Home » Analize, Feministe, General, Interviuri, Politice

Scurtă pauză publicitară 2 - Interviu pentru Le monde diplomatique

6 September 2007 514 views 38 Comments

In mod absolut interesat, va semnalez aparitia numarului 18 (septembrie 2007) al revistei Le Monde Diplomatique, editia română. Profitul ar fi dublu: pe de o parte, am observat ca pauzele publicitare au mult mai mare succes decat restul articolelor iar, pe de alta, numarul de fata are drept tema femeile. Printre ele, subsemnata

Textul este acesta, la rubrica Față în față*, în dialog cu Cristian Teodorescu** :

· În 1990, după arestarea lui Nicu Ceauşescu, singurul avocat din România care a îndrăznit să-l apere a fost o femeie, d-na Paula Iacob. În ciuda faptului că statul de drept a depins atunci, nu numai simbolic, de curajul unei femei, România a devenit o ţară subordonată atitudinii de tip „macho”. De ce?

Pentru că noi nu am fost capabili să inventăm o altă Românie, mai bună decât cea care a fost. Am lăsat doar să reînvie România idilizată din nostalgiile unora, polarizată social şi politic, obscurantistă, improprie pentru democraţie şi fără femei în spaţiul public…

Gândirea în alb-negru, atât de caracteristică, a hotărât că tot ce e „de la comunişti” e rău; egalitatea între femei şi bărbaţi nu a fost derivată din drepturile universale ale omului, ci din egalitarismul lor şi aruncată la coş. Femeile nu au reacţionat când, de la 38% în parlamentul care avea puţine de decis înainte de 1989, au ajuns la 4% în primul parlament post-revoluţionar, unde totul era de decis.

Ideologia egalitară şi cele câteva succese reale din socialism (educaţie, drept de vot, creşe etc.) ne făcuseră aproape insensibile la discriminare. Nici o Olympe de Gouges nu a apărut printre românce, la revoluţie…

Am rămas cu dreptul de a vota pe alţii, dar creşele au dispărut din ţară în următorii câţiva ani. Suntem mai multe în universităţi doar pentru că bărbaţii au înţeles repede că banii stabilesc ierarhia în capitalism, nu ştiinţa… Unii au identificat şi răul care ne alterase inocenţa politică: o femeie. Ne-am trezit toate urmaşe ale maleficei Elena Ceauşescu; colegii noştri norocoşi erau născuţi din spuma mării… Eu am voie sa mă trag din Ana Aslan?!

· Femeile, care reprezintă majoritatea în populaţia României, sunt o prezenţă aproape simbolică în Parlament. Cum vă explicaţi această flagrantă disproporţie şi care sunt măsurile care ar trebui luate pentru a ajunge la paritate?

Ceea ce surprinde nu este doar numărul mic de parlamentare (locul 92 în lume!). Trist este că partidele cred că interesele femeilor nu merită tratate în mod serios; când se discută totuşi despre ele, pare o concesie menită să arate mai curând spiritul democratic al celui care cedează, decât îndreptăţirea femeilor. Există credinţa că ele sunt un subiect minor, numai bun pentru pierdut alegerile. În Parlament, dezbaterile privind egalitatea nu au fost aprinse; nici măcar plicticoase; au fost tragi-comice!

Este urgent necesar să democratizăm viaţa internă a partidelor, să creăm spaţii în care femeile să se poată exprima politic, să oprim infantilizarea şi victimizarea femeii. Sunt o susţinătoare a cotelor în fiecare organism de decizie cu caracter reprezentativ; dacă paritatea este şocantă pentru unii, o reprezentare echilibrată – de cel puţin patruzeci la sută pentru fiecare gen – trebuie imediat legiferată.

Există însă un soi de cerc vicios în politica noastră care nu doar că le respinge pe femei, dar le face să se îndepărteze de bună voie. E o politică violentă, interesată mai mult de putere decât de oameni, mai mult de deţinerea puterii decât de exercitarea ei. Trebuie inversat sensul, creat cercul virtuos…

· Credeţi că votul uninominal ar putea accelera acest proces şi diminua actuala disproporţie din Parlament sau, dimpotrivă, o va adânci?

Sistemul majoritar - zis „uninominal” - îi dezavantajează pe toţi cei care nu sunt deja în poziţiile de decizie. Primarii sunt aleşi prin vot majoritar dintotdeauna. Ponderea femeilor între primari este semnificativ mai mică decât în Parlament. Iar argumente că valoarea umană a acestora e mai ridicată decât la cei aleşi pe listă nu există…

Partidele folosesc alte criterii pentru candidaţi; vizibilitatea publică şi capacitatea de a susţine financiar o campanie sunt esenţiale. Or, cine nu este deja în prim plan nu se vede şi cine nu este deja la putere nu dispune de pârghii pentru a obţine fonduri. În Franţa, în consiliile judeţene sunt 47% femei (alese pe listă cu paritate); în Parlament, ales cu sistem majoritar, până la ultimele alegeri, erau 12%.

Votul majoritar pierde esenţa democratică a parlamentului – caracterul reprezentativ. Un om poate să conducă, poate să administreze un teritoriu; nu poate să reprezinte locuitorii lui, pentru că ei pot să aibă moduri de a vedea lumea esenţial diferite! Dar nu e singurul domeniu în care vrem să ne întoarcem la feudalism…

· Câte femei primar există în partidul dumneavoastră în raport cu numărul total al primarilor care vă reprezintă?

Dacă s-ar face primăvară cu un trandafir atunci ne-am putea lăuda că singura primăriţă de municipiu din ţară este social democrată. Din păcate, ne situăm în jurul mediei naţionale. Unicul record pozitiv pe care îl deţinem este la consilieri judeţeni (17-18%). La localele din 2004, am reuşit să impunem o cotă de reprezentare onorabilă pentru femei (în context românesc!).

Bineînţeles că acolo unde scorurile au fost mai slabe a fost incriminată prezenţa lor, deşi „pierderile” au însemnat vreo câteva procente bune în plus faţă de 2000; în 2004 a fost cel mai bun rezultat din istoria partidului.***

S-a întâmplat ca în Franţa. Ségolène Royal este considerată vinovată de eşecul socialiştilor la prezidenţiale. În cifre, el arată cam aşa: în 2002, candidatul socialist ia 16% la primul tur şi nu intră în turul doi! În 2007, candidata ia peste 25% în turul unu şi 47% în turul doi. Există şi o interpretare optimistă a situaţiei. A existat speranţa, chiar nemărturisită, că ea va câştiga. De aici, profunzimea dezamăgirii…

· Femeile sunt, proporţional, subreprezentate şi în rândul înalţilor funcţionarilor publici, dar şi în funcţiile de conducere din firmele de stat. Intenţionează partidul dvs. să introducă un proiect de lege pentru respectarea parităţii la toate aceste nivele?

După 1989, bărbaţii cu carte au ales frecvent libertatea, devenind întreprinzători. Femeile au ales siguranţa unei profesii, sperând să câştige în status. Mulţi dintre ei au reuşit. Dintre ele, prea puţine. Femeile reprezintă peste 58% dintre funcţionarii publici, acolo unde-i vorba de muncă. Disproporţia apare în sens invers şi mult mai mare, când vorbim de funcţiile de conducere sau de înalţii funcţionari publici. Avem şi-n aceste poziţii un mic procent de femei.

Există suspiciunea că, pe lângă spirit democratic, a fost şi ceva cinism la baza „promovării” lor. Cei care le-au numit au împuşcat doi iepuri dintr-o lovitură: ele sunt competente şi muncesc mult dar, mai ales, nu au reţelele care să le permită să-şi valorifice politic funcţia; spatele e asigurat… Chiar şi aşa, puţini şefi de partide au înţeles avantajul. Chiar şi la social democraţi… +6p

· După părerea dvs., cât din IQ-ul naţional rămâne nefolosit sau e subfolosit din cauza prejudecăţii că locul femeii e acasă sau că, odată măritată cu o persoană cu venituri mari, femeia e silită să se transforme într-un personaj care face cumpărături sau, în cel mai bun caz, se ocupă de opere de caritate?

Inteligenţa unei colectivităţi, ca întreg, este mai mult decât suma inteligenţelor individuale. În societatea noastră doar o jumătate ia deciziile; invariabil cred că ele sunt mai proaste decât dacă s-ar lua de femei şi bărbaţi, împreună. Răspunsul: câştigul ar fi cu mult peste pierderile actuale care sunt de peste 50%…

Dar nu aceasta e problema; nu inteligenţele ne lipsesc. Mult mai frecvent ne lipsesc caracterele! Şi sufletul lipseşte din politică… Acolo unde femeile sunt prezente suficient pentru a influenţa decizia, se promovează politici care apără mai mult omul şi mai puţin statul (cheltuielile cu sănătatea, educaţia, sociale evoluează în acelaşi sens cu ponderea femeilor în parlamente, iar cele militare sau destinate serviciilor de informaţii variază invers, zic statisticienii), iar cetăţenii percep administraţiile ca fiind mult mai puţin corupte.

· Principiul „La muncă egală, salarii egale” rămâne adeseori doar pe hârtie în privinţa femeilor, care, la noi, nu suferă de sindromul „zilei de luni”, nu cer zi liberă după victoria echipei favorite şi, cele mai multe, au un serviciu şi acasă, în calitate de gospodine.

Aparent, diferenţa dintre remunerarea femeilor şi bărbaţilor s-a redus de la aproape 30% la circa 14%. Nu e vorba însă de un pas spre egalitate, ci de unul spre dezastru. Au falimentat câteva sectoare unde bărbaţii aveau salarii foarte mari şi s-a diminuat media acestora. Cu întreţinerea familiei, au rămas ele. Un număr enorm de femei lucrează însă fără salariu, în sectoarele informale, în agricultură; munca de îngrijire, creştere şi educare a copiilor nu este evaluată şi nu este inclusă în PIB. Ca urmare, multe sunt „neproductive” şi nu vor avea o pensie!

Nicăieri în Europa principiul plăţii egale la muncă de valoare egală nu este respectat. Bugetul de stat ar putea fi în fiecare an atacat la Curtea Constituţională. Aceeaşi muncă, necesitând aceleaşi abilităţi, pregătire, responsabilitate şi efort, e remunerată diferit în diferite sectoare bugetare.

Pentru un contabil din învăţământ – puternic feminizat – salariul este incomparabil mai mic decât pentru unul din armată sau din Ministerul de Interne, puternic masculinizate. Sunt necesare grile obiective de evaluare şi comparare a diferitelor poziţii. Salariul nu are astăzi la bază cantitatea şi calitatea muncii, ci mai mult capacităţile individuale şi colective de negociere; e un raport de putere, nu de competenţe. Neavând reţele de sprijin ca indivizi şi nici sindicate puternice, femeile sunt permanent defavorizate.

· Când se fac concedieri într-o firmă, capi de listă sunt ultimii veniţi şi femeile, ceea ce provoacă uneori sinucideri sau traume psihice grave în rândul femeilor concediate. Ce faceţi, ca om politic, pentru a preveni asemenea situaţii?

Există o mare presiune în Europa pentru flexibilizarea pieţei muncii; neînsoţită de garanţii de securitate suficiente, ea poate avea drept principale victime femeile. Am reuşit o victorie în Parlamentul European semnalând – în calitate de contra-raportoare socialistă – pericolele potenţiale din Cartea verde a modernizării legislaţiei muncii.

Încercăm în România, prin Codul Muncii, să apărăm şi să extindem garanţiile legale pentru a preveni şi combate asemenea situaţii. Din păcate, eficienţa legii este de trei ori slăbită: prin gradul redus de sindicalizare, slaba cunoaştere a drepturilor şi lipsa încrederii femeilor că legea le poate apăra.

· Româncele sunt invitate tot mai insistent „să facă copii”, atât din cauză că populaţia e în scădere, cât şi pentru a diminua aşa-numita „îmbătrânire” a populaţiei. Există o strategie a planningului familial care să provoace o creştere semnificativă a natalităţii? Se vorbeşte prin diverse medii, inclusiv în Parlament, despre interzicerea avorturilor. Ne întoarcem la „decreţeii” lui Ceauşescu?

Să vorbim de gândire patriarhală ipocrită sau de lipsa ei la cei care pun astfel problema?! Femeile au dreptul de a alege să dea viaţă. Ele pot spune astăzi „nu” unei sarcini nedorite, după ce decretul din 1966 a provocat adevăratul „genocid” al epocii totalitare. Cincisprezece mii de femei au murit ca urmare a unor avorturi clandestine în perioada 1967-1989. E o experienţă care nu trebuie să se repete.

Nimeni nu observă însă că ele nu pot spune întotdeauna da, atunci când doresc un copil. Patronii impun angajatelor să nu rămână însărcinate pentru că-şi vor pierde locul de muncă. O fată care naşte un copil este condamnată încă, moral, de comunitate. Cel ce nu-şi asumă responsabilitatea paternităţii nu este niciodată de vină.

Totuşi, a fost un adevărat scandal când s-a solicitat ca la reproducerea artificială să poată recurge şi femeile care nu au un partener. În societatea noastră este permis, fără sancţiune juridică sau morală, să cumperi sex fără responsabilitate. Cumpărătorii sunt, în proporţie covârşitoare, bărbaţi. Modelul ideal pentru băieţi este „super iubite cu zero planuri de viitor!” Copiii sunt o parte a planului de viitor, nu credeţi?!

Chiar în aceste condiţii, femeile aleg să nască copii, deşi să dai viaţă e aproape un păcat; femeii i se interzice, dacă a născut recent, să intre în biserică. Dacă a născut o fată e chiar mai grav; nou-născuta nu va fi dusă în altar, iar mama va trebui să aştepte patruzeci de zile pentru a primi permisiunea de se ruga în Casa Domnului…

Într-adevăr, Raportul Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie a tras un semnal de alarmă. În 2050 putem fi doar 16 milioane. Unii au stabilit imediat că femeile sunt vinovate şi soluţia: o altă „strategie de planning”, subînţelegând interzicerea avortului, reintroducerea celei mai abuzive forme de control asupra corpului femeii. Există o eroare de gândire fundamentală. „Strategiile de planning” nu fac copii! După decretul din ’66 reglarea numărului de naşteri s-a realizat în numai doi ani, cu mijloace diferite şi cu consecinţe tragice.

Stimularea natalităţii necesită alte măsuri: locuinţe şi venituri decente pentru tineri, servicii de îngrijire pentru copiii sub trei ani, program de muncă flexibil, care să facă familia şi activitatea compatibile, taţi care să împartă cu mamele sarcinile casnice şi educative. Trebuie să revalorizăm viaţa şi să avem respect pentru actul de a da viaţă. Femeile cu copii în braţe ar trebui să aibă locul lor în parlament, când se iau deciziile importante pentru că lor sigur le pasă de ziua de mâine.

· În ciuda câtorva măsuri pentru prevenirea violenţei conjugale, aceasta continuă să fie o mare problemă pentru românce. Are partidul dvs. un pachet de măsuri pentru a o combate?

Ignatio Ramonet a scris un articol despre cel mai trist loc întâi pe care l-am putut imagina pentru ţara mea – locul întâi în Europa la violenţa conjugală soldată cu moartea victimei. Legea votată în 2003, cu mari dificultăţi, nu spune un cuvânt despre cine şi împotriva cui se exercită violenţa! Dacă nu recunoaştem suficient că avem o problemă, nu vom putea găsi niciodată soluţii.

Gândim că sunt necesare – pe modelul spaniol – măsuri care să includă simultan conştientizarea publică asupra efectelor violenţei conjugale, intervenţia urgentă pentru separarea victimei de agresor, asistenţa juridică şi psihologică pentru victimă, sancţiuni severe, dar şi programe de consiliere pentru agresor, pregătire specifică şi sensibilizarea a celor implicaţi (asistenţi sociali, medici, poliţişti), prioritate la obţinerea unui loc de muncă sau locuinţe pentru victime.

· Social vorbind, o femeie singură e mai vulnerabilă în România decât în majoritatea ţărilor UE. Dacă vrea să aibă un copil, riscă să-şi piardă slujba, dacă rămâne şomeră după vârsta de 40 de ani, îşi găseşte foarte greu de lucru corespunzător pregătirii sale. Partidul dumneavoastră are soluţii pentru asta?

Servicii publice de îngrijire pentru copilul mic, în primul rând; socialiştii desfăşoară o campanie europeană în acest sens; în cadrul ei, noi am înregistrat deja la parlament un proiect al legii creşelor. Investiţia în oameni, în educaţia lor pe tot parcursul vieţii, poate ameliora şi mobilitatea femeilor peste o anumită vârstă. Foarte multe piedici ţin însă de mentalităţile păguboase din societatea noastră pe care ne propunem cel puţin să nu le cultivăm, ca partid.

· Un paradox al „macismului” autohton e că adeseori femeia de afaceri de succes devine ea însăşi un „macho” în taior, care conduce agresiv un automobil 4 x 4, se pricepe la orice şi se poartă mizerabil cu angajatele sale. Cum comentaţi?

Punem o femeie să joace un rol definit de către bărbaţi şi apoi ne mirăm că pare a fi în travesti! Psiho-sociologii spun că e obligatoriu, aproape, să se întâmple asta; e problema de a fi acceptat în grup, în mediul social. Fiind prea puţine, ele nu pot schimba regulile şi atunci se schimbă pe sine.

În acelaşi timp, aprecierile negative vin şi din imaginea „feminităţii” delicate care s-a creat şi care nu ni se potriveşte tuturor. Cum nici bărbaţii nu sunt toţi „macho”. Aspectele morale ţin de fiecare persoană, nu sunt o trăsătură a genului. Nici chiar feministele înverşunate nu spun că toate femeile sunt nişte fiinţe angelice. Despre patroni se spune şi mai rar…

· Ca revers al medaliei din întrebarea anterioară, o femeie de carieră munceşte până la epuizare în România sau evită să devină mamă pentru a nu-şi lichida şansele de promovare. Nu vi se pare un cost insuportabil?

Capitaliştii au descoperit demult eficienţa utilizării femeilor. Coreea de Sud şi-a dezvoltat electronica folosind drept avantaj comparativ femeile – educate, docile, capabile să lucreze 60 de ore pe săptămână fără să se revolte – nu roboţii. Spaniolii veniţi să recruteze forţă de muncă în România i-au discriminat pe bărbaţi cerând angajaţi-femei! Strategia de la Lisabona poate să le transforme în clasa exploatată a secolului 21 dacă ne pierdem vigilenţa. Asta pentru că nu am depăşit etapa în care profitul mare vine din salarii mici…

Ele sunt mai vulnerabile pentru că au, istoric vorbind, exerciţiul sacrificiului de sine şi trăiesc într-o lume în care munca e singura lor cale de afirmare onestă. Marile companii ştiu asta şi exploatează situaţia… Nu înţeleg de ce nu se revoltă taţii de fete care fac eforturi pentru ca fiicele lor să urmeze şcoli grele şi apoi văd cum, în cel mai bun caz, ele sunt stoarse de energie în marile corporaţii. Faptul că au o înaltă educaţie nu înseamnă că ele aleg societatea în care trăiesc.

În loc de o economie de piaţă, la noi se construieşte o societate de piaţă, total dezumanizată, care inversează scopul cu mijlocul. „Muncim ca să trăim, să ne creştem copiii” este o propoziţie cu sens. „Trebuie să facem copii ca să menţinem creşterea economică” e o propoziţie absurdă. Pot să înţeleg că o întreprindere trebuie închisă pentru că poluează sau că trebuie taxate produsele care afectează sănătatea. Nu înţeleg propoziţia care-mi spune că este ne-economic să adopţi o măsură prin care sănătatea angajaţilor ar fi protejată…

· Când şi în ce condiţii vor avea cu adevărat femeile din România şanse egale cu bărbaţii?

– Formal, egalitatea de şanse e garantată de Constituţie şi de legi! Real, niciodată! Lumea este deja ierarhizată, iar noi ştim acest lucru când facem alegeri în viaţă. Nu suntem în spatele vălului de ignoranţă, cum ar zice Rawls.

Nu cred în conceptul liberal al egalităţii de şanse; cred în egalitate, pur şi simplu. „Şansa” se află sub semnul neprevăzutului şi întâmplării, înseamnă ocazie favorabilă, noroc, hazard, probabilitate.

Cum nu se poate garanta distribuţia egală a norocului, nici a probabilităţilor, o asemenea garanţie nu angajează la un discurs pozitiv cu privire la egalitate; se limitează la a spune „să nu împiedici”. Înseamnă că fiecare femeie e liberă să fie ministră în Guvernul Tăriceanu; dificultatea este că toate locurile sunt deja ocupate. Că sunt ocupate doar de bărbaţi, trebuie văzut dacă-i o întâmplare…

Egalitatea este altceva; ea presupune ca bărbaţii şi femeile să se bucure de aceleaşi libertăţi şi să li se garanteze aceleaşi drepturi; mai înseamnă să aibă aceleaşi oportunităţi de dezvoltare individuală şi, nu în ultimul rând, să împartă responsabilităţile într-o manieră echitabilă.

Faptul natural că femeile nasc copiii şi bărbaţii nu, cel puţin deocamdată, nu poate fi un criteriu social de acceptare sau excludere de la exercitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Nu vreau să credeţi că am o viziune pesimistă. Schimbarea e posibilă fie şi pentru unicul argument că, în unele locuri, ea se produce deja. Ceea ce este sigur e că nicăieri nu se produce de la sine!

· După părerea dvs., cât timp va mai trece până când preşedintele României va fi o preşedintă?

Singurele regimuri care au permis afirmarea autentică a femeilor sunt cele democratice. Putem considera slaba lor prezenţă în spaţiul public drept criteriu de evaluare a democraţiei româneşti, care este sublimă, dar…

Dacă vom alege – în cele din urmă – calea democratică, aş îndrăzni să fac o previziune optimistă. Am putea avea o preşedintă în 2014! Ceea ce se întâmplă astăzi în politica şi societatea noastră nu-i oferă însă mai mare probabilitate de realizare decât oricărei alte utopii.

Le monde diplomatique, septembrie 2007

*Rubrica „Faţă în faţă” opunea, în fiecare număr, un reprezentant al Stângii şi unul al Dreptei pe o temă dată. Numărul respectiv a avut drept temă „Femeia în societatea românească de astăzi”.

**Cristian Teodorescu, la momentul interviului, era redactor şef la Le monde diplomatique, ediţia în limba română. Din păcate, ediţia românească nu mai apare astăzi drept urmare a dezinteresului societăţii noastre pentru ideile de stânga…

***Rezultatul din 2004 continuă să fie cel mai bun sub aspectul reprezentării politice a femeilor, din păcate.

38 Comments »

  • viviana A spus:

    … Gîndirea în alb-negru, atât de caracteristică, a hotărât că tot ce e „de la comunişti” e rău; egalitatea între femei şi bărbaţi nu a fost derivată din drepturile universale ale omului, ci din egalitarismul lor şi aruncată la coş. Femeile nu au reacţionat când, de la 38% în parlamentul care avea puţine de decis înainte de 1989 au ajuns la 4% în primul parlament post-revoluţionar, unde totul era de decis. Ideologia egalitară şi cele câteva succese reale din socialism (educaţie, drept de vot, creşe etc.) ne (…)

    .. atât de caracteristică (..) –> Comunismului si “mentalitatii orientale” –> putin dar sigur :lol:

    .. a hotărât (..) –> No, a continuat prin inertie sau lectii educative pe baza de ciomagela si simile :lol:

    .. egalitatea între femei şi bărbaţi nu a fost derivată din drepturile universale ale omului, ci din egalitarismul lor şi aruncată la coş.(..) –> Nooo, “egalitatea” ca si “egalitarismul” stateau pe hartie.. abuzurile, de toate felurile si in toate formele, le gaseai peste tot. In viata de toate zilele un taxist era un taxist, un chelner era un chelner, un doctor era un DOCTOR, etc. nu vrei sa-mi spui ca nu existau “clasele sociale” ?! Haosul creat ad arte a usurat doar iesirea la iveala a tuturor porcariilor practicate pe furis :lol: , era doar frica care facea de dop la “lampada lui Aladin”, fara dop.. iata-ne in toata splendoarea mizeriei noastre nationale.
    Eu am cunoscut bunicii miei; bunica mea nu avusese drept la vot prin tineretea ei dar, te asigur, nu exista comparatie intre respectul pe care ea il avea de la sotul ei in comparatie cu ficele si nepoatele ei si unde pui ca era la a doua casatorie (un adevarat scandal pe acea vreme!).
    :lol: , si ma opresc.. pentru ca e tot ce pot sa citesc pe siteul de la Le monde diplomatique

  • Rodica A spus:

    @viviana: pupaturi ! Ma bucur foarte tare sa aud ca mai au si altele rezervele mele fata de victoriile feministelor (doar daca nu te-am inteles gresit…)
    Eu le recunosc multe victorii si le sunt in mod particular recunoscatoare pentru accesul “nemijlocit” la studii superioare dar mai mult respect sa fie clar ca nu ne-au obtinut. Sunt convinsa ca proportia de misogini si domestic violenti a ramas constanta de-a lungul veacurilor precum si proportia de respectuosi si bun familisti…

  • Rodica A spus:

    Gabi, ai putea tu dupa ce dispare Revista din chioscuri sa postezi interviul intreg aici? Merci.

  • gabicretu (author) A spus:

    Sigur! Nu e vorba de disparitia din chioscuri. Nici eu nu am vazut-o pe hartie, ca sunt la Stuttgart. Editia electronica o incarca putin mai tarziu, cum va imaginati, din ratiuni economice… Eu am vazut formatul electronic PDF pe care mi l-a trimis directorul LDM dar nu pot sa-l postez (ar fi o poza uriasa)si nici nu cred ca ar aprecia gestul…
    As putea pune textul meu dar nu are nici un haz daca nu e FATA IN FATA (pentru comparatie).

  • Rodica A spus:

    Gabi, La multi ani pentru cei 100 de ani, sa va traiasca organizatia si sa va implineasca toate visele cate le veti fi avand despre ea.
    Si daca mai este loc pe wish list-ul vostru
    eu mi-as dori sa imi obtineti stat acasa pe un salariu mai mare decat fac lucrand (in Corporate America cu grila de salarizare conforma nivelului de studii si gender unbiased), pentru ca imi este mult mai greu cand stau acasa si ma ocup de micutzi decat cand sunt la servici si am timp si de cafea si de news si de bloguri si sunt si laudata pentru marea iscusinta si marele profesionalism ori de cate ori merit. In plus produsul muncii mele in loc de microprocesoare neinsufletite care nu contribuie la fericirea nimanui si nici la avansat societatea in mod special, ar fi niste mult mai fericiti copiii, direct contribuabili la ridicarea nivelului de bunacrestere, generozitate si bunadsipozitie a societatii.

    A! Si va doresc sa mai obtineti si obligativitatea unei ore de dezbatere pe teme politice, in scolile publice, incepand de la sapte ani, pe marginea unui articol de ziar citit in clasa pentru ca cred ca numai asa se pot largi cu adevarat semnificativ randurile femeilor interesate si competente in politica (pentru atingerea unei mase critice de luptatori cum ar veni)

  • gabicretu (author) A spus:

    Multumesc!!!
    Sunt de acord cu tine in toate. Remunerarea maternitatii este oricum pe lista dar cu cine sa lupti!?
    Vezi ca o sa ajungi sa-mi dai dreptate (pentru ca am!)
    A munci in economie, in afara familiei s-a decis (de cine oare!?) ca este important, trebuie remunerat, incarcatura de efort nu trebuie sa fie prea mare, sa nu moara lucratorul si neaparat sa aiba respect, apreciere sociala (sa ofere si status - “d-l inginer”, “d-l doctor” sau macar “instalatorul”, “croitorul”…)
    Femeile care intra in sistem se bucura si ele (chiar daca salariile sunt mai mici, de aceste avantaje)
    A munci in gospodarie, in familie, s-a decis ca este “natural”, ca urmare nu trebuie platit si nu-i important; daca nu-i platit, nu se ingramadesc barbatii pentru ca ar fi privati si de status (unde ai auzit de “D-l casnic”!? Nu natura activitatilor casnice ii supara ci (de)valorizarea lor sociala. Altfel,cand e bine platit, e o batalie sa fie bucatari la nu stiu care restaurant (si numaidecat sef) sau sa deseneze hainute…

  • gabicretu (author) A spus:

    Au incarcat tot interviul in editia electronica a ziarului! Pentru cine vrea sa aiba de ce ma critica si cu cine ma compara.

  • Rodica A spus:

    Intrucat a nu raspunde la provocari este de trista amintire iaca ma pronunt: desi in fotografie tu pari o optimista fericita iar Sulfina o sceptica fara leac, impresia lasata de lectura raspunsurilor m-a surprins fiind exact pe dos incat daca nu ti-as fi vazut poza de aici (din profil) as fi putut sa jur ca v-au inversat din greseala!

  • gabicretu (author) A spus:

    Rodica draga,
    Tu confunzi inconstienta (sau zi-i cum vrei) cu optimismul…
    Optimistii sunt cei ce vor sa faca lucrurile mai bune, nu cei ce asteapta sa se rezolve singure, pe ideea ca progresul e continut implicit in dezvoltarea umana (se poate si mai rau, nu-ti fa iluzii)
    A fi lucida nu e acelasi lucru cu sceptica, indraznesc…

  • Nicole A spus:

    Felicitari Gabriela! Batalia este mult mai dura decat pare, dar…dar… acesti barbati care conduc lumea nu au si ei mame, sotii, copii? Pentru cine lupta ei oare?

  • Bibliotecaru A spus:

    Am citit şi eu pe diagonală ce am văzut în ediţia online. Glossy, grafic excepţional… articolele nu au nici un fel de finalitate, nu spun nimic, subiectele sunt interesante dar nefinalizate…
    Vine Adriana Săftoiu şi ne vorbeşte de lipsa femeii în politică, sondaje, concepte… ce sileşte femeile să nu fie mai mult Elena Udrea Cocoş şi mai puţin Maria de la apozar? Doamnelor, dumneavoastră mă adresez acum, daţi-le peste nas “bărbaţilor” politici. Sunt nişte fătălăi. Vreţi politică, haideţi în politică, nu mai fiţi rezervate. Mona Muscă mai avea un pic şi ajungea preşedintele României… curaj! Învăţaţi să fiţi nesimţite la loviturile sub centură, pentru că pe asta mizează politicienii, spuneţi mai des acel “şi ce dacă”. Ce poliţie a făcut Mona Musca dacă nici măcar nu a putut gestiona un atac micuţ… Păi nesimţitul de Voiculescu a ieşit cu ceva procente în plus după scandalul Felix. Cum spunea Caragiale: Zoe, fi bărbată!
    Cam aşa ceva m-aş fi aşteptat eu să citesc din articolul doamnei Săftoiu, doamna care a şi cochetat un pic cu politica şi ar trebui să priceapă acest lucru.

  • viviana A spus:

    :lol: dupa primul tau raspuns, m-am gandit: “ce zgarciti, n-au omajat-o nici macar cu un numar complect al revistei” dar, acum, trebuie sa recunosc ca s-au demonstrat cu adevarat sensibili acceptand cererea ta si publicand intregul articol. Multumiri d.nei Adriana Săftoiu.

    Rodica nu as vrea sa intru in polemica cu tine dar crede-ma distictia care se intrevede (cand scrii) intre tine si feministele carora le recunosti, sa zicem, angajarea nu-mi place. Asa cum nu-mi place solidaritatea de cazerma cum adeseori se dovedeste a fi solidaritatea intre barbati. A propos de evul mediu care domina.. imi lasi impresia ca vorbesti de vrajitoare bune de ars pe furca :lol: sunt doar persoane.. ca tine si ca mine, de o anumita etate deja, care merita doar respect pentru curajul, consecventa (si greselile.. dar as vrea sa ne vad pe noi acum 30 de ani!) cu care multe dintre ele si-au sacrificat cariera si, multe, au ramas singure.

  • Rodica A spus:

    Viviana, eu ma bucuram sa vad ca nici tu nu esti cu adeziunea neconditionata la cauza feminismului dedus din constatarea ta ca bunica n-avea drept de vot dar se bucura de mai mult respect din parte sotului…

    In privinta feministelor exista o anumita combinatie de reusite ale lor care imi sunt categoric dragi, exista altele “din cauza carora” fiindu-mi foarte greu uneori, inclin sa cred ca au plecat la lupta in directie gresita. Adica lupta pentru recunoastrea egalitatii si egalitate in drepturi (care nu s-a incheiat nici azi, daca te uiti pe cele doua bloguri citate de Gabi in alta parte (de genul “De ce uram barbatii” (sic)) problema a cine dintre barbati si femei este mai destept sau daca exista un astfel de “lucru” (femei destepte) sau daca suntem in mod egal destepti, este inca in apriga dezbatere !!).
    Mai bine alegeau sa lupte pentru recunosterea diferentelor. Ma gandesc ca daca ar fi luptat pentru recunoastrea dreptului la diferenta ar fi obtinut poate un ok nu pentru a face lucruri barbatesti ca barbatii ci un ok pentru a face lucruri “barbatesti” ca femeile.
    Eu, ca si Bianca (intr-un alt thread) sunt “importiva egalitatii in general”. Adica in afara de tehnicile de supravietuire de genul inspirat/expirat pe care le recunosc intr-adevar in toti semenii indiferent de locul nasterii, si epoca in care au trait in ultimele cateva sute de milioane de ani, nu mi se pare ca suntem egali in prea multe alte privinte si ma bucur sincer ca Einstein ca Spinoza ca Paganini ca Mary Cassatt ca Stephen Hawking n-au trebuit sa se dea egali cu nimeni…..
    Scoborand la micul meu exemplu: lucrez in aceasta corporatie care mi-a pastrat 6 luni, cand am plecat in concediu de maternitate pentru a doua oara, postul. Eram foarte egala inainte sa plec in concediu de maternitate. Mare contribuitor, calare pe val. Cand m-am intors, mi-am dat seama ca nu mai eram. Ca in timp ce eu citisem carti cu zmei si facusem proiecte de arta cu lipici cu sclipici, colegii mei citisera trei carti de specialitate. Sigur m-am apucat sa le citesc si eu valvartej, numai ca in timp ce eu le citeam pe alea trei ei citeau altele trei. Pe urma mai erau meetingurile dinspre pranz, in care pe mine incepeau sa ma doara sanii plini de lapte, semn ca era ora mesei cuiva pe care mi-l inchipuiam agitandu-se si pierdeam cum s-ar spune focusul, deveneam inegala cum s-ar spune. Sigur aveam si eu avantajele mele fata de colegii mei. Ei de exemplu ramasesera in bezna in privinta rautatii balaurilor care nu sunt niciodata rai cu adevarat ci doar neiubiti si insingurati. Ei nu stiau in continuare ca o singura fetita mica dar foarte prietenoasa poate salva un sat intreg de la tirania unui balaur neinteles…
    As fi preferat sa pot sa-mi folosesc cunostintele nou dobandite, sa fiu trecuta la negocieri cu urmasii hunului Attila sa pot sa fac si eu ca paznicul din Night at tthe museum, sa valorific de am invatat in cele 6 luni acasa
    nu sa arat ca sunt exact ca si inainte ca sunt foarte egala…
    dar ma rog aste asunt speculatii inalt personalizate, divertisment de duminica pentru Gabi…

  • viviana A spus:

    @ Rodica,
    egalitatea pe care-o descrii tu (in primele randuri) e “egalitatea” promovata de regimele comuniste si nu are nimic de a face cu “egalitatea” promovata in occident.
    :lol: asta ar mai lipsi sa “doresc” - de gustul egalitatii - sa muncesc intr-o mina sau pe un santier concurand cu un barbat. Da de unde iti veni ideea asta (!?).. aici, pana acum 2-3 ani femeiile nu faceau turnul de noapte prin lege.. nici macar la FIAT !?

    Slogan feminist, uite un exemplu: “La gioia non ci spaventa donne si nasce, streghe si diventa” “Fericirea nu ne inspaimanta femei se naste, vrajitoare se devine”. Citeste ce scrie aici:
    In Francia Italia e Belgio le donne ottennero il diritto di voto dopo la seconda guerra mondiale: una questione di “decenza”, commentò Angela Guidi la prima donna eletta a prendere voce nel parlamento repubblicano. In Franta, Italia si Begia femeile au obtinut dreptul la vot dupa al doilea razboi mondial: o chestiune de “decenta“, comenta Angela Guidi prima femeie aleasa sa vorbeasca in parlamentul republican.
    Molto più complicato e pieno di ostacoli il cammino per il riconoscimento dei diritti civili, ovvero la possibilità di gestire la propria vita, il proprio patrimonio senza autorizzazione del marito. Mult mai complicat si plin de obstacole se dovedi drumul pentru recunoasterea drepturilor civile, si adica posibilitatea de a gestiona propria viata, propriul patrimoniu (bunurile personale mostenite sau castigate in prima persoana) fara autorizatia sotului (sau a tatalui, adug eu). ( I fili del discorso, la teoria femminista)

    Dupa 1950 ani de supunere neconditionata e greu de presupus ca 1/2 de secol e suficient pentru a ne clarifica ideiile si pentru a gasi solutiile mai ales ca, de cealalta parte, cooperarea e mai degraba simulata decat practicata.

  • viviana A spus:

    Ideea asta “importiva egalitatii in general” prezenta in toate tarile care au “iesit” din comunism, eu o gasesc pur si simplu reactionara, si o asimilez instinctiv la fascism si mai ales la nazism. Eu nu spun ca toti suntem egali.. egali la ce (?) si prin ce (?) si mai ales.. la ce foloseste (?); ce se construieste (?) plecand de la o selectie plina de prejudicii (bogatie si saracie, rasa, s.a.m.d.) = N I M I C. Si sunt si mai perplexa cad asemenea “idei” vin de la femei, mai ales cand au trecut deja prin experienta maternitati.

  • gabicretu (author) A spus:

    Merci, Viviana pentru lamurirea cu egalitatea. Civilizatia moderna este construita pe o supozitie fundamentala - de la natura toti ne nastem egali; numai inegalitatile dobandite sunt tolerate in societatea burgheza. Nu exista nici macar pretentii de democratie acolo unde se respinge aceasta supozitie; diversele orientari politice democratice difera doar prin marimea inegalitatilor dobandite pe care le accepta; v. pozitia fata de salariul minim sau impozite, de exemplu)Politica noastra e in mare masura fascista, dupa definitia de dictionar (alt argument pentru care europenii nu ne inteleg…)
    Numai egalitatea face posibila afirmarea diferentei; femeile nu-si pot afirma diferenta si sunt obligate sa se masculinizeze sau sa faca sacrificii enorme tocmai pentru ca nu sunt egale.
    Faptul ca ma simt egala, ca cetatean, cu oricare barbat sau femeie nu inseamna ca ma apuc sa cant in locul cui nu mai canta de astazi sau mai stiu eu ce.
    Inseamna ce am mai spus de vreo mie de ori (mai cititi articolele si posturile de pe aici…)
    Sentimentul pe care l-a trait Rodica nu a facut-o sa se intrebe daca nu cumva nu feministele sunt de vina ci faptul ca mamele isi asuma maternitatea iar tatii nu-si asuma paternitatea decat, cel mai frecvent, ca pe un act de proprietate asupra copilului (daca afla ca nu-i al lor…)!?
    Poate nu ele sunt de vina ca ai posibilitatea sa faci alegeri (de ex. sa ai o profesie inalt cotata) ci niste obiceiuri, norme, institutii, care te impiedica sa faci alegerile neexclusiv …
    Nu e deloc “natural”, ce se intampla. Pinguinul si pinguinita clocesc pe rand; unul se duce la mare sa manance si se intoarce la loc, sa-i permita celuilalt sa plece, etc. (au reconciliat viata de familie si castigatul painii…)

  • gabicretu (author) A spus:

    @ Nicole, unde ai vazut barbati luptand, in ultimul timp!? Ei nu lupta (lupta presupune un scop, un tel); ei se bat (cu toate armele din dotare)! Din cand in cand isi mai bat si sotiile, copiii sau chiar mamele…

  • gabicretu (author) A spus:

    @ Bibliotecarule, las-o balta… Daca a ajuns si Le monde diplomatique “glossy”, cu restul publicatiilor ce facem. E o stanga prea “old fashion”, dupa unii neoliberali care nu o citesc, dar sa fi devenit cum zici… (nu de alta, dar totdeauna apare pe hartie de ziar) Ecranul computerului o fi creand ceva reflexe…

  • viviana A spus:

    :lol: unul dintre cititorii acesti blo, D-Fens scrie pe blogul sau: “Sondajul se refera nu la Romania ci la toata tarile “civilizate” si poti citi mai multe despre asta aici: http://www.evz.ro/article.php?artid=301775 Exista dupa cum vezi si tari unde femeile lucreaza mai mult, insa pe ansamblu se pare ca barbatii lucreaza mai mult, iar femeilor li se pare ca nu au asa de mult timp liber pentru ca dorm mai mult (confirm din proprie experienta, nevasta-mea :lol: doarme cu cel putin 2 ore mai mult decat mine in medie). Nu stiu din ce tara esti tu, dar se pare ca probabil si la tine in tara barbatii lucreaza mai mult ca si femeile.”

    De curiozitate am cautat sondajul “Total Work, Gender and Social Norms”, Michael C. Burda, Daniel S. Hamermesh and PhilippeWeil, April 2007.. comentat intr-un articol pe BBC News si ilustrat cu acest grafic. Am gasit ceva si in presa italiana :lol: .. “In Italia e in Francia le quantità di lavoro delle donne superano quelle degli uomini. Le Italiane lavorano mediamente 8 ore al giorno contro le 6,5 degli uomini. Le Francesi lavorano 7,2 ore e i Francesi 6,6 ore.”

    De grupul acesta auzisem deja in 2006 cand se discuta aprins despre cine lucreaza mai mult, americani sau europei: “Are Europeans Lazy? Or Americans Crazy?” unde produsesera un alt studiu, greu de citit pentru unul/una care nu e de meserie dar cu un titlu atragator: …il rapporto su “Differenti ma uguali: ore totali di lavoro, differenze di genere e comportamenti sociali nell’uso del tempo in Europa e negli Stati Uniti”, (presentazione, sommario) in cui gli autori hanno analizzato il diverso uso del tempo in Europa e Stati Uniti. - raporul despre “Diferiti dar egali: totalul orelor de lucru, diferente de genere si comportamente sociale in folosirea timpului in Europa si Statele Unite”,.. in care autori au analizat uzul divers al timpului in Europa si Statele Unite. Prin decembrie 2006, New York Times publica un articol de David Leonhardt, Gender Pay Gap, Once Narrowing, Is Stuck in Place, la randul sau ilustrat cu un grafic.. oops, intre cele 2 grafice.. e ceva care nu merge :lol: (cel putin in ce priveste salariul) !? Pe pagina aceastui blog din New Economist gasiti alte articole pe argument.. daca va intereseaza.

  • viviana A spus:

    Gabiiii, Ajutorrrrrrr !!! Un alt post pierdut !!!

  • viviana A spus:

    @ iceflame, “verva”?

    as vrea sa te vad in locul meu, inca nu m-am “dezmeticit”.. aici lucrurile se desfasoara cu o viteza impresionanta :lol: inca nu am avut timpul sa “digerez” tot ce s-a intamplat la sfarsitul saptamanii trecute
    - Benedetto XVI in Austria, atacuri la 360°
    - Partida de fotbal Italia-Franta
    - Moartea si imormanarea lui Pavarotti
    - Festa dell’ Unità (ex sarbatoarea PCI)
    - Undici settembre a Roma, Villaggio Globale (9′11 la Roma, Global Village)
    - VAFFANCULO DAY, o manifestare organizata de un faimos comic italian, Beppe Grillo, pentru a strange semnaturile necesare pentru o initiativa de lege populara “Parlamento Pulito“(“Parlament curat”, curat sau curatit de toti deputati si senatorii condamnati pentru reacte varie: aici o fotografie de la Bologna.

    8 septembrie in Italia e un simbol, 8 Settembre 1943: la fuga del Re (faimoasa familie Savoia)

  • viviana A spus:

    @ administrator
    “viviana a spus: Comentariul este in moderare.”
    Sa speram ca nu va fi nevoie sa cer din nou ajutor lui Gabi, ce zici :lol: ?!

  • viviana A spus:

    :) Aseara (13 septembrie) Bush a tinut un discurs televizat a propos de Iraq. Printre altele ;) presedintele a tinut sa multumeasca celor 36 de natiuni care au trupe in Iraq alaturi de USA.. :lol: astazi i-au facut socotelile in “punguta” de “2 bani” si situatia a devent comica. Aici Forbes care scrie:
    BUSH SAID:
    “We thank the 36 nations who have troops on the ground in Iraq and the many others who are helping that young democracy.”

    FACT CHECK:
    There may well be 36 nations contributing to the cause, but the overwhelming majority of troops come from the United States. For example, Albania has 120 soldiers there and Bulgaria has 150 non-combat troops in Iraq. Bush visited both nations this summer as a thank you.

    The United States has 168,000 troops in Iraq.

    Islanda avea un soldat pe care, in protest fata de NATO, l-a retras in 2006.. ca sa nu mai vorbim de Tonga, … aici

  • viviana A spus:

    8) @ administrator,
    eu as avea un post care > a sfarsit in spam.. :?: cum se rezolva depasirea problemei cu link_urile .. sau ce o fi?!

  • gabicretu (author) A spus:

    L-am recuperat!

  • viviana A spus:

    :) Grazie Gabi, daca n-ai fi tu.. :lol: , pe cand retragerea din Iraq? Mr Prodi, pe furis, sa angajat sa trimita alti 250 de soldati in Afghanistan.. prevad o toamna cu multe probleme pentru “stanga” italiana.. a propos de personalizare.. dar, daca nu ar fi Berlusconi.. noi toti (cei de stanga) l-am trimite acasa mai mult decat cu placere, e un incapabil.. B A S T A, nu exista asa ceva.. vor banca date pe baza codului genetic, vor arestul pentru minorii care fura in apartamente si prostitute, .. sunt mai rau decat “Dreapta” !!!

  • viviana A spus:

    8) “intoxicatii” sau .. “gunoaie”.. Gusa si Ciuvica, Procuratura Politica

  • gabicretu (author) A spus:

    Am fost extrem de dezamagita de Profesor (in plus, senzatia a fost ca nu prea iubeste stanga…)Cand a fost la Parlament ne-a facut sa asteptam 45 de minute; in timpul asta, era la grupul liberal unde sunt aproape sigura ca va se afilia Partidul Democrat…Dar da-l incolo de Prodi! Nici cei ce aici nu prea le au cu stanga…

    Va rog pe toti sa ma ajutati sa fac o ordine de prioritati in programul meu de europene, relativ la femei. Pe ce-ar trebui sa insist!? De unde sa plec!? Ce mesaje ar fi mai bune… Uneori am atatea in cap ca ar fi bine sa am mai putine… Despre cate am pe cap, nu mai vorbesc.

    PS.
    Merci, Ovidiu! De abia acum m-am mai uitat si eu putin prin ce mai scriu unii, altii, si am vazut ca mi-ai promovat interviul. Nu ma supar. Nu e luat insa de Adriana ci de Cristi Teodorescu care mi-a explicat frumos si ca scopul rubricii FATA IN FATA ar fi sa-i invete pe romani diferenta stanga-dreapta, luand in discutie diverse teme politice importante cu perechi de politicieni. Daca ai facut un serviciu stangii sau dreptei, asta nimeni nu stie…

  • viviana A spus:

    :?: dezamagita.. de ce anume? Il Professore e un ex (101%) de la Democratia Cristiana.. a servit la “stanga” pentru a depasi post-comunismul italian, a servit lui D’Alema si Veltroni sa se acrediteze la Washington (e adevarat ca nefiind “suficient”, Guvernul D’Alema a dat bazele italiane ca sa se bombardeze Serbia!).. nimic nu e pe G R A T I S .. :(
    Si uite “cazul”, in Spania, l’amico Zapatero nu a schimbat de o virgula politica economica a lui Aznar, iar in politica externa :lol: sa nu mai vorbim: sigur, a retras trupele din Iraq dar.. ce fac navele spaniole prezente in zona (?).. ajuta NATO… si de ce, si cum, in baza la care mandat.. Gabi, Gabi.. nu exista o “stanga” doar “romanesca”.. ar trebui sa o stii !!!

  • iceflame A spus:

    Imi pare rau de confuzie,dar cum am vazut acolo doar numele Adrianei Saftoiu,am crezut ca tot ea a realizat si materialul cu tine si Sulfina Barbu.Stanga-dreapta,asta conteaza mai putin din moment ce i se da Cezarului ceea ce chiar e al lui…Si eu nu fac servicii nimanui,doar imi spun parerile!Punct.

  • GABY A spus:

    Preluat de la Stefan

    Multa sanatate,

    GABY

    Domnule NASTASE,

    Din nou va inselati si va contraziceti.
    Roata nu trebuie descoperita ci modelata spunea-ti cândva.

    In ceea ce priveste invatamântul, scoala de arte si meserii nu se refera numai la copii cu veniturii reduse.

    Nu ma asteptam de la A NASTASE la o asemenea reflexie, este jignitoare si incita la dusmanie.

    Poti sa-ti faci cariera si dintr-o asemenea scoala, ceea ce sustineti dovedeste inca odata, sunteti rupt de realitate.

    Am prezentat fostei colege de partid a Dvs. Doamna Andronescu modelul Elvetian de apprentissage.

    Acest model se adreseaza la intreaga masa de tinerii si da aceleasi posibilitati de continuare a vietii profesionale.

    Spre aceasta forma de invatamânt, ucenicia dirijata de patronat si care isi desfasoara activitatea in locatiile deparamentale ale invatamântului se indreapta cei care au aplicatii spre manualitate, chiar daca sunt din familii ca a Dvs.

    Nu este o rusine sa fii un bun dulgher sau zidar, este mai grav sa furi si sa-ti orientezi copii spre studii care nu le corespund.

    Orientarea profesionala nu functioneaza in ROMANIA, nu s-a dorit si ati ignorat-o.

    Nu studiile si diplomele fac neaparat cariere mari profesionale, avem exemple numeroase in lume.

    Domnule NASTASE,

    Nu incercati sa fiti Petre Lupu de la MAGLAVID, ati fost printre cei care au facut ROMANIEI o pierdere de 17 ani.

    Va rog sa gânditi modern, informati-va, aveti internet si apoi sa va lansati cu idei inovatoare.

    Cu stima,

    Stefan

    NB

    Sper ca veti permite aparitia pe blog al mesajului.
    Nu este provocator va ofera posibilitatea de va face opinia cuvenita

  • viviana A spus:

    Pensiile private discrimineaza femeile .. despre acest aspect ce se povesteste in Comisia ta la UE ?!

    Nici macar in USA nu exista o “pensie” (mincinosi, nesimtiti,.. imi lipsesc insultele pentru cat sunt de indignata!) obligatorie… si legea asta e din 2004, guvernul Adrian Nastase.. complimente.

  • gabicretu (author) A spus:

    Da! Noi am depus amendamentul aici dar a picat… Ca tot ce priveste femeile…
    Sunt in drum spre Sibiu…
    Mai scriu cand ajung, daca au internet.

  • viviana A spus:

    Amendament respins.. si atunci? O luati de la capat (sunt mii de avocati de sex feminin.. cereti ajutorul lor) dar asa ceva NU EXISTA, nu numai ca tot ce face o femeie e GRATIS pentru toti (stat, barbati, copii, batrani) dar acum pana si “a trai mai mult” este o vina de PLATIT ?! Cu ce?! Vazand ca tot ce fac in “familie” e G R A T I S ?! Cu ce “platim”.. cu eutanasia.. cum zice J. Atalli.. (si cum nu sunt, nici macar acum cu natalitetea=0, gradinite propun sa ducem nepotii la el acasa)?!

    Tare as vrea sa stiu de la tine la ce va folosi aceasta noua “recolta” (furt pe baza legala in favoarea puterilor finantiare, vezi bancii, asigurari, ..) de bani ai contribuabililor.. Vor servi la cumpararea trufelor finantiare (vezi criza imobiliara americana care.. este doar la inceput) asa cum se vede sub ochii nostri astazi.. cata lichiditate (euri) o sa mai pompeze BCE ca sa salveze bancile (europene)care au trufat cumparand actiuni care ar fi trebuit sa ramana in posesul lor si nu sa fie revandute celor care doresc doar sa economiseasca.. Intr-o tara ca Romania unde nici un hot, nici un criminal, nu sfarseste cel putin in inchisoare cum poate cineva cu minte sanatoasa sa pretinda ca acesti bani nu vor dispare, din nou (unde mai pui ca au facut schimbari la lege in favoarea societatilor de asigurari si nu a asiguratilor.. in ultimele zile -> 7 septembrie, am citit. 8) varsta este 16 sau 18 ani?..), asa cum sa intamplat deja? Si asta se numeste “politica” de stanga :?:

  • Radu Negru A spus:

    Stimata doamna Cretu,
    M-am intors ieri din Romania,acasa in Germania, unde locuiesc cu sotia. Inca la Bucuresti am citit raspunsurile dvs. (si ale d-nei Sulfina Barbu)la intrebarile din Le Monde diplomatique si m-a bucurat ca in parlamentul Romaniei este o femeie ce are asemenea opinii ferme despre soarta femeilor si despre caile de a o imbunatati. Am parasit acum 20 de ani Romania profund dezamagit si revoltat de politica dusa de Ceausescu, dar consider ca in anumite privinte, ca de pilda in cea a egalitatii femeilor cu barbatii, se obtinusera in socialism succese reale. Sunt cu totul de acord cu punctul dvs. de vedere ca pe femei le indeparteaza de politica tocmai felul violent in care este dusa politica faurita la noi de barbati. Subscriu si la ideea ca la noi se construieste nu numai o economie de piata, ci si o societate de piata, cu toate inconvenientele ce decurg de aici. Indeosebi am apreciat declaratia dvs ca “nu cred in conceptul liberal al egalitatii de sanse, ci in egalitate - pur si simplu”. Despre ce egalitate de sanse poate fi intradevar vorba intr-o societate in care patronii isi trimit odraslele la studii in strainatate si unde relatiile au un rol mai important in cariera decat chiar stiinta de carte ? Si totusi, intr-un articol publicat acum cativa ani de senatorul PSD Adrian Severin (om cult si inteligent de altfel), dansul afirma ca conceptul egalitatii de sanse face parte din arsenalul ideologic al stangii.
    Privind cu dezamagire crescanda la degringolada politicii romanesti sub conducerea lui Tr. Basescu (oare mai sunt cetateni care - cantarind obiectiv si nepartinitor situatia - sa nu vada deosebirea dintre anii basescieni si cei in care la Cotroceni era Ion Iliescu ?) consider si eu, ca si dvs., ca ideea unei femei presedinta a Romaniei in 2014 este o utopie.
    Dar dvs. nu sunteti numai femeie, ci si om politic al unui partid ce se considera de stanga. Nu am reusit sa citesc decat putine din interventiile dvs. pe acest blog, dar din ele rezulta ca inclinati spre stanga partidului in care sunteti, partid in care sunt inca atat de multi ce il trag spre centru si chiar spre o politica liberala. Judec asta citind de pilda blogul lui Ad. Nastase (totusi fost presedinte al PSD), al lui Geoana sau chiar site-ul PSD, unde se vede lupta pentru cucerirea puterii, dar prea putin din valorile stangii. Televiziunea ne prezinta saptamanal talk-show-uri ale unor oameni de dreapta (Plesu-Liiceanu; Dinescu-St. Tanase etc.), dar niciodata ale intelectualilor de stanga. Oare ei au disparut ? Revistele sunt pline de panseurile lui Patapievici, Tismaneanu, Mircea Mihaies, Cartarescu etc., dar nu cunosc nici o publicatie romaneasca de stanga, care sa riposteze cu argumente ideilor pe care acestia le lanseaza. Ma intreb daca articolul dvs. despre conditia femeii, publicat in Le Monde diplomatique, ar fi fost acceptat de pilda la Dilema veche, la Revista 22 sau la Sfera politicii. Oare PSD considera ca lupta pentru atragerea intelectualitatii a fost definitiv pierduta in favoarea neo-liberalismului conservator si s-a resemnat sa nu mai combata pe acest front ? Oare ce ar impiedica organizarea unei conferinte nationale a intelectualilor de stanga romani ? Acum cateva saptamani in Dilema a aparut un grupaj intitulat semnificativ “Ce a mai ramas din stanga ?”, raspunsul fiind ca… mai nimic, dar este necesar a se lasa impresia ca stanga ar exista doar pentru a salva in ochii strainatatii imaginea democratiei dambovitene. Sa fie oare acesta adevarul ? Mereu turiferarii dreptei emit doleanta ca social-democratia romaneasca sa se alinieze la cea occidentala. Este o fumigena, caci eu, care urmaresc ca simpatizant evolutia social-democratiei germane (dar si a socialistilor francezi) imi dau seama ca ceea ce lipseste social-democratiei romanesti este tocmai afirmarea cu tarie a valorilor stangii, iar nu treptatele concesii facute liberalismului ce au indepartat mult din electoratul de acum cativa ani.
    Cu stima,
    Radu Negru
    P.S. Va semnalez blogul meu :
    raducanu-stanga.blogspot.com

  • gabicretzu (author) A spus:

    @Radu Negru,
    Multumesc pentru intelegerea pozitiei mele si rabdarea de a o citi; ma asteptam, de altfel, pentru ca m-am mai uitat pe blogul dv, cand am mai apucat.
    Din pacate, problema nu este doar a stangii; este a absentei democratiei, a cadrului permanent si serios in care ideile sa se confrunte. Cei mentionati mai sus nu sunt de dreapta (pentru ca dreapta presupune un dialog cu stanga pe valori, idei, proiecte); cei mai multi sunt niste elitisti de tip relicva din epoci trecute sau neo-fascisti teoretici (ca Mihaies)… Dialogul este din start ratat pentru ca se pleaca de la alte presupozitii fundamentale.
    @ Restul prietenilor,
    Sunt pe drumuri fara incetare; acum scriu la calculatorul altuia, intr-un alt birou…
    Incerc sa raspund dar aveti atatea idei si lansati atatea teme care chiar merita discutate ca ar trebui sa ma fac full-time bloggerita…

  • laura A spus:

    Care este diferenta intre un apendice inflamat si un barbat? Amandoua dor, iar cand scapi de ele iti dai seama ca nu ai avut niciodata nevoie de ele.

  • Gabriela Cretu » Blog Archive » Campania Foreign Policy - Răspunsurile mele A spus:

    [...] folosit în întrebare nu mă include. În 2007,  declaram - pentru Le monde diplomatique *, atunci - că, dacă România va alege calea democratică, în 2014 vom avea o președintă. Îmi [...]

Lasa un comentariu!

Adauga un comentariu, sau redirectioneaza catre site-ul tau. Se pote si subscribe to these comments prinRSS.

Fiti politicosi si civilizati! Ramaneti la subiect! Nu spam-urilor!

Pot fi utilizate urmatoarele tag-uri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>