Home » Feministe, Stiri

Intervenţia la Conferinţa internaţională despre traficul de fiinţe umane: „Tackling the Trafficking of Women for Prostitution”

20 February 2008 558 views No Comment

Femei şi copii la cerere
Iată-ne aici, bărbaţi şi femei, având o formare profesională foarte diversă, venind din diferite ţări europene şi având la dispoziţie metode de acţiune atât de diferite. Simplul motiv ce explică prezenţa noastră aici este acela că avem o problemă şi căutăm o soluţie; în realitate nu este o simplă problemă: avem o situaţie gravă de soluţionat şi avem nevoie de cooperare pentru a-i găsi rezolvare.

Ne-am obişnuit să spunem că traficul este un fenomen cu care se confruntă doar ţările sărace. Acest lucru nu este adevărat! Nu există nici o ţară care să nu se confrunte cu acest fenomen, indiferent că este ţară de origine, de tranzit sau de destinaţie; sau şi de origine, şi de tranzit şi de destinaţie, cum este ţara mea – România. Traficul de persoane este o piaţă; ca în cazul oricărui tip de piaţă, trebuie să avem în vedere atât oferta, cât şi cererea; o ţară cu cerere foarte mare are un rol la fel de important în traficul de persoane ca şi o ţară de origine.

Desigur, vorbim de o piaţă ilegală; dar este mai mult decât atât. Este parte a unei reţele de fenomene care subminează societatea noastră democratică din multe puncte de vedere.

Suntem cu toţii de acord cu faptul că traficul de fiinţe umane este o violare a celor mai importante drepturi ale omului: dreptul la demnitate şi la libertate (interzicerea muncii forţate şi a sclaviei), principii legale înscrise în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Avem de-a face, de fapt, cu perpetuarea sclaviei la mai bine de două secole de când mişcarea aboliţionistă a început aici, la Londra.

Suntem cu toţii de acord cu faptul că traficul de fiinţe umane este o sfidare şi o încălcare persistentă a legii şi că el se corelează cu alte practici criminale cum ar fi spălarea de bani, violenţa, prostituţia, evaziunea fiscală, frauda şi munca forţată.

Putem, de asemenea, fi de acord cu faptul că traficul de fiinţe umane cauzează schimbări, tulburări, răsturnări severe în ordinea ierarhică a valorilor societăţii noastre; pe lângă aceasta, traficul perpetuează inegalităţi istorice – femeile şi copiii priviţi ca mărfuri – şi generează altele noi; banii pe care traficanţii îi câştigă subminează credinţa în munca văzută ca factor de progres, ce reprezintă fundamentul societăţii moderne.

Dacă încă există îndoieli asupra motivelor pentru care trebuie să luptăm împotriva traficului de fiinţe umane, permiteţi-mi să vă prezint câteva fapte şi cifre în acest sens:Traficul este una dintre cele mai prolifice activităţi ilicite din ultimele două deceniiIndustria globală a sexului este o masivă întreprindere profitabilă bazată pe vânzarea femeilor, majoritatea acestora fiind victime ale traficului.

Exploatarea sexuală a femeilor (uneori chiar şi a tinerilor şi copiilor) în reţelele internaţionale de prostituţie şi trafic a devenit unul dintre aspectele majore ale criminalităţii trans-frontaliere.

Spre deosebire de droguri sau arme, femeile şi copiii pot fi vânduţi de nenumărate ori şi în multe feluri pentru a aduce profit, în timp ce, din păcate, traficanţii de fiinţe umane primesc pedepse mai uşoare decât cei ce vând arme sau droguri.

Grupurile criminale naţionale din ţările aflate în tranziţie şi-au extins activităţile ilicite, stabilind conexiuni cu reţele criminale internaţionale şi mărindu-şi profiturile în timp ce creează economii de scară; este vorba despre o economie extrem de productivă.

80% dintre femeile traficate din ţările Europei Centrale, de Est şi din CSI sunt vândute pe piaţa serviciilor sexuale. Veniturile totale ale traficanţilor sunt estimate între 5 şi 9 milioane de dolari (Conform UNESCE 2004).

Industria ilegală a sexului aduce intre 5 şi 7 milioane de dolari anual, mai mulţi bani decât suma totală a tuturor bugetelor militare din lume. Vorbim despre o lume care deja cheltuite sume imense de bani pentru a se ucide (chiar o lume ce pare să vrea să se sinucidă). Dar industria ilegală a sexului înseamnă mai mult decât atât şi traficanţii alimentează această industrie; să nu uităm acest lucru!

ONU estimează că în jur de 4 milioane de persoane, în primul rând femei, sunt transportate anual în şi între ţări cu scopul de a fi traficate, în timp ce, în fiecare an, mai mult de 100000 de femei sunt victime ale traficului în Uniunea Europeană (conform afirmaţiilor Preşedintelui Consiliului de acum doi ani); acestea sunt doar estimări; însă lipsa datelor sigure nu trebuie să ne împiedice să acţionăm.

  • Extinderea industriei sexului cu legăturile sale transnaţionale este încurajată prin includerea şi contractele sale cu ramurile legale ale unui sector amplu – turism, industria de divertisment şi petrecere a timpului liber, industria de transport şi călătorii
  • Studiile arată că rata mortalităţii femeilor din lumea prostituţiei (forţate sau nu) este de 40 ori mai mare decât în cazul populaţiei generale. Crima reprezintă aproximativ 50% din decesele femeilor care practică prostituţia.
  • Potrivit Europol, anual sunt găsite sute de femei traficate care au fost bătute până la moarte, împuşcate sau strangulate. În 2002, 22 femei au fost lăsate să moară îngheţate în viscol în timp ce traversau un lanţ muntos spre Grecia.
  • Ratele şi frecvenţa violenţei şi a controlului sunt extrem de mari, incluzând rănirea fizică, aproape 80%, abuz sexual, peste 60%, abuz emoţional, peste 80%, ameninţări verbale, peste 70%, şi control prin folosirea drogurilor/alcoolului, aproape 70%.
  • Profitul câştigat este egal cu cel realizat în cadrul comerţului cu arme şi narcotice.

Nu este un thriller; se întâmplă în lumea noastră, se întâmplă în ţările noastre!

Guvernele trebuie să recunoască, mai mult în practică decât în teorie, că traficul reprezintă o formă de violenţă împotriva fiinţelor umane, referindu-ne mai ales la femei, fete şi băieţi. De aceea este important să facem apel la voinţa politică a guvernanţilor în încercarea de a crea măsuri împotriva traficului de persoane şi a exploatării sexuale. Aceste fenomene reprezintă un atac împotriva siguranţei cetăţenilor, subminând de asemenea autoritatea Guvernelor. Ceva trebuie făcut!

Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane este primul tratat european din acest domeniu, un tratat multilateral care se concentrează în special pe protejarea victimelor traficului de fiinţe umane şi respectarea drepturilor acestora. Această Convenţie afirmă că traficul de fiinţe umane constituie o încălcare a drepturilor omului, fiind o ofensă la adresa demnităţii şi integrităţii fiinţelor umane.

Făcând o comparaţie cu textele internaţionale deja existente, acesta conţine numeroase valori adăugate (definiţia victimei, acţiunea orientată spre descurajarea cererii, criminalizarea folosirii serviciilor unei victime, măsuri de asistenţă obligatorie pentru victime, o perioadă de recuperare de cel puţin 30 zile, permise de rezidenţă reînnoibile, clauza de nepedepsire/neincriminare etc.). În plus, se oferă posibilitatea unor mecanisme de monitorizare independente eficiente, capabile să controleze implementarea obligaţiilor incluse în Convenţie.

Desigur, nu se poate întreprinde o acţiune eficientă decât dacă sunt scoase la lumină principalele cauze ale acestui fenomen.

Ne referim aici la factorii globali care încurajează extinderea acestui fenomen în lumea întreagă, cum ar fi: inegalitatea de gen, globalizarea, sărăcia, rasismul, migraţia şi colapsul stabilităţii economice a femeilor, dar şi la factori specifici de gen: poziţia socio-economică şi culturală a femeilor în societate.

În ceea ce priveşte poziţia socio-economică a femeilor în societate, trebuie să recunoaştem că multe dintre problemele cu care se confruntă femeile sunt legate de condiţiile economice nefavorabile. Sărăcia are un efect dăunător mai accentuat asupra femeilor decât asupra bărbaţilor iar femeile se confruntă cu lipsa oportunităţilor de instruire precum şi cu o scădere a venitului şi a susţinerii din partea serviciilor sociale.

Cu toate acestea, accentul asupra poziţiei socio-economice a unui singur individ nu este suficient. Agenţii de recrutare, proxeneţii şi traficanţii nu vânează doar sărăcia femeilor, ci sărăcia însăşi. Sărăcia creează şi susţine traficul de persoane. De aceea este necesară conştientizarea metodelor abordate de către agenţii de recrutare şi traficanţi, pentru că aceştia ademenesc în situaţii de exploatare, în special prostituţie, mai ales pe femeile sărace şi pline de încredere.

Există o serie întreagă de factori care creează condiţiile pentru că un număr mare de femei şi fete să fie aruncate spre prostituţia forţată. Cel mai important dintre aceşti factori este migraţia.

În societatea actuală există o tendinţă generală: oamenii sunt în căutare de locuri de muncă, salarii mai mari, oportunităţi de împlinire personală; dorinţa lor de a-şi părăsi comunitatea natală şi chiar ţara în căutarea fericirii este atât de puternică încât sunt dispuşi să îşi asume orice risc şi să meargă „dincolo”. Deseori, căutând un vis, sfârşesc într-un coşmar. De prea multe ori, cei care promit un loc de muncă sunt doar la locul potrivit în momentul potrivit pentru a profita de un visător. Ei nu vând locuri de muncă, ci fiinţe umane!

Femeile care îşi asumă riscul imigrării ilegale provin din societăţi care mai prezintă încă o inegalitate politică şi economică persistentă şi chiar în plină creştere  între femei şi bărbaţi.

  • Interesele, solicitările şi problemele specifice ale femeilor sunt ignorate în mare parte din cauza slabei lor participări politice.
  • Femeile duc povara celor mai mari reduceri din fondurile sociale, inclusiv alocaţiile familiale şi pentru copii, reforma ajutoarelor sociale, asistenţă medicală şi pensii.
  • Privatizarea activelor naţionale în ţările de tranziţie a cunoscut o puternică predilecţie masculină, femeilor acordându-se în general mai puţine active privatizate.
  • Creşterea înregistrată în competiţia de pe piaţa muncii, în şomaj şi pierderea siguranţei locului de muncă a subminat veniturile şi  poziţia economică a femeilor. Un efect din ce în ce mai pronunţat al decalajului de gen în salarizare, creşterea volumului de muncă realizat de către femei cu jumătate de normă sau în sectorul neoficial, precum şi contractele de muncă atipice le-au forţat pe femei să accepte locuri de muncă prost plătite sau un şomaj ascuns şi de durată. Munca în cadrul unei economii neoficiale este un factor important al vulnerabilităţii femeilor în faţa traficului de persoane.

Una dintre prevederile Convenţiei pune accentul pe migraţie şi considerăm că acesta este un important pas înainte. Convenţia ridică această problemă în Articolul 5, paragraful 4: „Fiecare Parte implicată ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a permite migraţiei să se desfăşoare legal, mai ales prin răspândirea unor informaţii corecte de către autorităţile competente, condiţionând intrarea şi şederea pe teritoriul său”.

Este adevărat că traficanţii exploatează contextul socio-economic şi cel personal pentru a-şi atrage victimele. Există totuşi un alt factor foarte important care încurajează traficul de persoane. În opinia noastră, principala cauză a traficului de persoane în scopul exploatării sexuale este cererea bărbaţilor de femei şi fete care pot fi cumpărate şi exploatate sexual. În lipsa unei astfel de cereri, oferta de femei şi fete nu ar fi necesară iar această piaţă s-ar prăbuşi.

Convenţia se ocupă de această problemă în mod special în Articolul 6: „Pentru a descuraja cererea care încurajează toate formele de exploatare a persoanelor, mai ales femei şi copii, şi care duce în final la traficul de fiinţe umane, fiecare Parte implicată trebuie să adopte sau să consolideze măsurile legislative, administrative, educaţionale, sociale, culturale sau de altă natură …”

Până când nu vom înţelege traficul de femei ca fiind o formă a violenţei bărbaţilor împotriva femeilor, nimic nu se va poate face concret pentru a ne ocupa de problema traficului de fiinţe umane.

Până când nu vom înţelege că femeile şi fetele sunt supuse unor forme multiple de violenţă şi abuz intenţionat, aceste forme nefiind de fapt diferite de metodele generale care permit unei fiinţe umane să o subjuge pe alta, nu se va face nimic.

În Raportul său explicativ, Convenţia recunoaşte faptul că traficul de fiinţe umane este forma modernă a sclavagismului: „Traficul de fiinţe umane, prinzându-şi victimele în capcana sa, reprezintă forma modernă a vechiului comerţ cu sclavi din lumea întreagă”.

Totuşi, ceva trebuie făcut. Avem nevoie de o puternică determinare politică dacă vrem să rezolvăm cu succes problema traficului de femei.

Măsurile pe care trebuie să le luăm includ, dar nu se limitează la:

a. prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, garantând egalitatea de gen;
b. protejarea drepturilor victimelor, elaborând un cadru amplu pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi a martorilor, garantând egalitatea de gen şi asigurând un sistem eficient de investigare şi acuzare;
c. promovarea cooperării internaţionale în domeniul acţiunii împotriva traficului de fiinţe umane.

Toate acestea sunt obiectivele Convenţiei şi sunt exprimate în primul său Articol. Ratificarea sa este primul pas înainte. România a făcut acest prim pas în 2006. Albania, Austria, Bosnia Herzegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Danemarca, Franţa, Georgia,  Moldova, Norvegia şi Slovacia de asemenea. Toate ţările democratice trebuie şi sunt aşteptate să o ratifice.

Pe lângă şi înainte de toate măsurile legale pe care trebuie să le luăm, trebuie să ne întoarcem şi să pornim de la cauzele cele mai simple pentru a ne ocupa de cele mai complexe efecte:

  • Trebuie să acceptăm ideea că traficul de persoane promovează o formă modernă de sclavagism, (deoarece bărbaţii sunt încurajaţi să privească femeile din ţările străine mai sărace ca fiind inferioare şi ţinte legitime ale exploatării.)
  • Trebuie să acceptăm ideea că aceste femei sunt fiinţe umane şi trebuie să luptăm pentru a le reda libertatea, demnitatea şi statutul socio-economic şi cultural pe care îl merită.
  • Trebuie să ne reamintim principiul fundamental conform căruia o naţiune nu este liberă dacă o singură persoană este în lanţuri.

Respectul pentru drepturile omului şi recunoaşterea femeilor ca fiinţe umane sunt obiective majore ale Convenţiei.Chiar de ar fi acesta unicul motiv pentru ratificarea ei, este cel mai puternic dintre toate.

Lasa un comentariu!

Adauga un comentariu, sau redirectioneaza catre site-ul tau. Se pote si subscribe to these comments prinRSS.

Fiti politicosi si civilizati! Ramaneti la subiect! Nu spam-urilor!

Pot fi utilizate urmatoarele tag-uri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>