Uppsala. O replica

Dragi prieteni, ori glumiti, ori nu stiti despre ce vorbiti! Exceptand-o pe Doina, se intelege…

1. Avortul nu este vreo placere perversa de care femeile vor sa se bucure si pentru care, drept urmare, lupta.

2. Avortul nu este o masura contraceptiva; avortul este doar o solutie social-tranzitorie, pentru situatii limita; cei care sustin accesul liber la avort sustin, de asemenea, toate masurile care pot reduce la minim necesitatea acestuia.

3. Drepturile sexuale si reproductive nu incep cu avortul si nu se reduc la avort; ele includ, in egala masura, inseminarea si reproducerea artificiala, accesul la educatie si planificare familiala, la tratamente impotriva sterilitatii, accesibilitatea contraceptivelor si sanatatea reproducerii si a vietii sexuale, prevenirea si tratarea bolilor cu transmitere sexuala (in primul rand HIV-SIDA ).

4. Viziunea reductionista asupra drepturilor sexuale si reproductive indeplineste o functie socio-politica evidenta: permite culpabilizarea femeilor si explicarea tuturor presupuselor sau realelor probleme demografice prin factori legati de vointa si decizia femeilor. In sfarsit, avem un domeniu social in care, se pare, singure decidem lucrurile…

Culpabilizarea femeilor  se face in ciuda si impotriva evidentei!

Societatea noastra este caracterizata de urmatoarele fapte:

· Femeile doresc in mult mai mare masura sa devina mame decat doresc barbatii sa devina tați;  cercetări întreprinse in randul studentilor a aratat ca fetele isi doresc de patru ori mai frecvent sa aiba un copil decat barbatii de aceeasi varsta. Situatia poate fi verificata inclusiv in cadrul mariajelor!

· In ciuda faptului ca societatea accepta copiii proveniti dintr-o casatorie (nu conteaza tipul de relatii din cadrul acesteia) si respinge „copiii din flori”, numarul acestora este intr-o continua crestere; familiile monoparentale formate din mama si copil (copiii) reprezinta deja intre 12 si 30% din totalul menajelor in Tarile UE. Concluzia este ca femeile isi asuma responsabilitatea nasterii unui copil si in situatiile de risc social. Consecintele sunt intotdeauna, sociologic vorbind, probabilitate mare de saracie, probabilitate mica de gasire a unui partener de viata, dificultati in pastrarea si gasirea unui loc de munca si, in multe cazuri , o anume respingere sociala (a mamei si a copilului, in egala masura); inclusiv familia poate adopta o asemenea atitudine, mai ales cand e ghidata de principii religioase si morale inalte, care pun viata in primul plan…

· Ratiunile religioase si morale invocate nu pun in discutie si o institutie precum prostitutia; istoric, ea a fost creata de barbati pentru a compatibiliza placerea (sexul) cu datoria (nasterea de copii in cadrul casatoriei)…

· Aceleasi ratiuni decid fara… ratiune ca intre o viata existenta (a femeii) si una ipotetica (a embrionului) primeaza cea ipotetica si nu conteaza cea reala.

· Decizia de a avea copii fara mijloacele de a-i intretine, la varsta considerata nepotrivita, intr-o etnie discriminata, constituie alti factori de dezaprobare sociala (asta ca sa folosesc un eufemism). Adriana Iliescu a fost linsata public, a produs „greata” marilor formatori de opinie, etc. Daduse viata, nu ucisese pe nimeni! A propos, fetita este nascuta in aceeasi zi cu mine…

Desi in toata Europa se discuta din ce in ce mai mult despre provocarile demografice, imbatranirea populatiei, etc. 30% dintre copiii care traiesc in cea mai dezvoltata si civilizata parte a lumii traiesc sub pragul de saracie!

Sa continui?! Pot spune lucruri mult mai dure si mult mai adevarate…

24 Replies to “Uppsala. O replica”

  • gigi capsunaru

    Ce se poate intelege, ca instinctul de reproducere este mai tare ca orice ? Chiar si decat cel de conservare?
    Nu prea seamana a lauda sa spui asta.Dar oricum se pare ca este adevarat.Pacat

  • Bibliotecaru

    Toată lumea văd că îmi dă dreptate că este cazul unei revizuiri doctrinare mondiale. Doreşte cineva să se implice?

  • Bianca

    @Gabs Perfect de acord cu tine. Mai putin “probabilitate mica de a gasi un partener de viata”. Femeile, ca si barbatii, trebuie sa stie sa faca diferenta intre sex si familie, intre distractie si asumare. Sigur ca pot merge impreuna si asa ar fi fain… dar, deh, nu e intotdeauna. Dar nu prea imi dau seama de ce ar trebui sa ma gindesc la “un partener de viata”, cind eu nu ma gindesc decit la o aventura? Ce, tre’ sa ma marit cu el, pentru ca nu mai gasesc altul? Sa indeplinesc nu stiu ce criterii tembele ca sa ma placa soacra? Sa stau sa iau pumni in cap ca sa avem doua salarii in casa? Si asa femeile cresc copiii. Barbatii sunt complet deplasati, atita vreme cit nu se implica cu totul. Ideal ar fi ca femeile sa fie platite sa faca bebelusi, barbatii sa le dea bani ca sa le cistige acordul, dupa aceea sa le puna copilasii in brate, sa ii creasca, sa stea linga ei cind le dau dintisorii, sa ii hranesca, sa ii stearga la fundulet, sa vorbeasca pe limba lor. Instinctul matern nu e diferit de cel patern. Dar, daca barbatii se cred sperminatori va fi veci pururi diferit.
    Dragii mei masculi universali chiar sinteti dispensabili. Faptul ca femeile sunt mai multe ar trebui sa va indice in mod clar faptul ca natura se poate dispensa de multi dintre voi. No need! Iar natura nu e mama, e infailibila.

  • Rodica

    Sa facem din alegerile intime material de doctrina mondiala?!

    Lista motivelor pentru care o femeie ar putea face avort este un act politienesc Bilbiotecarule.
    Doina are dreptate, cu autorizatia pentru facut placinta.
    In cautarea marii ordini mondiale pe care o propui, ar veni, dupa lista motivelor pentru care cineva poate sa vrea sa faca avort, lista motivelor pentru care unii oameni nu vor sa proceeze la un moment dat dar ar vrea la un altul sau niciodata, lista motivelor pentru care unii oameni nu vor sa se casatoreasca, lista motivelor pentru care o femeie ar putea sa aleaga sa traisca in cuplu cu o alta femeie, lista motivelor pentru care o femeie s-ar marita cu un bataus, sau cu un betiv sau cu un geniu sau cu un dansator sau cu un violonist ?!

    Eu nici copilului meu nu as indrazni sa ii cer explicatii si liste cu astfel de motive. E o chestie de respect elementar, este viata omului, mintea lui, sensibilitatea lui, perspectiva lui pe care NIMENI altcineva nu o poate avea de unde el nu este.

    Aducerea unui copil pe lume nu este un drept si nu este o datorie este un privilegiu ingaduit de natura, nici de vreo biserica si nici de vreun guvern care sunt prin urmare intru totul ridicole cu incercarile lor de a condamna sau infiera sau indoctrina sau pedepsi. Nu este nimic de dogmatizat pe tema asta si nu e material de doctrina.

  • Bibliotecaru

    @ Rodica
    Atunci când tratezi această listă exhaustiv nu mai poate fi vorba despre personalizat. Alternativa era să fac eu lista… adică să mă exprim în necunoştinţă de cauză. Am înţeles şi problema cealaltă, se strigă revoluţii, se cere imperativ schimbarea, “bărbaţii e nişte porci”… dar nu vrem să se schimbe nimic. Doctrina umană a început de când şi-a acoperit goliciunea, atunci a luat contact omul cu primul principiu, cu prima sa decizie, prima alternativă. “Să fiu dezvelit sau acoperit”. A luat prima decizie, “acoperit e bine”, asemeni lui Dumnezeu, care spune şi el bine/rău “Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.”.
    Eu nu am vorbit de noua ordine mondială, acest concept este deja un eşec. Eu spuneam să schimbăm acea doctrină care spune de mii de ani că bărbatul şi femeia nu sunt egale. Prin alte religii creştine au apărut preoţi femei, la noi încă nu. De ce? Pentru că doctrina spune asta. O spun eu?, desigur că nu. Dacă aş vrea să schimb această stare de fapt, sunt acuzat că am ceva cu femeile.
    Pe un post în care mi se propune o discuţie despre avort, mi se interzice să vorbesc despre motivul avortului. Ce pot vorbi atunci? Limitez discuţia la un universal “Mamă ce nasol e!” Aşa şi? Ce am schimbat cu asta? Vreţi să faceţi ceva, vreţi să construiţi ceva, vreţi să aveţi un punct de vedere?
    Hai să ne deplasăm din zona cuvintelor evidente, altfel putem exprima la nesfârşit truisme şi să ne plângem unul altuia pe umăr. Poftim, fără să studiaţi cauzele, fără să identificaţi mecanismele, fără o trage concluzii, fără a stabili soluţii, fără a face o schemă axiologică şi una praxiologică, daţi soluţii direct, dar daţi o soluţie. Am cam început să mă satur de cunoaşterea realităţii, tot aud despre ea, cunoaştem realitatea din teritoriu, cunoaştem realitatea Bucureştilor, cunoaştem realitatea din fabrici şi uzine, cunoaştem realitatea femeilor, bărbaţilor, persoanelor cu handiucap, al pensionarilor, al copiilor supradotaţi, ai elevilor în şcoala de muzică, cunoaştem realitatea avorturilor, ŞI NU NE CONVINE!
    Daţi soluţii, spuneţi cum vreţi să fie o societate ideală, în care să vă simţiţi complete, în care să fiţi 100% femei, amante, soţii, savanţi… ce vreţi domniile voastre să fiţi, egale cu bărbatul sau mai egale decât bărbatul. Este clar că lumea asta nu face acest lucru posibil. Este clar că nu se poate face o lege care să schimbe totul. Este cazul să schimbăm societatea în întregul ei, să schimbăm criteriile care guvernează societatea sau am putea să stăm să plângem la nesfârşit. Sunt un porc de bărbat care are dorinţa să asculte şi să înţeleagă, şi? Îmi iau şuturi pentru asta? Păi care e discursul domniilor voastre, “Bărbaţii nu ne ascultă”, dar când vă ascultă îi transmiteţi mesajul “vezi de treaba ta”?
    Eu îmi pot vedea de treabă, că nu e o problemă, voi putea supravieţui, pentru mine nu e un capăt de ţară, dar doamnelor care vă simţiţi atinse de ceea ce spun eu, ar trebui să vă puneţi puţină ordine în gânduri, dincolo de patima şi pudoare şi ce mai intervine în acest caz, CE ANUME VREŢI DE FAPT? Nu vreţi să hotărâţi pentru dumneavoastră dar nici să hotărască altul pentru domniile voastre. Este exact ca cei care înjură politicienii dar nu merg să voteze. Maturizaţi-vă şi acţionaţi. Dacă înţelegeţi să faceţi acest lucru numind bărbaţii “sperminatori”, e OK. Nu sunt atât de nesigur pe mine încât să mă afecteze. Apropo, deşi cuvântul nu există în limba română, cred că mai corect ar fi spermator.
    SPERM- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) spermă“, „sămânţă“, „spermatic“. [Var. spermato-, spermo-. /

  • gabicretu

    @Bibliotecarule, nu te autovictimiza. Vezi bine ca toti si toate te citesc si iau in seama. Asta nu exclude discutia in contradictoriu. Nu exclude nici sustinerea neconditionata:DA, LUMEA TREBUIE SCHIMBATA DIN TEMELII.
    Cat despre situatiile care le determina pe femei sa avorteze, Doina in plan concret si eu in cel de principiu, cred ca si Bianca si Cathy si Rodica, fiecare, intr-un fel sau altul, au spus cate ceva. Pot fi si alte cauze – boli grave, sarcini provocate de viol, incest, sarcini care pun in pericol grav viata femeii, etc. Dar nu ele sunt in discutie; cele sociale sunt problema si acolo trebuie sase faca schimbarea.
    Si mai spun odata ceea ce nu incetez sa spun: NU VORBIM AICI DESPRE BARBATI SI FEMEI CI DESPRE REGULILE SI VALORILE (UNEORI PERVERSE) ALE UNEI SOCIETATI CARE NE FACE CEEA CE SUNTEM SI SA ACTIONAM CUM ACTIONAM.

    @Bianca, exista deja tari (cred ca numai una) unde maternitatea se plateste! Si sa nu aud misoginii pe aici. Traim intr-o lume in care cele mai mari salarii se dau celor care ucid si nu se mira nimeni ca e in dezacord cu respectul vietii!

  • mailman

    Mi se pare perfect natural si normal ca o femeie sa aiba aceleasi drepturi ca un barbat. Daca doreste sa avorteze, ciubuc si sanatate. Daca doreste sa fie si mai cu cap si sa foloseasca anticonceptionale la timp (de preferat zic eu), bogdaproste.

    Dar sa trebuiasca sa acceptam faptul ca o femeie face copii în mod iresponsabil si creeaza un caz social, fara o reactie si fara a încerca sa prevenim situatiile de genul asta – asta mi se pare aberant. Si ce daca vrea? Sa le asigure conditii decente înainte. Cu sau fara un barbat! Dar ce conteaza faptul ca o femeie doreste de x ori mai mult ca un barbat sa aiba copii? Copilul acela are din start sanse imense de a ajunge un delincvent, dependent de substante abuzive si probabil la închisoare daca mama lui e deja într-o situatie de risc social. Spre binele nostru acum ne luminam si interzicem fumatul, cu toate ca de vrut, vrem, din cauza ca e un act iresponsabil care ne dauneaza si noua si celor din jur, iar în unele locuri (California vine în minte) fumatul este privit deja ca un act antisocial. Pai si atunci sa acceptam alte scrânteli cu rezultate dezastruoase doar pentru ca cineva a vrut?? Pai nu e de ajuns ca 30 % din copiii aia traiesc deja sub pragul saraciei, mai vrem sa adaugam la ei?

  • mailman

    PS Nu cred ca am auzit de vreo femeie pâna acum care sa fi avortat din placere. Din prostie – poate, dar din placere nu. Si cred si eu, ca nu e prea placut!

  • Rodica

    (Inganand-o pe Gabi) @Bilbiotecarul
    Depersonalizatul listelor se face prin asumarea unei arogante repugnante: aceea de a crede ca poti sa stii cum gandesc femeile, o “specie” intrega, fara nuante, pe o tema atat de personala. Insist, eu pot sa fac speculatii despre motivele uneia sau alteia, pot sa le declar complet irelevante, aberante, lipsite de bun simt, de altruism, de spirit de sacrificiu de tot ce vrei si pot sa fiu in acelasi timp la mii de leghe distanta de ce simte ea, despre care este vorba. Gabi explica pe puncte, de la 1 la 4, ca nu despre “de ce ai vrea sa faci avort” este vorba, pentru ca nimeni nu vrea sa faca avort, este despre cum sa nu faci ca acesta sa fie o experienta sora cu moartea, este eventual despre cum sa faci sa le fie mai mica incidenta fara sa intri cu buldozerul in viata oamenilor, este despre subliniat ca in viata femeilor se intra cu boldozerul in momentele “cele mai inoportune”, despre cum sa destigmatizezi de o culpa absurda genul care iti perpetueaza specia.

    Si iarasi nu inteleg de ce sa tii sa amesteci lumea ta spirituala in realitatea altora: imi este greu sa discut despre fapte atat de pamantesti daca le impletesti cu Dumnezeu. Pentru mine lumea spirituala si cea reala sunt doua lumi disjuncte. Locul unde se intalnesc nu este cu vedere la public. Cand o sa ajung sa vad un inger pe strada o sa caut terapie…

  • doinas

    “Daţi soluţii, spuneţi cum vreţi să fie o societate ideală, în care să vă simţiţi complete, în care să fiţi 100% femei, amante, soţii, savanţi… ce vreţi domniile voastre să fiţi, egale cu bărbatul sau mai egale decât bărbatul.”

    Ceea ce-mi doresc ar fi o societate in care sa nu fiu evaluata/sa nu ma definesc prin modul in care ma raportez eu la un barbat, (cu acte/fara acte). Nu vreau sa fiu evaluata prin felul in care sunt mama/sotie/amanta/muza/etc. Vreau sa fiu evaluata ca om, membru al comunitatii cu drepturi si obligatii egale cu ale tuturor celorlalti.

    In momentul in care o societate sanctioneaza un barbat care loveste o femeie dinafara familiei sale (sotia lui x…, fiica lui y), dar nu o face atunci cand acesta isi loveste sotia/fiica/amanta
    aceasta societate consfinteste niste legi nescrise care recunosc/accepta in mod tacit drepturi superioare unei categorii de persoane, deci este o societate nedreapta.
    N-am terminat argumentatia dar trebuie sa plec. Sorry.

  • Bibliotecaru

    Uite ce interesantă a devenit discuţia depăşind stadiul iniţial. Aş începe cu mailman care pune o problemă, pe care eu o includ în zona filosofică-doctrinară, excepţional de bine ţintită. Dacă o femeie alege să facă avort sau nu, fără ca altcineva să aibă un cuvânt de spus, nu ar trebui să aibă şi răspunderea acestui gest, asumarea lui? Într-adevăr, nu se leagă “nu vă băgaţi, este corpul meu”, cu “eu l-am făcut, eu îl omor”. Iată un dezechilibru doctrinar care nu este rezolvat. Acceptarea sarcinii nu implică automat şi o obligaţie faţă de copil? Sau de fapt femeia hotărăşte dacă lasă sarcina dar pe urmă dă în judecată tatăl pentru pensie alimentară şi poate lua chiar hotărârea să nu permită accesul tatălui la copilul său (cam aşa face justiţia azi), este un caz normal?

    Văd că nu s-a înţeles despre ce este vorba cu lista motivelor. Dacă aş vrea să combat conducerea în stare de ebrietate, ce ar trebui să fac? Să măresc amenzile sau să fac să dispară alcoolismul în paralel cu insuflarea unei responsabilităţi mărite a şoferului. Să măresc amenzile este uşor, partea umană însă, lucrul la nivelul individului nu mai este un lucru atât de simplu. Şi aici urmează doctrina şi diferite soluţii: poţi interzice băutura, poţi limita servirea ei, poţi face programe sociale, poţi permite condusul sub influenţa alcoolului în anumite limite (să zicem o bere), poţi elimina efectul prin ridicarea definitivă a carnetului de conducere… dar pentru a ajunge la soluţia optimă a problemei “fără beţivi la volan”, trebuie să studiezi totul, de la “de ce bea omul”, până la “de ce se suie omul la volan, deşi ştie că a băut” şi formarea sentimentului “nu mă prinde”.
    Eu nu pun la îndoială faptul că femeia trebuie să ia o decizie, pun la îndoială, de exemplu, faptul că o mamă îşi poate da afară copilul din casă pentru că a rămas gravidă. Atunci, a face avort pentru că mama sau tata te va da afară din casă sau te va bate mi se pare un motiv greşit. Îmi tot amintesc de romanul Ion în care bătaia tatălui şi o căsătorie de interes mi s-a părut un lucru cumplit. S-a înţeles poate că eu militez împotriva avortului, eu vroiam să stabilim care dintre soluţii ale avortului sunt impuse de societate. Nu găsesc normal că o femeie să facă avort pentru că eu, un membru generic al societăţii, am să privesc “nu ştiu cum” că persoana nu este căsătorită. În acest caz ar trebui schimbată societatea.

  • Bibliotecaru

    Câte fete nu se mărită pentru că au rămas însărcinate?, fie că dumnealui este cel visat, fie că este un accident. De ce? pentru că aşa zice regula socială. Acest lucru deja a început să se stingă, societatea nu mai răspunde la astfel de stimuli. Neimplicarea societăţii în decizie este acelaşi lucru cu libertatea deciziei, chiar nu vede nimeni acest lucru? Dar ca să ştii cum anume se implică societatea, nu trebuie să ştii aceste lucruri dinainte? Spuneam, ca limită, problema carierei, a siluetei, a dezavantajelor materiale… aceste probleme există şi nu sunt extrem de rare, chiar dacă unele femei le-ar considera motive “prea uşoare” ca să conteze, există femei care plâng o zi întreagă pentru că li s-a rupt o unghie, eu am cunoscut trei sau patru, deci există măcar ele. Trebuiesc găsite soluţii pentru toţi nu numai pentru cei care gândesc că un copil este cel mai important lucru din viaţă. De fapt îmi dau seama că tot ce scriu aici poate fi interpretat şi răsturnat încât să reiasă că sunt misogin… foarte bine, găsiţi soluţii să mă schimbaţi pe mine atunci.
    Rodica sesizează o chestiune interesantă, “nu inteleg de ce sa tii sa amesteci lumea ta spirituala in realitatea altora: imi este greu sa discut despre fapte atat de pamantesti daca le impletesti cu Dumnezeu.”. Răspunsul este foarte simplu, baza doctrinei comportamentale vine ca extras din doctrina Bisericească, adică Vechiul şi Noul Testament. Dumnezeu, ca obiect al credinţei, poate fi, este, în mare parte disjunct de murdăria reală a societăţii, dar să nu uităm că judecăm binele şi răul, corectul şi incorectul şi, în mare parte, licit şi ilicitul, după regulile Sale. Dorim sau nu, trăim astăzi în România într-o societate creştină, chiar şi cei care nu cred în Dumnezeu se conformează regulilor creştine. Facem asta instinctiv, nu pentru că ne propunem acest lucru şi a reevalua conştient poate fi signifiant.

  • Bibliotecaru

    doinas ridică şi domnia sa o problemă importantă, chiar oferă indirect şi o soluţie. Problema este legată de o realitate evidentă, “de ce nu suntem întotdeauna priviţi ca persoane”, mai ales atunci când intervin relaţii de rudenie. Aş adăuga ceva şi mai grav, de ce nu este privită ca persoană copilul bătut de părinţi. Ba mai mult, aş extinde acest aspect al violenţei şi asupra animalelor aflate în “subordinea” agresorului. Iată un motiv foarte important de modificare doctrinară. Legal există posibilitatea de a reclama la poliţie bătaia, indiferent că bărbatul îşi bate fiica sau soţia, sau soţia sau fiica bate bărbatul familiei. Eu aş mai adăuga şi agresiunea non-fizică, care începe de la povestirile din copilărie în timp ce vine musafirul şi se termină cu “cât timp stai sub acoperişul ăsta faci cum vreau eu”. Agresiunea se poate reclama, inclusiv copii pot reclama agresiunea părinţilor… şi?, s-a întâmplat ceva semnificativ? Doinaş spune că nu, chiar adaugă “societate consfinteste niste legi nescrise care recunosc/accepta in mod tacit drepturi superioare”, cu alte cuvinte identifică necesitatea schimbării conştiinţei colective, a legilor nescrise. Păi asta spun şi eu prin schimbarea doctrinară. Vă deranjează cuvântul doctrinar? OK, îl pot înlocui cu reguli de reacţie socială sau cu altceva, nu e asta problema. Am folosit cuvântul doctrinar tocmai pentru a se înţelege că este ceva accesibil schimbării.

  • Bibliotecaru

    Lipsa credinţei că se va putea schimba ceva, chiar în perioade mari de timp, greutatea cu care înţelegem societatea şi mecanismele care determină mişcarea rotiţelor sociale, frica de a gândi totul de la zero, înainte chiar de sistemul de valori şi a complexului bine/rău, descurajarea în faţa complexităţii paternurilor sociale, sunt frâne în a face ceva. Marea problemă este că funia s-a cam strâns pe par şi nu mai avem mult timp înainte de a ne elibera sau a muri sufocaţi. Adaptarea la noile condiţii, la noile evoluţii ori se va face, ori vom muri. Nu vorbesc aici numai de încălzirea globală, vorbesc de o escaladare conflictuală a personalităţii umane, de o adaptare la rău, o devalorizare a calităţilor umane şi întoarcerea la instinctul animalic. Dacă tendinţa se păstrează, vom ajunge în câţiva zeci de ani la un imens război civil care cuprinde 7 miliarde de oameni cu un principiu “singur împotriva tuturor, cel mai puternic supravieţuieşte”. Sună prea pesimist? Se poate… mie îmi sună realist.

  • Bibliotecaru

    Iată, văd la TV un marş al mireselor, un marş împotriva violenţei domestice. Cred că o văd în primul rând pe Mona Muscă. De ce oare nu sunt acolo toate femeile din politica românească, de ce măcar nu am auzit din timp de un astfel de marş, de ce nu i s-a făcut o publicitate mediatică cu două săptămâni înainte, ca la marile evenimente ale României cum ar fi ultima etapa a Campionatului Naţional de Fotbal? Nu e aceasta cea mai cruntă ironie? Timp de o săptămână toate canalele de comunicare în masă au fost preocupate de subiectul “cine câştigă Steaua sau CFR Cluj”, în timp ce tot altceva a fost pe locul 2. Nu este minunat să trăieşti într-o astfel de societate? Eu unul îmi doresc să schimb asta, îmi doresc ca problema violenţei domestice, faptul că acel card Milenium de la Banc Post blochează fondurile pensionarilor sau orice altă problemă socială să fie mult mai importantă decât un meci de fotbal, vreau o schimbare. Din păcate mă văd singur în faţa acestei nevoi de schimbare.

  • Peter Gluck

    Este relativ usor sa fim pesimisti, si intradevar lumea este plina de probleme scarnave, local si global.
    Si totusi in ansamblu si in perspectiva istorica situatia nu a fost inca niciodata mai buna ca acum.
    Nu trebuie sa ne raportam la un ideal, ci sa actionam sistematic pentru progres.
    Eu asta cred.
    Peter

  • doinas

    Violenta domestica nu este o afacere cu profit de miliarde de dolari.

    In schimb produce cheltuieli de miliarde de dolari la bugetul statului.

    Dar astea sunt trecute sub tacere.

  • laura

    Dar ce parere aveti despre barbatii care se bat cu pumnul in piept ca vor copii, iar cand ramai insarcinata fug mancand pamantul spunandu-ti ca vrei sa-i prinzi in capcana ? Si de ce sa nu recunoasteti ca majoritatea sunteti asa ? Atunci a cui e vina ? Incercati sa va puneti si voi… barbatii in astfel de situatii.

  • Mihai Epure

    @laura
    Sint barbati care “cred” ca vor copii dar atunci cind timpul vine, isi schimba parerea. Altii, pur si simplu se sperie. Eu unul, m-am cam speriat; nu stiam ce sa fac. Sotia (nu eram casatoriti atunci), fost foarte deschisa si directa:”nu ai nici o obligatie daca nu vrei dar daca asta este decizia atunci as dori ca asta sa fie ultima data cind ne vedem fata in fata! In schimb iti cer ca numele tau sa fie pe certificatul de nastere iar copilul va purta numele tau de familie.” Daca un barbat este constient ca are un copil si fuge de orice raspundere, e un imbecil! Cel mai bun lucru care mi s-a intimplat in viata a fost sa am copii. Cea mai buna decizie pe care am luat-o vreodata a fost sa fiu parte din viata copiilor mei, sa-i vad crescind.
    Pt cei care fug de raspunderea de a-si creste copii, cred ca toti ar trebui castrati doar pt a evita ca acest lucru sa se intimple din nou. E greu la inceput, apoi inveti si te obisnuiesti iar la sfirsit iti umpli sufletul de bucurie! Cam asta-i tot ce rateaza cei care “fug”

  • doinaş

    @ Laura

    …atras in capcana…
    Am auzit si eu expresia asta. Si asta face parte din ceea ce Peter numeste memele societatii noastre.

    Pana la urma, asumarea maternitatii trebuie (ar fi indicat) s-o faci fara sa conteze implicarea unui barbat in evenimentele ulterioare. Adica atunci cand si daca simti ca esti pregatita si doritoare sa cresti un copil. Tu. Fara ceilalti.

    Daca crezi ca poti SI VREI -si priveste problema din toate perspectivele inainte sa iei decizia- fa-l. Pana la urma un copil te ajuta sa ti descoperi si sa-ti depasesti limitele.

    Daca nu, si mai ai de ales, alege.

    Si nu uita, macar de acum incolo ca exista contraceptie.

  • Gina

    Orice femeie cand ramane gravida se gandeste ca un copil va fi o bucurie si normal ca spera ca va face o familie cu respectivul.Si cand colo surpriza, barbatul “iubitor” care inainte ar fi facut orice pt. tine, fuge mancand pamantul cand afla ca ai ramas insarcinata. Cam asa se explica majoritatea avorturilor. O femeie daca ar sti ce gandeste si doreste respectivul normal ca macar si-ar lua masurile de precautie, dar femeile sunt pacalite pt. ca asta este mentalitatea barbatilor nostrii, ca sa obtina sex, ar fi in stare de orice, fara sa le pese de consecinte, ca doar nu ei sunt cei care sufera. Ma deranjeaza mentalitatea asta la noi la romani, precum numai femeia e responsabila pt. o eventuala sarcina. Barbatii sunt mereu absolviti de responsabilitate. E tragic si dureros ce se intampla. Ba mai mult am auzit chiar din gura barbatilor cum se “lauda” cu asemenea “vitejii”.

  • gabicretu

    @Gina, Laura, Mihai,
    Asta este patriarhatul pe care trebuie sa-l schimbam – adica un anumit fel de relatii, de atitudini, de impartire a responsabilitatii si vinei…
    In discutiile obisnuite cand e vorba de scaderea populatiei vinovate (sau macar responsabile) ca se nasc putini copii sunt femeile.Auzim tot felul de indemnuri – sa stea acasa, sa se interzica avortul, etc.
    In momentul in care s-a facut primul studiu stiintific al problemei rezultatul a fost ca femeile de o anumita varsta (tinere) isi doreau de PATRU ori mai mult decat barbatiirespectivi sa devina mame si chiar ar fi facut copiii respectivi daca ar fi avut conditii.
    Trebuie schimbata si regula dupa care copiii se impart in doua: cei a caror venire pe lume ii bucura pe bunici si cei care le produc infarct. Diferenta este una singura – ce scrie pe certificatul de nastere. Daca are hartie ca e copil de barbat, e bun; daca nu are, e nenorocire. Reprezinta o presiune foarte mare asupra femeilor sa nu aiba copii chiar daca ii doresc si ii si pot creste…
    Fac parte din prima generatie de femei, la noi, in Romania, care au incepusera prin anii ’80 sa sfideze regula si sa devina (nu din intamplare, ca asemenea cazuri sunt de cand lumea) in mod deliberat mame-singure. Era foarte greu. Presiunea enorma. Si, in general, cele care indrazneau erau femei cu carte, care aveau profesia lor, casa lor…

  • Sonyk

    este una care cred ca nu se practica LA ANIMALE – decat in laboratoarele de cercetare, diverse.

    altfel, SI ANIMALELE NOASTRE DE CURTE SUNT MAI RESPECTATE DECAT FEMEIA.

    sunt lasate sa-si urmeze cursul si rolul matern, natural – nu sunt MUTILATE nici pe moment nici pe viata, f. de priceperea medicilor.

    barbatii saraci nu se mutileaza asa – nici fizic nici psihic – “din cauze economice”, “economice de constiinta”, “pt. aparente de morala”, “pt. morala economica”, “din complexul vinovatiei”, “din constiinta de posibilitati, de vina, de societate, de imagine” si alte POR-CA-RII.

    bine ca macar le mai apara religia – cand – doborate de JUDECATORI si de TOATE ARGUMENTELE DE BUN-SIMT – pot sa mai incerce si ele un: “NU – ca religia…”

    asta – pe ele – pe femei – bine ca le apara macar religia – de la MUTILARE.

    cat despre picii pe care urmeaza sa-i cioparteasca barbar – si sa-i arunce-n galeti si apoi cine stie unde, mai bine pastrez reculegere si nu mai zic nimic.

    imi permit doar o intrebare: i-o fi durand – sau nu – or fi avand si ei strafulgerari de constienta – atunci – cine poate stii?…

    dar asa, ca metafora – e bine de filmat si servit la masa in loc de mancare – tatalui natural – BESTIEI care nu-si asuma raspunderea: PROPOZITIA: “NICI NU FAC OCHI – SI IATA, COPIII SI INCEP A PLATI PACATELE PARINTILOR”.

    EPILOG
    femeia care decide DE CAPUL EI SI FARA CONSTRANGERI – un AVORT = in fact – NU EXISTA.

    fiindca de mici, fetele pornesc cu bagaje EDUCATIONALE diverse. societatea INCA e BARBARA. dar se preface ca nu stie. si asa EDUCATIE au acele femei – rezulta ca sunt doar ZOMBI CE ROSTESC CA ALEG – DAR IN FACT – ELE CULEG O LIPSA DE SANSA – DIN START – a caror vina nu o poarta ele – ci MEDIUL.

    sa va ia dracu pa toti CINICII si DOBITOCII care considerati in avort o solutie.
    v-o transmite Ion. ca de la barbat la barbat. ca Marie se pare ca n-are consecventa? in locu ei, cu dintii si ghearele goale, m-as lupta, pt. fiecare idee. sa evoluam o data. sa nu mai fim jungla de dobitoace.

    lasati argumentele PARACIVILIZATE pt. INAINTE de a arunca asa repede fetele in viata sexuala. pan tot ce vehiculati cu industriile placerii, de parca asta ar fi o ratiune de a fi.

    pa urma tanara femeie sa trezeste urland in tacere – prinsa in plasa GROSOLANA a josniciei patri (patriarhale).
    uah, ce subiect. numa cand vad tema im vine sa iau furca si coasa la cine stiu io din cui.

  • doinaş

    Hai, Ioane,ca fetele nu raman insarcinate singure. Si nici n-o fac din perversitate. In consecinta, hai sa discutam despre contraceptie si responsabilitate si cu baietii. Ca doar de ei depinde sarcina, nu? Ca nu se implica sfantul duh, nu-i asa? E vorba, totusi, de o interactiune….in care, daca nu exista un barbat…sigur nici consecinte nu-s.
    Dar, precum bine stii (sau poate nu stii dupa cum spui ca FETELE nu trebuie aruncate in viata sexuala prea devreme) educatie sexuala ioc in scoli, automate de prezervative, nici atat. Cat despre tratarea sexului ca un act natural si normal, nici atat?
    Doamnule, asa vorbiti, din inatimea machism-ului vostru, de parca nici usturoi n-ati manca, dar nici nu stiti ce-i ala.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *