Scrisă între 1995 și 1997, cartea se bazează pe cercetările făcute în timpul pregătirii și scrierii tezei de doctorat. Tema acesteia era încă și mai alungătoare de cititori decât este cartea, la prima vedere – Pragmatica metadiscursului. Doctoratul a fost susținut cu brio, zic participanții care au umplut până la limită S8, acum mai bine de două decenii, în februarie 1998. Uitată în sertare, dar nu din motiv de rezistență prin cultură, e pregătită pentru tipar după mulți ani…

Se bucură de un (ne)surprinzător interes din partea celor pentru care Foucault rămâne la fel de provocator pe cât a fost pentru mine la începutul anilor 90, când niciuna dintre cărțile sale nu era încă tradusă în românește… Cele trei eseuri din finalul volumului sunt recomandările mele! Și, bineînțeles, să citiți ce este ”paradoxul ascunderii”; ați întâlnit metoda de analiză în numeroase din scrierile mele recente.