Terorismul și libertatea de expresie. Ce și cum.

Am fost criticată de amici că, în timp ce toți se poziționează pe chestiunile arzătoare ale zilei, eu am lăsat blogul la cota de avarie.  Inamicii suspectează, după cum au obiceiul, că politicienii sunt într-o continuă vacanță sau nu știu pe ce lume trăiesc.

Starea de fapt e total diferită. M-am mutat, ca tot românul serios, instituțiile statului incluse, pe Facebook. Atmosfera e mai vie dar activitatea este simbolul efemerului absolut. Vorbești degeaba. Totul curge…

Din acest motiv, am copiat postările pe tema din titlu și aici. În ordinea inversă publicării. Mulțimea comentariilor și explicațiilor proprii, ca  și pe cele generate de postări, le găsiți pagina mea – Gabi Cretu. Stilul e… de Facebook.

1.

Vorbește o pacifistă care respinge în mod visceral violența; inclusiv de limbaj. Ce a mai pierdut din cauza asta, cedând anticipat în confruntări…

Oameni buni, terorismul nu este o invenție musulmană, exclusivă sau recentă! O bună bucată a istoriei, teroarea a fost monopol de stat; era utilizată împotriva altor state (războiul) sau impotriva propriei populații, cand era cazul. Statul social e nou și pe ducă. Statul polițienesc, a cărui funcție esențială o reprezintă controlul populației proprii, e vechi și cu viitor.

Din a doua jumătate a secolului 20, a apărut un proces de privatizare a terorii, corelativ cu neoliberalismul, pentru că a făcut armele ușor accesibile, dar nu din aceleași rațiuni. Europa nu a fost deloc scutita de terorism. Propriu. IRA si ETA sunt doar doua exemple. Terorismul nu are de a face cu primitivismul. Dacă statele care folosesc razboiul de cucerire sunt raționale și civilizate, în aceeași măsură sunt și teroriștii “privați”; poate, în cazul lor, are mai curând legătură cu neputința, în situația în care răspunsurile la revendicări sunt inexistente (statul este surd) iar forța represivă mare.

Tragedia de la Paris e la limita terorismului, pentru că-i lipsesc revendicările politice clare; e un asasinat – să adaug odios este pleonastic – în scop de răzbunare.

Fac acest comentariu cu adresă la discursul fascist care circulă de câteva zile. In anii treizeci ai secolului trecut nu erau musulmanii sau imigranții de vină pentru toate, luați în bloc; erau evreii. Nu conta dacă erau bogați sau săraci, asupritori sau asupriți, apărători ai păcii și dreptății sau susținători ai vreunui stat abuziv; simpla apartenență era suficientă.

Așa pare și acum, pentru cei ce nu știu istorie.

Am fost rezervată cu privire la rostul marșului de astăzi tocmai din acest motiv. Planează o ambiguitate cu privire la semnificația lui în care fiecare înțelege ce vrea iar mulți înțeleg ce nu trebuie.

Și apoi, vreau ca cetățeanul să aibă măcar monopolul manifestațiilor publice. Cand le ia Puterea pe cont propriu, stau și mă intreb cui prodest

2.

Nu cumva gura păcătosului adevăr grăiește și vedem ceea ce nu se dorește să vedem?! Atunci cand se petrece un asasinat oribil, să te ridici pentru dreptul la viață și să condamni violența mi se pare cea mai firească reacție din lume. Obligatorie!

Dar nu, noi țipăm cât ne ține gura că s-a lovit în libertatea de expresie. Câteva zeci de reporteri de razboi și-au pierdut viața anul trecut în conflictele armate de pe glob și nu din întâmplare… Nu a organizat nimeni un marș în onoarea libertății lor de expresie ucise…

3.

Văd o mulțime de mediocri – nu e dispreț, e simplă constatare – foarte mândri de superioritatea, unicitatea, singularitatea civilizației noastre occidentale. Opusă, se înțelege, altora, minore, întârziate, cum ar fi cea musulmană/arabă, chineză, etc.

In această bază, justifică nu doar dreptul de a-i civiliza pe ceilalți dar se și miră că aceștia nu ne sunt veșnic recunoscători.

Eu cred că cea mai înaltă formă a civilizației umane aparține comunității de indigenilor pacifiști din Cauca, în sudul Columbiei. Serios! Sper că am libertatea de a exprima această opinie contrară…

Orice civilizație, mă tem, e pe calea descendentă din momentul în care privește mereu în oglindă si nu se vede decât pe sine… Pentru că nu mai poate să învețe…

4.

Există o islamofobie care se revarsă public precum Niagara, în ultimele trei zile. In ciuda acestui fapt, unora li se pare insuficientă și acuză de ipocrizie pe toți cei care nu se alătura iudeocreștinilor albi și puri în lupta lor virtuală cu Islamul. Argumentul este ca ei (islamofobii) au curaj să spună public ceea ce noi (restul) am gândi acasă dar nu am îndrazni să exprimăm. Cică suntem “corecți politic”, nu avem alte valori și altă interpretare a lumii. Eu sigur am altele decât Cioroianu, care debitează un discurs pe muchia fascismului…
Nu, nu gândim toți la fel! Pentru unii, mai presus chiar decât libertatea de exprimare, este libertatea de a gândi, inclusiv de a gândi diferit, de a gândi mai adânc sau mai larg, de a învîța din istorie și de a încerca să nu o repetăm!

5.

Libertatea de gândire și exprimare in epoca televizorului!

Daca unul se urcă în copac, să schimbe perspectiva, nu va iluzionați, se introduc imediat doua minute de publicitate…

PS Comentariul este însoțit de imaginea unui șir indian de oi mergând printr-un tunel îngust de zăpadă. Postarea era o reacția la practica televiziunilor de a introduce un moment de publicitate ori de câte ori cineva îndrăznește să iasă din  șir și să zică ceva; altceva decât discursul dominant, se înțelege.

6.

Războiul împotriva sărăciei, împotriva inegalităților strigătoare la cer, a excluderii și discriminării este cel la care subscriu din tot sufletul și pacifiștii ca mine. Dupa cum vedem mai jos, erau timpuri în care și politicienii americani susțineau asta; comuniștii…

PS Comentariul însoțește un citat din discursul lui Lindon Johnson despre starea națiunii, din 1964.

Acesta: ”Our chief weapons … will be better schools, and better health, and better homes, and better training, and better job opportunities to help more Americans, especially young Americans…”

Întreg discursul, aici: http://www.lbjlib.utexas.edu/johnson/archives.hom/speeches.hom/640108.asp

7.

Sunt o persoana care face uz de libertatea sa de exprimare! In cel mai banalizat – prin folosirea repetată în istorie – mod cu putință. Cuvântul liber, adevărul strigat în față, a fost arma celui slab împotriva puterii abuzive – pentru a-i denunța excesele. Garantarea acestei libertăți de către stat era necesară pentru ca alte libertăți să nu dispară instantaneu atunci când cetățeanul (jurnalistul inclus) casca gura și spunea lucruri ce nu conveneau Puterii. Doar în arte și pe divanul lui Freud, exprimarea liberă este scop în sine. In orice act politic, a fost intotdeauna mijlocul pentru atingerea unui scop.

Spun asta pentru ca m-au provocat prietenii la o discuție despre mijloace și scopuri; și nu mă pot abține de a întreba cărui scop servesc fiecare dintre exprimările libere sau dacă trebuie să moară cineva pentru libertatea de expresie a celor puternici în lupta lor cu cei slabi…

8.

Nu suntem onesti! Suntem cam farisei! Ne sperie terorismul privat, care e accidental, rar și, drept urmare, greu controlabil. Vrem să-i supraveghem pe toți cetățenii – vreo șapte miliarde – astfel încât libertatea de expresie să se exercite în condițiile securității; putem solicita astfel o copie de acolo, dacă o pierdem…

In schimb, terorismul de stat, planificat și finanțat de noi înșine, e bun. Războiul poate fi combătut; cu precădere cel care încalcă orice normă de drept existentă. Pacea trebuie apărată. Dezarmarea este un obiectiv tangibil și cu mii de efecte colaterale pozitive.
Dar cine să vrea soluții?! Nu sunt mai utili vinovații?! Zilele acestea arată înca odată că da…

9.

Nu o luați razna! Violența utilizată ca armă de niște cetățeni de altă religie nu este măsura civilizației (lipsei de civilizație) a societății unde acea religie e dominantă. Abu Ghraib, Guantanamo, plus ce mai spune raportul de șase mii de pagini al Senatului american cu privire la metodele de cercetare CIA, nu sunt măsura civilizației creștine. Nici Brievik.
Deși, dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă acum în Siria, Gaza, Irak, Afganistan, Libia, Egipt, Ucraina, etc. avem măsura cinismului ei și măestriei în a folosi ocaua mică…

10.

De ce nu sunt surprinsă?! Cică, pentru a salva libertatea de expresie absolută și a opri procesul de islamizare accelerată a Europei (sic!), trebuie să introducem supravegherea totală ; să-i deportăm pe turci pe partea asiatică a Bosfor, nu s-a propus.

Supraveghem telefoane, internet și orice alt mijloc… Să nu ne mai împiedicăm in a solicita să existe măcar suspiciuni de vinovăție. Suntem creștini, în majoritate, mai puțin musulmanii, se înțelege, deci purtam păcatul originar cu noi. Născuți vinovați!

11.

Satira nu moare; nici nu rănește. Ea trezește! Mai ales atunci cand e oglinda propriei noastre micimi…

Însoțit de acest video: https://www.facebook.com/video.php?v=639094899494760&set=vb.215206155216972&type=2&theater

12.

Voi vota 2% din PIB pe zece ani pentru apărare atunci când se va respecta 6% din PIB pentru educație în fiecare an, se va aloca cel puțin 6% pentru sănătate, 3% pentru cercetare și un amărât de 1% pentru cultură. Și încă ceva! Atunci când vom avea un sistem de impozitare progresiv care să pună corporațiile în situația de a contribui măcar pe măsura beneficiilor pe care le au de la bugetul de stat.

Dar atunci nu va mai fi nevoie să votez așa ceva, pentru că vom fi destul de deștepți și sănătoși încât să nu ne mai dorim!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *