Pierdut sens. Ofer recompensă!

Mărturisesc că nu mă prea uit la televizor; din motive subiective și obiective. Aseară mă sună însă un prieten și-mi zice să mă uit, că o să-mi placă.  Deschid și-l văd pe Corneliu Porumboiu. Merită, zic. Îl cunosc din clasa a zecea (a lui, nu a mea) și a evoluat așa cum mi-aș fi dorit pentru mai mulți din generația sa; nu mă refer la succes ci la faptul că știe valoarea lucrurilor, nu doar prețul lor; privește lumea în ochi și nu mimează…

Această emisiune și experiențele mele directe de campanie au fost pretext pentru tableta  de mâine. Jur că nici nu mi-am închipuit atunci când  scriam  că „prietenul” meu Cristian Preda se poate face de râs la televizor și ca profesor, nu doar ca politician. Lucrul se întâmplase ! La un post cu largă audiență…

Euro-prezidențialele merg mai departe. Unii jurnaliști se indignează,  fie prefăcut, fie  nejustificat, de pălăria cu pene pe care un cunoscut personaj politic și-a pus-o, în pelegrinările sale campestre, pe cap.  Nimeni nu se indignează de ce au sau și-au pus candidații în cap. O asemenea temă  nu stârnește nici măcar interesul deși un fapt este izbitor: siguranța că  știu, manifestată de unii   – de unde le vine, nici nu mai contează – este egalată doar de dovezile strigătoare la cer că habar nu au.

Din 14 iulie, deputații europeni nou aleși vor începe să decidă lucruri: soarta sistemelor naționale de sănătate, cum să împartă bugetul, armonizarea, sau ba, a legislației sociale, dacă mai este ceva de  liberalizat,  câtă parte îi fac pieței și câtă vieții în organizarea societății noastre,  vor hotărî care este limita între ceea ce statele apără și ceea ce ele împiedecă; dacă și oamenii mai contează și care pot fi considerați oameni, vor stabili tot ei; pentru jumătate de miliard de cetățeni; uneori și pentru restul lumii întrucât acordurile de asociere, deciziile de extindere, tratatele, trec și ele prin parlament. Toate acestea se fac lucrând  pe documente legislative foarte concrete și, adesea, nu foarte transparente în prevederile lor; unele dintre proiecte au deja o istorie de ani buni care nu ar fi rău să fie cunoscută; în caz contrar, se va aștepta ca unul să reinventeze roata…

Cei care mai știu despre ce e vorba, din motive care-mi scapă,  tac; ceilalți, în schimb, vorbesc. Un candidat afișează zgomotos și cu mândrie un singur element de program –  anticomunismul. Cam puțin pentru cineva care trăiește în Uniunea Europeană în anul de grație 2009. Poate deveni chiar periculos dacă ne gândim că va fi coleg cu cel puțin vreo cinzeci de comuniști absolut respectabili, foarte activi și foarte simpatici, legitimați de votul cetățenilor din țările lor și care ocupă partea stângă a sălii de plen.  Candidatul nostru spune că este profesor de științe politice. Adevărat lucru că este mare distanța între teoria democrației și practica ei…

Ziarele europene fac haz de unii sau altele dintre candidații considerați exotici între care românii trebuie să aleagă în  7 iunie; analiză de conținut nu fac încă; s-ar fi speriat. Comparațiile sunt, invariabil,  cu Berlusconi și lista sa… originală. Nu avem nici un motiv să căutăm explicația asemănării  în rădăcinile noastre  istorice comune; Traian nu-i responsabil! Băsescu ar fi ceva, ceva… Cauzele ridicolului din politica, chiar și in vremuri de criză,  sunt recente, sistemice și nu provoacă râsul; democrația a fost substituită cu telecrația iar realitatea, cu ceea ce  protagoniștii șourilor (sic!)  de televiziune au lansat în eter cu trei zile mai devreme.  Acesta este și motivul pentru care din analist socio-politic mă declar astăzi cronicar de televiziune; cronicar indignat.  Nu de faptul că politica este trecută în derizoriu; are propria ei contribuție la fenomen, cum ușor se poate constata. Bagatelizarea însă,  s-a generalizat; nimic nu mai scapă blefturelii bășcălioase sau sentințelor tăioase ale  acelorași justițiari de  show televizat; nici măcar arta.

Recent, un tânăr  și foarte talentat regizor, deja cu câteva premii internaționale la activ,  nimerește în moara neferecată a comentatorilor de televiziune; doi deodată; ambii, mari formatori de opinie și stăpânitori ai limbii române. Regizorul nostru  îi pierduse uzul; nu al limbii; își pierduse, sărmanul, uzul vorbirii în fața siguranței prea-vorbărețe a interlocutorilor. Discuția se purta despre Polițist, Adjectiv,  filmul premiat la Cannes. Daca emisiunea urmărea promovarea succeselor românești și crearea unui efect  pozitiv asupra publicului privitor, obiectivul a fost atins. Regizorul a putut deduce, după frumoasa discuție,  că își alesese prost tema, titlul, registrul, scopul, limbajul, lansarea  și, în general, probabil că și țara.

Ce află autorul filmului,  află și spectatorul. Personajul principal al filmului are o problemă de conștiință; asta este imposibil  într-o țară unde conștiința este pusă între paranteze, i se spune. Gândind că cinematografia e artă,  autorul făcuse  un film care să spună ceva  despre sens și cuvinte;  înțelege însă că era așteptat să fi făcut unul american, să mai scoată niște bani din buzunarul consumatorului de peliculă.  Folosise instrumente nespecifice televiziunii (cadre lungi, de exemplu) într-un film care chiar nu era de televiziune. Auzi, domnule!  Stomacurile goale ale posibililor cinefili au fost avertizate că filmul … se digeră greu și au primit, ca pansament gastric, sfaturi pentru cum să reziste până la final, că merită, totuși.

 Nu s-a spus însă nimic despre rolul  pe care un film despre căutarea sensului  poate să-l aibă.  Într-o lume ce fuge de sens, ne-ar putea provoca să reflectăm la al nostru. Că este nevoie de o  însănătoșire morală și că un personaj fictiv poate fi la fel de bine modelul pe care să-l urmăm, nu s-a amintit. Nici că prezența dilemei morale  însăși, ca temă de film,  este deja o speranță că ne revenim.

În pauza de respirație a interlocutorilor,  cu sinceritatea și onestitatea care-l caracterizează,   Cornel Porumboiu  reușește totuși să strecoare timid că… să nu generalizăm, nu e așa… ni se mai întâmplă, fiecăruia în viață, să stăm față în față cu propria conștiință.   Spunea adevărul; doar că, în fața sa, în ritm de televiziune, unii își puseseră conștiința în  paranteze și pronunțau cuvinte și iar cuvinte, fără interogații despre sens…

9 comentarii la “Pierdut sens. Ofer recompensă!”

  • N. Raducanu

    Stimata doamna Cretu,
    Citind la inceputul articolului dvs. pasajul despre deciziile pe care, cu incepere de la 14 iulie, vor trebui sa le ia deputatii P.E., m-am intrebat daca nu ati incercat o mica bucurie secreta ca nu veti mai face parte dintre coautorii unor decizii ce au sanse sa fie gresite, luate de birocrati in atatea grave probleme.Cititi deci articolul de fond al lui Serge Halimi din numarul pe iunie din Le Monde diplomatique, intitulat „Simulacre europeen”, in care se arata ca o comunitate politica continentala nu exista in realitate.Unde se mai spune : „Speranta ca simultaneitatea a 27 scrutine nationale, aproape totdeauna disputate in jurul unor probleme interne, va duce intr-o buna zi la nasterea unei identitati europene, continua sa tina de ceva magic. Ce sloven are macar cunostinte aproximative despre desbaterile electorale din Suedia? Ce neamt se intereseaza de viata politica din Bulgaria? Se descopera abia a doua zi dupa alegeri ca votul depus de ei nu reprezinta decat 1% (Slovenia) si 13,5% (Germania) din numarul parlamentarilor U.E.”
    Dar asta nu ar fi tot, daca nu s-ar reaminti un lucru, cunoscut de altfel, si anume ca „daca socialistii, conservatorii si liberalii se infrunta in campaniile nationale, ei voteaza in schimb in comun in cele mai multe cazuri ale scrutinurilor Parlamentului european. Si isi impart posturile de comisari – din care sase revin social-democratilor, si anume cei insarcinati cu problemele de fiscalitate, industrie, afaceri economice si monetare, ocuparea fortei de munca, comert. Teama de confruntare si depolitizarea mizelor favorizeaza prelungirea continua a activitatii acestui bloc de conducere”. Iar faptul ca Gordon Brown (laburist) si Zapatero (socialist) declara ca vor sustine realegerea in functia de presedinte al Comisiei a lui Jose Manuel Barroso (om politic apartinand dreptei), in timp ce sefa socialistilor francezi, Martine Aubry, spune ca „Europa pe care o doresc nu este cea condusa de Barroso cu prietenii sai Sarkozy si Berlusconi”, este de natura sa-i puna si mai mult in incurcatura pe alegatorii cu simpatii de stanga.
    V-am facut comentariul de mai sus deoarece, desi nu veti mai fi la Bruxelles si Strassbourg, cunoasteti foarte bine cele ce se petrec acolo, limitele influentei P.E. si Comisiei in problemele, nu numai economice, ce framanta tarile membre

  • Bibliotecaru

    Din punctul meu de vedere, domnul Corneliu Porumboiu este, în acest moment, mai presus de orice. Poate să facă orice, să spună orice… nimic nu va mai schimba în mintea mea statutul de geniu pe care i l-am acordat de pe vremea când făcea scurt-metraje. Sigur că da, majoritatea opiniei publice nu înţelege din filmele domniei sale decât că au câştigat premii. Este regretabil că un om de asemenea calibru este târât pe la interviuri de mâna a doua pentru a promova ceea ce face, respectiv pentru a câştiga câte ceva la încasări. Nu am văzut emisiunea şi nu ştiu despre care Cristian Preda este vorba exact, dar dacă este vorba despre cel care stă pe la Cotroceni de-l gâdilă pe preşedinte cu idei năstruşnice… L-am plăcut pe domnul Cristian Preda încă de dinainte de a cunoaşte parcursul domniei sale prin şcoli. În ultimul timp apare însă la TV în calitate de consilier prezidenţial şi face gafe după gafe, mai ales în domeniul funcţionării instituţionale. Uneori gafele sunt atât de grave încât pun la îndoială întreaga şcoală pe care a făcut-o. Este una din acele dezamăgiri. Încă sper că va scăpa de statutul de consilier şi partizan al absurdului şi va redeveni aşa cum l-am cunoscut la începuturile apariţiilor TV.

  • gabicretu

    @Domnul Raducanu,
    Sunt cititoare a Le monde diplomatique de foarte multi ani, inclusiv a articolelor lui Serge Halimi (care are ceva in plus pentru mine pentru că, după cum stiti, am onoarea să o cunosc pe teribila sa mama cu care colaborez in privinta Clauzei europencei celei mai favorizate). Spun asta pentru ca sa intelegeti că am urmărit o anume evolutie care, de cativa ani, poate servi, fără intentie, altor interese decat celor pe care o Stanga autentica ar trebui sa le serveasca. Introduce un nationalism subiacent care sugereaza că problemele dintre statele membre s-ar putea rezolva din nou prin confruntare. Critica institutiilor europene este absolut necesara; o fac eu insami toata ziua. Amestecul lor, intr-o oala inodora, incolora si insipida, nu serveste.
    Nu cred că trebuie aruncate zoile din albie cu tot cu copil; Uniunea este în constructie permanenta; este important in ce directie o ia. Parlamentul European are un rol esential in echilibrul institutional; el nu e tehnocratic ci ii controlează pe tehnocrati; dar daca nu-l luam in serios (a cui o fi interesul?) se va intâmpla invers. Legislativul mai are si cealalta ramura – Consiliul de Ministri, adica guvernele noastre dragi; ele zic cum că ar sti ce trebuie in fiecare tara. Si nici nu cred in unicitatea fiecarui neam in asa masura incat, să zicem, problema compatibilizarii muncii cu viata personala ar arata fff diferit în Slovenia si Suedia; sau că muncitorii dintr-o tara ar avea o viziune radical diferita de cei din alta…
    Problema UE este insa aceeasi cu a statelor nationale – corporatiile si determinismul „economic” asupra deciziilor politice. De aceea ziceam ca este esential un Parlament puternic pentru ca, spre deosebire de Comisie si Consiliu este mai independent, mai liber de aceste presiuni…

    @Bibliotecaru,
    Nu stiu daca putem folosi cuvinte atat de mari despre Corneliu deja. Este insa un om admirabil in cel putin aceeasi masura ca filmele sale. Il prinsesera Ursu si CTP-ul la mijloc si-si dadeau cu parerea… Unul nici nu vazuse filmul, deloc, dar punea niste intrebari…

    Domnul Cristian Preda, acelasi Cristian Preda, este locul 2 sau 3 pe lista PDL pentru Parlamentul European (si decan la Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti!) si toate celelalte… Vrand sa-si plateasca datoria probabil fata de partidul in care tocmai a intrat, a luat-o de tot razna, fiind foarte agresiv ]n campanie; mârlan, adica. Habar nu are de ce se intampla si cum functioneaza PE (am verificat si eu).
    Zilele trecute insa, a facut se pare gafa de nefacut (nu ca politician, ca profesor de stiinte poltice). Habar nu avea ca nu este totuna Consiliul Europei și Consiliul de Ministri (Consiliul Uniunii). Si alte asemenea. Crapa de ciuda cei din PDL care voiau si ei un loc eligibil dupa ce unii au mai facut ceva prin partidul ala. Au pus expertul in politica pe lista… Ce naiba cauta acolo!? Si la catedra si la PE!? Doar pe la români se poate intampla asa ceva…

  • Bibliotecaru

    @ gabicretu
    Eu pot să vorbesc în termeni superlativi despre domnul Porumboiu pentru că am învăţat să recunosc oamenii geniali, chiar şi atunci când nu se manifestă în plenitudinea genialităţii lor. Poate că domnul Porumboiu „nu va confirma”, dar atunci nu va fi vina domniei sale, va fi vina noastră că nu am reuşit să-i punem la dispoziţie tot ce are nevoie. Sunt unii oameni care sunt buni în meserie (cum se spune, „meseriaşi”), unii însă sunt artişti, le simţi sufletul altfel, au o altă sensibilitate.
    Uneori văd cum anumiţi oameni se „porcăiesc” la vocabular atunci când vorbesc cu un artist. De exemplu multă lume îl porcăieşte pe Adrian Păunescu, pe Mircea Dinescu, pe Mircea Diaconu (de când e parlamentar)… Oricât ar înjura un artist nu trebuie să i se răspundă cu o înjurătură, pentru că artistul nu înjură ca să se simtă bine, ci pentru a tămădui lumea. Foarte puţină lume simte asta, şi mai puţină lume înţelege asta.

    Domnul Porumboiu este unul dintre cei ce vorbeşte cu divinitatea, harul domniei sale este evident. Pe mine nu mă interesează mai departe ce face domnia sa, eu l-am considerat genial din primul moment şi dovada este deja irefutabilă. Preţuirea mea cade întâi pe faptul că divinitatea vorbeşte prin el şi pe urmă că face ceva pământesc.

  • gabicretu

    @Bibliotecarule,
    Eu nu ma indoiesc de geniul lui Corneliu; spun doar ca este completat de caracter; asta, pentru că-l cunosc de atata timp si stiu perseveranta cu care si-a urmat destinul (in ciuda factorilor adversi care nu erau ei insisi de aruncat – oferta de a conduce o afacere de vreo cateva zeci bune de milioane de euro, poate o sută…). Nu i s-a urcat la cap nici talentul, nici averea (tatalui)
    Subliniez asta pentru ca se vorbeste atat de mult despre modele (si lipsa lor). Poate ca ar trebui sa le exploatam mai bine pe cele pe care le avem pentru a arata că se poate…

  • Bibliotecaru

    @ gabicretu
    🙂 Atunci când îl veţi revedea… vă rog să-i transmiteţi că Bibliotecaru îl salută.

  • N. Raducanu

    Stimata doamna Cretu,
    Citind la inceputul articolului dvs. pasajul despre deciziile pe care, cu incepere de la 14 iulie, vor trebui sa le ia deputatii P.E., m-am intrebat daca nu ati incercat o mica bucurie secreta ca nu veti mai face parte dintre coautorii unor decizii ce au sanse sa fie gresite in atat de grave probleme. Imi permit sa va indemn de aceea sa cititi articolul de fond al lui Serge Halimi din numarul pe iunie din Le Monde diplomatique, intitulat „Simulacre europeen”, in care se arata ca o comunitate politica continentala nu exista in realitate. Si apoi se spune : „Speranta ca simultaneitatea a 27 scrutine nationale, aproape totdeauna disputate in jurul unor probleme interne, va duce intr-o buna zi la nasterea unei identitati europene, continua sa tina de ceva magic. Ce sloven are macar cunostinte aproximative despre desbaterile electorale din Suedia? Ce neamt se intereseaza de viata politica din Bulgaria? Se descopera abia a doua zi dupa alegeri ca votul depus de ei nu reprezinta decat 1% (Slovenia) si 13,5% (Germania) din numarul parlamentarilor U.E.”
    Dar asta nu ar fi tot, daca nu s-ar reaminti un lucru, cunoscut de altfel, si anume ca „daca socialistii, conservatorii si liberalii se infrunta in campaniile nationale, ei voteaza in schimb in comun in cele mai multe cazuri ale scrutinurilor Parlamentului european. Si isi impart posturile de comisari – din care sase revin social-democratilor,anume cei insarcinati cu problemele de fiscalitate, industrie, afaceri economice si monetare, ocuparea fortei de munca, comert. Teama de confruntare si depolitizarea mizelor favorizeaza prelungirea continua a activitatii acestui bloc de conducere”. Iar faptul ca Gordon Brown (laburist) si Zapatero (socialist) declara ca vor sustine realegerea in functia de presedinte al Comisiei a lui Jose Manuel Barroso (om politic apartinand dreptei), in timp ce sefa socialistilor francezi, Martine Aubry, spune ca „Europa pe care o doresc nu este cea condusa de Barroso cu prietenii sai Sarkozy si Berlusconi”, este de natura sa-i puna si mai mult in incurcatura pe alegatorii cu simpatii de stanga.

  • gabicretu

    @Domnul Raducanu,
    Am inceput un raspuns mai sus.
    As mai adauga si alte argumente impotriva celor pe care Serge Halimi le aduce. Pe acest drum, critica eșuează.
    Intr-o comună cu trei mii de votanti, votul fiecaruia reprezinta doar a trei mia parte din total; asta nu este ratiune ca sa nu mai alegem consilierii locali sau primarii. In Statele Unite, cu toate diferentele dintre Utah și California, nu vom auzi pe nimeni să spuna ca nu ar mai trebui sa-si aleagă reprezentanti în Camera reprezentantilor….Si in parlamentul nostru un deputat din colegiul X nu este mai mult decat a treisute saisprezecea parte.
    La nivel european se solutionează problemele comune și problemele dintre state. Problemele specifice fiecaruia, care nu sunt nici comune, nici nu tin de relatiile pe care un stat le are cu altul, nu sunt de competenta PE.
    Slabiciunile pe care social democratia le are nu sunt argument ca Stanga sa devină anti-europeană. Sunt doar argument pentru a intari Stanga și a transforma UE dintr-o piata libera la dispozitia marilor corporatii, intr-o Uniune sociala si politica…

  • gabicretu

    @Bibliotecaru,
    Procedat după instructiuni. Multam!
    Era suficient insa sa mi se sugereze sa dezactivez comentariile la postul cu pricina. Nu de alta, dar eu chiar imi scriu blogul, asa ca mai am putin habar.
    Nu remarcasem insa ceea ce doar un bibliotecar putea sa remarce – ca spamurile sunt la acelasi post. Sa speram ca am reusit! Intrerupeau firul discutiei cand ti-era mai mare dragul…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *