Circ fără pâine. E sigur

Diplomații americani par a colecta prin iscoadele lor benevole din România doar informații pe care le putem considera, îngăduitor,  mondene. La știri se prezintă, extensiv  și cotidian, evoluțiile unor cazuri de divorț; nu este vorba de separări cu efect asupra succesiunii la conducerea statului; încă suntem republică și nu este cazul să ne îngrijorăm, deși ereditatea se numără printre criteriile de acces la putere…

Institutele sociologice în slujba puterii transformă toate aceste cazuri individuale într-un fenomen social și-l supun cercetării; știința rămâne astfel legată de realitate. Nu ni se spune însă  că este  vorba  doar  de o realitate virtuală,  propusă prin televiziune drept surogat de viață; cu intenție și programat. Dacă ne amintim sloganul utilizat multă vreme de un cunoscut post  – Noi facem realitatea – lucrurile se petrec și-n deplină transparență; nicio conspirație ocultă nu poate fi acuzată. Mulți au  conștiința că li se  oferă circ, cum ziceau strămoșii romani; ea este destul de vagă, totuși,  pentru că alte fațete ale realității, spre comparație, nu sunt reflectate decât rar de televiziuni; drept urmare, lucrurile se petrec ca și cum ele nu ar exista.

Deși nu face obiectul dezbaterii de la televizor, în  timpul divorțului, România a aderat, de bună voie și nesilită de nimeni, la Pactul pentru euro plus. Creștin democrații  au cedat conducerea  landului Baden Wurttemberg unei coaliții între Verzi și Roșii, după alegeri și 58 de ani de guvernare continuă; au mai pierdut și în alte părți, suficient ca Bundesrat-ul (Consiliul Federal, a doua cameră a parlamentului) să-și modifice semnificativ compoziția.

În urma alegerilor cantonale,  stânga deține majoritatea în  64 din cele 100 de  departamente din Franța; abaterea atenției de la problemele  guvernului francez spre  cele ale președintelui  libian nu a dat rezultate; situația paradoxală a rămas; pentru ca  să încline balanța unui război civil către o grupare regalistă și islamistă, republicanii laici și iubitori de democrație din Franța bombardează o țară, cu civili cu tot. Putem fi, totuși,  liniștiți; atunci când,  înspăimântați, aceștia vor încerca să părăsească Libia vor fi salvați din Mediterana de fregata românească ajunsă la post și apoi repatriați; este rău să nu ai țară… Și liberalii vor să-i salveze pe imigranți români din Italia,  înfrățindu-se cu (aproape) fasciștii italieni! Se întâmplă lucruri!

Descoperirea rațiunilor acestor decizii, situații, răsturnări așteptate sau surprinzătoare, ar putea oferi subiect pentru dezbateri televizate mult mai palpitante și interesante decât nimicurile turnate de unii la ambasade; acestea din urmă pot fi taxate  doar  ca ne-știri; orice noutate le lipsește. Patronii televiziunilor nu au însă interes; mai bine zis, au alte interese. Dar nu sunt ei responsabili; pentru mine, ca cetățean avizat, agenda publică nu trebuie să o facă mass media; trebuie să o facă politicienii și societatea civilă organizată.

Cea mai  importantă decizie pe care România a luat-o în ultimii ani a lipsit, oricum,  de pe agendă; aderarea la Pactul pentru euro nu a fost dezbătută și votată de parlament și nu a fost discutată de societatea civilă; câteva voci singulare au ridicat întrebări; partidele au tăcut total. Unii încearcă încă să se amăgească cu privire la posibile efecte pozitive. Ele nu pot să apară pentru cetățeanul român; nici într-un caz pentru salariat, beneficiarul serviciilor publice, micul producător român sau locuitorul de la țară; lista poate continua până va fi pentru oricine evident că majoritatea covârșitoare a românilor nu este avantajată de acordul la care s-a ajuns.

Salariații din zona euro plus pierd una dintre cele mai mari cuceriri ale mișcării sindicale mondiale – indexarea salariilor în funcție de inflație; această decuplare  este echivalentă cu subminarea bazei biologice  într-o țară unde cea mai mare parte a salariului merge în consum iar bunurile de consum înregistrează creșteri constante de preț;  cei care trăiesc doar din salariu vor fi mai slab educați, mai flămânzi și mai bolnavi.  Productivitatea lor, cu certitudine,  nu va crește. Ea este dependentă de calitatea și complexitatea muncii, de gradul de calificare, de sănătate și de productivitatea celorlalți factori. Separarea  productivității muncii este doar teoretică; un zăcământ sărac va da producție mică indiferent de efortul minerului; un flux de activitate prost organizat de manageri va duce la o pierdere de timp indiferentă la calificarea angajatului; cu un hârleț se va săpa întotdeauna mai greu o groapă decât cu un excavator; în ramuri care nu sunt de vârf și fără piețe de desfacere, productivitatea va rămâne, invariabil, mai mică.

Nici investitorii serioși nu se vor grăbi să vină; forța de muncă înalt calificată, piața puternică și legislația stabilă sunt mult mai atractive; se vor duce în țări care au viitor. Noi nu luptăm pentru al nostru. Ne-am predat băncilor și instituțiilor financiare; echilibrele macroeconomice erau doar în interesul lor; cetățenii erau protejați.  Echilibrele macro  puteau atinge și interesul nostru, al cetățeanului,  doar cu niște condiții: să se confunde  într-un întreg datoria publică și cea privată, băncile de economii să fie unite cu cele de afaceri iar salariile să fie decuplate de inflație.

Toate aceste condiții sunt îndeplinite după niște decenii de efort. În sfârșit, zic ușurați bancherii! Din păcate, cetățenii români, nereprezentați, nu zic nimic; se uită la televizor și nu înțeleg de ce se bat londonezii cu forțele de poliție…

Post Scriptum

Pactul euro plus a fost semnat de președintele României la Consiliul European din 25 martie 2011 fără niciun fel de consultare cu parlamentul și fără nicio analiză prealabilă cu privire la impactul acestuia asupra României. Multe dintre prevederile sale au fost deja transpuse în legislația românească, la inițiativa unui guvern care, la rândul său,  nu a pus  întrebări și votate de o majoritate parlamentară credulă; credea că binele ne vine întotdeauna de la alții… Alții aveau alt interes.

În perioada respectivă, posturile de știri comentau în flux continuu dezvăluirile Wiki Leaks și divorțul unui cuplu cunoscut în lumea mondenă.

29 martie

9 comentarii la “Circ fără pâine. E sigur”

  • N. Raducanu

    Ascultand si audiind peripetiile divortului Columbenilor si a documentelor atribuite Wikileaks, cititorul de ziare si telespectatorul sunt ametiti cu niste non-stiri pentru ca problemele cu adevarat grave sa poata fi escamotate. Intr-adevar, in ce tara occidentala nu ar fi dezlantuit partidele o desbatere de fond asupra avantajelor si inconvenientelor Pactului pentru euro pentru tara noastra? Sau nu ar fi protestat fata de procesul de demontare a industriei Romaniei, intrata in mainile unor concerne straine, cum este de pilda inchiderea de firma austriaca OMV-PETROM a combinatului Arpechim din Pitesti, fosta mandrie a economiei nationale. Cine se ingrijeste oare de miile de muncitori si salariati ai acestui combinat? Aceiasi soarta i se pregateste combinatului OLTCHIM, ambele – niste uriase unitati industriale, capabile sa genereze crestere economica durabila. Numarul fabricilor de ciment, constructii de masini, centrale termoelectrice, fabrici de incaltaminte sau de confectii, etc. ce au fost inchise, cu consecinte economice si sociale pentru statul roman, nu au fost subiecte de analiza in parlament. Doamna Gabriela Cretu remarca corect ca “Noi nu luptam pentru viitor, caci ne-am predat bancilor si institutiilor financiare”. Unul dintre cele mai disconsiderate, mai compromise cuvinte din limba romana a secolului 21 este “suveranitatea tarii”, un termen considerat desuet de vreme ce principalele decizii privind soarta tarii se adopta la Bruxelles sau in alte capitale. Ce a mai ramas de reformat? Ne-o spune triunghiul dreptei reformiste (Monica Macovei, Cristian Preda si Sever Voinescu), care a emis zilele trecute 35 de idei cu caracter de manifest-program. In ele, pe locul 1 si 2 sunt urmatoarele: 1.-Diminuarea prezentei statului in economie; 2.-Trecerea economiei de la o desvoltare bazata pe consum, la o desvoltare bazata pe productie.
    Dar reducerea prezentei statului doar la politie si armata (desi si in aceste doua domenii se depun eforturi de privatizare) face ca guvernul sa fie oprit de a actiona in cazurile cele mai strigatoare de abuzuri sau greseli ale privatilor. Atunci cand un concurs de imprejurari a scos la iveala gravele lacune ale centralei nucleare de la Fukushima , cu consecinte grave nu numai economice, ci si asupra sanatatii unei bune parti a populatiei tarii, lumea s-a intors la stat ca spre unicul salvator. Singur statul, cu imprumuturi de multe miliarde, este capabil sa organizeze in cel mai scurt timp refacerea oraselor japoneze nimicite de cutremur si tsunami. Iar in Germania, sub presiunea social-democrata si ecologista, s-a luat de guvernul de dreapta decizia inchiderii provizorii, pentru 3 luni, a 7 centrale nucleare (din cele 17 existente) a caror durata de functionare depasea 40 de ani. Aceste centrale sunt insa unitati ce apartin unor companii private, amestecul statului putand fi contestat si cerute despagubiri pentru valoarea energiei pierdute. Profitul a fost incasat de firma, dar plata ajutoarelor de somaj pentru miile de salariati concediati revine statului. Sa ne imaginam ca – doamne fereste – maine e un cutremur in Romania, cu cladiri prabusite si avariate. Oare cine decat o agentie a statului s-ar putea lupta cu greutatile complexe inerente unei sarcini atat de ample ca lichidarea rapida a urmarilor cutremurului?
    In privinta punctului 2 (trecerea economiei pe o desvoltare bazata pe productie), este o fraza goala de argumente, caci toate guvernele de pana acum nu au facut decat sa lase piata sa ia deciziile pe care le credea de cuviinta. Iar piata s-a orientat predilect spre consum. Intoarcerea economiei spre productie, nu se poate face decat printr-o interventie viguroasa a statului, ceeace este acum mult mai greu de realizat decat atunci cand fabricile si combinatele erau un mainile romanilor. Proprietarii straini ne vand acum produsele pe care le fabricam odinioara noi si nu stiu de ce nu ar dori sa o faca in continuare, lipsindu-se de concurenta romaneasca.
    La un post de televiziune se prezinta cazul tanarului american Josh Fox, care a investigat situatia dramatica a locuitorilor statului Pennsylvania si a altor state in care extragerea gazului din roca de sist a otravit intraga panza freatica, cu imbolnavirea locuitorilor. Intrebat ce l-a determinat la acest act, Josh Fox a raspuns: “Iubesc acest pamant, aceasta tara. Dar este ca atunci cand o ruda apropiata iti este bolnava de cancer. Vei face totul pentru a o salva. Aceasta durere o resimt cand vad cum este otravit acest pamant si oamenii ce traiesc pe el”. El a scris si o carte “Gas Land”, iar campania declansata de el a ajuns a fi desbatuta in Congresul SUA. Asemanator este si cazul francezului J. Bove, ce lupta insotit de partizani ecologisti pentru protejarea culturilor de cereale de plantele transgenetice, vandute de firma americana Monsanto. Desi are la activ numeroase procese si chiar condamnari, Bove a fost ales membru in Parlamentul European, unde continua munca de convingere pentru cauza ecologista. Oare cati sunt acei romani care singuri, sau formand un mic grup, se iau la lupta pentru a sustine interesele cetateanului simplu, care nu sunt deloc identice cu cele ale marilor companii? In nici un caz ONG-urile noastre cele mai vocale nu vor face asta…

  • Bibliotecaru

    Voi fi offtopic, cu un mic mesaj spre domnul Peter Gluck.

    Mai ţineţi minte când spuneam că radiaţiile din exploziile solare sunt pretexte pentru HAARP? Atunci a urmat cutremurul din Japonia.

    Iată, acum era zvonul cu gaura în stratul de ozon care vine peste Europa cu radiaţii… Cutremur în Cipru.

    Este imposibil să nu vedeţi astfel de „potriviri”. 😀

  • Peter Gluck

    Biblio, sunt incantat ca vrei sa ma aduci pe calea cea buna in ceea ce priveste recunoasterea izvoarelor raului.
    Ar trebui sa mai lamurim cutremurele din lista urmatoare: http://earthquake.usgs.gov/earthquakes/world/historical_country.php#japan
    precum si aceste tsunamiuri istorice: http://fohn.net/biggest-tsunami/
    Planeta asta ne este ostila din cand in cand cu si fara HAARP.
    Dezastrul de la Pompei este de asemenea suspect- ce l-a cauzat?
    O.K.- explic-mi te rog ce vrei sa spui pe o baza cauzala.

  • Bibliotecaru

    @ Peter Gluck

    🙂
    Îmi aduceţi aminte de cei care spuneau că un avion nu poate zbura pentru că este mai greu ca aerul.

    Nu am să vă mai aduc argumente, le-aţi ignorat până acum.

    Vă puteţi însă convinge singur, nu e nevoie să o fac eu.

    1. Priviţi pe cer şi observaţi nori care au o dispunere de undă.
    2. Fiţi atent când se anunţă radiaţii de orice fel, aşa cum a fost cazul cu exploziile solare şi cu gaura de ozon.
    3. Urmăriţi locurile pe glob unde se îngrămădesc seisme uşoare de 2 sau 3 grade.

    Dacă acestea se întâmplă şi, mai ales, dacă se întâmplă şi concomitent… aşteptaţi o zi sau două un cutremur major pentru a face apoi legătură. Când se întâmplă cutremurul, puteţi arunca un ochi şi pe activitatea HAARP din acea perioadă. Dacă după doi ani de zile veţi spune în continuare că nu e nici o legătură… atunci am să vă cred eu pe domnia voastră. 😀

  • Peter Gluck

    Biblio- am impresia ca faci exercitii in erori de logica si vrei sa ma pui la incercare.
    Uite citeste te rog:21 common logic errors:
    http://www.unifreethought.com/2011/03/avoid-logic-failz.html

    Imi arunci poanta cu avionul care nu are nici cea mai mica legatura cu cutremurele,ma invinuiesti ca am neglijat argumente puternice, ignori cu eleganta faptul ca au fost cutremure si tsunamiuri pe cand HAARP nici nu era,asa ca inconcluzie SPER ca e vorba de un banc intelectual sau doar telectual (cum zicea caprarul meu de la armata, Campulung Muscel)de 1 aprilie.
    Iti mai dau si un citat de Lev Tolstoi pe care l-am primit acum o ora- dac nu-ti place negleza paeleaza la Google Translate.

    “I know that most men, including those at ease with problems of the greatest complexity, can seldom accept even the simplest and most obvious truth if it be such as would oblige them to admit the falsity of conclusions which they have delighted in explaining to colleagues, which they have proudly taught to others, and which they have woven, thread by thread into the fabric of their lives.

    Am un tiz si un prieten influent la NASA- ii voi ruga sa intervina pentru stoparea activitatii la HAAARP in primul rand fiindca a facut ca Aurora Boreala sa fie urata ca dracu si in plus declanseaza multe cutremure.

  • Bibliotecaru

    @ Peter Gluck
    Dacă aveţi un prieten la NASA, rugaţi acest prieten să vă explice ce anume este exact HAARP. În continuare am certitudinea că nu aţi urmărit nimic din link-urile pe care vi le-am oferit… dar vă exprimaţi în continuare despre ceva despre care nu aveţi nici o idee.

    Nu vă este plăcut exemplul cu avionul… Am dat exemplul cu avionul pentru că negaţi nişte lucruri fără a dori să cunoaşteţi nimic despre ele, exact cum pe timpuri se spunea despre lucrurile mai grele decât aerul că nu pot zbura. Ideea preconcepută are o forţă foarte mare în sfera oamenilor de ştiinţă. De ce este cutare aşa? Pentru că aşa am învăţat la şcoală. Dacă comunitatea ştiinţifică nu a comunicat această posibilitate (ceea ce este evident o realitate, dat fiind secretul militar), atunci nu există.

    Reformulez, ca să nu spuneţi că sunt rău. Ceea ce spuneţi ar putea fi reformulat cam aşa. De vreme ce oamenii au murit înainte de inventarea glonţului (au fost cutremure si tsunamiuri pe cand HAARP nici nu era), atunci nici un om nu moare împuşcat (provocarea cutremurelor este un banc intelectual).

    Este evident că aceste fenomene, fie că vorbim despre cutremure, fie că vorbim despre tsunami, au fost şi înainte, dar asta nu este un argument pentru faptul că acestea nu pot fi şi provocate. Eu nu am spus că TOATE sunt provocate, m-am exprimat doar despre cele care sunt legate de observaţi de tipul celor enumerate mai sus. Acum doi ani toţi meteorologii spuneau că în România nu e posibil să existe tornade… până cineva s-a enervat şi le-a filmat.

    Urmărind semnele de mai sus, pur empiric, am identificat până acum aproape toate cutremurele majore în ultimii doi ani (a mai fost şi ceaţă or cer senin), şi asta cu cel puţin un martor căruia i-am spus că va fi în următoarele 24 de ore un cutremur major. Evident, nu am putut stabili exact unde anume va fi acest cutremur, pentru că ar fi fost necesare nişte calcule extrem de complicate şi nişte date la care nu am acces. Plus că şi cunoştinţele mele nu sunt atât de specializate încât să calculez traiectoria de propagare a undei.

    Dumneavoastră mai ştiţi o perioadă în istorie când densitatea cutremurelor mari (între 5 şi 7) în Japonia a avut o întindere atât de mare în timp (sunt minim 5 pe zi de câteva săptămâni). Asta vi se pare normal? Erau ele dese, doar Japonia este ţara cutremurelor, dar acum sunt unul după altul, fără oprire.

    Probabil că în următorii ani va ieşi totul la iveală… nu uitaţi atunci că eu m-am prins înaintea altora. 😆

  • tudor

    Totul nu e decat manipulare.

  • Peter Gluck

    Biblio- bine ca stii ce se intampla. Nu pot decat sa te invidiez pentru certitudini si sa sper ca ne vei impartasi cat mai mult din ce ai aflat
    despre actibtivitatea destructiva si ucigatoare a HAARP si sa ne rugam ca pe noi nu ne cadorisesc cu vreun dezastru.

  • Pingback: Gabriela Cretu » Blog Archive » A patra greșeală fatală!?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *