaw Jercy Lec ne atragea atentia ca”definitie si finis au aceeasi radacina latineasca” Daca citesti:

    Creierul uman este un generator de credinta?: http://www.dailygalaxy.com/my_weblog/2009/08/is-the-human-brain-a-belief-engone-a-galaxy-classic.html

    O intrebare care poate va va mira- este omul mai rational decat animalele superioare?: http://www.technologyreview.com/blog/post.aspx?bid=355&bpid=24018&nlid=2291
    (din Cautare, IK 365 poate renunti la definitia exacta..
    In alta ordine de idei, nu exista Gandire Buna fara definitii negative. Conteaza la fel de mult ce e ceva si ce NU e ceva, incearca cu Democratia, de exemplu.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Peter Gluck
    Părerea mea este că ajungeţi la complicaţii inutile. Problema principală a definiţiilor este că definiţia în sine include relaţia care apoi este considerată adevărată.

    Dacă spun “Albul este o culoare”, această propoziţie nu are valoare pentru că din start definesc albul ca fiind o culoare. În consecinţă a spune că că “albul” este o “culoare” când eu aşa l-am definit, nu mai este o afirmaţie în sine.

    Spuneţi “omul mai rational decat animalele superioare”.
    Omul este definit ca animal superior deci din start nu are cum să fie mai raţional decât el însuşi.
    Raţiunea este definită şi ea drept o însuşire umane.
    Conceptul “mai raţional”, deşi oarecum ciudată alăturarea unui grad de comparaţie cuvântul “raţional”, este adevărat sau falsă în măsura în care se poate aprecia această comparaţie, adică ceva care vine tot din om, mai mult, îmi cereţi mie să captez inefabilului acestui “mai”, iarăşi implicit uman. Cu alte cuvinte supuneţi judecăţii unui om dacă este sau nu “mai raţional”.

    Spuneţi apoi că “nu exista Gandire Buna fara definitii negative”. Eu spun că nu există bine/rău, acestea sunt interpretări de moment al unei situaţii. Binele şi răul sunt elemente de construcţie socială sau de reacţie socială dacă vreţi. Binele şi răul există în măsura în care există o raportare a unui eveniment la un sistem de valori, la o unitate de măsură logică.
    Dacă un lup vânează o căprioară este bine sau rău? Desigur, pentru căprioară este rău, pentru că va muri şi va sfârşi în stomacul lupului. Pentru lup este bine, pentru că vânând şi mâncând nu va muri de foame. Pentru om este bine sau rău funcţie de ce este mai important (şi aici aş fi vrut să spun valoros) pentru el, un lup în viaţă sau o căprioară în viaţă… pentru furnicile care mănâncă un leş este “de bine” şi moartea căprioarei şi a lupului, pentru că în final vor mânca nişte resturi… Binele şi Răul nu există ca valori, ele sunt identificări de raportare, ca să fiu grosier, aş spune că sunt raţiuni morale (un moral extins).

    În legătură cu Democraţia, ea nu există nicăieri, şi există la fel peste tot. Orice sistem social s-ar inventa, într-un fel sau altul există o oligarhie, restul sunt cuvinte frumoase.

    Principiul nedeterminării formulat de Heisenberg are o aplicare destul de largă pentru a înţelege exact la ce vă referiţi. Am reţinut totuşi conceptul personalizat de probabilitate incertă redusă la o relaţie de tip criză.

  • gabicretu (author) A spus:

    Peter, Biblio,
    Atentie la distinctia logicitate, rationalitate. Am impresia ca se amesteca intelesurile in ceea ce spuneti. Aici ma pricep…

  • Bibliotecaru A spus:

    @ gabicretu
    Eu nu cred că am amestecat logica cu raţiunea… nu văd unde aş fi putut face asta.

  • gabicretu (author) A spus:

    @Biblio,
    Am spus ca in discutie, nu in ceea ce afirma Bibliotecaru.Dar se poate si se face aceasta confuzie… Altfel cum ne-ar invada irationalitatea existenta fara ca noi sa reactionam!?
    Mai sus ti-am acordat dreptate, desi nu in varianta ex. cu lupul care degenereaza in relativism total in care ar exista atatea ratiuni (inclusiv morale) cate capete. Iau alegoric, oricum, ex. pentru ca nu as extinde morala la raporturile dintre ne-oameni (sens propriu).
    Luati in considerare ca ceea ce este relativ poate fi universal (nu etern!) si ca structurile gandirii noastre nu dispun de libertatea pe care ne-o imaginam. Pur si simplu sunt lucruri care intr-o epoca nu pot fi gandite (nici macar de genii sau vizionari). Chiar daca ar fi, nu ar putea fi intelese; sunt in alt limbaj…

  • Peter Gluck A spus:

    Ca este un deluviu de irationalitate peste noi, e o certitudine. Ca incercand sa inoti impotriva curentului faci eforturi mari e, cred in afara oricarui dubiu.
    Daca in lupta acerba pentru supravietuirea ratiunii mai ignoram unele detalii si fineturi- scuze!

    @Biblio: rog compara aceste doua afirmatii cu iz de definitie:
    a) B. este un intelectual
    b) B. NU este baiat rau

    Care iti spune mai mult?

  • Bibliotecaru A spus:

    @ gabicretu
    Spuneţi
    “lupul care degenereaza in relativism total in care ar exista atatea ratiuni (inclusiv morale) cate capete.”

    şi

    “Mai sus ti-am acordat dreptate, desi nu in varianta ex. cu lupul”

    :)

    Aţi citit cu atenţie ce spuneam eu? Spuneam că binele şi răul nu sunt elemente care există prin ele însele ci raportate la ceva exterior. Ce înseamnă ce am spus eu? Tocmai “in care ar exista atatea ratiuni (inclusiv morale) cate capete”. De ce contrazici un lucru spunând aproape exact ce spuneam şi eu, anume că existenţa binele şi răului se raportează la un sistem. Pentru ne-oameni cu atât mai bine nu putem vorbi de bine şi rău pentru că am vorbi despre conştiinţă la ne-oameni (şi, în consecinţă, alungarea lor din rai :) ).

    Limbajul se adresează gândirii structurate, abstractizată la cuvânt, realitatea însă nu se restrânge la cuvânt şi la capacitatea de abstractizare. Limbajul este abstract prin definiţie, posedând o gramatică este implicată şi structurarea (cu apendicele informaţional că structurarea este născută din nevoie şi nu invers).

    Mai mult intuiţia nu poate fi abstractă, pentru că imaginează noul, poate fi cel mult constrânsă la abstractizare. În calitatea mea de geniu pot depune mărturie că mi se întâmplă deseori să gândesc în non-limbaj, dincolo de abstract, deci se poate. Scriitorii, mai ales poeţii, ştiu foarte bine că cele mai bune construcţii se fac în non-limbaj. Din acest motiv, cele mai bune poezii se fac în somn unde poezia nu mai este raportată la cuvânt, ci doar la înţeles şi sonoritate. Desigur, ea nu mai poate fi apoi corodată în abstractul cuvintelor aşternute pe hârtie, dar asta deja este dovada că există construcţii raţionale non-limbaj.

    Spuneţi:
    “Luati in considerare ca ceea ce este relativ poate fi universal (nu etern!)”
    şi recunosc că nu am înţeles ce vreţi să spuneţi, m-am încurcat în “relativ”, “poate fi”, “universal”. Dacă puteţi dezvolta…

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Peter Gluck
    Plecând de la faptul că B. este o persoană, nici una din afirmaţii nu mi se pare o definiţie. Mergând însă la maxim şi oprind determinarea lui B la o singură însuşire, atunci a) şi b) au aceiaşi valoare pentru că “intelectual” şi “băiat rău” se pot construi în clase duale prin antagonism.
    În lumea în care singura clasificare a lui B este intelectual/non-intelectual, “B. este intelectual” reprezintă o definiţie. Într-o altă lume (distinctă de prima lume) în care singura clasificare a lui B este băiat rău/nu este băiat rău, “B. NU este băiat rău” este o definiţie. În orice altă situaţie acestea nu sunt definiţii pentru că nu determină complet pe B.
    Rolul unei definiţii este de a izola cât mai corect obiectul definit sau clasa de obiecte definite de orice altceva. Apelând la o analogie din matematică, definiţia este relaţia care fixează graniţa unei mulţimii.

  • gabicretu (author) A spus:

    @Peter,
    Pot sa raspund si eu sau nu ai incredere in ratiunea consilierului tau!?

    1. Definitiile negative nu pot fi acceptate ca definitii dintr-un motiv practic - sunt confuze intrucat A nu este B este echivalenta cu A nu este C, A nu este D, etc. In plus, sunt incomplete intrucat definitorul ar trebui sa includa tot ceea ce nu este A pentru a-l putea izola, cum zice Biblio. Or, o definitie infinita nu este utila. Se poate folosi in genurile cu doua specii, cum spune acelasi, dar pentru a afla care este A, nu ce este A. Doar misoginii cred ca esenta femeiii sta in faptul ca nu e barbat (sic!)
    2. Celeilalte “definitii” ii lipseste diferenta specifica (plecand de la ipoteza ca enuntul este adevarat si A chiar este un intelectual); produce un spor de cunoastere dar insuficient si pentru a sti ce este obiectul si pentru a-l deosebi de celelalte de acelasi fel (in cazul nostru, intelectuali)

    Ambele enunturi pot avea rol in retorica unui discurs dar nu sunt definitii. Iertare pentru tonul didactic; sunt profesoara…

    @Biblio,
    Nu trebuie confundata relativitatea = dependenta de context (social, istoric, cultural) cu
    relativitatea = dependenta de capatul(sic!) fiecaruia
    Pe prima dintre ele o acceptam implicit atunci cand acceptam caracterul istoric al existentei noastre; daca o acceptam pe a doua inseamna ca respingem implicit posibilitatea reperelor, valorilor comune si a convietuirii si acceptam ca noi producem realitatea, ca indivizi, nu ca ea ne produce pe noi…

    Cat despre afirmatia referitoare la universalitate si eternitate, viza o confuzie comuna (cea dintre spatiu si timp, ca sa simplificam). Pot exista idei, ratiuni, valori cu caracter universal, adica acceptate in toate locurile si culturile. Acest lucru nu le garanteaza eternitatea si nu impiedica schimbarea, evolutia sau involutia; bineinteles, daca nu vrem sa ne plasam in afara istoriei si sa consideram ca traim un fel de prezent continuu, ceea ce, uneori, nu pare departe de adevar…

  • Bibliotecaru A spus:

    @ gabicretu
    Eu nu fac trimiteri atât de complexe, încerc să simplific totul la minim. De exemplu, pot spune că mărimea unui obiect este o proprietate proprie, obiectivă, non-relativă, dar dacă spun că un obiect are o dimensiune de 50 centimetri, deja dimensiunea este relativă la ceva exterior numit centimetru, deci ceva relativ. La fel spuneam despre rău şi bine, că nu sunt noţiuni care există obiectiv, non-relativ, ci sunt proprietăţi cărora le oferă relevanţă cei care apreciază această proprietate. Binele şi Răul există în măsura în care un om le acordă o astfel de valoare, la fel cu cald/rece, frumos/urât, încet/rapid, mare/mic, aproape/departe…

  • gabicretu (author) A spus:

    @OK!Bineinteles. Doar sa nu cadem in solipsism, ca are consecinte morale riscante…

  • Peter Gluck A spus:

    Eu nu am cazut, nici macar in solipsism dar nu am vaut conexiune vreo 10 ore si acum trebuie sa recuperez ce am pierdut la rubrica de Cautare. Vom mai relua noi discutia.
    Pentru definitii- hai sa incercam cu democratia. Prietena noastra comuna, Doinas mi-a semnalat ieri ideile lui Paul Treanor- un intreg domeniu pentru studiu.Ii sunt recunoscator si sunt suparat pe mine insumi ca nu l-am descoperit. Eu vin de pa alte terenuri de vanatoare, poate am o scuza.
    Sau democratia nu exista (cum sugereaza Biblio) sau exista numai la plural?

  • Bibliotecaru A spus:

    @ gabicretu
    Solus-ipse… :) Era un banc al copilăriei, seria Marcu, Anton, Ipse… :) :)
    Păi numai ce întrebam pe cineva pe blogul domnului Adrian Năstase unde este greşeala din “cogito ergo sum”-ul descartesian. Deja am dat soluţia mai sus, pe această pagină, acel “cogito” este prin definiţie legat de mine, în consecinţă existenţa mea nu este dată de faptul că am o stare raţională, ci de însăşi definiţia care impune că starea raţională nu poate fi în afara persoanei care raţionează. Cu alte cuvinte “ergo sum” nu este o consecinţă ci o parte a definiţiei.

    Dar o natură de dinainte de Descartes este posibilă… de exemplu Gorgias Nihilistul cu cele trei forme:
    1- Nimic nu există
    2- Chiar dacă ar exista ceva, nimic nu am putea ştii despre el
    3- Chiar dacă ceva ar putea fi cunoscut despre el, cunoaşterea despre el nu poate fi comunicat către alţii

    … sau cam aşa ceva.

    Eu unul resping nihilismul dintr-un motiv simplu, nu este interesant. :D
    Vorbind serios, fractura logică a nihilismul este chiar în definiţia lui, dacă nimic nu există, nu există nici definirea nimicului.

Lasa un comentariu!

Adauga un comentariu, sau redirectioneaza catre site-ul tau. Se pote si subscribe to these comments prinRSS.

Fiti politicosi si civilizati! Ramaneti la subiect! Nu spam-urilor!

Pot fi utilizate urmatoarele tag-uri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>