Domnul Pleșu și democrația
Am citit acest text al lui Andrei Pleșu în Dilema veche. Am încercat în repetate rânduri să postez un scurt comentariu dar nu am reușit. Îl public aici, cu promisiunea că îl voi extinde cu tema dragă mie – rolul intelectualului în democrație…
„Descrierea stării de fapt, fidelă.
Nevoia de a folosi criterii potrivite în alegere, absolut reală.
Înainte de a stabili cum facem, e necesar însă să știm ce alegem. Or, aici e buba!
Într-o democrație, cetățenii nu-și aleg niciodată CONDUCĂTORII. Iertare, maestre, dar după cum prea bine știm, termenul este absent din bagajul conceptual al teoriilor democrației. Este puțin… din altă parte; ca și cel de elită (exceptând sensul metaforic).
Cetățenii își aleg în mod democratic REPREZENTANȚII. Prietenul Adrian ne spune mai sus, cu mult bun simț cartezian, după ce criterii se face alegerea.
Se presupune că idealul democratic nu este să fim bine conduși, ca o turmă flămândă, de bâta ciobanului, spre locurile cu iarba mai grasă…
Vrem să fim bine reprezentați; în actul decizional, fiecare categorie de interese să aibă purtătorul de cuvânt…
Cheia funcționării democrației stă în faptul că organismele alese sunt una iar structurile birocratice, administrative, alta…
Condiția sine qua non a unei democrații autentice nu constă, totuși, în alegeri; și Ștefan cel Mare a fost ales. Condiția necesară este egalitatea. Atât timp cât cetățenii care aleg nu se concep ca egalii aleșilor, a le cere acestora din urmă să înțeleagă este dificil. Chiar și ei sunt oameni…”
Bibliotecaru
🙂
Nici eu nu am putut comenta… aşa că pun tot aici comentariul pe care l-aş fi făcut acolo
Domnule Pleşu…
Nu alegem numai oameni care să ne administreze vieţile. Parlamentarii îi alegem pe criterii guvernamentale, deşi ei nu au nici o treabă cu programul de guvernare. Alegem preşedinţii pe baza soluţiilor anti-criză, deşi domniile lor nu au nici o atribuţie cu criza. Alegem consilierii fără măcar să le ştim efectiv numele, doar pe baza partidului din care fac parte. Eu vă întreb… alegem cu adevărat?
Peter Gluck
M-am gandit mult la cele spuse de Gabi si desigur la
articolul care i-a provocat reactia. Exista destul de multe probleme in relatia dintre alegatori si alesi. Numai in perioada campaniilor electorale relatia este excelenta, candidatii declara ca sunt prietenii mei vechi- retin multe perechi de „deputatul tau, senatorul tau” care-mi scriau, ma copleseau cu daruri ca pixuri de care am mereu nevoie, baloane bune pentru nepoti si pozele dumnealor din care se vedea ce flacai (flacaite nu prea bantuiau p’acilea) sunt. Si imi promiteau marea plus mult NaCl- in general lucruri neverosimile.In stilul clasic- vom construi un pod acolo- desi nu e nevoie ca nu trece apa nici la inundatii. Cumva insa se pare ca se intalneau mai mult cu oameni care ii simpatizau anticipat si ii ocoleau pe cei indecisi sau din tabarele adverse. Toti erau mult mai buni a arata ca ce rai sunt ceilalti, decat a dovedi ca ei sunt bine pregatiti, stiu cum sa rezolve problemele. Exista multi oameni urati dar simpatici si majoritatea lor era asa cu
mica deosebire ca nu erau simpatici si pozele lor faceau bebelusii calmi sa planga. Notiuni ca reputatie si carisma nu prea aveau de a aface cu ei. Pana la urma unii au fost votati; si ei si ceilalti au uitat de prietenia noastra care parea sincera si frumoasa si pe
undeva chiar dezinteresata- ma iubeau pentru calitatile mele de bun cetatean-cred- deci au uitat de ea.
Daca ei ma conduc sau ma reprezinta acum, mi-e cam greu sa spun, in orice caz ei iau decizii care ma afecteaza.
Daca vorbim de Parlament, acela a luat o multime de decizii stranii, a considerat intre altele ca trebuie sa fiu muscat de caini pe strada (cainii NU pot fi omoriti, oamenii- mai treaca, mearga). Nu asta e cea mai importanta chestiune, dar e cea mai tipica- vorba lui Stalin. Deci mi-e tare greu sa accept ca cineva ma reprezinta cand 90% din ce decide imi face rau- eu nu sunt miliardar.
Parca aici- in politica se aplica inteleapta vorba a marelui ganditor american, Yogi Berra: „In teorie, teoria si practica sunt la fel. In practica, teoria si practica sunt diferite.” Unii zic ca politicienii nu stau bine nici cu teoria, iau idei de unde apuca, le inteleg gresit si le aplica dupa ureche si interes.
Dl. Plesu este- dupa parerea mea un scriitor si scrie excelent- convingator, frumos. Insa a scris si o carte despre ingeri si a reusit sa rezolve o mare problema care framanta deopotriva oamenii simpli si pe cei mai elevati intelectuali de pretutindeni. Trebuie sa fim in relatii bune cu ingerii. Mai ramane de rezolvat o problema, tot atat de intelectuala dar nici pe departe atat de elevata- in ce relatie sa fie oamenii cu ceilalti oameni. Astept o carte a Dlui Plesu si pe tema asta.
iceflame
@ Gabi
Teoria ca teoria,practica ne omoara!In Mircea Geoana nu vad un conducator.In Traian Basescu,nema reprezentant.Asadar,cu tot respectul pentru PSD,votul meu merge in alta parte…
gabicretu
@Dragilor,
Eu cred ca am cazut cu totii (aproape) intr-o plasa – aceea de a supraestima presedintele si prezidentialele…Asta nu e conducatorul poporului (cum zice unul) si nici reprezentantul cuiva – este SEFUL STATULUI. Noi suntem doar cetatenii.
In acest an, candidatul la presedintie nu poate sa traga partidul (si nici sa fie impins de partid) pentru ca alegerile sunt separate de parlamentare.
A doua capcana este personalizarea excesiva; in cazul presedintelui, mai merge; in ceea ce priveste parlamentul, o spun a doua mia oara, ar trebui votate programe politice; caracterul reprezentativ inseamna ca unii sa-ti apere interesele si valorile in care crezi.
Peter Gluck
@Gabi
De acord cu votarea programelor, macar a principiilor politice- ne-am multumi chiar si cu niste slogane care sa aiba acoperire in realitate, sa spuna ceva. Dar unde le gasim pe astea? EXISTA astea? In locul lor apar oameni cu calitati si defecte, dar prea putini care merita admiratie si prea putini cu care ai sta cu placere de vorba, de la om la om.
Asa ca se pare ca voturile vor merge spre raul cel mai mic asa cum il percepem. Sau – nicaieri.
Bibliotecaru
@ gabicretu
Când spuneţi „in ceea ce priveste parlamentul, o spun a doua mia oara, ar trebui votate programe politice”, ce anume înţelegeţi prin program politic. Dacă înţelegeţi programul de guvernare, eu unul nu sunt de acord. Dacă înţelegi program politic legislativ, este cu totul altceva. Eu cred cu tărie că nu există o legătură între programul de guvernare şi alegerile parlamentare, pentru că din start premierul şi programul de guvernare se votează de către parlament, întregul parlament, ca opţiune şi susţinere a unui întreg parlament şi nu a unui partid sau alianţă de partide, chiar şi atunci când există un partid majoritar. Dacă nu ar fi aşa, atunci minoritatea care nu este reprezentată ca voinţă în guvern ar trebui să plece acasă.
Bianca
… si, in general, asa, sa nu mai considere fiecare guvern in parte ca a reusit sa-si cistige feuda. Neprezentarea la vot este, in sfirsit, esecul feudalismului in Romania. Ce ma bucur! Am asteptat 20 de ani. Si mai sper ca, intr-un timp nu foarte indepartat, oricum, dupa ce voi muri eu, politicienii – toti – sa inteleaga un lucru simplu: e un calvar sa fii responsabil de atitea vieti, e aproape imposibil sa iti asumi. Dar, daca o faci, fa-o, nu pentru ca ai acoliti si finantatori, fa-o din datorie de functionar. De pilda, astazi, unu plus unu fac doi. A fi politician inseamna a-ti asuma agora. Fara asta…
Ii scriam unei prietene conceptia mea inaintata despre omenire: ar trebui sa ne sinucidem toti, sapte, opt miliarde, si sa-i lasam pe cei din G8 sa decida. Sau G20. De vreme ce decid atit de pentru ei, de ce sa nu decida peste nimic?
gabicretu
@Biblio,
Programul politic nu este acelasi lucru cu programul de guvernare; sigur trebuie sa cuprinda un set de valori si de obiective pe care se construiesc masurile concrete. Ele sunt diferite de la doctrina la doctrina, dupa cum stii. La acest nivel de dezvoltare este absolut necesara re-ideologizarea partidelor. Fiecare urmareste sa obtina puterea. Problema este – pentru ce!?
Bianca si toti prietenii,
Sesizez un soi de masochism. Ne bucuram ca-i lasam pe altii sa faca ce vor fara ca macar sa le dam votul (de blam).
Cititi Eseu despre luciditate!. Merita. Da idei de rezistenta (ne)pasiva.
Nu de nepasare!
Bibliotecaru
@ gabicretu
Eu ştiu ce înţeleg eu printr-un program politic, nu ştiu ce numesc alţii prin program politic, de aceea şi întreb.
Nu am auzit, de exemplu, PSD-ul vorbind în alegeri despre… cum anume se schimbă societatea cu un pachet de legi care să impună economia de piaţă socială, mixtă, nici despre protecţia muncitorilor sau a consumatorilor sau protecţia micilor antreprinzători. Nu am auzit PSD-ul în campania electorală vorbind despre un plan legislativ menit să susţină un comerţ etic şi echitabil.
Domnul Geoană spunea, răspicat, despre o mie de kilometri de autostradă, de creşterea pensiilor, creşterea salariilor şi alte promisiuni care ţin de guvernare…
Pariez că tematica alegerilor prezidenţiale din toamnă se va baza tot pe probleme de guvernare, deşi preşedintele nu are nici o atribuţiune în a stabili programul de guvernare.
Bianca
@Gabi, draga mea, ce masochism? Eu am votat mereu, nu neaparat din constiinciozitate. Ma doare-n basca, atita vreme cit voi, acolo, aveti cu totul alta agenda, care se vede cu ochiul liber, repet, si care nu pacaleste pe nimeni. Aproape ca va vedeam pindindu-va unul pe altul pe holurile PE…
Am votat pentru ca eu consider ca e dreptul meu sa aleg. Atit.
Faptul ca nimeni nu tine cont de votul meu nu ma descurajeaza, voi continua sa fac asta si sa o indemn pe mama si pe toti cei pe care ii cunosc sa isi puna stampiluta pe sine, nu pe politicieni. A ALEGE probabil ca nu are rezultat pe termen scurt sau mediu, dar eu nu voi inceta niciodata sa cred ca va conta pe termen lung. Mark my words, timpul acela va veni foarte curind – ma rog, cit de curind inseamna 50-100 de ani -.
Cit despre votul de blam…, abia astept sa haleasca Baseasca sau Vadimul niste lebede. Atunci, probabil, vor disparea si aceste fosile stupide ale romanilor. Da, Baseasca e o fosila. Sinistra.
P.S.Asta-i problema cu astia care cred in Dumnezeu, nu-si pierd niciodata speranta
Bianca
da, am uitat… Nu am citit „Eseu despre luciditate”, insa Saramago s-a schimbat mult. Intre „Memorialul de la Mafra” – care m-a schimbat total, pe mine, in felul in care scriu – si „Toate numele” e o distanta uriasa, nu prea cred ca mai vreau sa citesc Saramago. Proza din „Memorial” era poezie adevarata, restul sint angoase de mosneag. Boring. Le avem si noi, toti, pe astea, inca de cind eram mici.
N. Raducanu
Alte doua comentarii despre articolul din DILEMA VECHE si despre cel al d-nei G. Cretu pot fi citite pe blogul : redpelikan.blogspot.com