Despre conul de umbră și decizii de luat
Odată cu apropierea alegerilor parlamentare primesc din cele mai surprinzătoare dar și din cele mai așteptate părți semnale de suport, îndemnuri de a ieși din ascunzătoare și reproșuri că m-am pitit bine în conul meu de umbră și nu mai ies de acolo. Treci la bătaie! E nevoie de vocea ta și ea nu se mai aude! Cam astfel aș putea sintetiza mesajele. Ele conțin și părți mai colorate, unele la adresa mea, puține, altele la adresa celor care joacă rolul de purtători de mesaj prin politica românescă, majoritatea; mă abțin să le reproduc.
În ultimele zile am primit scrisori private, sfaturi personale dar și altele publice din toate colțurile pământului rotund. Ar trebui să spun mulțumesc prietenilor mei de stânga din Australia, Statele Unite, Germania și Franța; am nevoie de energia lor ca să pornesc din loc și ei înțeleg asta și acționează în consecință – strigă la mine, mai mult sau mai puțin delicat. Sper să citească și aceste rânduri.
Am început cu românii din străinătate care cred că aș avea ceva de făcut sau spus în politică doar pentru că ei sunt mai departe și mesajul face drum mai lung (cu câteva secunde!). În egală măsură, societatea civilă românească mi-a dat asemenea semnale. Nu mă gândesc la acea parte care se ocupă cu exercitarea indirectă a puterii, învârtindu-se pe lângă aceasta, indiferent care ar fi ea. Mă refer la persoane implicate în lupta pentru egalitate și mai multă dreptate, la mulți dintre cei pe care îi putem numi oameni de stânga chiar dacă nu sunt înregimentați în vreun partid ci se exprimă pe bloguri, în presa scrisă și vorbită sau prin cărți. Mulți m-au lăsat să înțeleg – cât se poate de explicit, ca să fie siguri că pricep – că nu e cazul să mai aștept; trebuie să revin pe scena politicii din România. Alegerile europene din 2014 sunt prea departe… Ei au nevoie de interlocutori în punctele de decizie acum.
La aceste două categorii de susținători se adaugă un număr foarte mari de colegi din organizația mea, în special tineri și femei; dar nu numai… Ei însă îmi spun asemenea lucruri de mult timp dar cumva în secret, ca și cum s-ar teme că cineva i-ar sancționa dacă își exprimă o asemenea poziție.
Toți acești oameni, cunoscuți sau nu, îmi sunt prieteni. Mai ales pentru cei din urmă, cei care mi-au fost mereu aproape dar nu știu cum ar trebui să procedeze, sunt datoare cu niște precizări.
1. Nu mă aflu în acest con de umbră prin voința proprie. El mi-a fost impus în 2009 prin excluderea, niciodată explicată, de pe lista de europene.
2. Am acceptat apoi o slujbă de funcționar; am considerat că era de datoria mea ca să pun la dispoziția celor care ar fi avut nevoie o experiență și o cunoaștere pe care foarte, foarte puțini o aveau în România.
3. Această experiență și această cunoaștere nu a fost exploatată excesiv; în schimb, munca de rutină și călătoriile pe care le implică postul m-au pus în situația de a nu putea răspunde decât rareori invitațiilor pe care le primeam de a participa sau de a ține conferințe, de a fi implicată în diverse evenimente, etc. Drept urmare, acele platforme publice de unde vocea mea să se audă au devenit din ce în ce mai rare dar nu prin propria decizie; atunci când am putut, am participat. Dau exemplul cel mai recent – am răspuns la invitația studenților de la drept din Iași (vedeți știrile mele). Și, pentru că veni vorba de asta, mai este o problemă: timpul și banii se leagă… Ca funcționar nu dispun de niciun fel de fonduri, în afară de salariu; avion există dar nu-mi pot permite întotdeauna să zbor, așa cum am făcut-o luna trecută…
4. Același statut, de quasi-funcționar într-o instituție prin excelență politică, Senatul, m-a obligat la o anume discreție; chiar dacă juridic nu am nicio interdicție de a face politică, practic este dificil să te exprimi atunci când trebuie să lucrezi cotidian cu și pentru membri ai parlamentului de toate culorile politice.
5. Am continuat să scriu, atât timp cât am avut unde. Editorialele din Cronica Română au încetat să apară în ultimul an pentru că acea publicație, practic a încetat ea însăși să existe; este adevărat, după ce renunțasem în semn de protest la colaborare (întrucât patronul nu-și plătea angajații). Mai public încă în reviste dar din ce în ce mai puțin. Lucrez însă foarte serios pe teme dragi mie – dreptul muncii, teme sociale, drepturile femeii, etc. Colaborările cu FES, pentru care am scris studii, articole sau ținut seminarii, pot fi un exemplu. Ele mi-au permis să mențin și legătura cu ceea ce se întâmplă în lumea sindicală, lucru care m-a interesat întotdeauna.
6. Vocea mea nu se auzea în media excesiv nici înainte de „trecerea în rezerva” (trebuie să verific dacă mă ma aflu în rezerva de cadre, dat fiind vârsta și faptul că nu sunt generăleasă…) . În lumea în care trăim vocile diferite nu au voie să se audă decât prin metoda din om în om; mai recent, internetul dă o anume posibilitate; ea este însă limitată din motive despre care am mai vorbit (dezinteresul față de politică, lipsa accesului la mijloacele de comunicare prin internet, lipsa noțiunilor și curajului de a intra în dialog al multora). La televizor apar doar cei verificați și cei pe seama cărora și cu care se poate face spectacol, nu politici. Dar, trebuie spus, pe când eram oficial activă am avut o presă bună, nu mă pot plânge…
7. Ca intelectuală de stânga (printre puținele persoane de stânga din această țară săracă, trebuie să o recunoaștem) nu pot renunța la valorile în care cred și nici la simțul critic. Luciditatea și duritatea pe care mi-o cunoașteți ar fi făcut rău celor pe care îi apreciez; asta, mai ales după crearea alianței dintre social democrați și liberali. Ca radical de stânga ce sunt, nu mă simt confortabil adesea cu ideile și pozițiile social-democrate; cu cele de dreapta, mă simt și mai inconfortabil. De această dată, recunosc, o vreme mi-am auto-impus să nu vorbesc; ba chiar am absentat de la reuniunile comune ale USL la care ar fi trebuit să particip; am fost doar la congrese; în caz contrar, nu aș fi reușit să tac… Această grevă a încetat odată cu preluarea puterii. Puteți verifica poziția față de votul uninominal.
8. Cu sistem majoritar într-un singur tur sau fără sistem majoritar într-un singur tur, nominalizarea candidaților se face de către partide. Va fi dispus PSD să asigure reprezentarea întregii sale diversități în parlament și să mă susțină din nou, așa cum a făcut-o în 2004 și în 2007!? Voi fi eu însămi capabilă să gestionez dificultatea de a lupta pe aceeași baricadă cu oameni care au obiective și valori extrem de diferite de cele pe care le am!? Sunt două întrebări la care pot găsi răspunsul numai împreună cu voi, cei care mă susțineți sau chiar mă criticați dar doar pentru că vă lipsesc…
Stefan
Semnalul de la Locale este foarte promitator pentru ce urmeaza in toamna acestui an.Ar fi pacat sa apara iarasi oameni care lupta numai pentru interesul lor sau al unui grup restrins.Cei care au gresit cu dv.au patit-o si ei(ex.dl.Geoana).Sunt sigur ca veti reveni,pentru ca este mare nevoie de Oameni ca dv!
Bibliotecaru
@ Gabriela Creţu
Doamnă Creţu,
Simt nevoia să-mi nuanţez spusele de pe firul trecut… 😀
Domnia voastră aveţi câteva atuuri:
1. Sunteţi o persoană care nu aţi intrat în nici un fel de scandal cu devalizări de firme, afaceri cu asfaltări, construcţii de patinoare… sau mai ştiu eu ce (eu unul nu ţin minte un astfel de scandal). Sunteţi deci un om politic care aveţi credibilitate.
2. Aveţi un profil de intelectual şi nu de afacerist, sunteţi unul dintre politicieni cei care nu au doctorate făcute la „fără frecvenţă” pe baza „şarmului politic” şi nu aveţi nici nu ştiu ce studii prin străinătate cu câte o literă greşită trecute în CV.
3. Sunteţi un om cu dimensiune ideologică, plecând de la Facultatea de Filosofie.
4. Nu aţi apărut la televiziune să înjuraţi pe cineva sau să fiţi înjurată de alţii.
5. Sunteţi o prezenţă agreabilă şi decentă.
6. Aveţi o activitate politică îndelungată, în posturi de „tehnocrat” politic (cum este şi acest post de acum), fără să intraţi într-o zonă în care vi se poate reproşa ceva.
Domnia voastră aveţi câteva probleme:
1. Nu sunteţi în zona politicianului recunoscut pe stradă sau recunoscut „din prima” la TV. (de aceea cred eu că sunteţi şi trecută în „eşalonul 2 sau 3” al partidului)
2. Nu aveţi o voce puternică, nu prea ştiţi să vă faceţi auzite (respectiv să vă folosiţi de mass-media).
3. Nu sunteţi vizibilă nici membrilor partidului („conul de umbră”).
4. Nu aveţi o ţintă clară a evoluţiei domniei voastre.
5. Nu stăpâniţi limbajul retragerii diplomatice. În politică stilul bătăios-dur este productiv numai în măsura în care la final nu există decât câştigători, nu şi învinşi.
Oportunităţi:
1. Cea mai mare oportunitate este legată de faptul că sunteţi un om al intelectului şi puteţi ocupa o nişă politică care este incredibil de liberă, un sector legat de ideologia partidului. Într-un partid, postul de ideolog este mai puternic decât acela de parlamentar.
2. Aveţi nevoie de o mişcare în cariera politica prin „ridicare” în partid mai mult decât „ridicarea” în stat (deja postul de europarlamentar pe care l-aţi deţinut este foarte mare în stat) şi în partid ascensiunea este ceva mai facilă.
3. Aveţi posibilitatea de exprimare electronică iniţiată (prin blog şi Cronica Română)
În consecinţă, în măsura în care vă mobilizaţi, aveţi toate atuurile pentru a creşte în partid şi apoi în ocuparea unui post în statul român ca mişcare naturală (cerut de electorat) şi nu ca dispoziţia unui şef de la partid.
Repet, partidul nu vă va desemna pentru un post obţinut prin alegeri decât dacă este sigur că veţi strânge voturile, fiind totodată o locomotivă pentru partid.
Trebuie să vă stabiliţi mai întâi ţinta. Dacă de exemplu vă stabiliţi ţinta alegerilor pentru parlamentul european, aveţi doi ani în care să fiţi cel mai bun şi mai vizibil vector de comunicare a ceea ce se întâmplă în Parlamentul European. Vedeţi cât de importante sunt astăzi relaţiile cu UE şi nu pot să nu remarc că foarte puţină lume chiar înţelege ce se întâmplă în UE după atâţia ani de la intrarea României în UE. Priviţi cum se ceartă preşedintele cu premierul… Au ajuns chiar să se acuze că nu ştiu care e diferenţa dintre Consiliul Uniunii Europene şi Consiliul European. Nici la un asemenea nivel nu se cunosc regulile, cu atât mai mult nu se respectă. Ce să cunoască şi să înţeleagă bietul cetăţean care priveşte, stupefiat, la ce se întâmplă în lumea politică?
„Funcţia de funcţionar” vă ţine în actualitate cu toate cele ce se întâmplă în Europa, aveţi acces la ştiri, documente… tot ce doriţi în acest domeniu. Repet, ar trebui să fiţi imaginea relaţiei României cu Europa (parlamentarii europeni nu reprezintă românii, ci toţi cetăţenii europeni… şi oricum nu sunt vizibil fiind mai mult plecaţi din ţară). Din această poziţie ar trebui să abordaţi exact zonele sensibile, cum ar fi deciziile europene (şi jocurile din spatele acestor decizii). Credeţi că lumea nu ar fi interesată de dezbaterile europene relative la problema cianurilor, la problema gazelor de şist, scutul antirachetă… Mai mult, puteţi aborda problemele politice ale statelor europene, care nu prea răzbesc în presa românească, decât cel mult ca exemplu asupra ceea ce se întâmplă în România. Au fost discuţii nesfârşite despre votul uninominal majoritar într-un singur tur… dar nimeni nu a studiat prea bine ce e cu sistemul electoral, dacă o fi bine sau rău.
În sfârşit puteţi dezvolta doctrina PSD punând-o pe un fundament natural (şi nu „împrumutat” de la alţii cum ar fi laburiştii britanici).
Dincolo de aceasta, de un real folos ar fi să traduceţi principalele lucrări de filosofie socială (mai ţine minte cum vorbeam odinioară despre distopii) plus lucrările de filosofie politice. Sunt multe cărţi ce ar trebui citite de politicieni români care încă nu sunt traduse şi nici nu sunt scoase în faţă de viaţa politică. Traducerea cărţilor (şi eventual cu observaţii ideologice) pe care toţi membrii partidului le vor citi pentru a-şi construi ceea ce se numeşte o conştiinţă politică… v-ar pune automat în vârful ideologiei partidului, este un gest psihologic reflex.
Multă muncă?
Cu siguranţă… dar cred eu că ar merita această muncă dacă vă doriţi totuşi o carieră politică reală (nu una mimată, „de interese” aş spune eu, cum se întâmplă în cazul controversaţilor).
Strângeţi lângă dumneavoastră o echipă de TSD-işti, dacă sunt şi studenţi, cu atât mai bine. Organizaţi o celulă de „think tank” cum se spune acum, şi coordonaţi cu ajutorul ei o activitate benefică PSD şi României. Organizaţi cu ajutorul acestui grup evenimente de presă legate de ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană.
Să vă dau un exemplu. Am scris acum câteva zile că Spania o ia pe urma Greciei pentru că cere un ajutor pentru susţinerea băncilor. Eu încheiam cu o întrebare… cine plăteşte ajutorul? Cum spuneam, ştirile din UE şi din statele europene (nu neapărat legat de uniune) vin foarte greu şi foarte parcimonioase.
Cam asta vroiam eu să exprim… 😀
gabicretu
bibliotecarule,
Multumesc pentru analiza! perseverent, ca de obicei…
In mare masura remarcile sunt corecte. Dar facute din afara. Nefiind membru de partid, perceptia este puternic distorsionata. Politica cu televizorul nu este tocmai ceea ce doresc Romaniei. Are deja partidul OTV.
Eu sunt om de stanga; pe bune. Actionez ca atare; in echipele la care ma alatur. Cat despre voce, e tare! Tocmai de asta a fost nevoie de excludere. Nu e intamplatoare…
Altfel, spectacol la TV pot face cu usurinta; am talent la vorbit si ce spune; stiu si colegii si competitorii. 🙂
Nu cred ca imi doresc o ascensiune in partid; nu imi mai doresc. Poate ca am vrut-o prin 2005; fara efortul unora care sunau la 1 noaptea sa nu fiu votata, as fi obtinut postul de vicepresedinta. Ceea ce as vrea este organizarea unui curent de stanga in interiorul partidului, cum e la spanioli. Pentru asta, nu mi-ar strica un post parlamentar.
Romanii nu prea sunt capabili sa-i privesca cu respect si asculte pe ceilalti daca nu au functie. Am stat intr-o zi douazeci de minute la usa deschisa a unui coleg parlamentar (mai mic si mai prost decat mine, care-mi datora măcar respect); asta nu se uita si nu se iarta…
Stefan,
Am nevoie de cei care m-au propulsat in politica mare si in 2004. Eu nu uit ca sunt produsul primelor (si singurelor) alegeri primare din partid; cred că nu am dezamăgit încrederea pusă în mine atunci.
Nu vreau să plateasca nimeni. Vreau doar ca lucrurile sa se desfasoare democratic si tinand cont de valori si obiective…
Bibliotecaru
@ gabicretu
😀 Păi cine aduce votul, percepţia din interiorul partidului sau cea din exteriorul ei? Dacă eu am o percepţie deformată… profitaţi pentru a o readuce la caracterul ei nedeformat. Ceea ce simt eu este că v-aţi blazat, vă scufundaţi într-o rutină zilnică, vă limitaţi la un program de muncă 8-16. Chiar domnia voastră vorbiţi de lipsa unei ambiţii de creştere, „Nu cred ca imi doresc o ascensiune in partid; nu imi mai doresc.” Şi atunci să crească profitorii? PSD-ul va trece în scurt timp exact prin ceea ce a trecut PDL-ul. Toţi ariviştii vor striga prezent, vor cere sinecuri, se va (re)constitui imediat o reţea de interese… Păi eu, ca cetăţean, de ei am nevoie sau de cei ca domnia voastră? Trebuie să daţi o şansă cetăţenilor să voteze oameni necorupţi de politică intereselor mărunte. Nu vreau să dau o listă de oameni care nu au ce căuta în politică dar ocupă posturi importante în stat… credeţi-mă însă că toate partidele au mulţi astfel de oameni în posturile cheie ale statului, mulţi sunt VEDETELE partidelor şi apar la TV vorbind ca aleşi ai naţiunii deşi naţiunea s-a săturat, de mult timp, de fiecare dintre ei.
gabicretu
@De acord cu principiile.Si mie imi este frica de un destin similar al partidului; nu atat din cauza propriilor greseli, care pot exista, cat din cauza tradarilor atat de frecvente la romani (in politica, nu in rest).
Nu am ambitii de crestre personala. Am ambitii mai inalte – sa se schimbe ceva in felul de a face politica!
Nu vreau sa fiu vedeta! Asat a dus la marchetizarea politicii; cumperi imagine si esti votat. Nici nu vreau si nici nu am cu ce sa cumpar…
Bibliotecaru
@ gabicretu
OK. Dacă aveţi nevoie de un sfat… ştiţi de unde să mă luaţi.
N. Raducanu
Stimata doamna,
Am citit cu atentie marturisirile dvs. din “Despre conul de umbra…” si m-am bucurat ca ati decis in fine sa reluati dezbaterea problemelor politice actuale, macar aici pe blog. Eu, din categoria romanilor din strainatate care v-au citit cartile si v-au comentat cu destula regularitate articolele din fosta CRONICA ROMANA, am inteles demult ca faceti parte din categoria acelor radicali de stanga (denumirea va apartine) care, din dorinta de a face ceva in lupta pentru egalitate si mai multa dreptate, s-au resemnat a milita in cadrul singurului partid ce nu se teme a se afirma de centru-stanga. Ati facut aceasta, fara a pierde din spiritul critic ce il insoteste pe orice intelectual ce se implica in dificila activitate care este politica.
As avea mai multe de comentat cu privire la destainuirile pe care ni le-ati facut in cele 8 puncte care sistematizeaza problemele ce va framanta. Printre altele, suferinta prin care ati trecut neregasindu-va pe listele PSD la alegerile europene, slujba de functionar la care ati fost constransa sa recurgeti, lipsa banilor si timpului ce nu v-au permis a mai milita public, renuntarea la colaborarea saptamanala la ziar deoarece articolele nu se mai plateau, dificultatea de a lupta pe aceiasi baricada cu persoane cu valori politice diferite etc. Dar, citind comentariul excelent al colegului cu pseudonimul “bibliotecarul”, mi-am dat seama ca dansul a sesizat esenta dilemelor in care se zbate un intelectual de stanga cinstit ce se implica cu pasiune in problemele cetatii. Daca as fi in locul dvs., eu i-asi fi recunoscator pentru analiza minutioasa a “atuurilor, problemelor si oportunitatilor” cu care va confruntati si care dovedesc, printre altele, atentia si simpatia cu care dansul va urmareste activitatea. Ceeace este rar intalnit astazi, intr-o societate plina de individualitati orgolioase si egoiste.
As avea deocamdata o singura propunere de facut in legatura cu problemele ce intentionati a le trata in textele supuse desbaterii pe blog : sa va expuneti clar si raspicat, fara prea multa temere ca veti deranja anumite persoane, care este semnificatia pe care o acordati notiunii de “om de stanga, pe bune”. Ce este pentru dvs. stanga moderna, care sunt valorile ei dincolo de cele continute in programul PSD? Poate ca prin asta s-ar pune temeliile unei fractiuni a stangii veritabile in interiorul unui partid care se doreste tot mai mult de centru…
gabicretu
Dl. RN,
Va multumesc de gandul bun si de comentariul nuantat (va sunt inca datoare cu multe multumiri).
Fac o precizare: eu personal nu am luat niciodata, niciun leu de la Cronica Romana in cinci ani de colaborare. Cand am protestat, am facut-o pentru angajatii permanenti care nu-si mai primisera salariul de mult timp.
Nu ma plang ca nu am bani; am bani ca sa traiesc. Nu am bani ca sa-mi cumpar locul sau vizibilitatea, asa cum, din pacate, fac multi in politica romaneasca. Iar 200 de euro pentru un avion ca sa ma duc la o conferinta la Cluj sau la Iasi, sa zicem, contează…
Dar intotdeauna mi-am suportat singura (impreuna cu organizatia careia ii apartin, nu singura) cheltuielile de campanie… Ceea ce vreau sa spun este ca nu m-am vandut. Nici nu as fi avut cui. Incerc sa vorbesc, cum stiti prea bine, in numele celor care nu au bani si, drept consecinta, nici voce.
Ce sa-mi fi dat femeile supuse violentei domestice, parintii copiilor cu autism, fetele traficate, somerii sau cei care nu au acces la educatie; din ce in ce mai multi… Unii mi-au dat votul lor, ceea ce este esential. Dar nu-mi fac iluzii! Voturile se acorda partidelor cam in proportie de 80-90%. Candidatul contează pentru activitatea politica propriu-zisa; la alegeri contează mai mult partidul. Acesta poate trage candidatul (in sus sau in jos…).
Imi amintesc cu un zambet comentariul unui om simplu dar cu o inteligenta politica ascutita; era dupa alegerile din Bucuresti, cand a fost inlocuit Traian Basescu (ales presedinte) cu Videanu. PDL-ul era pe val. Zice omul cu pricina: „Nu contează dacă cel nou este mai bun sau mai rău decat cel vechi sau decât contracandidatii; si daca ar fi pus o pisica sa candideze, tot ar fi castigat…” 🙂
Problema este ca nu vreau sa fiu pisica…
Cat despre Bibliotecar, stie ca il apreciez; de o vreme nici nu se mai supară când reacționez mai de-a dreptul, după obicei. La inceput, o făcea și eu nu înțelegeam ce-l supărase. Dar asta-i problemă generală a comunicării pe internet, fără ca oamenii să se cunoască personal. Nici dv. nu știți că sunt întotdeauna (aproape) cu zambetul pe buze (răutăcioșii zic cu gura până la urechi) și dispusă la glume. Uneori la ironii ascuțite. și asta este adevărat. Nu prea iert prostia doctă… Dar cu drag și credința că spunând anumite lucruri, ele se vor ameliora.
Analizele dv. și ale Bibliotecarului îmi sunt foarte folositoare; ele păcătuiesc însă prin caracterul teoretic; dv. sunteți departe iar Biblio în bibliotecă. Nu cunoașteți cum funcționează un partid în interior în România; v-ați speria. Nici calitățile mele cele mai importante nu le știți, ca să faceți recomandări în funcție de ele… 🙂
Gavrila
Stimata D-na cretu,
ma bucur sa va regasesc verva ce va caracteriza/dupa o oarece vreme/ si care apare ca o briza de aer proaspat in climatul galeriei de politicieni ce frecventeaza spatiul public romanesc. Stiti cum e cu adversitatile la care ati fost supusa – tot ce nu va doboara va face mai puternica/cu oarece pret, dar asta-i piesa care se joaca.
Nu mai departe de Mr Hollande, care acum cativa ani era considerat ca un outsider in lupta pentru presidentie. Romania are nevoie de un politician de calibrul D-voastra la asemenea timpuri incerte. Va recomanda formatia intelectuala solida si in egala masura anvergura morala a demersurilor pe care le-ati intreprins/ori sprijinit.
Dupa dilentantismul mercantil al celor care incep sa fie pusi pe farasul politicii romanesti e nevoie sa contribuiti din nou, dintr-o pozitie mai proeminenta, la refacerea statului social. Dedicatia si competenta cu care ati militat pentru o agenda progresista in cadrul PSD va recomanda cu prisosinta pentru promovare in staff-ul noii administratii.
Va urez in continuare mult elan si succes in campania electorala ce se prefigureaza. Karma spune: la cei buni, se intampla lucruri bune.
Gavrila
imi cer scuze, D-na Cretu
Gabi
@Gavrilă,
Toți prietenii îmi spun Gabi. Inamicii nu-mi spun nimic… 🙂
Nu mă mai lăudați atât și atât de nemeritat. Mă rușinez. Pe bune! Iar luciditatea îmi spune că laudele sunt înșelătoare, chiar atunci când sunt sincere; o mână (vorbă) de ajutor/suport nu strică însă niciodată.
Începem o listă de susținători!? 🙂
Dinica peromaneste
Gabriela, ma numar printre cei care se bucura sa afle ca te vei angaja in urmatoarele alegeri, dupa cum ma bucur sa fiu in aceasta aleasa companie a cititorilor-comentatori pe blogul tau–salut tie, salut tuturor!
Da, e regretabila situatia in care s-a ajuns cu Victor, insa sper sa nu fiu acuzat dintr-un asemenea colt daca spun ca USL-ul ar trebui sa ia repede nota si sa va scoata pe cei ca tine in fatza, unde va e locul. Altfel, nu mai discutam de erori, ci de o crima cu ecou.
Intr-adevar, am comentat mai pe/de departe de urcusurile si coborasurile USL-ului vazute din primsa Palatului Victoria, si m-am intrebat de cateva din optiunile in materie de personal daca erau facute din conservatorism sau lipsa de talent. Cum nu cred ca talentul e ceea ce lipseste, ramane conservatorismul, bata’l vina!
Stiu, trebuie iesit din aceasta criza, insa vreau sa cred ca macar acum PSD-ul reface traiectoria politica pe care ai stralucit. Altfel, chiar si o asemenea ‘omisiune’ ar face din mine cel putzin un votant in lipsa. La nivel mai mare, Ba’secului i se reda sansa jucatorului…