Spectacol global, capital global, reacție privată…

Opinia publică este ceea ce se publică; temă este veche, dar reluarea necesară. Conform acestei realități, într-o zi s-ar părea că suntem suporterii monarhiei de drept divin, după modelul britanic; Marea Britanie este o monarhie constituțională de câțiva ani deja – anume, din 1688 – și o democrație parlamentară, cu rădăcini care duc spre anul 1066. La noi însă, deliciul supunerii oarbe este predat cu grijă la televizor, de specialiști în domeniu, drept exercițiu terestru pentru viața de apoi; parcă ar mai fi fost nevoie… CNA-ul nu a reacționat la unanimitatea de opinii.

A doua zi, părem un fel de catolici fundamentaliști; beatificarea unui papă se difuzează în direct pe toate posturile și deține monopolul; cealaltă idee care se străduia să intre pe piața opiniei publice este ilustrată cu bătălia pentru atingerea unor moaște. Sanctificarea apărătorului creștinătății – Ștefan cel Mare – nu a făcut rating prin țările cu populație catolică; este evident că apărătorii capitalismului – Ioan Paul al II- lea se distinge net în acestă privință – dau mai bine la creștini; eforturile lor au fost încununate de un succes atât de mare încât capitalismul a ocupat până și Ziua muncii; întreg spectacolul a fost planificat de 1 Mai; ca și intrarea în vigoare a Codului muncii modificat… CNA-ul nu a sancționat prezentarea unilaterală de opinii.

A treia zi ne îmbătăm cu sângele lui Bin Laden. I se spune insistent Osama. Nu ne leagă vreo prietenie adâncă de sauditul mort, să-l rememorăm cu numele mic; explicația este diferită. Până la ultimele alegeri prezidențiale din SUA, se vorbea despre Bin Laden/Osama bin Laden. Asemănarea dintre prenumele teroristului și numele Obama a fost exploatată de republicani – un truc ieftin de campanie – care să producă în mintea alegătorului asocieri nefavorabile candidatului democrat de atunci, președintele SUA de astăzi. La noi, se continuă încă jocul sau am intrat deja în viitoarea campanie de partea republicanilor.

Două informații, pentru formatorii de opinie; dacă-i așa, și în opinia publică republicanii sunt cei buni și drepți, în România tocmai debarcă să-și instaleze scutul un stat condus de americanii răi și nedrepți. În al doilea rând, asocierea cu un terorist mort este mai puțin eficientă decât cu unul viu; nu ar trebui să vă bucurați că a fost ucis Primul terorist al lumii”! Și încă o precizare: primul terorist privat! Despre terorismul de stat nu vorbește nimeni. Teroarea a fost, pentru multă vreme, monopol de stat. Ea poate fi îndreptată asupra propriilor cetățeni, direct, prin forțele polițienești, sau indirect, prin măsuri și decizii care le transformă ziua de mâine în zi de groază… Adesea, teroarea este folosită asupra cetățenilor din alte state, cu efecte ce pun în umbră performanțele atinse și de cei mai teribili teroriști privați; urmăriți șirul de războaie mai mult sau mai puțin legitime… Terorismul privat este o apariție ceva mai nouă și nu este ultima inovație generată de capitalism. Moartea lui Osama bin Laden protejează pentru o vreme secretul existenței și funcționării parteneriatului public – privat și în privința administrării terorii; un secret al lui Polichinelle…

După aceste ultime covârșitoare evenimente nu s-a măsurat încă, sociologic, atitudinea și interesul reale pe care le manifestă românii. În orice caz, sunt liniștită că, în timpul sus-numitelor spectacole globale, au circulat toate mijloacele de transport în comun, cu întârzierile comune, nicio instituție nu și-a închis ușile pentru cetățeni mai mult decât de obicei, oamenii au continuat să mănânce, fiecare cât și ce are, să meargă la muncă, cei care au unde. O mulțime au înjurat în gând sau în grupul de prieteni dezmățul mediatic; dar nu mai mult decât au înjurat guvernul pe parcursul aceleași perioade! Cel mai frecvent, tot în gând.

Trăim vremurile unui capital globalizat, liber să circule cum și unde vrea el; noi rămânem și șomeri și să plătitori taxe; nu suntem niciunul înregistrați în Insulele Caiman. Suntem publicul unui spectacol global, ce ne ascunde realitatea și ne comunică cum și ce vrea el; informațiile sunt despre noi. Autoritățile noastre nu sunt decât executante cuminți a unor planuri globale în care interesele noastre sunt greu identificabile. Reacția privată nu este suficientă. Stânga organizată pe principiul național a pierdut bătălie după bătălie cu capitalul mondial, atunci când nu s-a predat… Este nevoie de un altfel de stângă pentru a reconstrui spațiul în care publicul să redevină cetățean; în fața globalizării capitaliste, internaționalismul celor ce gândesc ar fi primul pas. CNA-ul nu este vizat!

3 Replies to “Spectacol global, capital global, reacție privată…”

  • N. Raducanu

    In incheierea editorialului sau, d-na Gabriela Cretu scrie: “Stanga organizata pe principiul national a pierdut batalie dupa batalie cu capitalul mondial, atunci cand nu s-a predat”. Ma intreb cum trebuie inteleasa aceasta fraza. Oare partidele socialiste, social-democrate sau laburiste au avut capitalismul drept principal adversar in lupta pentru putere? Mai curand a fost un duel simulat, premisa caruia a fost acceptarea si de stanga oficiala, drept unica alternativa, a jocului electoral in care capitalismul este intangibil. Rezultatul este dezamagitor si naste intrebarea daca istoria nu o ia irezisibil spre dreapta.
    La alegerile pentru parlamentul european din 2009, deci atunci cand capitalismul financiar parea fragilizat ideologic, social-democratia a inregistrat un esec istoric. In Statele Unite alegerile pentru Congres la jumatatea mandatului presedintelui Obama au vazut aparitia unui puternic curent de dreapta intruchipat de partizanii lui “Tea Party”. In Ungaria a fost votata recent o noua constitutie care, prin caracterul ei, ingrijoreaza chiar si dreapta liberala. In Finlanda au avut loc loc alegeri parlamentare, in urma carora partidul populist de dreapta “Finlandezii adevarati” au obtinut un numar de voturi de cinci ori mai mare decat cu patru ani in urma, iar partidul social-democrat, cu toate concesiile neprincipiale facute, a luat cu 2,3 puncte procentuale mai putin decat la alegerile precedente. In Canada, alegerile parlamentare de alaltaieri au dus la o majoritate confortabila a conservatorilor, stanga democrata situandu-se pe locul doi. Care sa fie oare explicatia, intr-o lume biciuita de efectele crizei?
    Filozoful italian Raffaele Simone, in cartea sa “Monstrul bland” vede o explicatie in evolutia societatii contemporane, care ar fi marcata de sporirea individualismului fascinat de consum si de spectacol. Dominatia liberalismului nu se bazeaza, dupa el, doar pe economic, ci are un profund substrat cultural, caci prin stimularea nevoii de consum, de distractie si amuzament, “capitalismul cultiva narcisismul, excita egoismul, face ca omul sa se concentreze doar asupra lui insusi”. Diferenta dintre realitate si fictiune devine neclara, lumea traieste doar prezentul, perceptia viitorului se sterge si orice proiect de transformare sociala e compromis. Pasiunea politicului se estompeaza si muncitorimea nu-si mai cunoaste aparatorul. Stanga si-a sapat propriul mormant prin renuntarea la steagul de reprezentanta a clasei muncitoare, dar si prin sustinerea unor principii vagi si acceptarea diverselor compromisuri. Constatarile lui Simone nu sunt lipsite de adevar, dar este falsa concluzia pe care o trage el, ca stanga ar merge impotriva spiritului vremii, deci o cale fara speranta. Care sa fie atunci cauzele ce fac stanga sa piarda voturi in alegeri?
    Dupa teoreticianul de stanga britanic Terry Eagleton, printre multiplele explicatii ale fenomenului sunt si urmatoarele: 1) Prabusirea comunismului sovietic, departe de a fi dus la regrete ale stangii pentru regimul de la Moscova, a sadit in schimb in mintea multora ideea unui capitalism invincibil, ce nu poate fi doborat, ci doar rugat sa faca concesii; 2) Oamenii, indeosebi cei nesatisfacuti de situatia lor, investesc multa energie pentru rezolvarea unor probleme materiale imediate sau pentru a supravietui si le ramane prea putin timp pentru a adanci problemele complexe ale politicii; 3) Constatand o reducere drastica a ponderii muncitorimii industriale, si confundand-o pe aceasta cu totalitatea salariatilor,
    stanga a crezut ca nu se mai poate bizui pe o clasa muncitoare in curs de disparitie, desi ponderea acesteia in cadrul relatiilor de productie e departe de a fi scazut pe plan mondial; 4) Marxismul e considerat o doctrina discreditata sau irelevanta, fara a avea insa o alta, de aceiasi forta, pentru a fi pusa in locul sau.
    Ar mai fi si alte motive care sa explice de ce multi stangisti se simt azi abatuti de unele insuccese temporare. Dar pentru tot mai multi este evident ca sistemul capitalist este instabil, iar globalizarea, cu interconectarea stransa a economiilor, adanceste aceasta instabilitate. El se macina treptat si nu social-democratia il va dobori. Un anumit fel de socialism e insa necesar, pentru ca in cautarea unei solutii, lumea debusolata sa nu cada in fascism. Este de altfel si concluzia articolului d-nei Cretu: “Este nevoie de o altfel de stanga, pentru a reconstrui spatiul in care publicul sa redevina cetatean in fata globalizarii capitaliste…”.

  • Gabi Cretu

    @RN,
    Multumesc pentru excelentele completari pe care le faceti, ca de obicei. Motivul pentru care lansez anumite teme este chiar acesta – deschiderea dialogului.
    El nu poate fi în contradictoriu cu dv.; cel puțin într-un punct esențial suntem total de acord – trădarea social democraților; ea a fost oficializată devreme în cazul SPD, puțin mai târziu la laburiști. În cazul PSD, nici nu poate fi vorba de trădare; este predare necondiționată din start…

  • Peter Gluck

    Campania masiva si brutala de contraeducatie, tampire, uniformizare, decerebelizare intreprinsa de jalnica noastra mass-media trece dincolo de politica si incepe sa fie genocid cultural. Ca stanga este o trestie in bataia vantului capitalist ne am mai lamurit noi. Nu am acordat mare atentie nici Nuntii nici beatificarii si nici lichidarii mega-teroristului la momentul potrivit.
    Dar tot am fost socat, rau de tot- m-am uitat la TV intr-un moment nepotrivit, a aparut Dna Tia Serbanescu despre care aveam ceva iluzii, cred ca din lipsa de informare. O intreaba reportera cun i s-a parut nunta si
    zice: “Splendida! Lumea a cam uitat ce e nobletea dar acum…” aici mi-se epuizeza vocabularul de cuvinte pe care le pot folosi pe blogul unei doamne.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *