Cum se voteaza in Parlamentul European
Putem vorbi romaneste. Putem manca romaneste. Prietenii de pe blog incearca sa ma convinga cum ca putem sa renuntam chiar la logica si gandi… romaneste. Ei chiar asa procedeaza atunci cand pun in opozitie doua lucruri: sa votezi dupa propria constiinta si sa votezi la fel cu grupul politic. E un sofism cat toate zilele de mare.
1. Intr-un grup politic se aduna cei care impartasesc aceleasi valori si au aceeasi viziune despre lume; e firesc sa voteze in acelasi fel; impotriva constiintei ar fi sa aderi la un grup care are alte obiective decat cei pe care-i reprezinti.
2. Nici un sef de grup politic nu stabileste vreodata cum se voteaza; votul este rezultatul unor dezbateri si deliberari succesive in grupurile de lucru si in plenul grupului. Bineinteles ca pot aparea diferente intre membrii grupului in privinta solutiilor (nu a valorilor pe care le impartasesc); de obicei, se cauta acea varianta a textului sau a procedurii de urmat care sa acomodeze cat mai bine interesele intre ele. In cazuri extreme, cand intr-o anumita problema nu exista o pozitie comuna agrupului, se decide vot „liber” (un exemplu este dezvoltarea energiei nucleare).
3. Parlamentul reprezinta cetatenii europeni, nu statele membre. Drept urmare, o confectionera din Romania si una din Slovacia au interese mult mai apropiate decat aceeasi confectionera si Dinu Patriciu. Nu e atat de greu de decis…
4. Ca sa existe, „interesele Romaniei” trebuie definite de cineva; in caz contrar, nu inteleg la ce va referiti. La regulamentul privind plafonarea preturilor la serviciile de roaming, reprezentantul Romaniei (adica ministrul de resort) ne-a sugerat sa aparam interesele marilor operatori (adica sa nu se faca nici o plafonare). In acelasi timp, utilizatorii de telefoane mobile doreau sa nu plateasca preturi cu 400% mai mari decat costurile. Care era interesul Romaniei!? Ce trebuia eu sa votez!?
5. Independentii atat de idealizati, observ, voteaza cel mai adesea la intamplare sau ca un alt grup. Intr-o zi de vot sunt supuse aprobarii, in medie, vreo douazeci de rapoarte avand fiecare intre zece si doua sute de amendamente. De vreo mie de ori trebuie sa decizi daca „Da” sau „Nu”… Mare constiinta libera are cel care reuseste sa stabileasca de unul singur care-i decizia corecta in toate situatiile!
darius f
Off topic
Gabi, te-am lepsuit, adica ti-am trimis o leapsa. 🙂
Adresa o ai aici: http://desprepsd.wordpress.com/2007/12/08/ce-caut-eu-in-psd/
Despre nimic
@Gabi
Ai idee de ce mi-au disparut doua comentarii de la acest articol? Sunt prea lungi ca sa le scriu din nou …
gabicretu
@habar nu am. Am cerut explicatii la administrator dar nu am primit inca. Daca vrei, ti le dau eu de pe mail si le postezi inca o data. Pe ale mele nu stiu de unde sa le recuperez (de la vreun abonat, banuiesc ca e mai usor).
Au disparut 16 comentarii, nu doua.
Despre nimic
Trimite-mi te rog pe adresa cu care sunt inregistrat. A fost picat site-ul sambata noaptea mi se pare sau duminica si probabil a revenit administratorul la o versiune mai veche de baza de date si s-au pierdut comentariile facute intre timp. Banuiesc ca asta e explicatia.
Bibliotecaru
Nu mai ştiu unde, dar pusesem şi eu un comentariu important despre reorganizarea partidelor. Nu-l mai găsesc deşi am luat de la cap la coadă două săptămâni de postare.
gabicretu
Au disparut 16 comentarii duminica. Toata discutia noastra despre partide si restul. Daca vrei, eu le am pe mail. Nu le am pe ale mele. Caut un abonat care le are.
Bibliotecaru
Mă interesa să apară mai ales cea care se referea la reforma partidelor politicie. Nu este însă extrem de important, voi avea în curând (poate o lună dacă nu-mi este lene) proiectul de reformă politică. Şi îl voi publica spre consultare populară. 🙂