Campania Foreign Policy – Răspunsurile mele

Foreign Policy România a lansat o campanie cu tema De ce nu o candidată la Președinția României. Un set de întrebări au fost adresate mai multor persoane interesate de politicile de egalitate. Aveți mai jos întrebările lor și răspunsurile  mele (pe scurt, conform exigențelor).

1.            Credeţi că o femeie ar conduce mai pragmatic şi mai eficient România decât un bărbat?

O problemă rău definită ne face să căutăm persoana potrivită pentru funcția greșită; sau viceversa. Președintele nu conduce România; Constituția actuală îi conferă alte atribuții; cea viitoare, sperăm să le clarifice. Dacă în locul unui ”tătuc” în care să ne punem fals speranțele, vrem să alegem o ”mămucă”, conservând modul de acțiune, subiectul nu prezintă interes pentru mișcări autentic democratice sau feministe.

Răspunsurile vor suna dezamăgitor. Calitățile unei femei capabile să ajungă în fruntea unei mișcări politice sunt cu totul altele… V-aș fi oferit  și un nume. Dar ca președintă, nu mă lasă Constituția!

Acceptând drept condiție sine qua non acțiunea în limitele constituționale, criteriile devin irelevante; pragmatismul și eficiența sunt cerințe pentru manageri de companii. Mult mai periculoase pentru un  președinte sunt absența viziunii pe termen lung și cu perspectivă largă, în exterior, combinată cu excesiva personalizare și deficitul abordării instituționale, în interior. Acestea sunt tare pe care orice candidată ar trebui să nu le repete pentru a face simțită diferența; recomandarea este valabilă și pentru candidați!

2.           Vi se pare realist ca o femeie să candideze cu şanse la următoarele prezidenţiale din România? De ce ni se pare mai curând nerealist?

Pluralul folosit în întrebare nu mă include. În 2007,  declaram – pentru Le monde diplomatique *, atunci – că, dacă România va alege calea democratică, în 2014 vom avea o președintă. Îmi păstrez opinia și condiția, cu o precizare; nu cetățenii constituie obstacolul dificil pentru alegerea unei femei. Misoginismul are concentrație mare între profesioniștii politicii; dacă luăm în considerare atitudinea majorității  acestora, doar contra-utopiile au șanse de reușită.

3.         Cum ar putea deveni, mai curând, o femeie candidată la Preşedinţia României?

•             Numită de partide: Ce politiciene ar putea primi această şansă?

•             Ca independentă: Vedeţi apărând de undeva o „Nicuşor Dan”? – credeţi că s-ar plasa în spatele ei o pletoră de grupuri ale societăţii civile?

•             Reprezintă cotele de gen o soluţie în acest sens?

Opusul situației actuale nu este să avem o președintă, indiferent de cine  ar fi susținută; ar fi de dorit dar nu o condiție suficientă pentru a vorbi de progres democratic. Poate deveni chiar un element care subminează atingerea obiectivului egalității de gen, dacă încrederea nu este confirmată. Eșecul unei femei este taxat mai dur și se reflectă asupra următoarelor pretendente. Erorile unui bărbat sunt individuale, ale unei femei sunt rațiune de neîncredere în toate femeile.

Utopia ar fi să construim  un regim suficient de democratic încât discuția pe care o purtăm să ajungă lipsită de sens. Într-o democrație, genul nu mai este o problemă de depășit; ceea ce persoana propune este rațiunea/impedimentul pentru alegere. Este la fel ca în feminism; militanții nu se identifică după sex, se recunosc după program!

Cotele de gen pot servi – mijloc pragmatic, foarte eficient – pentru lărgirea bazei de selecție. Posibilitatea apariției unei personalități adecvate ar crește evident dacă între aleși s-ar afla cel puțin 40% femei, nu 9%. S-ar produce și o redefinire a rolului politicianului pentru că ar spori șansele să vedem în acțiune femeile susținute (și) de femei, nu doar cele selectate de bărbați; este o mare diferență de criterii.

Și astăzi, unii au inteligența să  ”promoveze” femeile, fără nicio legătură cu feminismul; trebuie doar să muncească mult și să nu aibă personalitate sau să fie mute; fără rețea de sprijin în lumea masculinizată a puterii, ele nu pot deveni un pericol. Dacă ajung vizibile, servesc drept scuturi din care să ricoșeze loviturile pe care le-ar merita cu prisosință ei dar le primesc, cu precădere, ele; la asta, chiar sunt utile femeile din politica românească. Este nevoie să dau exemple!?

O schimbare de sex (a președintelui) ar fi relevantă dacă ar produce una de gen; gen de politică. Construirea cetățeniei, o nouă constituție și o reformă profundă a partidelor sunt condiții vitale pentru care ca să avem o altfel de politică. Aceste schimbări nu se produc de la sine și nu de la bunăvoința celor deja implicați trebuie așteptată schimbarea. Presiunea societății civile poate accelera procesul; femeile pot juca un mare rol.

Asta nu înseamnă că politica este rea și vin ”apoliticii„ să o facă  bună; este o falsă interpretare. Dacă înțelegem prin candidată independentă, persoană neînregimentată într-un anume partid, este foarte posibil. Problema nu este de unde vine ci ce și cum vrea să facă.

4.        Ce calităţi intrinseci ar trebui să aibă o femeie pentru a parcurge cu succes campania electorală pentru Cotroceni? Ce profil public/ carieră/ networking ar trebui să aibă deja pentru a avea şanse de reuşită?

Funcția cere un atașament puternic față de valorile democratice și o cultură politică și instituțională solidă, inteligență, inițiativă și echilibru; experiența nu strică. Aș adăuga o forță de caracter suficientă pentru ca să evite capcana relației personale de tip mijloc-scop în raporturile cu ”serviciile”; nici să le folosească, nici să se lase folosită! Să știe să asculte consilierii și să decidă ea însăși…

5.         Cum ar trebui să abordeze campania o candidată? Ce puncte de program? Ce abordare?

Temele  cheie ar putea fi:

· Pace externă, democratizare internă

· Soluționare multilaterală a conflictelor, nu decizii arbitrare ale marilor puteri!

· Fiecare autoritate publică cu rolul  și la locul ei

· Puterea în stat se exercită în interesul public, nu în cel privat

· Nicio decizie fără legitimare democratică prin vot sau dialog

· Uniunea Europeană – o federație a cetățenilor!

6. Aţi vota o femeie?  De ce?

Dacă promotorul ideilor de mai sus ar fi o femeie, aș considera-o o victorie aproape personală…

7 Replies to “Campania Foreign Policy – Răspunsurile mele”

  • ggiggi

    hahaha

    Cea mai tare “aspiratie” :
    Puterea în stat se exercită în interesul public, nu în cel privat
    Valieu, valieu….
    Stiti dvs. vorba : frumoasa -i Romania, pacat ca-i locuita.
    Pai zau ca asa nu ajunge niciodata nici o femeie president (nici un barbat)

    La ora actuala singura modalitate de determina puterea (politica) sa-si faca treaba este utilizarea violentei de masa : pur si simplu un fel de revolutie ! Dat foc la Guvern, Senat si alte cotete/cocini asemanatoare
    Mai exista o modalitate : terorismul!
    Da mamaliga NU explodeaza !
    Asta e.

  • Gabi

    @Ggiggi,
    Cu riscurile de rigoare, as susține ce spui. Dar îmi trece prin cap o întrebare care nu mă lăsa-n pace: si ce pui in loc?!
    Aleșii actuali crezi ca sunt dezamagitori pentru mulți doar din vina lor?! fără a construi in prealabil cetatenia, orice Revolutie este doar o revolta care nu duce nicăieri… Din păcate, nu orice distrugere este regeneratoare. Uneori este doar distructiva (sic!)

  • Bibliotecaru

    😆

    Când cineva care promovează egalitatea femeii cu bărbatul în politică întreabă “Aţi vota o femeie? De ce?”… mă pufneşte râsul. Păi sau e normalitate ca femeia şi bărbatul să-şi construiască şanse egale, sau trebuie justificată alegerea unei femei… În momentul în care justifici de ce ai votat o femeie înseamnă că nu consideri că este egală cu bărbatul.

    😆

  • ggiggi

    @Gabi,

    Eu nu sugerez distrugerea sistemului, ci modificarea/imbunatatirea lui.
    Si sunt convins ca metodele ce trebuie folosite ar trebui sa fie pe masura gravitatii situatiei. Pur si simplu fortat Parlamentul sa modifice Constitutia si Codul penal in asa fel incat “alesilor” sa le fie frica sa dea gres.
    Cine fura o gaina ajunge la puscarie dar un partid politic care aduce daune imense natiunii se reinscrie la alegeri fara nici o consecinta ? Pai ce fel de natiune este asta ?
    Nu exista responsabilitate legala pentru (aproape)nimic ?
    Partidele, ca organizatii politice, nu au NICI o raspundere.
    Pur si simplu este nevoie sa le fie frica fizica (alesilor)
    Cum se puede determinar Parlamentul sa faca asta ? Pur simplu 1 milion de oameni in jurul cladirii cu parlamentul in plen, si nu iese NIMENI de acolo pana nu sa adopta modificarile.
    Si daca iar sar peste lege, iar un milion de oameni furiosi…etc
    Unde esti tu Tepes Doamne …

  • gabicretu

    @ggiggi,
    Tot eu am dreptate!? Dacă nu ai un milion de cetățeni, cum faci presiunea?!

  • ggiggi

    Nu stiu cum, dar uite ce fac “a’i de dreapta” …

    http://www.20minutos.es/noticia/1634526/0/gallardon/partidos-sindicatos/delitos-penales/

    Cand se intampla asta in Romanika, mai vorbim……

  • ggiggi

    Adevarul este ca stiu(oarecum) se pot aduna 1 milion…… Si nu cu pungi de faina spaga …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *