Scrisoarea lui Poul Nyrup Rasmussen

Dincolo de toate aceste motive există un tip de discriminare mai subtil: femeile care îngrijesc copii sau bătrâni sunt de multe ori obligate să accepte slujbe cu program redus.

În general, în sectorul public s-au făcut mai multe eforturi decât în cel privat, manifestându-se disponibilitatea de a angaja şi promova femeile care lucrează şi de a oferi un program de lucru flexibil şi un concediu parental bine plătit.

Însă problema este mai profundă, şi nu ţine doar de diferenţa dintre sectorul public şi cel privat. Societăţile noastre se confruntă cu o provocare comună: aceea de a ajuta familiile moderne să reconcilieze viaţa de familie cu viata profesionala. Aceasta constituie o problemă atât pentru femei, care nu pot munci mai mult, cât şi pentru bărbaţi, care adesea muncesc prea mult. De aceea multe mame care lucrează caută slujbe cu program parţial în sectorul public şi cel privat. Statisticile arată că femeile cu copii mici sunt mai puţin înclinate să lucreze decât acelea care nu au copii, în timp ce, în cazul bărbaţilor, reciproca e valabilă – bărbaţii care au copii sunt mai înclinaţi să lucreze decât cei ce nu au copii.

Deci, ce este de făcut? Unul dintre răspunsuri este o îngrijire a copiilor mai bună şi mai extinsă: îngrijire a preşcolarilor accesibilă şi ieftină, şi îngrijire după terminarea programului şcolar pentru copiii care învaţă până la prânz sau până după-amiază. Îngrijirea universală a copiilor, pentru toţi cei care o doresc, este o necesitate socială fundamentală în secolul 21. S-a neglijat îndelung reprezentarea femeilor în funcţii de conducere şi în consiliile directoare. Dar şi mai greu de obţinut este egalitatea între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte îndatoririle familiale. In Suedia, exista legi care obligă companiile să angajeze femei în funcţii de conducere, dar e imposibil să dai o lege care să oblige un tată să aibă grijă de copilul său bolnav într-o zi de lucru.