Islamizare, ba! Diversitate, da!
Sau avem o problema in a ne asuma consecintele valorilor care au constituit principalul produs european de export sau traim intr-o mare ipocrizie! Din aceasta dilema nu putem iesi!
Tema islamizarii Europei este prezenta in discursul extremei drepte dar nu numai. Recent, mi-a fost semnalata, mai mult ca pretext, aceasta postare. Autorul apartine dreptei moderate, cica…
Ce ar presupune asa-zisa islamizare!?
1. Ca Europa ar fi fost un spatiu cultural si religios perfect omogen in care a aparut un nou curent, capabil prin amploarea sa sa modifice starea de fapt radical sau cel putin periculos (islamizare din interior).
2. Ca asistam la o invadare a tarilor noastre de catre „populatii islamice”; invazia modifica semnificativ structura populatiei, cu consecinte negative in celelalte planuri.
Or, realitatea arata putin diferit.
Daca prin islamizare intelegem prezenta unor cetateni de religie musulmana, lipsa de temei este evidenta. In Marea Britanie traieste un numar de musulmani; cu certitudine, numarul acestora este incomparabil cu al celor care traiau in Imperiul Britanic pe vremurile sale glorioase; si metropola nu era deranjata de numarul lor atunci când se mândrea cu Perla Coroanei…
În Centru şi Sud-Est, Imperiul Otoman şi-a exercitat dominaţia timp de patru secole; nu s-a produs prin asta islamizarea regiunii. Bineînţeles, dacă nu înţelegem prin islamizare moştenirea unor răspândite obiceiuri precum ciubucul şi peşcheşul; sau mâncatul sarmalelor… Cele câteva milioane de turci care fac muncile cele mai grele şi „ruşinoase” prin Olanda sau Germania mă îndoiesc că vor reuşi ceea ce strămoşii lor au ratat sau nu au încercat…
Tratând cu acest ton tema, nu vreau să minimalizez problemele reale de convieţuire într-o societate care prezintă o mare diversitate – de obiceiuri, de credinţe, de limbă vorbită… Ele exită. Cel mai adesea însă rădăcina lor stă în modul nostru de raportare la lume – de sus. Mulţi au fost educaţi în credinţa că civilizaţia şi cultura noastră este singura posibilă; restul este barbarie şi eroare (sau oroare). Alţii se ghidează după regula care constituie motto-ul cărţii mele Femeile sunt de vină. O puteţi citi mai sus. Ea se aplică minoritarilor în egală măsură.
Deschiderea faţă de cel diferit (nu am spus predarea în faţa lui!), dialogul, toleranţa sunt încă de învăţat pentru ca să trăim după propriile noastre valori declarate. Diversitatea ne poate îmbogăţi în mai mare măsură decât ne pune în pericol…
Apartenenţa religioasă diferită în aceeaşi comunitate poate fi şi sursă de conflict. Credinţele religioase creează permanent, prin natura lor profundă şi iraţională, pericolul unor confruntări care pot degenera şi pot fi instrumentalizate pentru alte cauze. Din acest motiv, separarea bisericilor de stat şi menţinerea laicităţii spaţiului public sunt esenţiale. Credinţa este şi trebuie să fie o alegere liberă, o trăire intimă şi o activitate privată…
PS
Despre isterizarea antiteroristă în care terorist=musulman, nu vreau să vorbesc acum; este o temă diferită…
costin
„Autorul apartine dreptei moderate, cica…”
…si cu asta dialogul s-a incheiat. Am fost deligitimat de dsoara Cretu, catalogat drept „pretins moderat de dreapta”, si punind acel „cica” dupa „dreapta moderata” este clar ca autorul acelei postari – postare care, daca dsoara Cretu ar fi citit-o ar fi vazut ca nu contine altceva decit prezentarea neangajata a 3 stiri, fara comentariu, este datoria celui ce va citi evenimentele descise acolo sa isi faca o parere sau alta – cum spuneam, e clar ca autorul acelei postari nu poate fi decit un extremist de dreapta, pentru ca numai un extremist de dreapta poate fi interesat de asa ceva si dupa cum stim, nu poti purta o discutie cu un extremist.
Atunci nu inteleg care este scopul acestei postari. Poate ma poti ajuta sa inteleg
Peter Gluck
Dupa parerea mea avem aici inca un nou exemplu de problema malefica- vezi- http://en.wikipedia.org/wiki/Wicked_problem
(Viata e plina de probleme de astea- in Info Kappa 169
le am numit „probleme scarnave”- dar denumirea asta e accentuat eufemistica.)
Trebuie spus clar ca astfel de probleme NU au o solutie propriu-zisa, eventual se erodeaza dupa mult timp, decenii, secole.Convietuirea cu astfel de probleme poate fi foarte dificila, gradul de dificultate fiind masurabil prin volumul sangelui varsat- prin metode violente. Un exemplu tipic este conflictul dintre
catolici si protestanti in Irlanda- ca sa luam exemplu in care deosebirea dintre cele doua religii e- hai sa spunem- minima.
Stapanirea otomana a reusit sa islamizeze cateva populatii prin Balcani albanezi, bosniaci- la Srebenica
in 1995 s-a testat o solutie pentru aceasta problema,
dar pare-se ca nu a fost cea potrivita. Multi se gandesc la exuire (denumirea veche era genocid) ca solutie standard pentru probleme de tip „wicked”
Multe probleme incep la scoala; ideea secularizarii scolilor nu prea merge in anumite tari destul de europene de felul lor. Nici la noi- kaput secularizare! Nepotul meu este in clasa intai si va invata Creationism inaintea oricarei stiinte a Naturii.
gabicretu
@Costin,
Iertare daca s-a inteles astfel. Textul meu nu era un comentariu. Am facut trimiterea pur si simplu pentru ca acesta a fost pretextul folosit de cel care mi-a pus intrebarea pentru care postarea mea este raspunsul; respectivul este Alpert.
Daca psihanalizăm(sic!) putin, s-ar putea ca „cica” sa fie o reactie de la anteriorul schimb de opinii (autentic dialog, nu!?)
costin
reimpropspateaza-mi memoria, nu imi amintesc ce am mai vb cu tine. daca vb de extremism, vreau sa imi spui de ce sint extremistm, si poate pentru ca a venit din aceasi directie, poate imi spui, daca stii despre ce e vb, de ce Buckley face parte din extrema dreapta. Buckley de la National Review, cel care a infiintat aceasta revista. nu mai am nimic de zis pina nu ma lamuresti ce este de extrema dreapta din ce zic.
costin
comentariu lui peter nu l-am citit, il citesc alta data, deocamdata nu merita
gabicretu
@Costin,
Intrebarea la care am raspuns este referitoare la existenta, sau nu, a unui proces de islamizare a Europei. Nu era legata de extremism; nici nu am facut vreo acuzatie de acest fel; am spus c[ tema este prezenta.
PS
Patrupedbun este blog colectiv!? Poate fi si o confuzie la mijloc…
Alpert
Doamna Gabriela Cretu si-a respectat promisiunea si a publicat un articol legat de falsa problema a islamizarii Europei. Desigur, «bipezii rai» de la «patruped bun» si-au smuls perfuziile si au au sarit turbati la contraatac: «Cum adica nu ne invadeaza muslumanii?». Militand pentru toleranta, doamna Gabriela Cretu nici nu stie la ce risc s-a expus. Iata ce declara un «patruped rau» (dr jones) pe respectivul site: «acum “civilizatia occidentala” este reprezentata de “scoala leftista”. care pute insuportabil de antisemitism si antiamericanism tocmai din dorinta de nestavilit de a invinge capitalismul». Mentionez ca pe acelasi blog mai scriu Imperialistu’, Emil sau Israelianca. Toti cu carnet de membru Likud (הליכוד).
costin
Alpert, pe scurt: aberezi.
costin
@Gabi, acuzatia ai facut-o chiar daca indirect. Haide sa nu ne invirtim in jurul cozii. Da, blogul este colectiv. Poti vedea ce si cum la „Pe Scurt” si „Echipa”. Revin cu comentarii in zilele urmatoare.
Bibliotecaru
Văd că nimeni nu îşi pune problema unui „De ce?”. Este interesant de aflat de ce o zonă puternic creştină, un creştinism care a stat atât de conectat împotriva islamului încât s-a rupt, atunci când islamul nu a mai fost o ameninţare, în est (ortodocşi) şi vest (catolici), iată astăzi „se predă” de bună voie islamului? Trebuie să existe o cauză şi această cauză este undeva în Europa… Domniile voastre ce bănuiţi?
Peter Gluck
@Biblio: o nedumerire si o explicatie.
Nedumerirea: cred ca schisma dintre bisericile crestine din Rasarit si Apus a avut loc mai inainte ca religia musulmana sa-si inceapa spectaculoasa extindere in lume, cu si fara puterea armelor. Cea mai rapida diseminare a unei religii noi din istorie, Mahomed e considerat cel mai eficient dintre intemeietorii de religii. (Merita sa vedem- vorba ta, de ce?)
Poate Reforma e legate de slabirea imperialismului otoman, dar daca imi aduc bine aminte ultimul asediu musulman al Vienei a avut loc in 1683 (spun din memorie)
Aparent schismele sunt provocate de principii teologice, de facto e vorba de putere si averi- restul
e retorica.
Explicatia: popularea Vestului cu musulmani e urmarea directa a cautarii de forta de munca ieftina, turcii, pakistanezii maghrebienii etc. au fost adusi sau lasati sa vina ca sa faca ieftin toate muncile murdare, grele, de corvoada, necalificate de care bastinasii se fereau.
Tin minte cat de multi turci – la nivelul de maturatori de strada si la salubritate am vazut deja in 1971 in R.F.G. Un nou proletariat, rentabil.
Baietii astia si-au adus pe urma familiile si elementele hard de cultura, au o religie, care vorba lui Mircea Badea- iti ocupa (mai) tot timpul, sunt refractari rau la asimilare- rezultatul se vede.
Imperialistu'
Sigur ca si lenea occidentala, hranita de statul asistential atat de drag unora, are un rol deosebit in popularea continentului cu musulmani, dar meritul principal il are ideologia. Cum sa fauresti o societate noua si un om nou daca vechile loialitati mai stau in picioare? E greu, aproape imposibil, dar daca minezi edificiul ai o sansa in plus. Asta e marea descoperire a amatorilor de utopii. Ataci religia, ataci morala, ataci natiunea. Nu e de ajuns, asa ca apelezi la altii pentru a grabi procesul: chemi alte popoare cu alte religii si cu o alta morala. Faimoasa diversitate.
Peter Gluck
@imperialistu’ – multumesc, suna foarte interesant dar poti sa fii dragut si sa ne spui cum s-a desfasurat asta in practica, de pilda in cazurile Germaniei, Frantei, Olandei si Angliei – tari in care difera – sa spunem ospitalitatea sociala, etnica si religioasa- si care toate au acum populatii babane de musulmani. Si probleme garla.
Multumesc anticipat as vrea sa inteleg cum si de unde vine pofta asta, nitel autodestructiva, de schimbare si de diversificare din tari diferite. In numele caror principii, idealuri si utopii? Si cum se combina asta cu lacomia pentru forta de munca ieftina?
Imperialistu'
Pofta asta vine de departe si imbina eternul vis de creare a unei societati perfecte cu ura de sine de care sufera occidentalii. Toate tarile pe care mi le-ai dat ca exemplu au elite care prezinta aceleasi simptome: s-au inhamat la multiculturalism si au ridicat un altar diversitatii pentru ca isi resping propria identitate. Ii doare, ii apasa teribil: crestinimismul ii asupreste, natiunea ii jeneaza, morala le da frisoane.
Cat despre forta de munca ieftina, nu e nici o problema de lacomie. Statul welfare, numit si asistential, transforma munca in corvoada pentru prosti, ajutorul de la stat fiind mult pentru consistent pentru a mai te obliga sa muncesti. Si atunci stai acasica si mananci banii dusmanilor poporului („capitalistii”), taxati pana la sange pentru „binele comun”. Cum, desigur, cineva tre’ sa munceasca, mai bine sau mai prost, sunt chemati altii sa dea la sapa in locul tau.
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Marea schismă, cea care a rupt creştinismul în biserici creştine occidentale şi biserici orientale de rit bizantin a fost în anul 1054 având drept pretext (spun pretext pentru că real probabil a fost dorinţa de putere a liderilor din zona latină şi cea greacă) autoritatea papală, inserarea clauzei Filioque în Crezul de la Niceea, dar şi cauze mai mici cum ar fi veşnicele dispute ale jurisdicţiei sau practica liturgică.
Islamul a apărut ca religie în secolul VII şi când se realiza Marea Schismă pătrunsese deja în Africa de Nord, India, Siria, Persia şi Spania. Să nu uităm că Islamul nu neagă pe Iisus, doar că îl aşează pe Iisus între profeţi şi nu ca fiul a Domnului. Vechiul şi Noul Testament sunt cărţi doctrinare pentru islamici, există în plus şi Coranul. Teoretic islamul nu contrazice creştinismul şi nici iudaismul, doar îl completează.
Eu nu mă refeream însă la Marea Schismă atunci când am spus că există o rupere în creştinism în momentul în care islamul nu a mai fost o provocare, mă refeream la Cortina de Fier care urmăreşte practic despărţirea lumii creştine în catolicism (vest-occident) şi ortodoxism (est-orient), la o sută de ani de la prăbuşirea Imperiului Otoman care a avut ultima zvâcnire de rol istoric în timpul Primului Război Mondial (de partea Puterilor Centrale), rolul său în cel de al doilea război fiind minimal.
Islamul câştigă teren în rândul creştinilor nu prin infuzie (asta ar fi normal) dar şi prin prozelitismul practicanţilor.
Cum se face că o ţară cu o tradiţie religioasă de mii de ani, precum India, ocupată de britanici catolici, îşi pierde brusc o mare parte din ea şi apare Pakistan-ul islamic, tot cam în acea perioadă, 1940?
De ce prinde islamul printre creştini, eu asta întrebam?
Peter Gluck
@Biblio: „De ce prinde islamul printre creştini, eu asta întrebam?”
Esentiala intrebare! Poate ca ra trebui sa analizam daca asta e adevarat in sensul ca e un fenomen de masa.
In ceea ce priveste atractivitatea unei religii – fata de alta ar trebui vazut comparativ, cum indeplinesc cele doua religii functiile lor de baza:
– a da un sens si valoare vieti pe o baza cauzala;
– insuflarea unui sens de apartanenta, superioritate si corectitudine morala ca membru al unei comunitati;
– functia de organizare a vietii- extrem de variata ata sub aspectele sacre cat si cele foarte profane ca alimentatie sex, igiena;
– functia de aparare impotriva mortii- gradul de garantie ca existenta este o meritocratie in doua trepte; crezi si faci ce trebuie in primul stadiu finit
traiesti in beatitudine fara sfarsit in al doilea stadiu infinit (sau esti pedepsit pentru vesnicie si vei regreta!);
Un asemenea studiu ma depaseste, chiar si in revista –
in numarul 196- am comparat doar Paradisele marilor monoteisme. Sunt Paradise sexi si Paradise in care nu exista viata sexuala ci numai spirituala. Raiul musulman este sexi si sexist in acelasi timp.
Daca asta, si organizarea mai riguroasa a vietii ii determina pe unii sa treaca la religia musulmana- trebuie sa mai studiem.
Poate va trebui sa vedem si ce rol au in disputa asta
defectele fiintelor umane- ca violenta, lacomia, prostia si lenea- de care ar trebui sa scapam; deocamdata insa ele exista.
Probleme grele- vezi solutii?
Imperialistu'
Bibliotecaru > Cati injura crestinismul printre crestini si cati injura Islamul printre musulmani? Ce patesc aia care isi bat joc de tot ce are mai sfant crestinismul? Ce patesc cei care critica fie si cel mai salbatic aspect al Islamului? Raspunde la intrebarile astea si vei intelege de ce Islamul se dovedeste atat de atractiv pentru mintile slabe.
doinas
Bibliotecarule,
Stiu ca esti foarte informat, de aceea nu te informez ci te intreb:
nu cumva intrebarea ta referitoare la traditiile milenare indiene porneste de la o premisa falsa?
In primul rand, britanicii din India erau catolici? pentru ca britanicii sunt anglicani si protestanti dupa stiinta mea.
In al doilea rand, crestinismul indian, orice orientare ar fi avut el,nu era religia indienilor, ci religia ocupantilor, deci, daca s-a facut o trecere aceasta s-a facut de la budhism la islamism, nu de la crestinism la islamism.
Si aci am eu o mica teorie…dezvoltata pe experienta unui amic de-al meu… care a incercat sa fie budhist…in Romania. Felul in care practica el budhismul (poate era interpretarea personala a budhismului) implica o detasare atat de…intensa de tot ce obisnuim noi sa consideram comunitate, familie, om, sentiment, incat dadea impresia ca aceasta religie impune o izolare fizica si morala fata de tot ce inseamna societate.
In acest context, nu cumva islamismul, care are legi sociale clare(desi inacceptabile pentru mine), a fost o alternativa impusa de viata in societate?
Ce zici?
Peter Gluck
In completare la cele spuse de Doinas, cred ca India nu este un exemplu potrivit- date fiind vechile cuceriri
musulmane- moguli, sultanate pe acest subcontinent.
La noi nu ma auzit despre niciun caz de trecere de la ortodoxie la religia musulmana, in schimb sectele mai ales neo-protestante au facut pare-se cuceriri importante datorita caracterului mai „intensiv” al acestor forme de religie.
Am prieteni budisti in Italia, la ONNE (organizatia nationala pentru noi energii) accentul este pe meditatie,din punct de vedere social sunt normali, familisti, prietenosi, pasnici- probabil practica o forma moderata de budism.
Imperialistu'
Crestinismul din India este „religia ocupantilor, hai ca asta e tare, tare de tot. Doinas, pune mana pe carte si informeaza-te, s-ar putea sa ramai socat de vechimea prezentei crestine in India.
Peter Gluck
Intamplator am dat peste acest articol re. Islamul in India: http://www.geocities.com/Colosseum/Stadium/5142/negislamindia.html
Si de aici se vede ca ceea ce spune prietenul meu Valeriu Butulescu despre Istorie e valabil pentru toate secolele:
„Istoria secolului viitor este o carte alba, dar sangele care o va impurpura deja pulseaza.”
Putem oare spera ca afirmatia NU e valabila pentru secolul XX?
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Nu ştiu cum aş putea să-mi dimensionez un „fenomen de masă”.
Prima mea mirare, relativă la trecerea la islamism, a fost Cassius Clay devenit Muhammad Ali. Până atunci nu ştiam că poţi trece de la o religie la alta după dorinţă, credeam că o dată botezat nimic nu se mai poate schimba. Apoi, de-a lungul timpului, am constatat că lumea religioasă se luptă pentru atragerea şi câştigarea adepţilor, cu atât mai mult pentru păstrarea lor, uneori cu mijloace foarte murdare, de foarte, foarte mult timp. Am aflat de exemplu că ortodoxia românească nu se află în război cu brahmanismul, budismul, sau orice altă religie care crede în altceva decât în Dumnezeu, nu se află în război cu evreii, adică nu se bat pe adevărul Noului Testament, războiul lor preferat este cu Religia Penticostală, sau Noii Protestanţi, chiar dacă diferenţele sunt minore din punctul de vedere al doctrinei (relativ la diferenţele doctrinare faţă de brahmanism, de exemplu) dar mai ales pentru că penticostalii „fură” ortodocşi chiar de sub nasul BOR.
Fenomenul trecerii la islamism îl percep prin intermediul ştirilor…
„50 de deţinuţi din Hunedoara au trecut la islamism, invocând faptul că s-au săturat de carnea de porc.”
„Oli «a trecut» la islamism” (Oli fiind Cosmin Olăroiu)
„Michael Jackson a trecut la religia lui Mahomed”
Trecerea la islamism poate nu este un fenomen de masă, dar este aproape un curent. Mai mult chiar, parcă este cumva o consecinţă asupra oamenilor care au un trecut haotic, zgomotos, neliniştit…
Oameni din toate sferele sociale, de toate condiţiile intelectuale, trec la islamism de parcă ar căuta o protejare a identităţii lor atunci când comportamentul lor îi duce spre consecinţe cu care nu mai pot continua.
Comparativ cu creştinismul, islamul este o religie mult mai strictă, mult mai aplicată, mult mai apăsătoare, cu un control extraordinar asupra practicantului. Asta se întâmplă deşi principial nu sunt diferenţe foarte mari de substanţă… Islamul se manifestă prin cei cinci stâlpi care sunt şi trepte spre evoluţia credinciosului.
– Mărturisirea de credinţa (la creştini există Crezul)
– Rugăciunea
– Pelerinajul la Mekka (şi creştinii au insittuţia pelerinajului)
– Postul din luna Ramadan (şi creştinii au instituţia postului, mai ales cel al Paştelui)
– Dania rituală
Este evident că deşi dimensiunea doctrinară islamică este asemănătoare cu cea creştină, rigoarea îndeplinirii îndatoririlor creştineşti este cu mult mai accentuată la islamici. Cum poate acel La ilaha illa Allah wa Muhammad rasulu Allah să schimbe asta? Cum poate schimba un om atât de profund încât să-l facă să treacă extrem din violent într-un om cu pace sufletească? Se întâmplă, în mod evident un declic, în interiorul omului are loc o declanşare a responsabilităţii. Credinciosul găseşte în islam ceva ce nu există în creştinism, un ceva în plus. Acel ceva în plus este interesul exprimat de mine. Până acum eu nu am descoperit decât dorinţa de a fi controlat, de a nu fi liber, dorinţa ca altcineva să decidă pentru propria viaţă. Deşi pare ciudat la prima vedere, autoritatea înseamnă implicit siguranţă, după cum părintele îşi exercită autoritatea asupra ta, dar ai convingerea că această autoritate este spre binele tău.
Bibliotecaru
@ Imperialistu’
Nu aş putea spune că există fenomenul „creştinii înjură creştinismul”. Cei care înjură creştinismul nu sunt cu adevărat creştini, eventual doar proveniţi din familii creştine şi botezaţi ca atare. Nici nu cred că sunt prea mulţi astfel de oameni, cred că majoritatea fac referiri violente relativ la preoţi, la „metehnele” bisericilor creştine, mai puţin la adresa creştinismului în sine.
Înţeleg şi sunt de acord cu cele ce le spuneţi, şi eu mă îndoiesc că lumea islamului poate da, de exemplu, un Andrew Lloyd Webber care să facă un musical de tipul Jesus Christ Superstar. Trebuie însă să înţelegeţi că lumea creştinismului european, răspândit apoi peste tot, nu a pornit de la un trecut şi o structură ritualică veche. După cum observaţi creştinismul pune accent mai ales pe Noul Testament, Vechiul Testament este lăsat un pic în planul doi. Pe de altă parte, lumea islamică preia întreaga încărcătură tradiţională a iudaismului, mai ales rigorile născute din cele 613 legi din Talmud. De aceea ei sunt „mai serioşi” în ceea ce priveşte religia.
Bibliotecaru
@ doinas
Dumneavoastră ştiţi care sunt diferenţe doctrinare dintre catolicism, anglicanism şi protestantism? Spun şi eu catolicism după cum nu spun ortodoxism românesc de rit nou, ci doar ortodox. 🙂
M-am întors să văd exact ce am scris acolo…
„Cum se face că o ţară cu o tradiţie religioasă de mii de ani, precum India, ocupată de britanici catolici, îşi pierde brusc o mare parte din ea şi apare Pakistan-ul islamic, tot cam în acea perioadă, 1940?”
Eu nu am spus că indienii erau creştini cu toţii şi au trecut la islamism, de aceea am şi spus „tradiţie religioasă de mii de ani”…
Înainte de a da anglicanii şi protestanţii peste ei, ca să nu mai zic catolici, în India vieţuiau bine-merci şi hinduşii şi musulmanii şi sikhistii şi budiştii şi jainiştii, fără a exista nici un conflict religios. Venirea englezilor, mai ales sub aspectul vieţii de exploatare comerciale a Indiei, East India Trading Company (Compania Engleză a Indiei Orientale), a provocat o auto-determinare islamică şi desprinderea Pakistanului… Eu cel puţin aşa am rămas cu impresia până acum, fără a studia prea tare istoria Indiei. Dacă am greşit, şi dominaţia engleză nu are nici o vină, să-mi fie cu iertare.
Peter Gluck
@Biblio- am placuta obligatie de a te felicita pentru aceasta analiza.
Pe scurt, religia musulmana este un organizator al vietii mai energic ca religia crestina. Multi oameni practica cu placere gandirea postlogica, am descris modurile de gandire in Info Kappa 192 pe baza primului articol pe care l-am publicat dupa ’89 in Contemporanul, Ideea Europeana. Gandirea postlogica (pe baza autoritatii, Der Fuhrer denkt fur uns alle- F. gandeste pentru noi toti) este si o componenta a nostalgiei dupa era Ceausescu.Eu nu am talent la asta-
am scris pe undeva: „Gandesc, deci exust, decid deci traiesc.” Si am decis sa iau cat mai multe decizii singur si sa raspund pentru ele.
Pentru partea cantitativa- eu apreciez ca o pierdere de 5% enoriasi e ingrijoratoare, de 10% un dezastru. Nu pot cauta acum date- dar nu cred ca peste 0.1% dintre ortodocsi au trecut la islamism.(chestiunea cu detinutii e o stire fabricata, o gogorita!) Cu sectele, c’est une uatre chose dar motivul este acelasi- dorinta de organizare mai buna a vietii si a sacrului si a profanului.
gabicretu
@Cu parere de rau,
Avertizez ca iar nu stiu despre ce vorbiti pentru motivul ca dogma, biserica si credinta sunt folosite ca termeni substituibili.
Daca separam, vom vedea ca nu ne este permis sa confundam cultele reformate cu catolicismul. Ca biserici, diferenta ar fi cam cea dintre o republica federativa si o monarhie absolutista. Sub acet aspec, marea schisma este mica…
Bibliotecaru
@ gabicretu
🙂 OK, vă aştept să explicaţi diferenţele dogmatice dintre Biserica Anglicană, cea Protestantă, şi cea Catolică.
gabicretu
@Biblio,
Am afirmat ca bisericile diferă, nu dogmele; există şi deosebiri dogmatice sau de accente dar nu doresc să deschid un asemenea subiect şi nici să mă erijez în cunoscătoare a subtilităţilor pe care teologii înşisi nu le-au lămurit. Analiza mea este social-instituţională. Sub acest aspect spuneam că marea schismă a fost mică în raport cu Reforma.
Bibliotecaru
@ gabicretu
Da, aveţi dreptate… dar în discuţie nu era atât Biserica cât credinţa, eu cel puţin spre asta mi-am canalizat atenţia. Raportarea „islamizării” este la individ şi nu la o biserică care se infiltrează. Mai ales în cazul islamismului care nu face un prozelitism prin intermediul instituţional, în jurul unei parohii, dacă pot spune aşa, pentru că nu ştiu cum se numeşte în cazul islamismului.