Home » Editoriale, General

Ultima stire: parlamentele fac legi!

22 September 2008 453 views 3 Comments

Proaste obiceiuri mai avem!  Ori nu cunoastem regulile functionarii democratice, ori ne lipseste dorinta de  le respecta. Mai curand, sunt adevarate ambele variante. Solicitam alesilor sa faca cu totul altceva decat ar trebui; mai mult, ii tragem la raspundere ca nu fac ceea ce, de fapt, le este interzis sa faca. Un deputat nu e bun cand face legi conforme intereselor celor care l-au votat sau cand promoveaza aceste interese in cadrul legal – de exemplu amendand proiectul de buget astfel incat sa fie alocate fonduri pentru proiectele importante pentru cetateni. Rareori este apreciat pentru controlul democratic pe care il exercita asupra institutiilor, prevenind sau dezvaluind abuzul de putere, risipa banului public…

Alta este asteptarea. I se cere sa deschida usi si sa faca rost. La noi nu se cumpara, nu se finanteaza, nu se imprumuta sau obtine ceva dupa planuri si lege; la noi se face rost. Mai trebuie sa se strecoare avocateste printre legi sau, direct, sa le incalce. Usile se deschid, se intelege, cu capul. Coruptia in forme umane si lantul slabiciunilor au asentimentul public. Sa treci o lege nu e un succes. Nimeni nu are nevoie de ea. Are nevoie de cineva care sa se descurce fara ea.

 Sunt apreciate retelele. Pe buna dreptate. Orice lege este nimic, in infloritoarea noastra democratie, in fata indestructibilelor retele. Valorile, obiectivele, planurile de perspectiva? Sunt cuvinte necunoscute. Etica in politica?! Cu o nonsalanta de invidiat, toti sustin ca politicienii il au drept mentor pe Machiavelli. Un singur lucru se omite. Machiavelismul era cheia de succes pentru a stapani, nu principiu de actiune democratica.

De ce aceasta lunga introducere?! Au inceput dezbaterile la  directiva europeana privind serviciile de sanatate transfrontaliere. In tara,  nu ai cu cine discuta. Cum noi, „europenii”, suntem mai tot timpul departe de usile ministrilor si  absenti din antecamera sefilor,  ne transformam intr-un fel  de  extraterestri. Auzi minune! Solicitam definirea, prin dezbateri publice, a interesului pe care il aparam.

Mandatul nostru este  reprezentativ;  ne da dreptul si libertatea sa decidem cum credem mai bine. Sunt insa situatii in care e nevoie sa impartim aceasta responsabilitate sau sa gasim o confirmare a solutiei; hotararile sunt prea generale, prea importante si cu consecinte de lunga durata ca cel ce decide de unul singur sa doarma linistit… Ca in acest caz.

Sistemele de sanatate sunt organizate si finantate autonom, de fiecare stat in parte. La noi, banii disponibili pentru serviciile catre populatie sunt limitati si invariabil insuficienti. Trebuie sa stabilim conditiile in care mobilitatea pacientilor si dreptul de a alege sa ingrijesti sanatatea oriunde in Uniune sa nu submineze posibilitatea de a se bucura de o ingrijire medicala decenta la ei acasa pentru cei care nu sunt mobili si nu aleg.

Pericolul este simplu de detectat. Avem o populatie polarizata social. O mica parte vor alege. Cei ce au. Cei care nu au, doar culeg. Daca mai ramane ceva. Serviciile medicale de calitate din occident sunt mult mai scumpe. Sistemul de sanatate le va plati. Resursele pentru ingrijirea de acasa se vor diminua. Avem experienta cu medicamentele de import; cu putin zahar sau colorant, te costa de trei ori mai mult. Drept urmare, din aceiasi bani, cumperi mult mai putin. Si producatorii romani au doar de pierdut. Dupa mult discutatul „brain drain”, ne poate astepta un „money drain”  dinspre cei saraci spre cei bogati.

Dar,  haiducia pe dos a devenit loc comun. Negociez astazi cu Nellie Kroes, comisarul pentru competitie, conditiile in care cei pagubiti prin  practicarea ilegala de  suprapreturi pot solicita despagubire. Nu am garantia ca in tara cineva apreciaza ca va castiga un drept; dar sunt raportoare si trebuie sa imi fac datoria. Datoria… Alt cuvant disparut din vocabular. Din pacate, nu vorbesc doar de politicieni…

PS.

Textul din Cronica romana de maine.

3 Comments »

  • Bibliotecaru A spus:

    Am şi eu o naivitate, de ce nu povestiţi acele secvenţe în care europarlamentarii nu sunt băgaţi în seamă, de ce nu relataţi situaţiile în care sunt priviţi ca “legistativi” de rang 2. Să amintesc că avem peste 400 de parlamentari naţionali şi doar 35 de parlamentari europeni. A calculat cineva care este rata de reprezentare a unui parlamentar european? Este de aproape 10 ori cât a unui deputat naţional, de 4 ori cât s unui senator. Cred că în afară de preşedinte şi primarii bucureşteni, europarlamentarii au rata de reprezentare cea mai mare, deci ar trebui să fie cu mult mai puternici decât un parlamentar naţional.
    De ce ezitaţi să descoperiţi practicile politicii româneşti? De ce nu spuneţi că un ministru al sănătăţii, sau oricare alt ministru, vă face probleme? Ar trebui să ştim şi noi astfel de lucruri, căci altfel de unde să le aflăm?

  • gabicretu (author) A spus:

    @Bibliotecarule,
    De la ministri nu ma astept la sprijin. Sunt in opozitie, este firesc. Ma ingrijoreaza ca noi nu dezbatem nimic; in partid, in societate,chiar in parlamentul national. Inainte ca o directiva europeana sa fie adoptata, nu dupa aceea.
    Despre ministri nu sunt sigura ca toti inteleg mecanismul de functionare a legislativului european din care fac parte si unde au mai multa putere decat are un deputat in PE. Despre dosare, si mai putin. In fapt, niste functionari de rangul patru,cinci din ministere(chiar onesti dar nealesi de nimeni si cel mai adesea fara nici o viziune politica) hotarasc pozitia Romaniei in toate aspectele de detaliu. Si Consiliul are deocamdata mai mare putere decat Parlamentul European. Poate bloca sau promova, dupa interes, hotarari si masuri pe care noi nu le putem in egala masura. Or, Guvernul decide care sunt interesele Romaniei de capul lui; nu exista dezbatere parlamentara sau macar publica cu privire la pozitia de sustinut…
    Cel putin, in PE suntem alesi, facem o multime de audieri publice, dezbaterile sunt de asemenea publice (nu e cazul la Consiliu) si, in principiu, ar trebui sa existe politici pe domeniu in fiecare partid (omologate prin alegeri) si pe care noi sa le punem in practica…

  • Bibliotecaru A spus:

    Stimată doamnă, dacă aţi cere Guvernului României să vă dea loc de casă, aş înţelege că nu vă ajută pentru că sunteţi în opoziţie, dar ceea ce cereţi este legat de această ţară, adică de ceea ce domniile lor conduc. Aici au şi domniile lor interesul să fie bine, ba mai ales ei. Un ministru care ignoră o problemă pe care o are în subordine şi în responsabilitate pentru că-i este semnalată de către cineva care se situează partinic în opoziţie, este, vă rog să mă scuzaţi de formulare, cu o gândire uşor puberă.

    Că nu se înţeleg mecanismele europene v-am spus şi eu, tocmai de aceea spuneam că trebuiesc urmate orice fel de mijloace care să informeze ce înseamnă această noutate în România, “instituţia europeană”. Iată că deja au trecut ani de zile şi larga majoritate a oamenilor nu înţeleg ce înseamnă aceste mecanisme europene, cum anume funcţionează, nu înţeleg care este diferenţa dintre comisie şi parlament, nu ştiu ce anume se hotărăşte, cât de important este pentru fiecare sau pentru toţi la un loc. Parlamentul European reprezintă astăzi ceva generic, înconjurat de umbre chiezeşti, un loc în care se mai cheltuiesc nişte bani pe politică. Iată de ce promovarea activităţilor europene trebuie să fie o prioritate naţională cu o rezolvare simplă. Părerea mea.

    Spuneţi: “Despre ministri nu sunt sigura ca toti inteleg mecanismul de functionare a legislativului european”

    Ar trebuie provocaţi aceşti miniştrii în discuţii televizate, forţaţi să înţeleagă, obligaţi să reacţioneze şi să răspundă pentru lipsa lor de înţelegere.
    Dezbaterea parlamentară nu va veni niciodată cât timp nu vor simţi că există un interes în această motivaţie. Trebuie oferită motivaţia, trebuie oferită cererea de implicare din partea electoratului.

    Şi departamente pe ramuri în partide am “propovăduit” de foarte multă vreme.

    PSD a făcut şi un blog al departamentelor PSD, special pentru alegerile locale. A rămas inactiv din luna mai, la scurt timp după ce a fost realizat. De ce? Pentru că sunt alte lucruri “mai importante”. Cu cât “războiul” politic este mai important, cu atât realizarea politică este mai insignifiantă. Ajung deci şi la a treia problemă, doctrina.

    Din păcate sunt din ce în ce mai obosit, nu mai am forţă să lupt împotriva OTV-izării partidelor politice.

Lasa un comentariu!

Adauga un comentariu, sau redirectioneaza catre site-ul tau. Se pote si subscribe to these comments prinRSS.

Fiti politicosi si civilizati! Ramaneti la subiect! Nu spam-urilor!

Pot fi utilizate urmatoarele tag-uri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>